UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Homeschooling

CÎRJALIU VICTORIA GABRIELA

ANUL 1, SERIA 1, GRUPA 2, SOCIOLOGIE

MATERIE: COMUNICARE ȘI REDACTARE

BUCUREȘTI

2018
În prezenta lucrare voi aborda subiectul homeschooling sau educația acasă, deoarece această
idee asupra educației a ajuns să fie luată la cunoștință și de către români, cu toate că nu este
foarte acceptată, este chiar ilegală. Consider că homeschooling-ul nu este soluția corectă
pentru problemele ce constituie motivele pentru care copii sunt retrași din învățământul
public. Printr-o reflecție proprie asupra subiectului, dar și prin adunarea datelor valabile pe
internet, voi prezenta subiectul homeschooling-ului prin comentarea articolelor alese,
poziționându-mă de partea „contra”.

Educația la domiciliu nu a fost adoptată de prea mulți români, însă nu neapărat din motivul că
nu sunt de acord cu această practică, ci pentru că pot fi amendați pentru retragerea copilului
din sistemul de învățământ public. Cu toate că nu există o reglementare specific pentru
homeschooling, conform legii: „învăţământul general obligatoriu este de 10 clase şi cuprinde
învăţământul primar şi cel gimnazial. Obligaţia de a frecventa învăţământul de 10 clase, la
forma cu frecvenţă, încetează la vârsta de 18 ani.”
(http://romanialibera.ro/societate/educatie/de-ce-nu-poti-face-in-romania-scoala-acasa-428419
) Astfel, chiar și românii care sunt pro homeschooling se vor lovi de adversitate. În ciuda
acestui fapt, Dana Nălbaru și Dragoș Bucur și-au retras fetița din învățământul public. Așadar,
discutarea și plasarea noastră cu privire la ideea de homeschooling trebuie să devină o
prioritate dat fiind faptul că unele persoane vor încălca chiar și legea pentru a pune în practică
ideea.
Nu cred că educația la domiciliu este o idee bună, deoarece minusurile depășesc plusurile.
Fiecare copil are nevoi speciale, dar prin homeschooling nu facem mai mult decât să-l
închidem într-un „glob de cristal”, unde copilul învață numai ceea ce vrea și este desprins de
realitate. Orele petrecute acasă pentru a studia sunt petrecute în izolare, departe de ceea ce
înseamnă lumea adevărată. Chiar dacă acesta este dus la ore extracuriculare ce pot cuprinde
sportul, pictura sau muzica, copilul tot nu va fi pregătit să înfrunte viața, unii dintre ei se pot
simți chiar copleșiți de aceste activități în plus. Părăsitul casei unde studiază se poate
transforma într-o anxietate, acesta nefiind obișnuit cu ceilalți și cu decurgerea relațiilor. În
plus, nu poate fi păsuit de fiecare dată, astfel încât, dacă decide să între la o facultate publică
atunci când va fi mare, îi va fi mult mai greu să se încadreze cerințelor.
Poate că el va învăța ceea ce îi place și astfel va deveni expert în domeniul favorit, dar viața
nu înseamnă să faci numai ceea ce-ți place, iar mai devreme sau mai târziu se va lovi de acest
aspect și nu va fi pregătit să-și asume responsabilitatea, percepută extrem de copleșitoare. Din
păcate, oamenii și-au pierdut „disponibilitatea de a investi muncă grea în acțiuni care promit
abia în viitor dobândirea unor plăceri” (Konrad Lorenz, 2001, p. 52) și astfel homeschooling-
ul este foarte atractiv pentru majoritatea dintre persoane. Oricât de atractivă ar fi posibilitatea
de a studia numai ceea ce ne place, nu este potrivită pentru dezvoltarea noastră optimă. Un
copil, mai ales când este mic, trebuie să-și dezvolte flexibilitatea mentală, să învețe din toate
subiectele pentru a asigura elasticitatea gândirii sale. Și chiar dacă nu-i va plăcea o materie, va
învăța să fie mai responsabil prin acceptarea faptului că există și lucruri care trebuie făcute
chiar dacă nu-i plac.
Susținerea unei părerii nu trebuie făcută în mod izolat, de aceea voi analiza câteva argumente
pro-homeschooling din perspectiva contra. Un argument este acela conform căruia
„homeschooling-ul te ajută să-ți ții copilul departe de mediile violente”(
https://www.copilul.ro/copii-6-11-ani/copilul-la-scoala/Adevarul-despre-homeschooling-
Argumente-PRO-si-CONTRA-a18052.html ), care nu face decât să aceentueze ceea ce am
menționat anterior, și anume „adăpostirea” copilului într-un „glob de cristal”. Oare dacă ne
ferim copii de orice greutate, îi vom ajuta sau vom produce aceleași daune într-o formă
diferită? Este soluția aceea de a fugi sau ar trebui în loc să ne îndepărtăm copii de la școală să
ne concentrăm asupra îndepărtării violenței? Mulți părinți care aleg să-și educe copii acasă nu
realizează că propriul copil poate fi cauza violenței sau atragerii acesteia în urma „cocoloșirii”
sufocante primite din partea părinților.
Un alt argument a fost prezentat de către Dana Nălbaru, menționată anterior: „Vom descoperi
alături de ea o grămadă de lucruri, sunt sigură. Sunt sigură că vor fi şi momente dificile, dar
am încredere în noi, ca echipă şi, unde-s doi puterea creşte, nu-i aşa?"(
https://www.romaniatv.net/totul-despre-homeschooling-vezi-ce-risti-daca-iti-retragi-copilul-
de-la-scoala-si-cum-poti-intra-in_315462.html ). Aceasta accentuează ideea de echipă, dar de
fapt accentuează posesivitatea pe care, poate la nivel subconștient, o are față de fiica ei. Cu
siguranță ca mama ei îi va fi alături oricând, lucru lăudabil, dar puțin probabil că o va ajuta cu
adevărat pe fetiță. Chiar și atunci când suntem mici avem nevoie de o anumită autonomie. La
urma urmelor, nu vom fi alături de părinții noștri toată viața, iar dacă suntem în permanență
cu ei nu vom ști cum să facem față niciunei situații în absența lor.
Din punctul meu de vedere, homeschooling-ul ar facilita mai degrabă îndepărtarea de ceilalți.
Odată cu dezvoltarea tehnologiei s-a produs și îndepărtarea de semeni, majoritatea
preferându-și telefonul în locul ieșirilor cu prietenii. Chiar dacă încă se mai întâlnesc între ei,
se poate observa foarte ușor că tot telefonul reprezintă obiectul atenției. Adăugându-se
tehnologiei, educația la domiciliu nu face altceva decât să ne „robotizeze” și mai mult. Copii
care învață acasă, utilizează tehnologia și au parte de „ocrotirea” constantă a părinților nu vor
mai ști să relaționeze cu ceilalți, această insuficiență provocând anxietate și angoasă.
Așadar, nu sunt de acord cu educația acasă nu dintr-o reticență față de nou, ci în urma punerii
în balanță a elementelor pro și contra. Inevitabil va trebui să înfruntăm realitatea, evitarea
acesteia prin ascunderea „sub preș” a problemelor va conduce la un mare stres psihologic în
momentul în care nu mai există „cale de scăpare”. Homeschooling-ul copiilor nu le va fi
favorabil pe termen lung, deși în prezent aceștia se pot bucura de „libertatea” de a studia ceea
ce le place. În plus, aceștia își pot schimba oricând parcursul vieții, iar dacă nu au un
fundament pentru fiecare domeniu, acest lucru va deveni extrem de dificil, dacă nu imposibil.
Câteodată merită să facem și ceea ce nu ne place, să înfruntăm greuțăți, pentru un viitor mai
bun.
BIBLIOGRAFIE:

http://romanialibera.ro/societate/educatie/de-ce-nu-poti-face-in-romania-scoala-acasa-428419
- accesat la 27.01.2018
Lorenz, Konrad, 2001, Cele 8 păcate capitale ale omenirii civilizate, HUMANITAS,
București
https://www.copilul.ro/copii-6-11-ani/copilul-la-scoala/Adevarul-despre-homeschooling-
Argumente-PRO-si-CONTRA-a18052.html - accesat la 27.01.2018

https://www.romaniatv.net/totul-despre-homeschooling-vezi-ce-risti-daca-iti-retragi-copilul-
de-la-scoala-si-cum-poti-intra-in_315462.html - accesat la 27.01.2018