Aspecte privind reevaluarea activelor imobilizate

Referatul face referire la reevaluarea activelor imobilizate. Sunt prezentate tipurile de

active imobilizate reevaluate, rezultatul din reevaluare, monografia reevaluarii, amortizarea
cumulata la data reevaluarii si inregistrarea diferentelor din evaluare.
Cuvinte cheie: active imobilizate, reevaluare, amortizare, inregistrare.

Reevaluarea este o evaluare actualizata, recorelata cu noile valori de referinta: cost, pret,
depreciere sau apreciere a unitatii monetare 25 .
Ea consta in inlocuirea valorii nete contabile a bunului cu valoare sa justa, altfel spus, cu
valoarea sa reala .Pentru activele strict specializate, care nu fac obiectul unor tranzactii regulate,
valoarea justa se identifica cucostul de inlocuire.
În principiu, evaluarea se efectueaza pe baza utilizarii actuale a bunului dar, daca se
asteapta o schimbare, se vatine cont de noile conditii de utilizare. Un activ nu poate sa fie
reevaluat in mod izolat. Reevaluarea trebuie sa seaplice la ansamblul bunurilor din aceeasi
categorie, altfel spus, la toate activele de natura si utilizareidentice.Terenurile, constructiile,
masinile, navele, avioanele, vehiculele cu motor, mijloacele fixe de birouconstituie tot atatea
categorii diferite de active care pot sa fie reevaluate independent unele de celelalte.
Toate bunurile din aceeasi categorie trebuiesc reevaluate simultan, pentru a se evita o
eterogenitate prea mare inmodul de evaluare a diferitelor posturi din situatiile financiare.
Nu este necesar sa se procedeze la reevaluari in fiecare an. Totusi, reevaluarile trebuie sa
fie practicate cu oregularitate suficient de mare, astfel incat valoarea neta contabila a activelor, la
un moment dat, sa nu seindeparteze prea mult de la valoarea ce s-ar obtine prin reevaluare. IASC
considera ca pentru imobilizarilenesupuse unor fluctuatii mari de valoare, o periodicitate de 3-5
ani poate sa fie suficienta. În intervalul dintredoua reevaluari, activul figureaza in bilant la o
valoare ce rezulta din ultima reevaluare, diminuata cuamortizarile inregistrate incepand cu
aceasta data (ulterioare) si cu suma pierderilor de valoare ulterioare.
Diferenta din reevaluare (valoarea reevaluata - valoarea neta contabila la costuri istorice, stabilita
la datareevaluarii) trebuie sa fie inscrisa in capitalurile proprii la o rubrica distincta, astfel incat
operatia sa nu conducala constatarea de profituri.
Prin operatiunea de reevaluare se realizeaza actualizarea valorii imobilizarilor corporale
existente in patrimoniupersoanelor juridice la data de 31 dec. 2003.
Reevaluarea imobilizarilor corporale se efectueaza, de regula, de catre evaluatori autorizati. În
cazul reevaluariiefectuate de specialisti din cadrul intreprinderii, componenta comisiilor de
reevaluare va fi stabilita astfel incat sa asigure un numar corespunzator de cadre cu pregatire
tehnica in domeniu, care sa oata aprecia starea acestora, respectiv gradul de uzura fizica si
morala a bunurilor inventariate supuse reevaluarii, utilitatea sau valoarea de piata, dupa caz.La
stabilirea utilitatii bunurilor se va avea in vedere ca in exercitiile financiare viitoare, sa existe o

1
incarcare corespunzatoare cu comenzi si contracte, astfel incat prin vanzarea productiei realizate
sa asigure recuperarea plusului de amortizare generat de reevaluare, sau posibilitatea de a fi
inchiriate tertilor.
Dacă activul este amortizabil, este posibil:
• fie să se reevalueze simultan valoarea brută şi amortizările cumulate;
• fie să nu se reevalueze decât valoarea netă contabilă, stabilită prin deducerea amortizărilor din
costul imobilizării.
• Reevaluarea imobilizărilor corporale are ca obiectiv aducerea acestora la costul curent sau
valoarea de intrare actualizată în corelare cu utilitatea bunurilor şi cu valoarea de piaţă a acestora.

Tipuri de imobilizari reevaluate

Sunt supuse reevaluării imobilizările corporale existente în patrimoniul persoanelor
juridice şi evidenţiate în balanţa contabilă întocmită la data de 31 decembrie 2003, astfel:
• imobilizările corporale aflate în patrimoniul, astfel: terenuri; construcţii; echipamente
tehnologice (maşini ,utilaje şi instalaţii de lucru);aparate şi instalaţii de măsurare, control şi
reglare; mijloace de transport; animale şi plantaţii; mobilier, aparatură birotică, echipamente de
protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale;
• imobilizările corporale date în locaţie de gestiune sau închiriate, după caz, şi cele date în
folosinţă asocierilor în participaţiune, conform contractelor încheiate, se reevaluează de către
persoanele juridice care le au evidenţiate în patrimoniu;
• investiţiile efectuate la imobilizările corporale concesionate, cu chirie sau în locaţie de gestiune
se supun reevaluării de către persoanele juridice care le-au efectuat şi care le-au înregistrat în
contabilitate;
• capacităţile puse în funcţiune parţial, de natura imobilizărilor corporale pentru care nu s-au
întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale;
• imobilizările corporale la care în perioada 1 aprilie 1994 – 31 decembrie a anului 2003 s-au
efectuat lucrări de modernizare care au majorat valoarea de înregistrare a acestor imobilizări
corporale. Pentru aceste active reevaluarea se efectuează separat pentru valorile reprezentând
modernizări prin aplicarea ratei inflaţiei corespunzătoare perioadei scurse după efectuarea
modernizării;
• imobilizările corporale predate în sistem de leasing se reevaluează de persoanele juridice,
avându-se în vedere valoarea negociată prevăzută în contractul încheiat între părţi;
• imobilizările corporale aflate a sucursale, filiale şi la subunităţile din străinătate se reevaluează
de către agenţii economici din ţară , în cazul în care sunt înregistrate în patrimoniul acestora;
• bunurile amortizabile înregistrate în Registru – inventar, în cazul persoanelor fizice care
desfăşoară activităţi independente.
Nu sunt supuse reevaluării imobilizările corporale:
• a căror valoare de intrare a fost recuperată integral pe calea amortizării la data de 31 decembrie
a anului 2003;
• trecute în conservare;
• care au ieşit din patrimoniul agenţilor economici între data de 1 ianuarie 2004 şi data aprobării
situţiilor financiare ale anului 2003;
• evidenţiate în conturi în afara bilanţului

Pentru efectuarea imobilizărilor corporale se va stabili valoarea rămasă, actualizată la

data de 31 decembrie 2003, avându-se în vedere :

2
• valoarea de intrare a imobilizărilor corporale supuse reevaluării, evidenţiată în contabilitate;
• amortizarea calculată până la data de 31 decembrie 2003, evidenţiată în contabilitate în creditul
contului 281 “Amortizări privind imobilizările corporale” şi în debitul contului
8045”Amortizarea aferentă gradului de neutilizare a mijloacelor fixe”;
• amortizarea aferentă imobilizărilor corporale pentru care s-au obţinut scutiri totale sau pentru o
perioadă limitată la calculul amortizării;
• rata inflaţiei pentru intervalul cuprins între :
• data înregistrării în evidenţa contabilă a imobilizărilor corporale care nu au fost reevaluate şi
luna decembrie2003;
• data ultimei reevaluări înregistrate în evidenţa contabilă pentru imobilizările corporale care au
fost reevaluate şi luna decembrie 2003,
Majoritatea imobilizărilor corporale se degradează cu timpul, şi, ca atare, trebuie găsită o
metodă pentru constatarea diminuării utilităţii lor. În acest context, amortizarea poate fi definită
ca echivalentul valoric al deprecierii ireversibile a unei imobilizări, ca urmare a utilizării, a
acţiunii factorilor naturali, a progresului tehnic sau a altor cauze.
Contabilitatea trebuie să ţină cont de fenomenul de uzură şi de diminuarea de valoare ce decurge
din el. Acest lucru se realizează prin înregistrarea amortizării şi a provizioanelor.
De asemenea, pe parcursul duratei de utilizare, valoarea justă a imobilizărilor corporale şi
necorporale poate fi diferită de valoarea contabilă a acestora. Diferenţele de valoare pot fi
contabilizate prin intermediul reevaluării.
În reglementările contabile din România, prin articulare la Standardele Internaţionale de
Contabilitate, valoarea justă (valoarea reală sau corectă) este definită prin prisma valorii la care
poate fi tranzacţionat o imobilizare, de bună voie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în
cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat de obiectiv.
Prelucrarea de referinţă
După contabilizarea sa iniţială ca activ, o imobilizare corporală trebuie să fie
contabilizată la costul său diminuat cu amortizările cumulate. Norma IAS 16 recomandă ca
evaluarea imobilizărilor să se facă la costuri istorice (costul de achiziţie sau de producţie
diminuat cu amortizările cumulate).
Prelucrarea alternativă
După contabilizarea sa iniţială ca activ o imobilizare trebuie să fie contabilizată la
valoarea sa reevaluată, adică la valoarea justă la data reevaluării, diminuată cu amortizările
ulterioare cumulate şi pierderile de valoare ulterioare cumulate. Reevaluările trebuie să fie
efectuate cu regularitate suficientă pentru ca valoarea contabilă să nu difere semnificativ de cea
care ar fi fost determinată prin utilizarea valoarii juste la data închiderii exerciţiului.
Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se
tratează ca :
• creştere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, dacă nu a existat o creştere
anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ, sau
• un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior, la acelaţi element
de activ.
Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, atunci când aceasta se
tratează ca :
• cheltuială cu întrega valoare a deprecierii, dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o
sumă referitoare la acel activ,

3
• scădere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, cu minimum dintre valoarea
acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează
ca o cheltuială.

Monografie contabila reevaluare

Ca si tratament contabil in ceea ce priveste reevaluarea imobilizarilor se pot distinge
urmatoarele situatii :
1. Cresterea valorii imobilizarilor in conditiile in care anteriornu a existat o descrestere
recunoscuta ca si cheltuiala pentru activele reevaluate:
Monografia contabila care se efectueaza in acest caz este :
% = 105
211
212
213
214
2. Cresterea valorii imobilizarilor in urma reevaluarii in conditiile in care insa anterior a existat o
descrestere a valorii:
Monografia contabila care se efectueaza in acest caz este :
% = 7813 “Venituri din ajustari pentru deprecierea imobilizarilor ”
211
212
213
214
3. Descresterea valorii imobilizarilor in urma reevaluarii in conditiile in care anteriornu a existat
o crestere:
Monografia contabila care se efectueaza in acest caz este :
6813 Cheltuieli de exploatare privind ajustarile pentru deprecierea imobilizarilor = %
211
212
213
214
4. Descresterea valorii imobilizarilor in urma reevaluarii in conditiile in care anterior a existat o
crestere:
Monografia contabila care se efectueaza in acest caz este :
105 = %
211
212
213
214
In notele explicative care fac parte din anexele de la bilant trebuie prezentate reevaluarile
efectuate, specificandu-se elementele care au fost supuse reevaluarii, metoda prin care s-au
calculat valorile precum si elemental care este afectat din contul de profit si pierdere.

4
 Amortizarea cumulata la data reevaluarii este tratata in unul din urmatoarele moduri:
a) recalculata proportional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel incat valoarea
contabila a activului, dupa reevaluare, sa fie egala cu valoarea sa reevaluata. Aceasta metoda este
folosita, deseori, in cazul in care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice;
b) eliminata din valoarea contabila bruta a activului si valoarea neta, determinata in urma
corectarii cu ajustarile de valoare, este recalculata la valoarea reevaluata a activului. Aceasta
metoda este folosita, deseori, pentru cladirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piata.
Un lucru deosebit de important este ca surplusul din reevaluare inclus in rezerva din
reevaluare este capitalizat prin transferul direct in rezerve, atunci cand acest surplus reprezinta un
castig realizat. Castigul se considera realizat la scoaterea din evidenta a activului pentru care s-a
constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din castig poate fi realizat pe masura
ce activul este folosit de entitate. In acest caz, valoarea rezervei transferate este diferenta dintre
amortizarea calculata pe baza valorii contabile reevaluate si valoarea amortizarii calculate pe
baza costului initial al activului.
Din punct de vedere fiscal daca rezultatul reevaluarii este o crestere fata de valoarea
contabila neta, atunci aceasta se trateaza astfel:
• ca o crestere a rezervei din reevaluare prezentata in cadrul elementului "Capital si rezerve",
daca nu a existat o descrestere anterioara recunoscuta ca o cheltuiala aferenta acelui activ sau
• ca un venit care sa compenseze cheltuiala cu descresterea recunoscuta anterior la acel activ.
Daca rezultatul reevaluarii este o descrestere a valorii contabile nete, aceasta se trateaza ca o
cheltuiala cu intreaga valoare a deprecierii, atunci cand in rezerva din reevaluare nu este
inregistrata o suma referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scadere a rezervei
din reevaluare prezentata in cadrul elementului "Capital si rezerve", cu minimul dintre valoarea
acelei rezerve si valoarea descresterii, iar eventuala diferenta ramasa neacoperita se inregistreaza
ca o cheltuiala.
Rezerva din reevaluare trebuie redusa in masura in care sumele transferate la aceasta nu mai sunt
necesare pentru aplicarea metodei de evaluare utilizate si pentru obtinerea scopului sau. Sumele
reprezentand diferente de natura veniturilor si cheltuielilor rezultate la reevaluare trebuie
prezentate separat in contul de profit si pierdere.
Ca obligatie a entitatiilor care au efectuat o reevaluare, ordinul 1752 / 2005 instituie ca nici o
parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuita, direct sau indirect, cu exceptia cazului in
care activul reevaluat a fost valorificat, situatie in care surplusul din reevaluare reprezinta castig
efectiv realizat.
Reevaluarile imobilizarilor corporale au in vedere
- elementele supuse reevaluarii, precum si metodele prin care sunt determinate valorile rezultate
in urma reevaluarii;
- valoarea la cost istoric a imobilizarilor reevaluate;
- tratamentul in scop fiscal al rezervei din reevaluare;
- modificarile rezervei din reevaluare:
- valoarea rezervei din reevaluare la inceputul exercitiului financiar;
- diferentele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare in cursul exercitiului financiar;
- sumele capitalizate sau transferate intr-un alt mod din rezerva din reevaluare in cursul
exercitiului financiar, prezentandu-se natura oricarui astfel de transfer, cu respectarea legislatiei
in vigoare;
- valoarea rezervei din reevaluare la sfarsitul exercitiului financiar.

5
Inregistrarea diferenţelor din reevaluare
a.Diferenţe favorabile
In cazul în care valoarea contabilă a unui activ estemajorată ca urmare a unei reevalări, această
majorare trebuie :
1.înregistrată direct în creditul conturilor decapitaluripropriisub titlul de „diferenţe din
reevaluare”sau
2.recunoscută ca venit, în măsura în care această majorare compensează o diferenţă
nefavorabilă din reevaluarea aceluiaşi activ,recunoscută anterior ca o cheltuială.
Surplusul din reevaluare inclus în capitalurile proprii poate fi transferat direct în rezultatul
reportat, atunci când acest surplus este realizat. Se consideră că :
-surplusul este realizat în totalitate la casarea sau cedarea activului,
-surplusul poate fi realizat anual, pe măsură ce activul este folosit de întreprindere,
-transferul surplusului din reevaluare în rezultatul reportat nu se efectuează prin contul de profit
şi pierdere.
În acest caz valoarea surplusului realizat este diferenţa dintrea mortizarea calculată pe baza
valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe bazacostului iniţial al activului.
b.Diferenţe nefavorabile
In cazul în care valoarea contabilă a unui activ este diminuată ca rezultat al unei reevaluări,
această diminuare trebuie:
1.recunoscută ca o cheltuială
sau
2.scăzută direct din surplusul din reevaluare corespunzător aceluiaşi activ, în măsura în
care compensează o diferenţă favorabilă înregistrată anterior casurplus din reevaluare.
Modificarea valorii imobilizărilorprin reevaluare
A)metoda valorii brute:reevaluarea simultană a valorii brute a imobilizării şi a amortizării
cumulate, care se utilizează atunci când se apelează la costul de înlocuire pentru că nu se poate
determina valoarea justă de piaţă
B)metoda valorii nete: reevaluareanumai a valorii nete contabile, care se utilizează atunci când se
poate determina o valoarejustăde piaţă pentru activul supus reevaluării.
Exemplu
Valoarea de intrare a unui utilaj supus reevaluării este de 100.000 lei,amortizat pentru60.000
lei. Indicele de actualizare este de 125%.
Evaluare:
Se calculează următoarele valori:
-Valoarea de intrare a utilajului actualizată
=100.000 lei x 125% = 125.000 lei
-Valoarea amortizării cumulate actualizată
= 60.000 lei x 125% = 75.000 lei
-Diferenţa în valoarea contabilă din reevaluarea utilajului
= 125.000 lei – 100.000 lei = 25.000 lei
-Diferenţa din amortizarea actualizată 75.000 lei – 60.000 lei = 15.000 lei
-Diferenţa dintre plusul de valoare a utilajului şi plusul de valoare aamortizării = 25.000 – 15.000
= 10.000 lei
Recunoaştere :
25.000 lei213 Instalatii tehnice,=105 Rezerve din10.000 lei
mijloace de transport, reevaluare

6
2813 Amortizarea 15.000 lei instalaţiilor, mijloacelor de transport,
În cazul utilizării metodei valorii nete se anulează amortizarea cumulată până în momentul
reevaluării, activul fiind adus la valoarea netă contabilă. Apoi se calculează şi se inregistrează
diferenţa din reevaluare.

Exemplu
Valoarea de intrare a unui utilaj supus reevaluării este de 100.000 lei,amortizat pentru
60.000 lei.Ca urmare a reevaluării se stabileşte o valoare de piaţă de 42.000 lei.
-Valoarea netă după anularea amortizării
= 100.000 lei – 60.000 lei = 40.000 lei
-Diferenta din reevaluare 42.000 - 40.000 =2.000 lei
a) Anularea amortizării cumulate :
60.000 lei2813 Amortizarea =213 Instalaţii tehnice,60.000 lei
instalaţiilor,mijloace de transport,mijloacelor de transport
b) Înregistrarea diferenţei din reevaluare:
2.000 lei 213 Instalaţii tehnice, = 105 Rezerve2.000 lei mijloace de transport din reevaluare.
Conform IAS 16 atunci cand se reevalueaza un mijloc fix :
- orice crestere a valorii acestuia prin reevaluarea determina o debitare a contului aferent
mijlocului fix, si concomitent o creditare a contului de rezerve din reevaluare, cu conditia ca
aceasta crestere sa nu reverseze o descrestere anterioara recunoscuta ca si cheltuiala in contul de
profit si pierdere.
Daca totusi a existat o asemenea descrestere anterioara , atunci o parte din aceasta
diferenta din reevaluare va fi recunoscuta ca si venit in contul de profit si pierdere ( compensand
integral descresterea anterioara) si doar diferenta va fi recunoscuta ca si crestere a rezervei din
reevaluare.

7
 Bibliografie

1. Colasse B. -Contabilitate generală (traducere), Editura Moldova, Iaşi 1995;

2. Călin O. -Bazele contabilităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucuresti, 1995.

3. Cameniţă D. -Bazele contabilităţii, Editura Multimedia, Arad, 1998.

4. Feleagă N. Ionaşcu I. -Tratat de contabilitate financiară, Editura Economică, 1998