Toleranța creștină vs.

noua toleranță (political corect)

Toleranța tradițională înseamnă a recunoaște și a respecta convingerile,opiniile și stilurile

de viață ale altora, fără a le însuși, fără a le împărtăși, fără a fi de acord cu ele.

Toleranța tradițională,distinge între ceea ce crede o persoană sau face și persoana însăși.

Noua toleranță,numită și political corect,specifică postmodernismului,este definită ca

perspectiva căreia, toate valorile,convingerile,stilurile de viață și opiniile sunt egale și
corecte toate.Ea consideră că ceea ce crede fiecare persoană sau afirmă este în aceeași
măsură corect.

Pentru a fi astfel tolerant "cu adevărat" trebuie să îți dai girul,trebuie să aprobi
sincer,convingerile și comportamentele altora.Orice dezacord ți-ai exprima față de opiniile
altuia,nu faci altceva decât să-ți arăți disprețul față de el!

A critica ceea ce e important pentru o persoană,înseamnă pentru ea,o critică a persoanei

lui!

În vocabularul noii toleranțe,respectul pe care îl arăți față de cineva,înseamnă să accepți și

să fii de acord cu tot ceea ce face ,gândește și practică ,deoarece acestea reprezintă ceea ce
este el .Iar dacă nu accepți ,nu ești deacord cu opiniile,credințele și life-stilul lui ,ești
catalogat ca intolerant.

"Orice lucru este pentru mine așa cum mi se pare mie,iar pentru tine așa cum ți se pare
ție.",este motto-ul noii toleranțe.

Astfel noua toleranță vorbește despre faptul că dacă nu încuviințăm convingerile

aproapelui sau nu vrem să aprobăm comportamentul său, nu avem dragoste față de el.

Cum se raportează Iisus și creștinismul la această"toleranță"?

"În ziua aceea, au venit la Iisus nişte saduchei, care zic că nu este înviere, şi L-au întrebat,
zicînd: „învăţătorule, Moise a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se
căsătorească cu soţia fratelui său şi să ridice urmaşi fratelui său”.
Erau însă la noi şapte fraţi. Şi cel dintîi s-a căsătorit şi a murit; şi, neavînd urmaşi, a lăsat
pe soţia lui fratelui său. Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, pînă la al şaptelea.
Dar, la urma tuturor, a murit şi femeia. La înviere deci, a căruia din cei şapte îi va fi ea
soţie? Căci toţi au avut-o”.
Dar răspunzînd, Iisus le-a zis: „Vă rătăciţi, necunoscînd nici Scripturile, nici puterea lui
Dumnezeu. Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii
în cer."Matei 22,29
Observăm că Iisus nu ignoră convingerile greșite ale acelora,spunându-le clar:"Vă rătăciţi,
necunoscînd Scripturile"

Un alt exemplu: "Iisus S-a dus la muntele Măslinilor.

Dis-de-dimineaţă însă, a venit iarăşi în templu, şi tot poporul a venit la El. Şi după ce El S-
a aşezat, îi învăţa.
Dar cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punînd-o în mijloc,
I-au zis: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cînd comitea adulter.
Moise însă, în Biblie, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe unele ca acestea. Tu deci, ce
zici?”
Dar ei spuneau aceasta, ispitindu-L, ca să-L poată învinui. Iisus însă S-a aplecat şi scria cu
degetul pe pămînt.
Cum ei însă nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără
păcat să arunce cel dintîi cu piatra în ea”.
Şi S-a aplecat iarăşi şi scria pe pămînt.
Dar ei, auzind,s-au simţit mustraţi de conştiinţa lor şi au ieşit, unul cîte unul, începînd de la
cei mai bătrîni pînă la cei din urmă. Şi El a fost lăsat singur, şi femeia stînd în mijloc.
Dar, după ce S-a ridicat şi, cînd n-a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Iisus i-a zis:
„Femeie, unde sînt aceia, învinuitorii tăi? Nimeni nu te-a condamnat?”
Dar ea I-a zis: „Nimeni, Doamne”. Iisus însă a zis: „Nici Eu nu te condamn. Du-te, şi de
acum nu mai păcătui”. Ioan 8,1-11

Observăm deasemenea că Iisus nu a fost de acord cu stilul de viață a femeii

,spunândui:"Du-te, şi de acum nu mai păcătui”
Iubirea creștină nu e iubire, dacă nu include preocuparea și grija față de convingerile
păcătoase,de stilurile de viață autodistructive;
A iubi creștinește înseamnă a considera sănătatea, fericirea și creșterea spirituală ale
altcuiva la fel de importante ca ale tale.
Iubirea creștină va face tot posibilul ca persoanei respective,indiferent de
opiniile,credințele sau comportamentul ei,să-i meargă bine și să fie pe deplin protejată.
Iubirea creștină nu condamnă persoana și nu va face niciodată ca o persoană să se simtă
jignită,condamnată,ci îi va oferi vestea bună a iertării divine și a posibilității restaurării
sale.
"Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă,
în Hristos." Ef 4,32
"Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva
cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi." Colos.3,13
"Deci, dar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o
credinţă cu noi".Gal.6,10
Iisus i-a învățat pe oameni să iubească,dar niciodată într-un mod în care adevărul să fie
sacrificat.
"Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr."Ef.5,9
De prea multe ori însă renunțăm la iubirea creștină,la a spune adevărul în
dragoste,preferând să condamnăm comportamentul și convingerile oamenilor, preferând
să fim zgârciți în a ne arăta dragostea, în a prezenta adevărul,ca și cum noi nu
Dumnezeu,am fi autoritatea supremă.
"Problema modernității este că oamenii care știu să fie politicoși, sunt lipsiți de convingeri
puternice,iar oamenii care au convingeri puternice,sunt lipsiți de politețe."

Unde duce noua toleranță?

Duce la decesul Adevărului,la sfârșitul dreptății,la tirania individului și a minorităților
asupra majorității.
Dacă nu există un Adevăr Absolut, ci doar adevărurile relative,la opiniile cu pretenții de
adevăr ,nu există nici o diferență între Hitler și Maica Tereza,iar afirmația "Crima este
rea"nu mai are nici un sens obiectiv,ci doar o opinie cu pretenție de adevăr.
Nu poți ști ce este fals,dacă nu știi ce este adevărat.Și nu poți ști ce este adevărat,dacă nu
există un standard neschimbător al Adevărului, în afara ta.Nimeni nu poate să spună că o
linie este strâmbă, dacă nu are o idee cum arată o linie dreaptă.
Unde găsim astăzi acest standard neschimbat al Adevărului?
"În Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a Adevărului."I Tim.3,15,în învățătura
Bisericii Ortodoxe.