Etica slujirii

De ce trebuie să studiem subiectul eticii creștine?

1. Fiecare slujitor are nevoie de o fundație solidă pentru a trăi o viață Creștină
consistentă.
2. Auto-examinarea este sănătoasă.
3. Nicio slujire nu are impact mai mare decât exemplul personal.
I. Vocația de Păstor/slujitor
A. Carieră sau profesie?
1. Având parte de presiune în slujire, integritatea trebuie menținută
a) Idealul moral al slujirii este integritatea
b) O viață de plinătate etică și maturitate morală.
2. Cum poate persoana care are chemare de la Dumnezeu să slujească în biserică,
să ajungă la maturitate?
a) Credința nativă este că, etica va veni natural, de la sine.
b) Slujirea etică nu este nici simplă, nici un automatism.
Este suficient să ai doar chemare?
Fiecare slujitor trebuie să rămână credincios chemării sale.
1 Corinteni 7:24
"Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea [“chemarea”] în care era
când a fost chemat."
1 Corinteni 12:18
"Acum dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El."
Clericul Profesionist
Există trei aspecte care descriu profesionalismul:
(1) Învățare și exersare extensivă
(2) O însemnată componentă intelectuală pentru învățare
(3) Dedicare la standarde de competență și excelență, cu obiectivul de a
realiza o slujire importantă în societate.
Este îngrozitor să realizez că profesionalismul clericilor poate implica abilități și rafinări
ale slujirii folosite pentru a construi biserici mari, entuziaste dar fără ca ei să aibă
credință.

Fiecare profesionist trebuie să fie pregătit să fie:

• iubit și urât de oameni,
• de încredere și de temut,
• respectat și respins,
• admirat și criticat.

Alegerile morale ale slujitorului

Moștenite sau dobândite?
Înainte de a vorbi despre subiectul
“Poate etica să fie învățată (predată)”
 Trebuie să ne uităm la structura de bază a comportamentului uman.
 Moralitatea naturală apare prima dată;
 Moralitatea creștină este o dezvoltare avansată mai târzie

Analizele morale se aplică și la motivație și intenție. Motivele având scopul
”privirii retrospective” ale cauzelor pentru care acționăm, iar intențiile pentru
”privirea în perspectivă” a scopurilor pentru care acționăm.

Dezvoltarea sensibilității morale pin educație și experiență este un proces ce

durează întreaga viață.
Ne ajută în stimularea imaginației morale,
• ne dă o analiză morală mai acută,
• și dobândim un simț al obligației morale.

Pentru ca un slujitor să-și dezvolte abilități în luarea deciziilor morale,

• Trebuie înțeles rolul virtuților în caracter,
• Scopul valorilor în conduită
• Și să dezvolte o integritate printr-o viziune morală

Fiecare decizie biblică comportă:

• o analiză atentă a cauzelor prezentate,
• o exegeză iscusită și hermeneutică sănătoasă,
• reflexie prin rugăciune,
• și aplecare spre călăuzirea Duhului Sfânt. Ioan 16:13
"Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot
adevărul”

Alte resurse asemănătoare sunt:

 Rugăciunea – legătura cu inima lui Dumnezeu
 Tradiția creștină – cu scopul de a folosi trecutul pentru modelarea
credincioșilor din ziua de azi.
 Maturitatea etică are abilitatea de a integra deținătorii săi împreună cu
ambientul lor social, cultural și religios.
 Echilibru între
 Caracter și
 Conduită este necesar.
Fiecare decizie va fi luată bazându-se pe ambele.
De ce?
• Ceea ce ești influențează ceea ce faci, iar ceea ce faci influențează ceea ce ești.
• Un comportament neschimbat va revela adevărul a ceea ce suntem.

Aceia care trăiesc ”o viață vrednică de chemarea lor” trebuie să sincronizeze

 1. Viața ”trăită bine”
2. Cu conduita lor de a ”face bine”

Liderii sunt factori decizionali.

Deciziile privitoare la alte persoane sunt deciziile care trebuie să-L pună pe
Dumnezeu în centrul lucrurilor.
a) Pentru liderii adevărați, aceste decizii au patru direcții:
1. De a diviza sarcinile în segmente ușor de mânuit
2. De a creea noi începuturi
3. De a valida o puternică identitate a sinelui în acea persoană
4. De a consolida într-o viață de conlucrare cu Dumnezeu care ne va duce
spre o trăire cu însemnătate.
b) Deciziile privitoare la alte persoane slujesc identității sinelui prin faptul că-ți vor
aminti că ești responsabil de propria viață și destin.
Într-un sens larg ne creem:
 Propria situație
 Propriul destin
c) În final, deciziile ne creează o relație mai puternică cu Dumnezeu.
1. Ne fac parteneri cu Dumnezeu.
2. Alții ne pot ajuta să clarificăm deciziile, dar noi trebuie să luăm singuri
decizia finală.
Cu toate acestea singurătatea din luarea decizilor nu este o singurătate
pustie ci o singurătate împlinitoare.
Nesiguranța pe care o simțim în luarea deciziilor ne arată în mod clar:
• Cât de mult ne dorim să luăm decizia corectă
• Că vrem să fim de partea lui Dumnezeu
• Că depindem de El

2. Luarea deciziilor bune implică prezența apropiată a lui Dumnezeu

Principii de bază pentru a da un sfat bun:
a) Stai de vorbă mai mult cu Dumnezeu despre oameni decât stai de vorbă cu
oamenii despre problemele lor (Ex. 18:20)
b) Învață-i pe oameni cum să meargă mai bine pe calea lui Dumnezeu
c) Deleagă responsabilități altora și împarte cu ei sarcina de conducere.

3. Deciziile bune au în vedere Puterea lui Dumnezeu

a) Deciziile noastre dobândesc corectitudine etică când conștientizăm puterea
lui Dumnezeu (Ecl. 12:13).
b) Aflarea voii Sale va fi mereu mai dificil decât acționarea în Numele Său.
c) Când Dumnezeu nu ne dă un răspuns clar, deciziile noastre trebuie să
reflecte dorința noastră de a face voia Sa.

4. Trei indicatori ai luării deciziilor bune

 a) Deciziile bune sunt făcute într-un ambient al bucuriei
b) Un lider bun va decide în favoarea lui Dumnezeu mai prioritar decât în
favoarea sinelui.
Un lider bun poate lua uneori decizia de a amâna luarea unei decizii.

2. A fi bun – Etica caracterului

a) Toate slujirile sunt un act al harului divin înainte de a fi o dorință umană.
b) Biserica și asociații săi în slujire nu sunt o sursă de influență instituțională,
oricât de importanți ar fi.
Implicare lor este:
indispensabilă,
inevitabilă,
și imposibil de eradicat.

Semnificația caracterului
William îl numește astfel:
Orientarea morală de bază care ne oferă: unitate, definire, o direcție vieților
noastre prin transformarea obiceiurilor și intențiilor în șabloane valoroase și
predictibile care au fost determinate de convingerile noastre dominante.

Potrivit cu Stanley Hauerwas rolul caracterului este influențat de comunitatea

în care trăim, care determină dinainte comportamentul nostru. “Indivizii nu
abordează alegerea morală în mod obiectiv; ci fiecare va contribui cu
Dispoziția,
Experiența
Tradiția,
moștenirea
și virtuțile, pe care el/ea le-a cultivat.”

Centralitatea caracterului
Nolan Harmon scrie,
“Slujitorul creștin trebuie să fie (caracter) ceva, înainte de a face ceva...
Ceea ce face depinde de caracterul personal.
Un păstor/angajat nu face doar o slujire, el este un slujitor.

Facea binelui – Etica conduitei

a) Semnificația valorilor
Valorile sunt ”binefaceri morale care trebuie făcute în societate”. (Birch and
Rasmussen, 50)
Înțelegerea teologică a binelui este identificată și definită de valori morale și
spirituale.

• Mica 6:8 scrie:

 "Ţi s-a arătat, omule, ce este bine! Şi ce alta cere Domnul de la tine decât
să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?"

Rolul acestor valor este de a revela

• atributele și
• esența caracterului lui Dumnezeu în lumea noastră.
Din aceste valori derivă perspective teologice:
1. care ne ancorează,
2. îndatoriri care ne leagă,
3. norme care ne ghidează,
4. și scopuri care ne motivează

Obligații și Consecințe
Exemple scripturale ale obligațiilor deontologice (deontos)
1. Cele zece porunci (Ex. 20:1-17)
2. Predica de me munte (Mat. 5)
3. Regula de aur (Mat. 7:12)
De reținut: Legile sunt scrise pentru a fi împlinite...
”Temeți-vă de Dumnezeu și păziți poruncile Sale”
O înțelegere corectă a rolului lor ne va preveni din a deveni legaliști.
Legalismul este o abordare neadecvată în luare deciziilor datorită următoarelor
motive:
1. Nu există suficiente legi care să acopere toate domeniile vieții
2. Cineva care împlinește o lege poate să o încalce pe alta
3. Legalismul promovează mândria și împiedică procesul de maturizare

Consecințe teologice
O analiză trecutul arată că multe consecințe au fost inevitabile.
1. Moașele evreice au fost lăudate că l-au înșelat pe Faraon legat de porunca sa
de a omorî bebelușii de sex masculin. (Ex. 1:19-20).
2. În 1Sam. 16:1-2 Dumnezeu a poruncit profetului să-l înșele pe Saul și să nu-i
spună adevăratul scop al călătoriei.
3. Isus a avut multe conflicte cu Fariseii și lierii religioși despre legile Sabatului
(Marcu 2:27).
4. Rahav i-a înșelat pe soldații regelui Ierihonului (Iosua 2).
5. 2 Împărați 6: 14-20 scrie despre înșelăciunea lui Elisei…
Subliectul denaturarea adevărului și a spunerii minciunilor a fost dezbătut în multe
cercuri teologice.
Denaturarea adevărului nu este întotdeauna rău –
Pentru Kant, orice neadevăr spus intenționat este minciună.
O minciună este o decepție intenționată care încalcă dreptul cuiva de a ști
adevărul.
Întrebarea, atunci, nu este dacă este vreodată drept să minți (nu este);
întrebarea este ce constituie o minciună.
 Răspunsul la această întrebare este acesta: o minciună trebuie să aibă trei
elemente
(1) Enunțarea a ceva fals.
(2) Intenția de a înșela
(3) Încălcarea unei promisiuni; adică, încălcarea obligației de a vorbi
adevărul...
Din această interpretare s-au dezvoltat multe probleme.