ISTORICUL APARIŢIEI ŞI EVOLUŢIEI TURISMULUI INTERNAŢIONAL

Specialiştii apreciază că există cinci etape majore în apariţia şi

dezvoltarea turismului internaţional:
A. Epoca preistorică
Motivaţiile de călătorie ale populaţiei în civilizaţia preistorică erau legate
de:
- procurarea hranei;
- evitarea pericolelor;
- deplasările către zone cu un climat mai favorabil.
Pe măsură ce s-au dezvoltat abilităţile şi îndemânările oamenilor şi au
apărut primele tehnologii, a existat şi o nouă motivaţie de călătorie şi anume
comerţul (trocul) cu diverse bunuri.
Primele civilizaţii
În perioada creării marilor imperii din Africa, Asia şi Orientul Mijlociu:
- apare infrastructura necesară desfăşurării unei călătorii (rute şi drumuri terestre
şi maritime)
- sunt create totodată şi primele mijloace de transport.
Începuturile călătoriilor guvernamentale oficiale au fost rezultatul
direct al cârmuitorilor care-şi trimiteau emisari în teren:
- în scopul observării progresului războaielor purtate pentru mărirea imperiilor;
- sau pentru a colecta taxe de la cetăţeni.
În timpul dinastiilor egiptene:
- au apărut călătoriile pentru afaceri;
- călătoriile de plăcere;
- au fost construite „centre ale ospitalităţii” de-a lungul rutelor majore şi în oraşele
mai importante.
La apogeul Imperiului Asirian:
- au fost improvizate mijloace de transport, majoritatea pentru uz militar;
- s-au creat o serie de drumuri, începându-se chiar marcarea distanţelor pe
rutele principale.
Persanii care i-au învins pe asirieni au creat un adevărat sistem de
drumuri, dezvoltând, totodată, un mijloc de transport pe patru roţi;
Contribuţia grecilor:
- au creat o monedă de schimb, ceea ce a condus la diminuarea efortului
călătorilor care nu mai erau nevoiţi să transporte diverse bunuri la locul de
destinaţie pentru a le schimba cu alte bunuri şi servicii.
- în al doilea rând, limba greacă a început să fie răspândită tot mai mult, mai ales
în zona Mediteranei, ceea ce a facilitat comunicarea în timpul călătoriei şi
comerţului.
- cele mai multe călătorii se făceau pe mare;
- grecii adorau să călătorească pentru plăcere, în scopul vizitării altor oraşe (mai
ales Atena), să participe la festivaluri religioase şi evenimente precum jocurile
olimpice, organizate o dată la patru ani în Olimpia;

1
Vechii romani
- romanilor le plăcea să participe la evenimente religioase şi atletice călătorind
spre aceste oraşele în care se organizau aceste manifestări;
- mulţi dintre romani vizitau foarte des Grecia (în acest scop, a fost publicat şi un
ghid de călătorie în zece volume în anul 170 d.Hr. de către grecul Pansanias.
Intitulat „Un ghid pentru Grecia”, acesta a vizat segmentul de turişti romani,
descriind monumente, sculpturi, relatând poveşti, legende şi mituri greceşti);
- romanii vizitau, de asemenea, Egiptul pentru a vedea Sfinxul şi Piramidele.
Alexandria era o oază cosmopolită pentru aristocraţia romană;
- cetăţenii Imperiului Roman aveau plăcerea să-şi facă cumpărăturile în afara
graniţelor;
Călătoriile de plăcere în Asia
Civilizaţiile asiatice au şi ele o istorie a resorturilor ce stau la baza călătoriei:
- construirea unor case de vacanţă (secundare);
- retrageri sezoniere în China şi Japonia;
B. Evul Mediu
În perioada secolelor 5-14 d.Hr., comerţul şi călătoriile au suferit un declin:
- drumurile au devenit greu accesibile;
- condiţiile de călătorie au devenit dificile, chiar periculoase.
Pelerinajele creştine
Biserica creştină a fost primul stimulent pentru călătorie în scopul răspândirii
bisericii şi religiei creştine;
Călugării şi preoţii încurajau publicul să participe la pelerinaje, care, în
secolul al XIV-lea,reprezentau un fenomen organizat în masă;
s-au creat reţele de „ospicii de caritate” cu participarea majorităţii claselor
sociale.
Creştinii vizitau, de asemenea, Roma şi Ierusalimul.
Primele expediţii
La sfârşitul secolului al XIII-lea, Marco Polo a explorat rutele terestre din
Europa până în Asia;
În China, el a descoperit un sistem de drumuri bine dezvoltat (primul a fost
construit în timpul Dinastiei Chou - 1122-1221 î.Hr);
Cartea scrisă de Marco Polo cu această ocazie a reprezentat principala sursă
de informare despre viaţa din Est în timpul acelei perioade;
Alte publicaţii de călătorie au început să apară cu ajutorul presei tipărite (al
tipografiilor) iar Sir John Mandeville a scris, în anul 1357, o carte numită
„Calatorii” care a fost tipărită în câteva limbi şi care punea accent pe descrierea
călătoriei în locuri îndepărtate precum Asia de Sud-Est;
Turismul „ modern” al erei medievale
Din secolul al XV-lea datează un adevărat record al package-tour-lui actual
care-şi are originea în Veneţia;
Pentru preţul plătit, turistul primea transbordările, mâncare, cazare, călătorii
cu măgarul, plimbări etc.;
Au apărut în această perioadă şi primele „fast-food-uri” plasate de-a lungul
drumurilor frecventate intens de către pelerini;

2
 În sezonul de vârf existau negustori ambulanţi la marginea drumurilor care
comercializau diferite produse călătorilor (vin, fructe, peşte, pâine);
C. Renaşterea
Călătorii din secolele XIV - XVII au avut drept motivaţie de călătorie,
dorinţa de a-şi lărgi orizontul prin noi experienţe şi cunoştinţe.
Călătorii pentru cunoaştere
În Anglia, Regina Elisabeta I a promovat şi susţinut turismul de studii prin
intermediul căruia erau pregătiţi viitorii diplomaţi englezi iar universităţi precum
Oxford sau Cambridge în Anglia sau Salamanca în Spania, serveau acestui
scop.
Anglia, a emis, de asemenea, o licenţă de călătorie valabilă 2-3 ani şi a
introdus restricţii de călătorie cu privire la suma de bani, numărul de cai şi
servitori (de obicei în număr de trei) pe care un călător îi putea lua cu el.
Primele paşapoarte şi cecuri de călătorie
Turiştii au primit paşapoarte pe care le predau însă la punctele de ieşire
din ţară şi primeau unul nou pentru fiecare ţară pe care o vizitau. S-a introdus şi
o linie de credit care funcţiona ca cecurile de călătorie moderne din prezent;
Marele Tur (Grand Tour)
- a reprezentat cel mai bine structurat produs turistic pentru acea perioadă;
- el a început să se deruleze la mijlocul anilor 1600, iar popularitatea sa a ţinut
până la mijlocul anilor 1800;
- dorinţa de a căpăta noi cunoştinţe şi experienţe a rămas prima motivaţie de
călătorie pentru participăntii la Marele Tur;
- acest produs turistic a fost considerat ca reprezentând piatra de temelie a
educaţiei şi culturii atinse de clasele sociale superioare;
- copiii acestor familii călătoreau în anumite ţări pentru a vizita situri istorice şi
mine, pentru a studia arta, arhitectura şi istoria acestora;
- a fost tipărit chiar şi un ghid special pentru participant la acest tur, în anul 1778;
D. Revoluţia Industrială
Aceasta a durat între anii 1750-1850 aducând profunde schimbări
economice şi sociale, mutaţii în zonele rurale de la o economie bazată
pe agricultură la una bazată pe industria de prelucrare şi la un mod de
viaţă urban. Această revoluţie a introdus, de asemenea, noi utilaje bazate pe
motorul cu aburi pentru
Apariţia turismului de masă
Schimbările sociale au adus modificări în ocupaţiile oamenilor ceea ce a
condus la:
- expansiunea unei noi clase de mijloc;
- o creştere a timpului liber;
- o cerere sporită pentru activităţi recreative ceea ce a determinat un declin, din
punctul de vedere al popularităţii, al Marelui Tur elitist.
Începutul vacanţelor
Iniţial, călătoriile pentru recreere se desfăşurau, în general, pe parcursul
unei singure zile, deoarece majoritatea populaţiei avea venituri suplimentare
limitate iar săptămâna de lucru de cinci zile nu era un lucru comun.

3
 După
localizare,
zonele pot
fi:
La
sfârşitul
secolului
al XIX-
lea,

zone ale
oraşe turistice
turismului zone ale
zone ale şi zone zone pentru
montan şi de turismului
turismului periurbane de agroturism
sporturi de
agrement inedit
litoral iarnă

muncitorii au început să beneficieze de concediu anual plătit.

Pentru a evada din zonele urbane aglomerate şi poluate, mulţi se
îndreptau către zonele de litoral care ofereau condiţii pentru tratament, acesta
reprezentând punctul de pornire pentru turismul de relaxare din zilele noastre.
Piaţa clasei mijlocii
Multe destinaţii, după ce au fost vizitate, în principal, de către cei bogaţi, s-
au extins şi au „capturat„ segmentul clasei de mijloc aflat în creştere, atragându-l
spre aceste destinaţii.
Pentru destinaţiile gazdă, clasa de mijlocreprezenta o piaţă vastă
comparativ cu numărul mic de aristocraţi şi bogătaşi care le vizitau înainte.
Astfel, a avut loc o compensare între numărul de sosiri ce a urmat şi
volumul anterior al încasărilor.
E. Turismul modern
A apărut ca rezultantă între dorinţă, mobilitate şi accesibilitate, ceea ce a
făcut posibilă existenţa turismului de masă.
Secolul al XX-lea caracterizat prin apariţia de noi domenii şi tehnologii ca
aviaţia, computerele, roboţii şi comunicarea prin satelit, este perioada apariţiei
turismului modern determinat de:
- creşterea timpului liber;
- obţinerea de venituri suplimentare;
- dezvoltarea telecomunicaţiilor;
- crearea unor modalităţi de transport eficiente şi rapide.
Turismul va continua să reprezinte unul dintre cele mai dinamice sectoare ale
economiei globale.
In ciuda recesiunilor periodice, schimbărilor politice şi climatice, războaielor,
atentatelor teroriste şi incertitudinilor cu privire la preţul combustibilului, turismul
internaţional reprezintă cel mai important element al bugetului comerţului
internaţional.
Turismul de azi presupune deplasarea a milioane de oameni spre noi
destinaţii turistice cautând o schimbare de mediu şi noi experienţe.

CAPITOLUL 2-MARILE REGIUNI ŞI ZONE TURISTICE ALE LUMII

4
2.1 Zone ale turismului litoral
2.2 Zone ale turismului montan
Există, categoric, o deplină corelaţie între fluxurile turistice şi marile zone de
concentrare a acestora.
Se pot distinge astfel:
- zone turistice tradiţionale;
- zone turistice recente.

După
localizare,
zonele pot fi:

zone ale
oraşe turistice
turismului zone ale
zone ale şi zone zone pentru
montan şi de turismului
turismului periurbane de agroturism
sporturi de
agrement inedit
litoral iarnă

2.1 ZONE ALE TURISMULUI LITORAL

Dintre tipurile de turism internaţional, cel mai important este turismul balnear
maritim sau litoral
Concentrează cca. 80% din fluxurile anuale, îndeosebi în Europa şi America
de Nord
Înregistrează amplitudinea maximă în sezonul estival, diferenţiat după durata
de insolaţie de la 3 luni (zona Mării Baltice) până la 6 luni (zona Mării
Mediterane)
În unele zone de pe Glob (California, Florida, Insulele Canare, „Rivierele
Europene”), turismul balnear maritim se practică tot timpul anului pentru cura
climatică în timpul sezonului rece
Regiunile turistice de pe Terra consacrate pentru turism balnear

Regiunile turistice de
pe Terra consacrate
pentru turism balnear

Bazinul Mării 5 Zona litoralului Marii

Negre
Mediterane
 Bazinul
Mării
Meditera
ne

litoralul Litoralul
estic al mediteran
Franţa Grecia Turciei
Spania Mării ean nord-
Adriatice african

Zona
litoralulu
i Marii
Negre

ţărmul ex-
Bulgaria Turcia
România sovietic

Bazinul
Mării
Ucraina Rusia Georgia

Mediterane
Bazinul
Mării
Meditera
ne

litoralul Litoralul
6
estic al mediteran
Franţa Grecia Turciei
Spania Mării ean nord-
Adriatice african
 Spania mai importante sunt:
- Costa del Sol, aproape de Malaga,
- Costa Luminosa,
- Costa Blanca,
- Costa Brava în Catalonia
Franţa dispune de cele mai multe staţiuni pe celebra „Cote d'Azur”,
folosite pentru turismul estival, dar şi pentru cel de iarnă (Saint Tropez, Nice),
unele fiind importante centre de convergenţă turistică (Cannes).
Pe litoralul estic al Mării Adriatice staţiunile se ţin lanţ, din nord, din Peninsula
Istria (Cooper), până în sud, în Muntenegru (Portoroz, Rovinj, Opatija, Split,
Makarska, Dubrovnik, Ulcinj, etc.
Grecia are principalele staţiuni situate în insulele Corfu, Creta, Rhodos
Mai recent au intrat în circuitul turistic internaţional staţiunile de pe litoralul
mediteranean al Turciei, printre care se remarcă Antalya.
Litoralul mediteranean nord-african beneficiază de extinderea sudică a
fluxurilor turistice internaţionale spre zone care au evoluat rapid, în ultimul timp:
- staţiunile marocane (Tanger, Al Hoceima şi Agadir)
- algeriene (Sidi Ferruch, la vest de Alger)
- tunisiene (Hammamet, Monastir şi Djerba)
ZONA LITORALULUI MARII NEGRE
Şiragul staţiunilor noastre (Mamaia, Eforie, Venus, Mangalia, Costineşti,
Olimp, etc.) se continuă pe litoralul bulgăresc cu altele, frecventate de numeroşi
turişti străini (Albena, Balcic, Nisipurile de Aur etc.). Pe ţărmul ex-sovietic
(Ucraina, Rusia, Georgia) mai cunoscute sunt staţiunile: Yalta (în Peninsula
Crimeea), Soci, Suhumi, Batumi (în vestul Munţilor Caucaz), Primorskoe (în
Golful Odessa).
2.2 ZONE ALE TURISMULUI MONTAN
Deosebit de dezvoltat este turismul montan şi de sporturi de iarnă, care, ca şi
cel balnear
Există şi în cazul turismului montan mai multe zone consacrate sau altele mai
noi
Regiuni cunoscute pe glob pentru organizarea la nivel internaţional a
turismului montan:
- Munţii Tatra
- Munţii Alpi
- Munţii Carpaţi
- Alpii Scandinaviei
- Munţii Pirinei
- Alpii Dinarici
- Munţii Stâncoşi
„Arcul” munţilor Alpi
- Atrage aproape 60% din clientela turistică.
- Dezvoltarea turismului în Alpi a avut loc după cel de-al doilea război mondial
Printre alte atuuri care au condus la actuala imagine a Alpilor sunt:
- facilitatea accesului (autostrăzi, şosele, poteci montane, transport mecanizat)
- bună echipare pentru servicii turistice (cazare, masă, animaţie)

7
- poziţie geografică excepţională în raport cu marile fluxuri turistic din zonă.
Dezvoltarea turismului în Alpi a avut ca suport câteva vechi comune
înfloritoare (Chamonix, Megeve sau Aix-les-Bains în Franţa; Davos şi Crans-
Montana în Elveţia; Innsbruck în Austria; Cortina d'Ampezzo în Italia etc.),
Alături de staţiunile montane menţionate, au apărut altele mai noi, care au
preluat, în timp, efectivele de turişti, în creştere de la an la an:
- Cervinia, Beluno, Megano, Bormio-în Italia;
- Val d'lsere, Annecy, Albertville, Chambery, Valmorel etc., în Franţa;
- Kitzbiihel, Tarvisio, Villach, Klagenfurt în Austria;
- St. Moritz în Elveţia;
- Oberstdorf şi Garmisch-Partenkirchen în Germania;
- Kranj şi Jesenice în Slovenia.
Munţii Carpaţi
În Carpaţii României se regăsesc staţiuni ca: Sinaia, Păltiniş, Muntele Mic,
Poiana Braşov, Predeal
Munţii Pirinei
Au principalele staţiuni concentrate sub versantul nordic francez (Font-
Romeu, Ax-les-Termes), Le Carcares, Montitg-les-Bains etc.)

CAPITOLUL 2-MARILE REGIUNI ŞI ZONE TURISTICE ALE LUMII

Zona turistica orăşenească

Zona turistică orăşenească este o componentă a oraşului, în general, fiecare
oraş având conturat un astfel de areal unde populaţia îşi petrece timpul liber
(week-end), remarcabil prin dotări (unităţi de deservire, terenuri sportive, teatru,
obiective istorice, spaţii verzi), cât şi prin prezenţa unor elemente ale mediului
fizico-geografic (lacuri, păduri etc). Pentru marile metropole, aceste zone privite
în sens restrictiv devin veritabile “regiuni turistice polarizate”, deosebit de
complexe, capabile să absoarbă mari efective de populaţie in week-end.
Oraşele turistice pun în valoare, în general, poziţia geografică pe care o
ocupă şi care, prin pitorescul ei, se înscrie ca un element principal în conturarea
funcţiei turistice. Ele sunt numeroase, mai ales în ţările care au o reţea urbană
densă, aglomeraţii puternice şi un nivel de viaţă ridicat. Funcţia turistică a unui
oraş trebuie, în primul rănd pusă în legatură cu poziţia sa geografică, de unde
decurg o serie de caracteristici favorabile ale cadrului natural şi apoi cu celelalte
elemente (existenţa unor monumente, muzee, manifestări specifice etc.)
Relaţia pozitie turistică - funcţionalitate turistică constituie, de atfel, elementul
de bază în stabilirea tipologiei oraşelor turistice:
Oraşe staţiuni maritime - s-au dezvoltat ca urmare a avantajelor pe care
poziţia le oferă, în strânsă legatură cu existenţa unor plaje extinse, mult căutate
de turişti. Calitatea plajelor este de multe ori definitorie în procesul populării unor
astfel de oraşe. Plajele cu nisip fin atrag un număr mare de turişti faţă de cele cu
pietriş sau stâncoase, mai puţin frecventate. De asemenea, intervin şi elemente
climatice favorabile: perioada lungă însorită, lipsa vânturilor, prezenţa vegetaţiei
etc.

8
 În cadrul Europei se remarcă prezenţa unor oraşe-satelit turistice, aflate în
apropierea marilor concentrări urbane, a căror geneză este pusa în legătura
directă tocmai cu existenţa plajelor. Astfel sunt oraşe ca Brigton de lângă Londra,
Estoril de la Lisabona, Santa Monica de lângă Los Angeles, Salerno lângă
Napoli, Eforie şi Mamaia lângă Constanţa etc. Cea mai mare parte a oraşelor
turistice maritime se găsesc atât pe ţărmul Mediteranei cât şi al Mării Negre,
Mării Baltice, Mării Nordului şi Mării Mânecii.
Pe ţărmul Mediteranei apar, în primul rând oraşele de pe Coasta de Azur:
Cannes, Antibes, Nice, Monte Carlo, San Remo etc. După aceea sunt orasele
litorale ale Italiei: Napoli, Ischia la Marea Lonica, Brindisi, Rimini, Veneţia la
Marea Adriatică. Pe litoralul iugoslav, pe celebra “Coastă a Dalmaţiei” sunt o
serie de oraşe turistice renumite printre care: Dubrovnik, Split, Rijeka.
Pe ţărmul Mării Negre se remarcă oraşele de pe litoralul estic: Varna,
Drujba, Nesebar în Bulgaria, cele de pe teritoriul ţării noastre şi Odessa,
Simferopol, Novorosiska, Poti, pe ţărmul ex-sovietic.
Oraşele turismului de munte au, spre deosebire de tipul anterior, o
dezvoltare spaţială limitată. Ele pot ajunge până la forma “oraşelor vale-versant”
cum este cazul oraşului Andorra la Vella, capitala principatului Andorra.
Dezvoltarea lor este strâns legată de formele unor dotări corespunzătoare. De
pildă, turismul de iarnă necesită construirea unui echipament special (tele-
schiuri, schi-lift). Pe de altă parte, durata redusă a zilelor de iarnă atrage după
sine prezenţa unor localuri, centre de distracţie, cluburi, cazinouri etc. Aceste
oraşe presupun, de asemenea, existenţa unor posibilităţi de aprovizionare, mai
ales a celor care constituie puncte de plecare pe trasee montane.
În clasificarea oraşelor turistice apare ca un tip distinct şi grupul aşa-
numitelor oraşe ale Soarelui, tip în care sunt incluse oraşele de pe Coasta de
Azur şi o parte din oraşele din Alpi şi Crimeea. Condiţiile de climă (insolaţie
puternică şi durata medie de strălucire a soarelui) conferă acestor oraşe poziţii
importante în privinţa fluxurilor turistice.
Oraşele turismului terapeutic au apărut, de obicei, în jurul unor vechi
nuclee rurale prin dezvoltarea lor teritorială în urma măririi fondului de locuit prin
construcţiile de vile, toate acestea în legatură cu existenţa unor factori ai mediului
natural (ape minerale şi termale, nămoluri, radiaţii ionizante, mofete etc.) folosite
în vindecarea sau ameliorarea unor maladii.
Unele oraşe-staţiuni de acest fel, precum Montecatini Terme (Italia), Băile
Herculane (România) sunt foarte vechi, datând din vremea romanilor, în locul
unde apar la suprafaţă izvoare termale.
Turismul curativ (terapeutic), cunoaşte, în etapa actuală, un reviriment
legat de cerinţele tot mai mari privind folosirea integrală a fondului balnear pentru
refacerea sănătăţii şi pentru odihnă. Este deosebit de bine reprezentat într-o
serie de ţări precum: Franţa (Vichy, Envian-les-bains, Bourbule, St Gervais-les
Bains, Vittel), Republica Cehă (Karlovy Vary, Marianske Lazne), Italia (Viterbo,
San Pelegrino etc), Comunitatea statelor independente (Pidtigorsk in Caucazul
de Nord) şi România (Câciulata, Olâneşti, Vatra Dornei, Băile Herculane, Băile
Felix).

9
 Oraşe pentru turismul festivalier, consacrate pentru organizarea unor
manifestări culturale şi internaţionale (mondiale sau regionale). Se pot cita în
această categorie: Cannes, Monte Carlo, Veneţia, Las Vegas, Londra, Sopot
(Polonia), Braşov etc.
Oraşe pentru turismul sportiv - s-au individualizat ca urmare a derulării
marilor competiţii sportive de anvergură care şi-au pus amprenta asupra funcţiei
unor oraţe. Este cazul curselor automobilistice de Formula 1 (Imola, Adelaide,
Indianopolis, Le Mans etc), raliuri (Monte Carlo), turnee tradiţionale de tenis
(Melbourne, Hanovra, Munchen), jocurilor olimpice de vară (Atlanta) sau
campionatele mondiale pe discipline sportive (fotbal, hanndbal, gimnastică) prin
care unele oraşe din toate continentele s-au făcut cunoscute devenind în timp
“gazde tradiţionale”, evident, toate acestea respectând criteriile impuse
(financiare, infrastructură, logistică) de organizare a unor asemenea activităţi.
Oraşe pentru pelerinaj, situate în diverse zone ale lumii spre care se
îndreaptă fluxuri mari de persoane anual sau periodic, pe baza unui calendar, cu
prilejul unor sărbători religioase

Zonele agroturistice
Reprezintă, în numeroase ţări ale lumii, o creaţie mai recentă, apărută din
nevoia de evadare în spaţii de linişte, dincolo de zidurile oraşului sau de clocotul
unor staţiuni turistice, fie ele mai mult decat consacrate. Ele pun în evidenţă
specificul unor zone rurale (cadrul natural, construcţii, obiceiuri, activităţi, tradiţii
gastronomice etc.) variabile de la o zonă la alta. Pot apare în teritoriu în mod
unitar (ca în culoarul Bran-Rucăr, Depresiunea Dornelor, Valea Arieşului) sau
dispersate sub forma satelor turistice (staţiuni verzi) precum: Poieni (judeţul Cluj),
Botiza (jud Maramureş).
Experienţe importante înregistrează în acest domeniu ţările “alpine”
europene, Elveţia fiind printre primele ţări în care s-a practicat această formă de
turism.
Experienţe importante înregistrează în acest domeniu ţările “alpine”
europene, Elveţia fiind printre primele ţări în care s-a practicat această formă de
turism.
Franţa are o veche şi bogată tradiţie în organizarea turismului rural,
activitatea fiind aici coordonată de asociaţia generala TER (Tourisme et espace
rural). Statul francez încurajează dezvoltarea acestor zone, către care se
dirijează persoanele cu venituri mai modeste, promovând un sistem de creditare
avantajos şi o politică fiscalţ stimulatoare. Aceasta explică evoluţia rapidă a
numărului de adăposturi rurale (Gites de France) şi a numărului de nopţi de
cazare. Cele mai importante zone pentru această formă de turism sunt: Masivul
Central (Auvergne, Limousin, Cantal), Bretagne, Savoia, Champagne, Vosgi).
Austria a dezvoltat o importantă bază turistică în mediul rural (satele
turistice de recreaţie), promovând sistemul pensiunilor complete rurale pentru
vacanţele familiale. Sunt bine reprezentate în Tirol şi zona Salzburg pe valea
Dunării.

10
 Germania a trecut la organizarea turismului rural după 1960, prin
organizarea primară a unui inventar al siturilor pretabile pentru turism, cu
deosebire fermele bine întreţinute.
Polonia deţine peste 3000 de sate turistice, zonele rurale preluând
importante efective interne şi internaţionale, descongestionând marile zone şi
centre.
În ţara noastră, una din cele mai renumite zone agroturistice este zona
maramureşană, care posedă un potenţial turistic complex şi unitar, renumit prin
elementele de etnografie şi folclor. Constituie una din puţinele zone în care s-a
păstrat aproape nealterată arta populară de o pregnantă originalitate: case, porţi,
unelte, ţesături, ceramică, bisericile de lemn, datini şi folclor, unice prin
frumuseţe, semnificaţie şi vechime. Săpânţa, satul devenit faimos datorită
Cimitirului Vesel – conform unei clasificări americane ca fiind al doilea din lume
după Valea Regilor – este un loc unde crucile de lemn viu colorate sunt sculptate
cu figuri umane şi simboluri gravate cu epitafuri comice în versuri.
Zone ale turismului inedit
Se includ aici parcurile naţionale pentru protecţia faunei şi practicarea
“turismului de senzaţii tari” de tip safarii în Kenya şi Tanzania, Nigeria, Camerun,
Zambia şi Africa de Sud. Aceste ţări africane obţin profituri importante din
practicarea acestui tip de turism, oferind programe complexe în care vânătoarea
este combinată cu accesul la marile spectacole ale naturii (ex. Cascada Victoria).
Tanzania beneficiază, pentru organizarea turismului safari, de trei mari
avantaje: o faună abundentă, peisaje spectaculoase şi absenţa unei mari
concentrări de turişti. Aici există 50 de parcuri şi rezervaţii naturale fără a mai lua
în calcul prezenţa muntelui Kilimandjaro, unde s-a dezvoltat “trekingul” (voiajul
lung şi dificil).
În parcurile naţionale americane se practică în egală măsură trekingul,
prin lungile călătorii organizate în Munţii Stâncoşi sau promenada pe jos a
Canionului Colorado.
Printre zonele turistice conturate mai recent se înscriu cele din Africa
Orientală: Dakar, Casamance în Senegal; Abidan în Coasta de Fildeş, oazele
sub-sahariene (Maroc), regiunile sub-himalaiene din Nepal.

CAPITOLUL 3-AGROTURISMUL ÎN LUME

3.1 AGROTURISM ÎN EMISFERA NORDICĂ

STATELE UNITE ALE AMERICII

Iniţiative care au sprijinit

dezvoltarea turismului rural in
SUA

Fundaţia Naţională de Turism

Historic Byway Program
Rural

11
 IniţiativeleFundaţiei
Iniţiativele FundaţieiNaţionale
Naţionalede
deTurism
Turism

conectareaprin
conectarea prininternet
internetaatuturor
tuturoroperatorilor
operatorilor
dinturismul
din turismulrural
rural

iniţiereaunui
iniţierea programde
unuiprogram departeneriat
parteneriatcu
custatul
statul

includereaariilor
includerea ariilorrurale
ruraleînîncirculaţia
circulaţiaturistică
turistică
internaţională
internaţională

Acţiunea cea mai renumită a programului

„Historic Byway Program”

îi obligă pe operatorii turismului rural să

contribuie cu 5% din veniturile realizate la
diferite activităţi de protejare a rezervele
naturale, istorice, la îmbunătăţirea
infrastructurii

CANADA
- spre deosebire de SUA, în Canada recunoaşterea de care se bucură turismul
rural nu mai este aceeaşi.
- singurul document în care se face referire la resursele turistice rurale este
Ghidul Locurilor Turistice (1995).

12
- turismul rural din Canada este dzvoltat în zona Saskatchewan, zonă marcată
de un profund caracter rural. Trebuie spus că în agricultură lucrează 3% din forţa
de muncă canadiană, iar 16% din aceasta în Saskatchewan.
În ciuda faptului că nu beneficiază de asistenţă guvernamentală, nu au
o reţea de lucru organizată, fermierii din această zonă au înfiinţat în 1972
„Country Vacantion Association”(C.V.A.).

Acţiunile asociaţiei
Country Vacantion Association

membrii acestei organizaţii se

se editează prima dată Ghidul întâlnesc o dată pe an pentru a
Naţional al Vacanţelor atrage atenţia guvernului asupra
problemelor pe care le întâmpină

durata scăzută a găzduirii

sezonalitate accentuată 90% dintre turişti stau la fermă o
singură noapte

Principalele cauze ale stadiului

incipient in care se află turismul rural

lipsa de susţinere financiară

lipsa de susţinere managerială.

CHINA
Anul 1979 este cel care marchează începuturile turismului în această
zonă

13
 În 1993 se ajunge la un nivel de 475 milioane turişti, dintre care 42
milioane turişti străini
putem vorbi decât de o formă incipientă a turismului rural apărută după
1990 şi de perspectivele pe care le-ar putea cunoaşte acesta
Creşterea economică pe care a înregistrat-o China în ultimii ani a
determinat apariţia marilor centre urbane, ceea ce a făcut posibilă dezvoltarea
turismului rural, cel puţin practicat de populaţia chineză
Această formă de turism se va putea practica numai în zonele
dezvoltate ale Chinei, acolo unde există o infrastructură care să corespundă
cerinţelor turistice internaţionale
3.2 AGROTURISM ÎN EMISFERA SUDICĂ
AUSTRALIA
În Australia turismul rural este identificat de cele mai multe ori cu
turismul ecologic
Modalitatea de înţelegere şi practicare a turismului rural fiind diferită de
cea de pe continentul american şi european
Totul se desfăşoară sub directa supraveghere a Departamentului de
Turism a Commonwealth-ului
În categoria turismului rural sunt incluse agricultura, viaţa la ţară şi
activităţile desfăşurate în natură, dar toate acestea îmbracă forma unui turism
ecologic
Între anii 1993-1994 şi 1996-1997, 10 milioane de dolari au fost alocaţi
pentru:

Scopurile alocării celor 10 milioane

de dolari

programele de turism ecologic

cercetarea pieţei

proiecte de infrastructură

studii de monitorizare şi integrare

regională

conferinţe şi grupuri de lucru

14
 Modalitatea de susţinere a
turismului rural în această
ţară

Cea mai
bună

în 1987 la iniţiativa lui

Gerry Colluns (localnic al
zonei), cu ajutorul în 1991 ajunge să fie
În 1967 se înfiinţează
autorităţilor naţionale se recunoscut ca un adevărat
Parcul Naţional Undara
înfiinţează un centru fenomen turistic
turistic

Aici apare o diferenţiere

faţă de turismul rural
Acest experiment s-a
clasic: cazare în rulote,
dezvoltat cu ajutorul a doi
camere de hotel, camping
operatori de turism
şi toate activităţile prestate
specializaţi
se apropie de turismul
ecologic

exemplificare a modalităţii de susţinere a turismului rural în această ţară este

Priectul Undara din Parcul Naţional Vulcanic Undara, Queensland

Modalitatea de susţinere a
turismului rural în această
ţară

în 1987 la iniţiativa lui

Gerry Colluns (localnic al
zonei), cu ajutorul în 1991 ajunge să fie
În 1967 se înfiinţează
autorităţilor naţionale se recunoscut ca un adevărat
Parcul Naţional Undara
înfiinţează un centru fenomen turistic
turistic

Aici apare o diferenţiere

faţă de turismul rural
Acest experiment s-a
clasic: cazare în rulote,
dezvoltat cu ajutorul a doi
camere de hotel, camping
operatori de turism
şi toate activităţile
specializaţi
prestate se apropie de
turismul ecologic

15
 Experienţa Undara este o
inovaţie în dezvoltarea
turismului rural datorită

se bazează în primul rând pe în al doilea rând a implicat un

nişte resurse naturale unice parteneriat public-privat

acesta a luat în calcul în egală

măsură scopurile economice şi
cele ecologice

NOUA ZEELANDĂ
În Noua Zeelandă, ca şi în cazul Australiei, baza produsului turistic
natural este dată de tot ce înseamnă natură şi ecologie, peste care se suprapun
foarte bine tradiţiile rurale, scopul de bază fiind petrecerea timpului în aer liber,
practicarea diferitelor sporturi, cum ar fi: rafting-ul, pescuit, croaziere, excursii,
vizitarea unor parcuri naturale.
Principala instituţie care se ocupă de promovarea turismului în această
ţară este Departamentul de Turism din Noua Zeelandă (NZTB), a cărui activitate
se împleteşte cu cea a comunităţii locale
Mesajul publicitar al comunităţii rurale „secrete nedescoperite” ne
avizează asupra modalităţii în care se desfăşoară prestaţia turistică rurală.
3% din turişti şi-au petrecut noaptea într-o fermă sau într-o casă la ţară

CAPITOLUL3-AGROTURISMUL ÎN LUME

3.3.1 APARIŢIA TURISMULUI RURAL ŞI AGROTURISMULUI EUROPEAN

Turismul în mediu rural are o lungă istorie în Europa
În era turismului modern, dezvoltarea turismului rural este legată de
marele val al urbanizării
Vizitatorii erau cel mai adesea cazaţi de prieteni şi de familie şi în cea
mai mare parte din cazuri activităţile din timpul lor liber se rezumă la a ajuta la
ferme şi la a sta de vorbă în sat
Din 1970, în Europa, turismul rural a simţit tot mai mult impactul unor
importante schimbări în atitudinile şi cerinţele consumatorilor
La mijlocul anilor 1980, 25% din populaţia Europei îşi petrecea
principala vacanţă la ţară, iar din acest procent 23% îşi petreceau vacanţele în
zonele montane
Operatorii în turismul european rural au trebuit să recunoască că
asigurarea locuinţelor (cazarea) nu e suficientă pentru a satisface cerinţele
clientului lor
Turul fermelor, studierea naturii, ciclismul şi plimbările, activităţile
culturale şi de redare a sănătăţii precum şi alte sporturi (de apă sau de uscat)
ajută în atragerea clienţilor în zonele de ţară europene.

16
 Noţiuni
Noţiuni vehiculate vehiculate
în turismul în turismul
rural austriac rural
austriac

satul turistic de recreaţie staţiunea de odihnă

satul turistic de recreaţie staţiunea de odihnă

Facilităţile sunt la fel de importante ca şi cazarea şi cele mai mari

Noţiuni vehiculate în turismul rural austriac

satul turistic de recreaţie staţiunea de odihnă

succese în turismul rural au fost obţinute acolo unde cele două au fost luate
împreună.
AUSTRIA
Una din trei gospodării se ocupă de agroturism
A sărbătorit în 1989 100 de ani de activitate agroturistică
Agroturismul este considerată o tradiţie cu care Austria se mândreşte

Caracteristicle satelor turistice de recreaţie

aşezarea să fie oarecum izolată de stresul urban

Caracteristicle satelor turistice de recreaţie

să fie într-o zonă pitorească

aşezarea să fie oarecum izolată de stresul urban

departe deîntr-o
să fie căilezonă
de pitorească
comunicaţie

pentru cazarea
departe de căilevizitatorilor
de comunicaţiesunt de preferat
unităţi modeste

pentru cazarea vizitatorilor sunt de preferat

unităţi modeste
arhitectura trebuie să se integreze în stilul
ţinutului
arhitectura trebuie să se integreze în stilul
ţinutului

se pune accent şi pe păstrarea datinilor şi a

portului popular
se pune accent şi pe păstrarea datinilor şi a
portului popular
17

se pune accent
se pune pepeasigurarea
accent îngrijirii
asigurarea îngrijirii localităţii
localităţii
 Condiţiipentru
Condiţii pentrucacaoolocalitate
localitatesăsăfie
fierecunoscută
recunoscută
cacasat
satturistic
turisticînînAustria
Austria

aşezareasăsăfie
aşezarea fieoarecum
oarecumizolată
izolatăde
destresul
stresulurban
urban

săsăfie
fieîntr-o
într-ozonă
zonăpitorească
pitorească

„Turism
ul la departede
decăile
căilede
decomunicaţie
comunicaţie
fermă” a
departe
luat o mare

aşezareasăsăcorespundă
aşezarea corespundăprin
prinnumărul
numărulşişistructura
structura
populaţieicaracterului
populaţiei caracteruluiunui
unuisat
sat

amploare în ultimii 25 de ani şi a izvorât din necesitatea găsirii unor venituri

extraagricole pentru ţărani. Pentru modernizarea şi extinderea caselor, ţăranii au
avut acces la credite pentru investiţii agrare prevăzute în „PLANUL VERDE”
astfel au fost acordate împrumuturi pe termen lung (15 ani), cu o dobândă mică
(3-5%).
GERMANIA
sejurul citadinilor la sate a început în 1965
organele competente din Germania acordă o atenţie deosebită valorificării din
punct de vedere turistic a unor zone rurale unde există sate şi ferme ţărăneşti
bine întreţinute
pe plan naţional s-a lansat acţiunea „Vacanţa la ferme ţărăneşti”, statul
oferind împrumuturi speciale gospodăriilor care asigură condiţii corespunzătoare
turiştilor
fermele nemţeşti sunt extrem de cointeresate să investească
agroturismul este practicat în mai bine de 2/3 din spaţiul rural
FRANŢA
Este o ţară cu vechi tradiţii în organizarea şi promovarea la cote maxime a
agroturismului

18
 Casele rustice sunt controlate, omologate şi rezervate prin Federaţia
Naţională Gites Ruraux ce cuprinde 37.000 de aşezăminte
În 1970 ia naştere „Tourisme en espace rural”(TER)
ELVEŢIA
în ultimul timp s-a studiat şi s-a încurajat transformarea unor sate în sate
turistice
În Elveţia doi ţărani din trei îşi obţin veniturile din agroturism, acesta având
o contribuţie anuală de 5,6% în PIB şi asigurând 300.000 de locuri de muncă.

Apariţia agroturismului eleveţian

administraţia are grijă de

ele

Apartamentele au fost vândute turiştilor

S-a realizat construirea unui cartier nou de vile

respectând stilul specific, tradiţional al regiunii

S-a dezvoltat sistemul de aprovizionare

Aceste zone nu aveau industrie şi localnicii doreau să-şi sporească veniturile lor
modeste cu câştiguri din turism

S-au selectat zonele cu potenţial turistic

ITALIA
se consacră agroturismul în 1960
se editează în 1995 ghidul „ Ospitalitate rurală”, se găsesc informaţii despre
echipamentele, fermele, pensiunile renovate, casele tradiţionale, castele şi
fortificaţii
agroturismul are o tradiţie importantă în Italia
se practică preţuri libere

3.3.2 MĂSURI EUROPENE DE STIMULARE A TURISMULUI RURAL ŞI

AGROTURISMULUI
Iniţiativa LEADER :
- dirijarea subvenţiilor pentru finanţarea zonelor geografice proprii;
- furnizarea de informaţii întregii Comunităţi cu privire la măsurile şi fondurile
menite să încurajeze dezvoltarea rurală în zonă;
- pregătirea profesională a forţei de muncă şi asigurarea asistenţei tehnice;

19
dezvoltarea turismului rural;
- încurajarea creării de firme mici, întreprinderi meşteşugăreşti şi asigurarea de
servicii locale;
- exploatarea şi comercializarea produselor agricole locale.
Să se ajungă la o definire mai precisă a turismului rural: o definiţie care să
poată fi agreată de toate statele membre
Clarificarea noţiunii de agroturism
Popularizarea principalelor elemente ale turismului rural prin intermediul
pictogramelor
Armonizarea indicatoarelor rutiere turistice
Promovarea atracţiilor centrale ale turismului rural
Ca răspuns la aceste recomandări şi cerinţe Comisia a anunţat în 1990 o
serie de măsuri destinate înfiinţării şi îmbunătăţirii turismului rural, având trei
obiective principale:
- ajutor în definirea produselor turismului rural.
- ajutor în crearea şi dezvoltarea produselor turismului rural
- stimularea mai dinamică a resurselor umane şi deci îmbunătăţiri în conducerea
activităţii de turism rural
- promovarea accesului marketingului în produsele turismului rural
- informarea clientului pentru a percepe unicitatea produsului turistic oferit
Consiliul Europei a lansat campania pentru „Lumea Rurală” care a avut cu
siguranţă o incidenţă puternică asupra dezvoltării turistice a acestor regiuni.
Politica agricolă comună în Uniunea Europeană (UE) are în vedere un sistem
de ajutor financiar pentru creşterea investiţiilor în activităţile turistice şi
meşteşugăreşti în fermele ţărăneşti.
Politica regională în Uniunea Europeană. Turismul rural se realizează în
majoritatea cazurilor în acele regiuni care beneficiază de ajutor financiar din
partea Fondului de Dezvoltare Structural şi Fondului Regional al Uniunii
Europene, care s-au redus simţitor. De exemplu, în cadrul sprijinului acordat de
UE pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare în mediul rural, locul cel mai
important îl ocupă măsurile de încurajare a turismului rural şi a pregătirii
profesionale în domeniul turismului. Aceasta presupune finanţarea investiţiilor
menite să creeze facilităţi în domeniul turismului, cum ar fi: cazarea la fermele
ţărăneşti, dezvoltarea parcurilor naturale, a activităţilor sportive (golf, ski etc.).
Există diverse documente comunitare care încearcă să valorifice activităţile
ce se pot realiza în spaţiul rural. În anii `90 instanţele comunitare aplică
turismului rural un tratament ferm şi de durată, aplicat printr-o optică dublă:
- agrară, ca activitate ce poate să contribuie la îmbunătăţirea veniturilor
agricultorilor şi a condiţiilor de viaţă şi de producţie în exploatările agricole;
- turistică, ca expresie a noilor forme de turism. La început perspectiva agrară a
avut o pondere mai mare decât cea turistică, ca urmare a faptului că s-a produs
mai rapid dezvoltarea politicii comunitare agrare.
Documentele comunitare axate pe turismul rural sunt:
- verdict asupra viitorului lumii rurale (89/c298/10);
- declaraţia din 1990, anul european al Turismului;

20
- măsuri comunitare pentru dezvoltarea turismului rural, de la Comisia din 29
octombrie 1990 (COM 90/438), axate pe două direcţii principale:
1. măsuri cu sprijin economic al investiţiilor prin intermediul Fondurilor
Structurale.
2. măsuri de dezvoltare, promovare şi organizare.
- plan de acţiuni comunitare în favoarea turismului (COM 90-97/1991);
- raport al Comisiei de Transporturi şi Turism al Parlamentului European asupra
Raportului Comisiei referitor la acţiunile comunitare care afectează turismul
(DOCE nr. C18/159, 1994);
- verdict asupra politicii de dezvoltare a turismului rural în regiunile Uniunii
Europene al Comitetului Regiunilor (DECE nr. C 210/99/1995);
- Cartea Verde a Comisiei (COM 95-97).
Analizând activitatea agroturistică desfăşurată pe teritoriul Uniunii
Europene am desprins câteva trăsături generale care au facilitat dezvoltarea
acestei activităţi:
Trăsături generale privind activitatea agroturistică
desfăşurată pe teritoriul Uniunii Europene

majoritatea statelor au reuşit să acorde agroturismului

ponderea cea mai importantă în mediul rural

a fost încurajată şi promovată acţiunea de dezvoltare a

fermelor ţărăneşti din spaţiul rural
s-au acordat facilităţi (credite, ajutoare financiare)
gospodăriilor din spaţiul rural care au început activitatea în
agroturism
mediatizarea activităţii din spaţiul rural a fermelor
agroturistice şi a modului de viaţă ţărănesc
statele Uniunii Europene s-au implicat şi direct în agroturism,
prin construirea unor case de vacanţă sau refacerea şi
modernizarea celor deja existente
activitatea de agroturism s-a diversificat cuprinzând un
număr tot mai mare de turişti
s-a pus accent pe scoaterea în evidenţă a particularităţilor
naţionale, a tradiţiilor şi obiceiurilor din zonele rurale
respective
toate statele au acordat o atenţie deosebită folosirii,
conservării şi dezvoltării durabile ale mediului

au fost căutate modalităţi eficiente de a face cunoscută pe

piaţa turistică eficienţa activităţii agroturistice
politica de preţ este comună în Uniunea Europeană,
agroturismul fiind considerat cea mai avantajoasă formă de
turism
CAPITOLUL3-AGROTURISMUL ÎN LUME

3.3.3 Acţiuni întreprinse în turismul rural şi agroturismul european

Germania
În anul 1992, s-a pus în aplicare un program de pregătire a operatorilor
din domeniul turismului rural pentru fermierii din West Flanders şi din provincia
Limburg

21
 În Germania sunt mai multe organizaţii de turism rural sprijinite de
Ministerul Agriculturii din fiecare land
Obiectul programului avea în vedere conştientizarea de către populaţia
locală a posibilităţilor pe care agroturismul le-ar putea oferi
Urmările acestui proiect au fost pozitive. De exemplu, numărul de
operatori localnici care oferă cazare a crescut cu peste 50% (de la 60 la 93 de
case), în anul 1993
Proiectul a inclus şi crearea unui nou produs turistic în regiune, cu elemente
rurale şi locale, asigurând pe de altă parte, locuri de muncă pentru doi manageri
de proiect care oferă consultanţă şi asistenţă noilor operatori din domeniul
turismului rural
În Italia, luând în considerare importanţa noilor tehnologii, s-a elaborat un
program pe calculator, precum şi o foaie standard pentru colectarea informaţiilor
cu privire la serviciile oferite pe piaţa turismului rural.

Informaţii
colectate despre
piaţa produsului
turistic rural din
Italia

caracteristicil
firmele care e artei şi
specificul patrimoniul
oferă servicii artizanatului, atracţiile zonei
peisajului cultural
turistice specifice
regiunii

OBIECTIVELE
standardizarea şi corelarea URMĂRITE înlesnirea contactului dintre
informaţiilor cu privire la ofertanţi şi agenţi
turismul rural

22
 Programul a fost testat în regiunea Friuli–Venezia–Giulia şi a fost apoi oferit
altor regiuni, precum şi Ministerului Italian de Turism şi organizaţiilor turistice,
pentru a putea fi asigurată o largă distribuţie a acestuia.
Pe lângă acest proiect autorităţile italiene se preocupă într-o mare măsură şi
de protejarea mediului prin agroturism.
Prin regimul fiscal italian, organizaţiile turistice rurale plătesc impozit pe
venitul obţinut din agroturism, precum şi TVA de 9%.
În Belgia Federation des Gîtes de Wallonie a elaborat un program pentru
dezvoltarea spaţiului de cazare în mediul rural şi a avut scopul de a convinge
proprietarii de imobile rurale din Wallonia că acestea pot fi restaurate şi
valorificate în mod eficient pentru primirea turiştilor.
Proiectul încearcă să stimuleze economia rurală şi agricolă a regiunii
Wallonia, să diversifice activităţile regiunii, arătându-se totodată, că mediul
natural şi rural, în general, nu este afectat negativ.
Regimul fiscal din Belgia prevede un impozit pe venitul realizat din activitatea
agroturistică, considerată ca fiind complementară.
Pentru camerele–pensiune se aplică un TVA unic.
Sprijinul din partea statului constă în acordarea de subvenţii regionale pentru
finanţarea popasurilor rurale şi subvenţii ale anumitor provincii, pentru acelaşi
scop
Pentru a se atinge obiectivele proiectului este nevoie de o schimbare a
mentalităţii, drept pentru care a fost realizat un film video cu o durată de 9
minute. Filmul, intitulat „Genese d'un gîte” (Crearea unui popas rural) arată cum
o familie modestă din Ardennes, un sat slab populat, îşi transformă treptat
hambarul într-un spaţiu de primire rurală pentru turişti. Proiectul subliniază
necesitatea protejării mediului înconjurător, sugerându-se în acelaşi timp, o
activitate concretă şi rentabilă într-o regiune mai puţin dezvoltată turistic. El
permite, de asemenea, transformarea imobilelor nefuncţionale în structuri de
primire, locuibile, integrând astfel agricultura în activitatea turistică.
Spania

Sprijinul financiar din partea statului pentru

dezvoltarea activităţii de cazare la cetăţeni

subvenţii pentru reabilitarea patrimoniului în

localităţile cu mai puţin de 2.000 de locuitori, din
Catalonia şi Insulele Canare

subvenţii pentru investiţii (30%) în Galicia şi

Asturia

23
 Agroturism Basc primeşte subvenţii din partea Uniunii Europene, de la
25 la 50% din totalul subvenţiei provinciei. Prin regimul fiscal adoptat, cele două
asociaţii nu sunt supuse impozitării în acest domeniu.

3.3.4 Modalităţi europene de cazare în turism rural şi agroturism

În spaţiul UE, structurile de primire sunt diverse şi diferenţiate în raport
cu specificul ofertei: turism rural, în general, sau turism la fermă (agroturism).
Alături de ferma gospodarului pot să existe şi alte spaţii de cazare aparţinând
unei asociaţii de gospodari, altor persoane fizice sau unor comunităţi locale
3.3.4.1 Cazarea la fermă
În Germania, oferta specială pentru turismul rural este „Vacanţă în
gospodăria ţărănească”, ce reflectă trăsăturile caracteristice fermei, în care
turistul doreşte să găsească animale mici şi pentru tracţiune, produse proprii,
specialităţi regionale, contact personal cu gazda, atmosferă tipică gospodăriei
ţărăneşti.
Produsul „Turism Rural” defineşte toate ofertele din mediul rural,
nelegate numaidecât de gospodăria ţărănească.
Se oferă vacanţe în gospodării neagricole, sejururi în case de vacanţă,
case particulare, locuinţe de vacanţă.
Cea mai comună formă de cazare în mediul rural este locuinţa pentru
turişti (5–6 camere cu 10–12 locuri) în cadrul fermei. Alături de locuinţă, fermierul
poate amenaja, în cadrul fermei, şi alte tipuri de cazare: ferme ecvestre,
camping, fermă–han etc.
În Franţa există următoarele oferte de cazare în mediul rural:

Oferte de
cazare în
mediul rural
francez

Ferma tip Ferma de Ferma Ferma de Popasurile

han sejur ecvestră primire (gîtes)

24
 Ferma de tip han

reprezintă o gospodărie care dispune de suprafeţe

importante de teren şi clădire adecvată

poate fi gestionată de mai mulţi agricultori

forţa de muncă se concentrează în asociaţii familiale

Fermade
Ferma desejur
sejur

cuprindecele
cuprinde celetrei
treielemente
elementeobligatorii
obligatoriide
deprimire
primire
(cazare, masă, agrement)
(cazare, masă, agrement)

seseadresează
adreseazăvacanţelor
vacanţelorsau
sauweek–end-urilor
week–end-urilor

primireaturiştilor
primirea turiştilor(într-un
(într-unnumăr
numărmic)
mic)seseface
faceîntr-o
într-o
atmosferă familială, şi nu perturbă activitatea agricolă
atmosferă familială, şi nu perturbă activitatea agricolă

înînexterior
exteriortrebuie
trebuiesăsăaibă
aibăun
unaspect
aspectagreabil, plinde
agreabil,plin de
florişişivegetaţie,
flori vegetaţie,săsărespecte
respectestilul
stilullocal
local

numărulmaxim
numărul maximde
decamere este5,5,cu
camereeste cuoosuprafaţă
suprafaţăde
de10
10
2
mm2

25
 Fermade
Ferma deprimire
primire

esteooexploataţie
este exploataţieagricolă
agricolăcu
cucaracter
caracterfamilial
familial

laladispoziţie
dispoziţieoosuprafaţă
suprafaţădedeminimum 300mm2 2
minimum300

accesuşor
acces uşor

Echipamentele(sanitare,
Popasurile
(sanitare,curăţenie,
curăţenie,întreţinere)
întreţinere)
Echipamentele
trebuiesăsăfie
trebuie fiededecalitate (gîtes) sunt
calitateşişisăsăasigure
asigureooigienă
igienăbună
bună
şişiooatmosferă
atmosferăagreabilă adăposturi
agreabilăşişiatractivă
atractivă

amenajate în imobile neutilizate în scop agricol. Acestea sunt înregistrate sub

marca „Gîtes de France”, grupează peste 30.000 de proprietari cu circa
50.000 locuri de cazare şi se adresează vacanţierilor ce îşi petrec sejurul
lângă o fermă sau un sat.

Popasurile (gîtes) sunt adăposturi amenajate în imobile neutilizate în scop

agricol. Acestea sunt înregistrate sub marca „Gîtes de France”, grupează peste
30.000 de proprietari cu circa 50.000 locuri de cazare şi se adresează
vacanţierilor ce îşi petrec sejurul lângă o fermă sau un sat.

În Spania cazarea în mediul rural este asigurată prin popasuri rurale,

ferme ecvestre, ferme-han, camere de oaspeţi grupate în Asociaţiile „Agroturism
Basc” şi „Agroturism Balear”.
În Marea Britanie cazarea la cetăţeni în mediul rural, cu micul dejun
inclus (aşa numitul „Bed & Breakfast”) a devenit deja o instituţie şi se găsesc
peste 400 de spaţii de cazare (locuinţe, ferme ecvestre, campinguri la fermă,
camere de oaspeţi).
În Belgia activitatea de cazare la cetăţeni este considerată ca un mod de
valorificare a patrimoniului cultural din mediul rural, în vederea stopării exodului
rural. Ca spaţii de cazare reprezentative sunt: locuinţele de la fermă, popasurile
rurale, camping la fermă, fermă–han, camere de oaspeţi, popasuri pentru copii.
În Luxemburg cazarea turistică la cetăţeni reprezintă activitatea cea mai
utilă pentru dezvoltarea turismului rural, întrucât vizează creşterea capacităţii de
primire (în special în zonele sărace în hoteluri sau unde există forţă de muncă
excedentară). Se utilizează locuinţe la ferme, locuinţe rurale (popasuri), camere
de oaspeţi.
În Grecia, conform Biroului Naţional de Turism Elen, în regiunile
nonurbanizate, activitatea de primire la cetăţeni (care se ocupă în principal de

26
agricultură) aduce un plus de venituri, ca rezultat al cazării şi al vânzării
produselor artizanale şi de fermă (locuinţe la ferme, camere de oaspeţi).
În Irlanda activitatea de primire la cetăţeni este privită ca o modalitate de
valorificare în plan turistic a caselor rurale (ferme şi case ţărăneşti) şi a satului, în
general prin campinguri la ferme, ferme ecvestre, camere de oaspeţi.
În Portugalia „Turihalle” reuneşte proprietarii vechilor conace oferind un
permanent contact cu istoria şi vechile tradiţii ale Portugaliei. Activează şi pentru
păstrarea moştenirii arhitectonice şi culturale a ţării.
3.3.4.2 Campingul în mediul rural
Campingul rural se adaptează realităţilor diferite existente în statele lumii
luând forme diverse: campinguri în fermă, campinguri rurale private şi campinguri
municipale.
În Germania reglementarea generală a campingului nu prevede o
clasificare la nivel naţional a acestora. Totuşi, condiţiile sanitare sunt controlate
de către administraţie.
În Irlanda este mai puţin prezent, deoarece este preferată cazarea în
locuinţele ce aparţin fermei sau în mica hotelărie rurală.
În Grecia campingul e puţin încurajat din motive ce ţin de protecţia
mediului, a zonelor istorice. Ca o particularitate, aproape toate terenurile de
camping se află pe litoral.
În Marea Britanie campingul are o tradiţie îndelungată. De menţionat este
puternica dezvoltare a caravaning-ului.
În Italia, deoarece constituţia conferă autonomie provinciilor, clasificarea
terenurilor de campare este realizată în funcţie de diferite criterii, potrivit regiunii
respective.
În Ţările de Jos campingul cunoaşte o dezvoltare extraordinară, iar
autorităţile municipale acordă autorizaţiile de înfiinţare pentru terenurile de
camping. Campingurile rurale private şi rurale municipale sunt cel mai adesea
ocolite de statisticile globale ce privesc activitatea de campare. Ele sunt
amenajate de asociaţii şi de primării.

3.3.4.3 Cazarea în satele de vacanţă, familiale, rurale

Este un concept neomogen în interiorul Uniunii Europene. Acest aspect se
datorează diverşilor factori enumeraţi în continuare:
- specificul satelor din punct de vedere al realizărilor sociale ce au marcat a doua
parte a secolului XX (1936–1995);
- specificul satelor din punct de vedere al vocaţiei turistice;
- specificul satelor din punct de vedere al diversităţii ofertei turistice (litoral,
munte,
mediu Tipuri de sate turistice
rural).

sate „popasuri”

sate de vacanţă

sate de vacanţă cu scop nelucrativ

27 (pentru copii)

satele dispersate
3.3.4.4 Hotelăria rurală
În cele mai multe ţări dispoziţiile reglementare sunt în favoarea hanurilor şi
hotelurilor rurale, considerate ca „locuri ale vieţii sociale şi nuclee ale dezvoltării
locale”.
Acestea pot fi:
- particulare;
- grupate în lanţuri, asociaţii;
- în proprietatea colectivităţilor locale.
3.3.4.5 Casele rurale
Deschiderea unei case rurale presupune o investiţie puternică pentru că este
vorba de reabilitarea clădirilor sau reconstrucţia acestora în totalitate.
Sunt gestionate de economii domestice, de familiile care locuiesc în aceste
case şi exploatează afacerea.

28
 Graţie existenţei acestor case satele mici îşi recuperează locuitorii şi
patrimoniul istoric şi reuşesc să sporească numărul vizitatorilor, care îşi
cheltuiesc banii în zonă şi duc la crearea de noi servicii.

programele de
reconstrucţie şi
renovare a caselor
ţărăneşti presupun
existenţa unor etichete
modernizări, regrupări
pentru oferta turistică
de locuinţe şi o ofertă
rurală
colectivă, pentru
serviciile locale

Problemele cazării
europene în turism
rural şi agroturism

iniţiativele sunt luate

de organizaţiile
diminuarea şi
turistice centrale ceea
îmbătrânirea
ce poate conduce mai
populaţiei riscă să
departe la o
reducă dezvoltarea
standardizare a satelor
locală
in punct de vedere
turistic

3.3.5 Aspecte ale organizării şi funcţionării turismului rural în unele ţări

europene
Turismul rural în ţările Uniunii Europene a devenit, pentru ultimele decenii
ale acestui veac, o prioritate în politicile acestor state de dezvoltare locală, în
prezent şi în viitor, acest tip de turism având la bază trei coordonate: spaţiul,
oamenii şi produsele, care sunt într-o strânsă corelaţie, neputând exista una fără
cealaltă. În privinţa spaţiului (factorii naturali şi antropici) se remarcă mari
deosebiri, în special în ce priveşte domeniul serviciilor şi dotărilor care se
particularizează de la o ţară la alta şi de al o regiune la alta.
3.3.5.1 Austria

29
 Această ţară dispune de un potenţial turistic ridicat datorită îndeosebi cadrului
natural, deosebit de atractiv, între care se evidenţiază relieful alpin – glaciar,
resursele peisagistice, hidrografice – râurile alpine şi Dunărea – apele termale şi
unele elemente de vegetaţie şi faună, fapt care a condus la dezvoltarea
turismului în general, dar şi a agroturismului şi turismului rural montan.
În această ţară turismul rural reprezintă o activitate care a contribuit la
dezvoltarea de noi preocupări - devenite în timp profesii - care au condus la
creşterea economică a aşezărilor săteşti.

30
 programele de
programele de
reconstrucţie
programele de şi
programele
programele
programele dede
de aşi
renovare
reconstrucţie
reconstrucţie şicaselor
ţărăneşti presupun
existenţa unor reconstrucţie
reconstrucţie
renovare
reconstrucţie a şicaselor
aşişi
caselor
renovare modernizări,
etichete pentru ţărăneşti presupun
renovare
renovare ţărăneşti
a presupun
caselor
regrupări
amodernizări,
caselor de
existenţa
existenţa unor
unor
oferta turistică renovare a
locuinţe
modernizări, şi o ofertă
rurală ţărăneşti
ţărăneşti
Problemele presupun
presupun
existenţa unor etichete
etichete pentru
pentru caselor regrupări
ţărăneşti
regrupări de
de locuinţe
colectivă, pentru
locuinţe
existenţa modernizări,
modernizări, serviciile locale
etichete unor
oferta turistică rurală cazării şi o ofertă colectivă,
pentruoferta turistică rurală şi o ofertă colectivă,
presupun
etichete
existenţa pentru
unor
oferta turistică regrupăriînpentru
europeneregrupări
pentru serviciile
de
serviciile
de locuinţe
locale
oferta turistică
rurală rurală Problemele modernizări,
Problemelelocuinţe
şiturism locale
şi o ofertă
o ofertă colectivă,
etichete pentru cazării colectivă, pentru
regrupări
pentru
cazării rural de
şi serviciile
oferta turistică europene
europene în serviciile
în locuinţe
agroturism
iniţiativele sunt
locale
locale şi oluate de
rurală turism
turism rural
rural şi
şi organizaţiile

Problemele
diminuarea
Problemele
şi
cazării
agroturism
cazării
îmbătrânirea ofertă colectivă,
turistice centrale
agroturism ceea ce poate
populaţiei riscă
europene
europene
reducăîn
în turism
turism
să
dezvoltarea pentru serviciile conduce mai
iniţiativeledeparte
sunt luate
la o
ruralşişiagroturism
rural agroturism
locală
locale
iniţiativele sunt luatea
de organizaţiile
standardizare
diminuarea şi de organizaţiile
satelor in punct de
diminuarea şi turistice centrale
Problemele
îmbătrânirea
îmbătrânirea
cazării turistice centrale
vedere
ceea ce poate turistic
populaţiei riscă
europene să ceea ce poate
populaţiei
reducă riscă să în turism
dezvoltarea
conduce sunt
iniţiativele mai departe
conduce mai departe
rural şi agroturism
reducălocală
dezvoltarea la o standardizare
iniţiativele
luate
la sunt
de luate a
locală satelor in punct dea
o standardizare
diminuarea şi deorganizaţiile
organizaţiile
satelor
vedere in turistic
punct de
diminuarea şi vedere turistic
îmbătrânirea turistice
turistice centrale
centrale
îmbătrânirea
populaţiei riscă să ceea ce poate
ceea ce poate
populaţiei riscă să
reducă dezvoltarea
iniţiativele
conduce
conduce mai
sunt
mai departe
departe
reducă dezvoltarea luate de aa
locală la
la oo standardizare
standardizare
locală
diminuarea şi organizaţiile
satelor
satelor in
in punct
punct de
de
îmbătrânirea vedere
turistice turistic
vedere centrale
turistic
populaţiei riscă ceea ce poate
să reducă conduce mai
dezvoltarea departe la o
locală standardizare a
satelor in punct
de vedere turistic

Formele de manifestare ale turismului rural sunt: pensiunea ţărănească (case

ţărăneşti cu camere de închiriat) şi turismul în hanuri. Analizând statistic
realizările domeniului se remarcă poziţia de fanion a regiunii Tirolului.
În 1989 s-au sărbătorit 100 de ani de vechime a acestor preocupări care au
condus la realizarea tradiţiei.
Aproape un sfert dintre fermele austriece primesc oaspeţi de peste un secol,
asigurând prin această activitate un trai îmbelşugat la aproximativ 10% dintre
fermierii austrieci.

31
 Astfel, pentru această formă de turism, încă din anul 1963 s-a organizat o
primă întrunire a 99 de sate în aşa numita „acţiune a satelor de recreere”,
constituindu-se o primă asociaţie a satelor agroturistice în statutul cărora era
stipulat, printre altele, că pot face parte din această asociaţie satele care
îndeplinesc următoarele condiţii: peisaj natural atractiv, pe cât posibil fără unităţi
industriale, departe de marile artere de circulaţie, cu o vegetaţie bogată de
pădure şi o capacitate de cazare de cel puţin 30 de paturi şi o realizare de cel
puţin 20.000 de înnoptări pe an.
Toate acestea au condus la omologarea şi funcţionarea a 25 comune
turistice, în care o familie din două primeşte turişti la fermă, existând în medie la
fiecare fermă 6 paturi. La sfârşitul secolului XX în întreg Tirolul o treime din
gospodăriile aflate în mediul rural închiriau spaţii de cazare. Astăzi statisticile
primilor ani ai mileniului III, plasează Austria pe locul secund al deţinătorilor de
ferme cu funcţie turistică: 19.000 ferme existente în exploatare.
În prezent, prin „sate turistice de recreaţie”, Uniunea Comunală Austriacă
defineşte acele aşezări rurale, cu caracter predominant ţărănesc, în care turistul
dispune de linişte şi o bogăţie folclorică şi etnografică caracteristică zonei în care
se află.
O localitate rurală (sat, cătun, o parte a unui sat) ca să fie recunoscută ca „sat
turistic de recreaţie” trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
• izolarea spaţiului rural faţă de arterele de circulaţie;
• localitatea trebuie să dispună de o arhitectură specifică ţinutului;
• cazarea turiştilor se face în unităţi modeste dar la preţuri modice;
• restaurantele şi spaţiile de servire a mesei să aibă amprenta caracterului
ţărănesc, cu alimente şi mâncăruri specifice zonei şi cu un personal cunoscător
al tradiţiei locale, îmbrăcaţi în costum popular, vor avea grijă şi pentru păstrarea
liniştii turiştilor (care este o condiţie de bază a acestor unităţi turistice);
• organizaţiile locale vor avea grijă pentru asigurarea curăţeniei localităţilor, dar şi
a păstrării datinilor, portului popular, a serbărilor şi a manifestaţiilor culturale,
sportive, etc.;
• prin aceste tipuri de localităţi turistice se vor încuraja concediile familiale, având
grijă şi pentru asigurarea unor spaţii de joacă pentru copii.
Pentru practicarea turismului rural în Austria mai există „staţiuni de odihnă”
(Erholungsdorfer) destinate pentru petrecerea vacanţelor de către familii. De
regulă, aceste sate au o poziţie favorabilă, fiind situate în regiuni pitoreşti, în care
sunt cămine şi creşe pentru copii, terenuri de joacă pentru aceştia şi personal
calificat pentru îngrijirea copiilor.
Pentru a fi recunoscută ca localitate cu statul de „sat de recreaţie” sau
„staţiune de odihnă”, pe bază juridică, Uniunea Comunală (Gemeindebund)
analizează cererea localităţilor doritoare de a deveni sat turistic sau staţiune, iar
examinarea acestei cereri se face minuţios, respectând multiplele criterii care se
regăsesc şi în statutele asociaţiilor locale, pentru a deveni entităţi turistice rurale.

Organizarea turismului rural în Austria

Activitatea de turism rural este organizată la două nivele:

32
a) organizaţii turistice săteşti (OST) cuprinzând unul sau mai multe sate mici,
care funcţionează pe baza taxelor turistice percepute clienţilor, sau din contribuţii
obligatorii ale sătenilor. Aceste organizaţii urmăresc informarea şi repartizarea
turiştilor, editarea de prospecte, programe şi calendare cuprinzând oferta
turistică, întreţinerea infrastructurii locale şi contractarea de împrumuturi pentru
lucrări de avengură în localităţile turistice respective.
b) La nivel zonal (judeţean) sunt Centre de Administrare a Organizaţilor Turistice
Săteşti (CAOTS) care au ca atribuţii principale: stabilirea politicii de amenajare
globală a spaţiului, împreună cu OTS, pentru a elimina diferendele dintre săteni
sau satele învecinate; contactarea băncilor pentru obţinerea unor credite având
ca obiect lucrări de mare amploare; prevederi privind unele scutiri de impozite din
turismul practicat în aceste sate; elaborarea unor planuri pentru politicile şi
investigaţiile agrare aferente satelor de munte.
Corelarea eforturilor şi necesitatea desfăşurării unei activităţi calitative, în
condiţiile creşterii concurenţei, au contribuit la înfiinţarea Organizaţiilor Turistice
Săteşti (OST) şi a Centrelor de Administraţie a Organizaţiilor Turistice Săteşti
(CAOST) la nivelul judeţelor. În întâmpinarea acestor iniţiative au venit:
- Sindicatele de Iniţiativă Sătească
- Oficiul de Turism al landului
- Oficiul Pentru Promovarea Turismului Austriac
Promovarea activităţilor turistice rurale este realizată prin: Camera de
Comerţ Exterior, instituţiile culturale, birourile liniilor aeriene, birourile oficiale din
ţările emitente de fluxuri turistice, prin ziare, reviste, emisiuni la radio şi
televiziune, afişe în locuri publice, prospecte, pliante, firme, participarea la târguri
şi expoziţii.

Câteva particularităţi ale ofertei turistice

În afara resurselor naturale cu care a fost înzestrată din belşug, Austria
dispune în mai multe zone, de exemplu Tirolul şi de o importantă stare de
conservare a arhitecturii satelor, de tipuri de case foarte diverse, mari, care pot fi
amenajate pentru spaţii de cazare, cu gospodării în care construcţiile sunt
dispuse raţional (anexele gospodăreşti neinfluenţând negativ „climatul” de primire
a turiştilor).
Cererea în creştere pentru această zonă a Austriei a impulsionat efortul
pentru echiparea în cele două domenii esenţiale: capacitatea de cazare şi
instalaţiile de agrement şi animaţie.
Produsului turistic rural austriac se caracterizează prin: imensul efort
investiţional pentru echipare, preponderenţa unităţilor de mici dimensiuni şi
caracterul familial al acestora, nivelul calitativ al echipamentelor hoteliere
îmbunătăţit continuu (salon, bar, salon T.V., sală de jocuri, saună, piscină etc.).
Vacanţele tiroleze sunt de neconceput în momentul de faţă fără: centre de
echitaţie, terenuri de tenis, piscine acoperite, sală de masaj, solarium, bufete,
saună, patinoare, pârtii de schi, tunuri de zăpadă artificială (lacuri colectoare),
maşini de bătut zăpada. Iar pentru ca totul să funcţioneze perfect, cu o precizie
maximă, există mici societăţi de exploatare şi întreţinere-reparaţie a dotărilor şi
instalaţiilor existente.

33
 În domeniul agrementului şi al practicării sporturilor, se evidenţiază existenţa
unui domeniu schiabil de mică avengură, datorită faptului că acestea au fost
realizate prin contribuţia bănească a sătenilor (sunt grupuri de săteni ce
exploatează împreună reţelele de transport pe cablu sau pârtii de schi).
La aceasta se adaugă, pentru petrecerea timpului liber în mod plăcut,
existenţa unor piscine, în aer liber sau acoperite, saune, săli de masaj, săli de
cinematograf, terenuri de minigolf, biblioteci săteşti, etc.

3.3.5 Aspecte ale organizării şi funcţionării turismului rural în unele ţări

europene
3.3.5.3 Elveţia
Este renumită prin resursele naturale turistice de care dispune (relief alpin,
lacuri, întinse zone cu păduri şi păşuni)
Are o imagine favorabilă ca ţară cu vocaţie turistică
Conducerea şi organizarea turismului în această ţară revine Oficiului Naţional
de Turism Elveţian (ONTE)
Politica federală este orientată pe agricultură şi turism la fermă

Modalităţi de cuprindere a
satelor turistice în activitatea
turistică folosite de Elveţia

crearea unor mici „colonii de

transformarea unor sate
vacanţă” în imediata apropiere a
existente în sate turistice
centrelor turistice
Agricultura şi turismul la fermă sunt privite ca două activităţi complementare şi
nu concurente, în scopul dezvoltării zonelor rurale.

În demersul transformării unor sate, în sate de vacanţă, se urmăresc mai

multe obiective:
• studierea poziţiei geografice a satului, să fie în apropierea traseelor turistice, în
zone cu peisaje, fără industrii poluante;
• să dispună de dotări simple şi posibile pentru serviciile turistice (case de
vacanţă, camere de închiriat, hanuri, restaurante, precum şi dotările minime
pentru practicarea sporturilor de iarnă sau a drumeţiilor).
După această fază urmează etapa creării satului de vacanţă, urmărindu-se
mai întâi rezolvarea problemelor de infrastructură, de canalizare, alimentarea cu
apă, organizarea sistemului de aprovizionare, după cum urmează construirea
propriu-zisă a unui cartier, la o mică distanţă de sat (200-300 m), dispunând de
vile sau case pentru o singură familie sau pentru mai multe şi dispunând de toate
dotările. Aceste case, construite în stilul arhitectonic local, sunt vândute unor

34
persoane particulare. Administraţia locală are obligaţia de a le gospodări când
proprietarii nu le folosesc
În afară de preocuparea de a dezvolta aceste ferme de turism, se
experimentează şi modul de exploatare raţională a acestora.
În cantonul Tessin, conducerea administrativă a acestuia a elaborat un sistem
de organizare a vacanţelor pe baza unor aşa zise „certificate de vacanţă”,
eliberate pe baza cumpărării de acţiuni, cu drept de deţinere de 10-20 de ani sau
pentru timp nelimitat, pentru o vacanţă anuală de o săptămână, în una din casele
de vacanţă din Elveţia de Sud şi în Grannbunden.
Posesorii certificatelor (care sunt transmisibile) pot să-şi aleagă în fiecare an,
altă localitate pentru vacanţă, existând posibilitatea de a recupera vacanţele
rămase restante în anul sau în anii următori.
3.3.5.4 Germania
Practicarea turismului rural în această ţară a început încă din anul 1965 când
s-au organizat primele sejururi ale orăşenilor la sate.
Iniţial, două organizaţii ale producătorilor agricoli germani au organizat
disponibilităţile fermelor agricole pentru a primi turişti.
În prezent, se urmăreşte introducerea, în acest gen de turism, a unor zone
rurale unde există şi ferme ţărăneşti bine întreţinute, estetice.
Datorită implicaţiilor pe care le are turismul rural asupra comerţului, micii
industrii şi agriculturii, o parte din veniturile obţinute de ţărani din turism au fost
reinvestite în modernizarea gospodăriilor, cât şi pentru construirea de alte dotări
şi echipamente turistice comune sau particulare cum ar fi: piscine, terenuri de
minigolf, terenuri de sport, săli de lectură, muzee, etc.
În prezent, de promovarea ofertelor la nivel naţional se ocupă „Grupul de
lucru pentru vacanţă în gospodăria ţărănească şi turismul rural” (ANG)
ANG-ul a lansat acţiunea „vacanţe la ferme ţărăneşti” având ca deviză: „un
oaspete pentru un sejur aduce mai mult profit decât orice altă activitate în cursul
unui an”. În urma acestei acţiuni au fost puse la dispoziţia turiştilor, numai în
regiunea Schwartzwald şi în Nordul landului Hessen cca 7.000 de paturi, iar
venitul locuitorilor din valea Simenswalder (Schwartzwald), cu 4 sate, este de
22% numai din turism.
Regiunile cele mai dezvoltate în activitatea de turism rural sunt: Schwartzwald
şi Messen.
În momentul de faţă turismul rural este practicat în mai bine de 2/3 din spaţiul
rural german. Poziţionând geografic, vom întâlni dotări începând din Rhenania de
Nord, Westfalia, continuând apoi cu: Hessen, Bavaria sau Baden Wurtemberg.
Celor care vor alege una din cele peste 3.000 de oferte ale „Ferien aufdem
Lande” (Ghidul ospitalităţii rurale în Germania) le sunt propuse, în afara
serviciilor de găzduire-cu mic dejun, demipensiune sau pensiune completă:
- itinerar ciclo-turistice, călare, cu căruţa sau caleaşca;
- vizite în ateliere ale artizanilor;
- sejururi pentru naturalişti (vânătoare fotografică);
- plimbări, drumeţii, pelerinaje, peripluri „mergând pe jos”.

35
 Statul se implică în aceste acţiuni prin aceea că acordă, din fonduri
guvernamentale, împrumuturi speciale acelor gospodării care oferă turiştilor
locuinţe corespunzătoare (lavoar, WC interior, duş, apă caldă şi rece).
3.3.5.5 Belgia
Belgia federală (compusă din: Vallonia, Flandra şi regiunea Bruxellesului)
propune 260 de gîte-uri rurale şi 145 camere „de oaspeţi” în regiuni bogate în
patrimoniu artistic şi tradiţii populare.
Echipamentele sunt omologate, controlate şi rezervate prin „Les Gîtes de
Wallonie”.
Wallonia este o zonă a pădurilor, rezervaţiilor naturale, a râurilor, dar, în
acelaşi timp a muzeelor, a construcţiilor vechi bine conservate şi a
echipamentelor de vacanţă confortabile.
Acest veritabil mic paradis este locuit de oameni veseli şi mereu gata să facă
o serbare, pragmatici, eficienţi şi deosebit de amabili.
Toate cele de mai sus sunt, credem, suficiente pentru a demonstra şi proba
buna lor reputaţie de gazde deosebit de ospitaliere.
Agroturismul şi turismul rural din această ţară, cu un relief dominant de
câmpie şi coline, nu diferă ca structură organizatorică şi ca principii de cel
francez cu care se interferează şi completează în unele cazuri.
Cererea este superioară ofertei în sectorul locuinţelor turistice rurale, de
aceea se observă introducerea în exploatarea a fermelor agroturistice din zona
Waloniei îndeosebi datorită existenţei unui cadru natural mai atrăgător (zonă
colinară şi de podiş), cât şi datorită iniţiativelor locale care au pornit de la ideea
transformării unor ferme părăsite sau a unor sate puternic depopulate în localităţi
agroturistice.
În aceste localităţi, devenite agroindustriale, se observă o revigorare a tuturor
activităţilor rurale – creşterea animalelor, prelucrarea laptelui şi obţinerea unor
sortimente de brânză biologică, care are o marcă de calitate „Natură şi progres”
recunoscută în toată Europa, cât şi reintroducerea unor activităţi meşteşugăreşti
şi de artizanat, de prelucrare a textilelor, lânii, lemnului, pieilor, cărnii, tutunului,
cicorii şi de potcovire (forjare).
La baza transformării unor localităţi, până atunci anonime, în prag de
părăsire, a fost şi iniţiativa de a realiza un punct forte pentru atragerea turiştilor şi
anume înfiinţarea unor muzee săteşti, având colecţii de unelte şi obiecte agricole
sau casnice, fapt ce a constituit un imbold psihologic al locuitorilor de a găsi o
soluţie pentru salvarea acestor sate.
Pentru atragerea turiştilor tineri la această formă de turism, programele
turistice tematice, de genul „de la bobul de grâu la pâine” sau „laptele şi
produsele din lapte” îi introduc pe vizitatori în lumea practică şi plină de farmec a
sătenilor şi la ataşamentul turiştilor faţă de sate.
Primele forme de agroturism în Walonia, au pornit din partea populaţiei de
categorie mijlocie care dispunea de venituri mai modeste sau medii şi nu-şi putea
permite un sejur în hotelurile locale.
Astfel a luat naştere „Uniunea claselor medii din HUV (Walonia)”, o asociaţie
care a propus fermierilor (după modelul francez) să-şi transforme casa sau
hambarul în cămin („culcuş”) de cazare.

36
 De la această iniţiativă, în timp a luat fiinţă asociaţia proprietarilor spaţiilor de
cazare denumită „Federaţia Căminelor din Walonia” care grupa, în anul 1992,
peste 280 de membrii, proprietari ai unui cămin sau cameră de cazare. În
prezent, această federaţie dispune, prin membrii săi, de 721 paturi la ferme şi 14
hoteluri (cu minim 50 de paturi).
În accepţia locală, un cămin sau „culcuş” (loc de înnoptat) este un spaţiu-
casă, locuinţa independentă sau o parte a casei sau hambarul vechi, staulul de
vite din afara satului, amenajate pentru cazare, cu un confort minim dar
respectând stilul arhitectonic local.
În unele ferme, care au astfel de camere de găzduire, turiştii pot să
desfăşoare şi o activitate utilă, gospodărească.
Ministerul turismului, prin comisariatul pentru turism, inspectează şi avizează
locurile pentru găzduire noi construite, urmărind în deosebi asigurarea „securităţii
totale a turiştilor” şi a unui minim de confort.
Pentru găzduire, clientul se adresează direct proprietarului (şi pentru rezervări
de locuri), iar promovarea se face prin ghiduri turistice. Persoanele în vârstă
beneficiază de o reducere de 10% din tarif, în orice cămin din Walonia.
3.3.5.6 Danemarca
Este locul unde produsul turistic rural poartă un nume atractiv: „vacanţe
active”. Prin intermediul organizaţiei „Landsforeningen for Landboturisme” din
Skandenborg sunt puse la dispoziţia doritorilor 22 de aşezăminte cu circa 3.000
de paturi. Serviciile turistice sunt oferite în demipensiune sau pensiune completă,
cazarea este oferită în locuinţe la fermă, apartamente independente sau
campinguri. Sunt acordate reduceri între 40-50% pentru copiii sub 12 ani, iar în
extrasezon se practică preţuri speciale.
3.3.5.7 Finlanda
Poate fi caracterizată ca fiind ţara „făcută” parcă în întregime din apă, aer şi
arbori. Cele mai bine de 188.000 de lacuri şi peste 65% suprafeţe acoperite cu
păduri realizează aici paradisul amatorilor de natură şi aer pur, proaspăt dar mai
răcoros. Ţară în acelaşi timp a fiordurilor şi a lui Moş Crăciun, Finlanda posedă
un popor calm, modest, pacifist şi foarte disciplinat. La toate cele prezentate
până acum trebuie să mai adăugam lungile nopţi albe din perioada verilor
arctice, sauna, barca pentru peşte şi echipamentul din lemn. Echipamentele
turistice par a veni din lumea poveştilor, aceste mici cabane sau „castele” din
lemn se găsesc mai ales în zona lacurilor, a fiordurilor şi în jumătatea sudică a
Finlandei. Sunt omologate peste de 5.000 de aşezăminte cu un număr de peste
10.000 de paturi. Turiştii pot locui singuri în ferme sau gospodării ţărăneşti. De
asemenea, în vacanţa lor pot participa la viaţa aşezărilor rurale, pot munci în
cadrul gospodăriilor sau pot practica sportul - mai adesea echitaţia şi schiul. Sunt
acordate reduceri de până la 50% pentru copii între 2 şi 11 ani, dar şi pentru
sejururile lungi.
3.3.5.8 Irlanda
Are incluse în circuitul turistic circa 500 de ferme ce oferă în mod tradiţional
formula „bed & breakfasf” (cazare şi mic dejun), dar la cerere şi demipensiune
sau chiar pensiune completă. Numărul oaspeţilor într-un astfel de aşezământ
variază între 6 şi 10 persoane. Echipamentele posedă în mod frecvent cai

37
(pentru echitaţie), instrumentar pentru practicarea pescuitului sau terenuri de
golf. În zonele montane există posibilităţi pentru drumeţii sau escaladă, iar în
zona litorală sunt numeroase plaje cu nisip şi se poate înota. Multe dintre ferme
au amenajate locuri de joacă pentru copii şi pot asigura la cerere serviciul de
„baby sistter”.
Zonele renumite în turismul rural irlandez sunt litoralul vestic şi partea
centrală între Galway şi Dublin. Regiunile care se constituie în zone tradiţionale
sunt: Ballyhourra Country (în apropiere de Shannon), Joyce Country, Inishowen,
Unabhan şi Carlow Country.

38