ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE

„NICOLAE BĂLCESCU“,SIBIU

MISIUNILE KAFOR

Coordonator
Gl.lt.(rz)conf.univ
Gabriel GABOR
Autor
Slt.
Alexandru MUNTEANU

-2020-
Capitularea Iugoslaviei la 10 iunie 1999 a deschis calea pentru instalarea trupelor NATO în
Kosovo. Primele componente KFOR au intrat în Kosovo la 12 iunie 1999. Așa cum a fost
convenit prin Acordul tehnic militar, dislocarea forțelor KFOR a fost sincronizată de evadarea
forțelor sârbe din Kosovo. La 20 iunie, forțele sârbe au fost retrase din Kosovo, în timp ce KFOR
și-a îndeplinit sarcina inițială de dislocare. Mai mult, la 20 iunie, după confirmarea
comandantului suprem al forțelor Alianței pentru Europa (SACEUR), Forțele Sârbe au părăsit
Kosovo, secretarul NATO, în conformitate cu Acordul tehnic militar, de la Alianță a declarat
închiderea campaniei aeriene. Capacitatea completă KFOR a fost formată din 50.000 de angajați.
KFOR era alcătuit din toate cele 19 țări membre, precum și alte 20 din afara NATO; toate aceste
forțe au intrat sub comanda și controlul unificat al KFOR
La 10 iunie, responsabilitățile Comitetului internațional au fost specificate în timpul
administrării interne a Kosovo prin Rezoluția 1244 a Consiliului de Securitate al Organizației
Națiunilor Unite. Rezoluția și Acordul tehnic militar pentru retragerea Forțelor Iugoslave,
precum și planul operațional NATO 10413 (operațiunea comună protecție) compun
responsabilitățile de bază ale KFOR în Kosovo. Rezoluția este complet legată de problema de
securitate, care derivă din mandatul Consiliului de Securitate pentru „Menținerea păcii și
securității internaționale”, bazat pe anexa 2 la rezoluție. Pe lângă KFOR, prezența Poliției
UNMIK a fost activată, întrucât trebuia să se ajungă la prezența securității internaționale paralelă
cu prezența substanțială a NATO, sub o comandă și control unic, autorizată să creeze un mediu
securizat pentru întreaga populație din Kosovo și să permită întoarcerea în siguranță a
persoanelor dislocate și a refugiaților ”189F1. După instalarea forțelor KFOR și a Poliției
UNMIK, a început instituirea unui nou mediu de securitate, bazat pe concepte contemporane de
înființare a serviciilor de securitate. Dezlocarea primelor forțe internaționale din Kosovo a
început la 10 iunie. Rusia a început transferul trupelor sale în Kosovo, 190F2, totuși contingentul
primelor trupe NATO din misiunea KFOR a intrat în Kosovo la 11 iunie 1999. După o
săptămână, numărul trupelor KFOR a ajuns la 15.000, în timp ce la sfârșitul lunii iunie numărul
de trupele au ajuns la 23.000, iar în final la sfârșitul lunii iulie numărul trupelor a ajuns la 34.000.
Cu toate acestea, KFOR a reușit să se structureze conform planului de acțiune până la sfârșitul
acestui an191F3. Conform acordului privind ritmul de retragere, Forțele Militare Iugoslave de
Poliție s-au îndepărtat complet de Kosovo în 20 iunie

2
 După o lungă discuție între NATO și Rusia, la 7 iulie, ambele părți au încheiat un acord
privind rolul și responsabilitățile soldaților ruși în cadrul misiunii internaționale. Procesul de
demilitarizare a KLA a început la 9 iulie 1999, acest proces a fost gestionat de KFOR, iar
predarea armelor grele conform acordului, a început de KLA la mijlocul lunii iulie și s-a încheiat
în această lună. KFOR și-a început misiunea prin sprijinirea refugiaților și a persoanelor
dislocate pentru a se întoarce acasă, prin crearea unui mediu comun de securitate, protejarea
minorităților etnice, securizarea siturilor religioase, securizarea frontierei, interzicerea
contrabandei la frontiere, implementarea unui program de amnistie pentru arme, muniție și
explozibili pentru întreg teritoriul Kosovo, distrugerea armelor și sprijinirea înființării
instituțiilor civile, a legilor și reglementărilor, a sistemului judiciar și penal, a proceselor
electorale și în alte privințe în viața politică, economică și socială.
Misiunea de menținere a păcii în Kosovo era formată din diferite națiuni ale Alianței Euro-
Atlantice, nu numai aceasta, ci și celelalte state partenere ale acestei alianțe, au oferit o
demonstrație de înțelegere și o coordonare a îndatoririlor pentru atingerea unui obiectiv. KFOR
și soldații comunității internaționale au curățat peste 16.000 de case, 1165 de școli și aproximativ
2000 de kilometri de drumuri de muniții și mine neexplodate. Mai mult, peste 43.000 de albanezi
kosovari au primit servicii medicale în centrele KFOR. Pe de altă parte, mulți oameni pot să-și
amintească ca o barieră distincțiile din istoria, cultura, tradiția, limba sau religia noastră din
trecut, dar acestea nu ar trebui să fie o barieră a unității noastre pentru o organizație comună.
După cum a demonstrat acest exemplu de către NATO, prin misiunea sa KFOR, care a susținut și
continuă să susțină instituirea unei păci de lungă durată, instituirea instituțiilor democratice,
crearea încrederii interetnice și oferă un viitor comun pentru toți resortisanții Kosovo . Valorile
NATO sunt prezente și sunt în curs de implementare; în plus, Kosovo este un exemplu de
prezentare a valorilor și a eforturilor NATO de a converti aceste valori ca valori comune ale țării.
KFOR a sprijinit continuu prin activități precum KOSOVISION, care a fost o misiune de
sprijinire a societății kosovare în general, în special sprijinirea comunităților prin construirea de
noi școli, centre culturale, ambulanțe, drumuri și alte site-uri civile. NATO a oferit și continuă să
sprijine într-o manieră extraordinară înființarea instituțiilor de securitate în țara noastră, în
special în sprijinul trupelor de apărare din Kosovo, iar acum sprijină înființarea forțelor de
securitate din Kosovo. KFOR are competențe independente în sectorul securității, urmărind să nu
repete greșelile conduse în Bosnia, unde sectorul civil nu avea capacitatea necesară de

3
intervenție, în timp ce componenta militară nu putea prelua mandatul de intervenție fără acordul
sectorului civil.
În sprijinul KFOR, din punct de vedere al cooperării cu sectoarele civile a fost
componenta pentru (Cooperarea civil-militară) din cadrul KFOR. „Cooperarea eficientă mărește
utilizarea activelor militare și umanitare; în plus, lărgește securitatea trupelor și facilitează
transferul mai rapid al responsabilităților către autoritățile civile ”193F2 Provocările pentru
KFOR au fost uriașe, în special la instalarea administrației internaționale, după un număr mare
de refugiați întorși, oferind adăpost pentru refugiați , oferind securitate, care a devenit un „mare
fenomen recursiv împotriva minorităților etnice, cum ar fi răzbunarea împotriva suferințelor
anterioare ale populației majore” 194F3 și infrastructura demolată.
KFOR a trebuit să aibă grijă de toate până când administrația structurilor UNMIK și Kosovo a
început să funcționeze. Chiar și în prezent, KFOR continuă să aibă grijă pentru securitatea
comunității internaționale din Kosovo, reformele privind protecția, apărarea străină, securitatea
locurilor religioase (care au trecut aproape sub securitatea Poliției kosovare), precum și
sprijinirea poliției kosovare atunci când este nevoie . KFOR este angajat în mare parte în
profesionalizarea Forțelor de Securitate din Kosovo și supravegherea civilă a acesteia. KFOR a
sprijinit forțele de securitate kosovare în monitorizare și consiliere pentru a-și atinge capacitatea
operațională deplină și a sprijinit să devină pe deplin capabil să îndeplinească sarcinile atribuite
în cadrul mandatului său, în conformitate cu standardele specificate de NATO. Mai mult, KFOR
continuă să ofere sprijin și consiliere Forțelor de Securitate din Kosovo, printr-o legătură și o
echipă de consultanță a NATO. KFOR este acum concentrat să ofere un mediu securizat, în acele
părți din Kosovo, unde mai mult de o etnie kosovară trăiește, urmărind asigurarea păcii. Ca atare,
KFOR cooperează cu organisme locale și internaționale pentru a construi un mediu pașnic.
Această misiune rămâne neschimbată; prin urmare, această misiune este de a oferi un mediu
securizat întregului popor și comunităților din Kosovo, KFOR, continuă să îndeplinească această
misiune în conformitate cu mandatul Organizației Națiunilor Unite
Putem spune că, începând cu 1999, KFOR a jucat un rol esențial în asigurarea păcii,
stabilității și securității în Kosovo. Cu toate acestea, UNMIK a avut de-a face cu probleme de
administrare juridică, economică și socială și dacă OSCE a gestionat alegerile și instalarea unui
sistem democratic și dacă UE a contribuit la vindecarea rapidă a pagubelor și rănilor de război.
KFOR a jucat un rol cheie în crearea unui mediu securizat pentru implementarea altor politici în

4
Kosovo. În plus, KFOR rămâne mai puțin sau deloc opusă de majoritatea populației kosovare, în
primul rând de albanezi kosovari. Această misiune este percepută și evaluată nu doar ca o
misiune de pace și securitate, ci ca o forță militară de eliberare pentru locuitorii de pe teritoriul
Kosovo.
De acum 14 ani, Kosovo are o relație prietenoasă și recomandabilă, cu misiuni directe și
indirecte, care acționează și susțin cea mai prețioasă parte a KSF și a fostelor trupe de apărare din
Kosovo, prin direcționarea și orientarea în conformitate cu reglementările Alianței NATO.
Kosovo a avut nevoie și va avea nevoie de sprijinul acestei misiuni, pentru a consolida și orienta
forțele noastre militare pe cel mai bun mod posibil. Din fericire, putem reuși dacă vom avea
aceste misiuni chiar și în viitor sub orice formă sau manieră în Kosovo, pentru a asigura
stabilitatea și modernitatea deplasării Kosovo către structurile euro-atlantice. Șederea NATO în
Kosovo este o nevoie strategică, deoarece este o garanție puternică pentru pacea, securitatea,
stabilitatea și democratizarea regiunii. KFOR este forța unică care poate garanta soluția
problemelor locuite din regiune. NATO prin misiunea sa KFOR a sprijinit și continuă să sprijine
instituirea unei păci de lungă durată, instituirea instituțiilor democratice și crearea încrederii
interetnice, precum și asigurarea unui viitor comun pentru întregii cetățeni din Kosovo.

5
Bibliografie

 Wesley K. Clark, Waging Modern War, Bosnia, Kosovo, and the Future of Combat
Daily “Zëri” Prishtinë 2003 Martti Ahttisari, Duties in Belgrade, Pristine 2008
 Enver Bytyqi, The imposing Diplomacy of NATO in Kosovo, The Institute of South
East European Studies in Tirana, Tirana 2012
 Iaim King & Whit Mason, Peace at Any Price How the World Failed Kosovo, Pristine
2007
 Bernhard Chiari: Zuruck in den Krieg? Die Unruhen vom Marz 2004, In:
Wegweiserzur Geschichte-Kosovo, Herausgegen vom Militargeschichtlichen
Forschungsamt, 2006,seite107
 Thomas R. Mockaitis, Civil-Military Cooperation in Peace Operations: The Case of
Kosovo,October 2004, Strategic Studies Institute Hom.