Eseu:”Criza economică modială.

”
Criza economică începe în 1929 fiind o criză puternică se extinde în întreaga lume intrând în
istorie ca Marea Depresie. Aceasta se desfășoară între anii 1929-1933, fiind un fenomen mondial a
cunoscut aspecte și grade de intensitate diferite de la o țară la alta. Concomitent în acestă perioadă se
desfășoară și criza financiară, criza producției și a schimburilor comerciale, criza social. Criza economică
mondială a fost cea mai îndelungată și severă depresiune economică prin care a trecut societatea
occidentală industrializată. Ea a provocat schimbări fundamentale în structura instituțiilor economice, în
politicile macroeconomice și în teoria economică. Criza de la Bursa din New York s-a transformat din una
națională în una mondial, dovadă a faptului cât de integrate era la acel moment economia țării lumii și a
rolului central jucat de SUA după 1918. Deși s-a declanșat în Statele Unite ale Americii, Marea Depresiune
a produs un declin drastic al productivității, o rată deosebit de gravă a șomajului și o deflație acută în
aproape toate țările lumii.
Efectele crizei economice sociale și culturale nu au fost mai puțin copleșitoare, mai ales în SUA,
unde această perioadă de criză a reprezentat cea mai mare calamitate cu care s-a confruntat poporul
american de la Războiul Civil încoace. Simptomele viitoarei crizi economica au apărut imediat după
încetarea războiului. Marile cheltuieli în domeniul militar au creat uriașe datorii de stat. Cauza nemijlocită
a declanșării Marii depresii a constituit-o falimentul bursei hârtiilor de valoare din New York, din
octombrie 1929. A început o criză economică nemaipomenită și neîntâlnită până atunci prin profunzimea
și puterea ei de distrugere. Criza declanşată în S.U.A. în octombrie 1929 s-a dovedit a fi cea mai gravă
dintre cele cunoscute vreodată de sistemul capitalist, atât prin amploare, cât şi prin durata sa, deoarece a
afectat întrega lume, cu excepţia U.R.S.S., şi s-a prelungit în unele ţări până în 1935, dacă nu chiar până
în 1939, odată cu începutul celui de-al Doilea Război Mondial, la a cărui declanşare a contribuit. Cauzele
care au generat criza din anii 1929 – 1933 se regăsesc în domeniul producției, comerțului, sistemului
bancar și bursier etc. În anii următori Primului Război Mondial, piața a reacționat pozitiv, prin creșterea
cererii de bunuri de consum și produse de uz îndelungat, pentru refacerea sau înlocuirea celor distruse de
război. Se ajunge astfel la o relansare economică și la investiții de capital. Criza a afectat în modul cel mai
grav agricultura. De asemenea, datorită cererii mari de produse, cresc si stocurile de pe piețe. Însă
posibilitățile de consum erau reduse deoarece populația, abia ieșită dintr-un război, avea venituri limitate.
Din cauza creșterii ofertei de produse de către comercianți într-o proporție mai mare decât cererea,
producătorii au ajuns să acumuleze stocuri mari nevândute, declanșându-se astfel criza din 1921,
premergătoare marii crize care urma. Producătorii, neluând în seamă posibilitățile reduse de consum ale
populației și semnele declinului care urma să aibă loc, au continuat să își dezvolte producția. Astfel, cauza
fundamentală a Marii Depresiuni a constituit-o tocmai această dezvoltare exagerată a bunurilor și
produselor în condițiile consumului redus ceea ce a dus la declinul producţiei, pe măsură ce producătorii
şi comercianţii observau o creştere neplanificată de marfă în stocuri. Cele mai afectate tări au fost
Germania și Austria, în 1932 erau aproxmativ 6 milioane de șomeri, adică o treime din forța de munca. În
perioada anilor 1929-1933 au falimentat 5761 de bănci cu depozite însumând 5 miliarde de dolari. Criza
a lovit și în forța de muncă. Nici Anglia nu a fost ocolită de aceasta criză ,fiecare al patrulea muncitor era
șomer, iar producția industrială a ajuns la nivelul anului 1900. S-a mai adăugat și faptul că producția
creștea mult mai repede decât salariul – între 1923-1929 producția a crescut cu 32 %, în timp ce salariul a
crescut cu doar 8%. Politica acordării cu ușurință a creditelor a dus la o expansiune dezordonată a acestora,
iar speculațiile nelimitate au dus și ele la agravarea situației economice. Datoriile statului și particularilor,
care se ridicau la 150 milioane de dolari, de multe ori nu mai puteau fi rambursate la timp. Un prim-efect
al crizei este scaderea cererii si a preturilor. În toată lumea are loc un fenomen de supraproducție. Uneori,
consecințele sunt dramatice, ca în Brazilia, unde cafeaua era folosită în loc de combustibil pentru
locomotive, în încercarea de a fi vândută o cantitate mai mică pentru a se evita deprecierea prețului.
Comerțul internațional se prabușește. Statele încearca să își protejeze producția proprie, impunând taxe
mari la produsele de export. Acest lucru nu face decât să amplifice criza. Cele mai spectaculoase efecte
sunt totuși cele în plan social: șomajul. Milioane de oameni rămân fără loc de muncă. În mediul rural,
criza îi lovește pe producătorii agricoli, care își pierd terenurile cu care au fost girate împrumuturile de la
banci. Ei migrează apoi spre orașe, adăugandu-se numărului de șomeri de acolo.
În concluzie pot spune că Marea criză economică a fost perioada crizei lumii capitaliste
datorată supraproducției, caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale. Criza
economică a afectat toate ramurile economice. Criza economică a avut efecte devastatoare, atât în țările
puternic industrializate, cât și în cele mai puțin dezvoltate, ale căror economii depindeau în cea mai mare
măsură de exporturile de materii prime. Nivelul comerțului mondial a scăzut rapid, la fel cum au scăzut
de altfel și veniturile personale, veniturile bugetare și profitul din afaceri. America a ieșit din criză prin
programul New Deal. În SUA a implementat cu banii federali un vast program de lucrări publice prin care
s-au creat milioane de locuri noi de muncă, s-au introdus ajutoare de șomaj. Orașele din întreaga lume au
suferit puternic de pe urma crizei, în special cele care depindeau de industria grea. Criza economică a avut
efecte devastatoare, atât în țările puternic industrializate, cât și în cele mai puțin dezvoltate, ale căror
economii depindeau în cea mai mare măsură de exporturile de materii prime. Nivelul comerțului mondial
a scăzut rapid, la fel cum au scăzut de altfel și veniturile personale, veniturile bugetare și profitul din
afaceri. Orașele din întreaga lume au suferit puternic de pe urma crizei, în special cele care depindeau
de industria grea. Noul curs a contribuit essential la scoaterea din criză a economiei țării, a îmbunătățit
condițiile de viață și de muncă a salariaților.

A elaborat: Buzenco Vlada

Grupa: S-1631