The Budget Deficit of the country in the case of

Romania

Munteanu ALEXANDRU-COSMIN

Land Forces Academy,, Nicolae Bălcescu”, Sibiu

munteanu.alexandru2693@gmail.com

Assist.Prof. CRISTINA Bătușaru PhD

INTRODUCERE

În condiţiile actuale de desfăşurare a activităţii economice, în care nevoia de resurse

financiare este mai mare decât fondurile existente, elaborarea bugetelor la orice nivel constituie
una din problemele primordiale, în special în ceea ce priveşte respectarea principiului
echilibrului bugetar

În România, în cadrul deosebit de complex în care se desfăşoară activitatea economică, în

încercarea de evidenţiere a locului deţinut de deficitul bugetar, un rol deosebit este atribuit
determinării ponderii deficitului financiar public în cadrul cheltuielilor şi veniturilor bugetului
general consolidat. Pe fondul accentuării unor fenomene de criză structurală, majorarea
deficitelor bugetare peste limitele finanţabile în mod neinflaţionist vine ca un factor în plus ce
concură la accentuarea dezechilibrelor în economie. În plus, acolo unde cheltuielile bugetare sunt
îndreptate spre satisfacerea, în primul rând, a funcţiei de redistribuire a statului şi spre subvenţii,
în lipsa unui coeficient real de multiplicare, starea deficitelor bugetare se agravează.

Astfel, în contextul actual, când se doreşte identificarea şi încurajarea acelor ramuri şi subramuri
ale economiei naţionale care pot fi dezvoltate în cadrul economiei mondiale, una din hotărârile
de bază în ceea ce priveşte interpretarea proceselor economice este şi adoptarea conceptului
dinamic şi creativ ce ia în considerare atât cerinţele de a folosi pârghiile fiscale în politica de
dezvoltare a economiei, cât şi posibilitatea de modificare a structurii veniturilor şi cheltuielilor
bugetare.

Cauze şi consecinţe ale deficitului bugetar

 Stabilitatea macroeconomică reprezintă unul din dezideratele principale ale politicilor
economice, deoarece fluctuațiile necontrolate pe termen scurt ale principalilor indicatori
macroeconomici destabilizează traiectoria implementării eficiente a politicilor guvernamentale,
afectează creșterea economică și creează incertitudine în mediul economic.

Deficitul bugetar a devenit în prezent un fenomen obişnuit, în multe ţări, pe fundalul

amplificării cheltuielilor publice. În România, deficitul bugetar a constituit în ultimii ani una
dintre cele mai dificile probleme cu care s-a confruntat politica economică. În condiţiile actuale
de desfăşurare a activităţii economice, în care nevoia de resurse financiare este mai mare decât
fondurile existente, elaborarea bugetelor la orice nivel constituie una din problemele primordiale,
în special în ceea ce priveşte respectarea principiului echilibrului bugetar. În majoritatea
cazurilor, echilibrul bugetar nu se realizează în mod automat prin acoperirea cheltuielilor
bugetare cu veniturile bugetare. În acest caz se poate spune că bugetul se elaborează cu deficit de
finanţare. Efectele pe termen lung ale deficitelor bugetare sunt analizate din perspectiva modului
în care acestea afectează creşterea economică şi bunăstarea indivizilor (Ball, Mankiw, 1995, pp.
10-12).

Analiza deficitului bugetar în perioada 2015-2018

Perioada 2015-2018 a fost o perioadă marcată de instabilitate politică, care a urmat și

adâncit politica execuției bugetare cu deficit. Analiza deficitului se va face utilizând seturi de
indicatori de nivel, de structură și interpretarea dinamicii indicatorilor pe parcursul anilor
respectivi coroborați cu principalele modificări în politica fiscal-bugetară și în economie.
Indicatorul economic reprezintă expresia în formă numerică a laturii cantitative a
fenomenelor și proceselor din economie în anumite condiții de timp, spațiu și mediu. Indicatorul
permite evidențierea cauzală a acestor procese și subprocese din punct de vedere cantitativ,
calitativ și structural și este important pentru analiza interdependențelor subsistemelor
economiei.Vor fi ultilizați indicatori care sunt sugestivi pentru determinarea dinamicii economiei
prin prisma politicii bugetar-fiscale.
Deficitul bugetar este stipulat în legea 500/2002 privind finanțele publice ca fiind excedentul sau
deficitul bugetului de stat, al bugetului asigurarilor sociale de stat si al bugetelor fondurilor
speciale și se stabileste ca diferenta intre veniturile incasate si platile efectuate pana la încheierea
exercitiului bugetar.
Deficitul la nivelul bugetului general consolidat exprimă dezechilibrul agregat care există
în bugetele componente ale bugetului general consolidat. Acesta este indicatorul de nivel cel mai
utilizat în analizele care privesc dezechilibrul și sustenabilitatea cheltuielilor publice. Pentru o
dimensionare corectă a deficitului bugetar se au în vedere atât cheltuielile cât și veniturile
bugetare la BCG în mod transparent, cu eliminarea din fluxul de calcul a transferurilor între
bugete prevăzute la cheltuieli.
 Volum buget și deficit
350 327.61
297.48
300 276.16
251.87
250 233.8243.43 223.9
242.2
Miliarde Lei

200

150

100

50 24.29 27.34
10.36 20.91
0
2015 2016 2017 2018

Venituri (mld. Lei) Cheltuieli(mld. Lei) Deficit (mld. Lei)

Graficul de mai sus prezintă indicatorii bugetari sintetici de volum pentru venituri, cheltuieli și
deficit bugetar la nivelul BCG pentru toți cei 4 ani analizați. În grafic se poate observa tendința
ascendentă a volumului deficitului bugetar pe toți anii. Se observă cu toate acestea o scădere în
anul 2016 a volumului veniturilor la bugetul general consolidat de 4.3% față de 2015 în timp ce
între aceeași ani cheltuielile totale au scăzut cu 0.6%, în vreme ce volumul deficitului bugetar a
crescut cu 95%, pentru a finanța diferența.
Observăm așadar impactul unor măsuri fiscal-bugetare avute în vedere în cadrul politicii
de reducere a presiunii fiscale prin intermediul modificării Codului Fiscal prin Legea nr.
227/2015 cu un impact asupra veniturilor de 10,5 miliarde lei. În timpul guvernării tehnocrate în
anul 2016 bugetul de stat a suferit 2 rectificări, prin OUG 14/2016, respectiv OUG 86/2016 cu
privire la rectificarea bugetului de stat, în urma evoluției indicatorilor macroeconomici și
reflectării în execuția bugetară a unor măsuri fiscal-bugetare.
Anii 2017-2018 cunosc o schimbare de politică la nivelul Guvernului odată cu instalarea
cabinetului Grindeanu și demararea programului de guvernare asumat după alegerile din 2016.
Volumul veniturilor bugetare crește, de impact fiind și măsurile de stimulare fiscală și relaxare,
iar cheltuielile cresc de asemenea. Valoarea maximă atinsă în interval este anul 2018 la toți
indicatorii, în timp ce valoarea minimă a veniturilor și cheltuielilor o găsim în anul 2016,
volumul minim al deficitului fiind cu toate acestea prezent în anul 2015 din cauza dinamicii
politicilor aplicate.
În condiţiile actuale, când România încearcă să-şi definească rolul şi locul său în lume,
când se doreşte identificarea şi încurajarea acelor ramuri şi subramuri ale economiei naţionale
care pot fi dezvoltate în cadrul economiei mondiale, se impune folosirea unor pârghii fiscale în
concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene şi ţinând cont şi de celelalte politici macroeconomice
ce pot fi adoptate pentru a depăşi situaţia economică actuală. Astfel, este consacrată teoria
conform căreia, în perioada de criză este de preferat să se asigure o creştere a cheltuielilor
bugetare care să aibă drept obiectiv o relansare a activităţii economice, care să contribuie la
creşterea ocupării forţei de muncă şi la reducerea şomajului. Modelul creşterii economice trebuie
reanalizat, având în vedere
 Măsuri de finanţare a deficitului bugetar în România

Influenţele pe care le provoacă majorarea deficitelor bugetare pot fi sintetizate şi grupate,

pentru o mai bună înţelegere a fenomenului, în două mari categorii: influenţe de natură
economică şi influenţe de natură psihologică. Consecinţele deficitului bugetar în România în
contextul crizei actuale. Implicaţii asupra pieţei muncii 69 Influenţele psihologice conjugate cu
cele economice acţionează direct asupra pieţelor financiare, conducând la căderea valorilor pe
pieţele de capital şi la deprecieri, uneori bruşte ale monedelor naţionale. Deşi o anumită
depreciere a cursurilor de schimb este adeseori o metodă utilizată în echilibrarea balanţelor
comerciale, o amplificare necontrolată a deficitelor bugetare poate conduce uneori la deprecieri
monetare. Acestea, peste un anumit nivel, neutralizează avantajele obţinute în plan extern prin
agravarea puternică a dezechilibrelor interne, în special prin accentuarea presiunilor inflaţioniste
în economie.

Referitor la influenţele de natură economică, putem spune că acestea acţionează puternic şi în

sensuri strict determinate de modalităţile folosite în vederea acoperii deficitului bugetar.
Modalităţile utilizate se supun unei analize, prin influenţa directă sau indirectă pe care o
generează asupra mecanismelor economice şi a stabilităţii economice. Problema finanţării
deficitului bugetar, a alegerii unei modalităţi optime de finanţare face obiectul a numeroase
dezbateri în rândul economiştilor. În acest sens, în literatura de specialitate întâlnim următoarele
modalităţi de finanţare a deficitelor: finanţarea prin creşterea fiscalităţii, finanţarea prin
reducerea cheltuielilor bugetare, finanţarea prin emisiune monetară şi finanţarea prin datorie
publică.

Concluzii

În România, finanţarea deficitului bugetar s-a realizat în cea mai mare parte prin
contractarea împrumuturilor de stat, atât din resurse de provenienţă externă, cât şi internă,
respectiv prin împrumuturi de pe piaţa internă, de pe piaţa externă şi prin susţinerea temporară
din resursele contului general al Trezoreriei Statului.

Principala ameninţare este legată de acumularea unor deficite bugetare care vor face greu
de gestionat datoria publică. Datoria Publică a României, încă departe de nivelul de 60% din PIB
prevăzut de Pactul de Stabilitate, asumat prin Tratatul de la Maastricht, a crescut totuşi foarte
rapid în ultimii doi ani, când aproape s-a dublat. Pentru România, problema de fond rămâne în
continuare gradul scăzut de colectare a veniturilor bugetare în PIB (28,8%) faţă de media Uniunii
Europene 27 (40,5% din PIB), fără a exista prognoze încurajatoare pentru anul în curs sau pentru
următorii ani care să depăşească 32% PIB.

Este necesară o regândire a cotei unice deoarece eficacitatea acestei politici fiscale nu
mai este la fel de ridicată ca la început, când a condus la o creştere a veniturilor bugetare de la 17
miliarde de euro înainte de aplicarea cotei unice la 22,5 miliarde în 2005, pentru ca în 2009 să
scadă gradul de colectare faţă de anul 2008. Alături de sustenabilitatea datoriei publice, o
ameninţare la fel de puternică o constituie gradul de îmbătrânire a populaţiei şi transferurile
bugetare legate de acoperirea fondului de pensii. Toate aceste ameninţări şi riscuri conduc spre
ideea creşterii responsabilităţii fiscale, adoptarea unei viziuni pe termen mediu şi lung asupra
echilibrului bugetar şi o convergenţă a politicilor monetare şi fiscale.
 Bibliografie
 Cristian Socol,Romania postcriza. Analize macroeconomice,Economica, Bucuresti,2018
 Georgescu Maria Andrada, Administrarea finantelor publice, Economica,2nd edition,
Pro Universitaria, 2009
 Mosteanu Tatiana, Finante publice, Universitara,Bucuresti, 2005
 https://www.financialmarket.ro/terms/deficit-bugetar/