Valsul a fost introdus în Statele Unite în prima jumătate a secolului al XIX-lea şi, împreună cu Mazurka,

Varşoviana şi Polka, a devenit cunoscut ca „round dance”. Prima atestare documentară provine din
Massachusetts-ul anului 1834 şi îl are ca protagonist pe Lorenzo Papanti, un profesor de dans din
protipendada Bostonului acelei epoci. Acesta a fost invitat la o petrecere mondenă organizată la reşedinţa
doamnei Otis Beacon Hill, ocazie cu care a făcut o demonstraţie de Vals Vienez.

Din cauza ritmului alert al Valsului Vienez, destul de pretenţios şi greu de urmărit de către dansatorii
obişnuiţi, a devenit imperios necesară lentificarea sa, compozitorii începând să scrie muzica de Vals într-
un ritm mai accesibil. Astfel, în anul 1870, în Statele Unite a apărut o formă mai lentă a rapidului „Vals
Vienez”, dansată pe un tempo de 90 batăi pe minut.