NOTE CURS 24.03.

2020

PRODUSE BANCARE PENTRU FINANTARE

Creditele reprezinta creante detinute de banca asupra clientelei, creante ce au
aparut din necesitatea satisfacerii nevoilor de finantare ale persoanelor fizice si
intreprinderilor. Originea cuvantului credit este latina. “Credere” tradus prin a crede
inseamna mai repede a avea incredere in faptul ca in viitor se vor respecta toti termenii
contractului de credit stabiliti in prezent de comun acord. Imprumutatul are incredere in
faptul ca suma obtinuta va fi astfel utilizata incat sa-i dea posibilitatea rambursarii si platii
unei dobanzi, iar imprumutatorul are incredre in faptul ca va recupera suma avansata la
termenul stabilit si va obtine un castig conform intelegerii incheiate.
In economiile moderne creditul joaca un rol foarte important. El faciliteaza
schimburile, stimuleaza productia, sustine cresterea economica si joaca un rol important in
creatia monetara. Dezvoltand putin ideea gasim urmatoarele aspecte pozitive induse de
credit in economie:
 creditul faciliteaza schimburile – acesta a reprezentat primul rol jucat de credit, care a stat
si la baza aparitiei bancilor. Recurgerea la credit, materializata intr-o anticipare de venituri,
permite obtinerea unui surplus de putere de cumparare cu influenta directa asupra
volumului marfurilor tranzactionate.
 creditul stimuleaza productia – dezvoltarea activitatii productive depinde de masura in care
capacitatile de productie pot fi modernizate, inlocuite sau extinse. Creditul permite
intreprinderilor sa achizitioneze capacitati de productie in stransa legatura cu cantitatea si
calitatea productiei de realizat. Pe de alta parte el ofera cumparatorilor resurse financiare,
stimuland consumul. Astfel creaza cerere pentru productie oferita. Efectele creditului asupra
productiei nu se manifesta doar la agentul economic beneficiar, ci se extind indirect si la alte
intreprinderi.
 creditul joaca un rol in creatia monetara – in conditiile in care o banca acorda un credit, ea
creaza fluxuri monetare. Sunt astfel folosite resurse din depozite pentru acordarea de
credite, fara ca deponentii sa fie privati de utilizarea depozitelor. Prin creditare bancile
comerciale creaza moneda in economie.

1
Trasaturi caracteristice ale creditului

Perioada de creditare
Exista o mare diversitate in ceea ce priveste perioada creditarii. In cazul
plasamentelor bancare in operatiuni cu clientela creditarea se realizeaza pe scadente care
merg de la cateva zile, la credite de trezorerie sau operatiuni de creditare a creantelor
comerciale si ajunge la zeci de ani, la creditele ipotecare sau de dezvoltare. Pe ansamblul
operatiunilor de creditare exista scadente si mai mici, respectiv si mai mari pentru operatiuni
pe piata interbancara sau piata ipotecara.

Perioada de gratie
Perioada de gratie reprezinta o facilitate, acordata de catre banca, pentru anumite
situatii (ex. construirea de locuinte, realizarea de investitii) pe o perioada bine determinata si
presupune plata in aceasta perioada numai a sumelor reprezentand dobanda datorata bancii
pentru creditul acordat. Aceasta perioada se acorda, la solicitarea clientului. Este important
de retinut ca aceasta perioada nu prelungeste termenul de rambursare stabilit in contract.
Daca contractul de imprumut a fost incheiat pe termen de 20 ani pentru construirea unei
locuinte, perioada de gratie se acorda, de exemplu, pentru primul an in cadrul acestui
termen, rambursarea creditului urmand a incepe imediat din anul urmator.

2
Metode de rambursare
Rambursarea creditelor se poate face prin trei modalitati:

a) Rambursare in rate egale - presupune ca marimea rate sa fie constanta pe toata

perioada de derulare a creditului. Pe masura rambursarii dobanda platita va fi din ce in ce
mai mica.
b) Rambursare prin anuitati constante – face ca suma platita bancii (rata + dobanda) sa nu
se modifice pe toata perioada de rambursare. Anuitatea se poate stabili cu ajutorul
relatiei:
d
Anuitate  K  n
; unde:
1  1  d 
K – creditul;
d – rata anuala a dobanzii;
n – numarul de ani.
c) Rambursare totala la scadenta sau “in fine” – cand creditul se ramburseaza la final iar
dobanda se plateste periodic.

Dobanda
Dobanda incasata de banca depinde in mod direct de marimea capitalului dat cu
imprumut, de nivelul ratei dobanzii si de perioada creditarii. Ea poate sa fie simpla, la
operatiuni pe termen scurt, cand se ia in calcul un numar de zile, sau compusa, in cazul
celorlalte operatiuni.
Bancile utilizeaza in operatiunele desfasurate doua tipuri de rate ale dobanzii: fixe si
variabile. O rata declarata fixa nu isi modifica nivelul pe durata de viata a elementului
bilantier la care se aplica. O rata declarata variabila se modifica in aceasta perioada in functie
de evolutia unui element de referinta. Acesta este de regula un indice sau o rata a dobanzii
definitorie pentru piata sau pentru anumite categorii de operatiuni. Exista si un mixaj intre
cele doua tipuri de rate, ce imbraca forma ratei revizuibile. Aceasta este fixa, putandu-se
insa modifica numai la anumite intervale de timp, intr-o maniera regulata.
De asemenea, cu privire la rata dobanzii intalnim urmatoarele variante:

3
 se aplica o rata proportionala – aceasta nu tine cont de capitalizare. Spunem ca avem o rata
a dobanzii proportionala atunci cand, dorind sa obtinem o rata lunara sau trimestriala,
trebuie sa impartim rata anuala la 12, respectiv la 4.
 se aplica o rata actuariala – aceasta tine cont de capitalizare pe o anumita perioada.
Spunem ca avem o rata a dobanzii actuariale atunci cand, de exemplu, rata lunara este
radacina de ordin 12 din rata anuala.
De exemplu, in cazul unei rate a dobanzii anuale de 24% obtinem pentru trimestru
urmatoarele rate:
- rata proportionala: 22% : 4  5,5%
1
 22  4
- rata actuariala: 1001    5,52%
 100 

Comisioane
Comisioanele sunt destinate in mod normal remunerarii bancii pentru prestarea unui
serviciu, spre deosebire de dobanzi, care trebuie sa remunereze capitalul efectiv imprumutat.
Totusi, sub denumirea de comision intalnim doua categorii:
• comisioane propriu-zise, ce corespunde remunerarii unui serviciu prestat
• comisioane asimilate dobanzilor, al caror mod de calcul este identic cu cel al dobanzilor
In practica bancara comisioanele intalnite le putem incadra intr-una dintre
urmatoarele categorii:
• comision de dosar – remunereaza serviciul prestat de banca pentru intocmirea si analiza
dosarului de credit
• comisioane de angajament – dincolo de dobanzile percepute, banca incaseaza un asfel de
comision pentru faptul ca ea tine la dispozitia clientului o parte dintre resursele sale, pentru
momentul in care el va avea nevoie de ele. Clientului i se garanteaza asfel in avans
disponibilitatea fondurilor.
• comision de neutilizare – este destinat sa remunereze banca pentru partea de credit pe
care ea a pus-o la dispozitia clientului fara ca acesta sa o utilizeze. El compenseaza partial
lipsa unei dobanzi pentru soldul neutilizat al creditului.

4
• comision de administrare – perceput de banca pentru gestionarea creditului, el poate fi
incasat o singura data la eliberarea sumelor imprumutate sau periodic la soldul contului,
situatie in care se poate asimila unei dobanzi.
• cheltuieli anexe – in aceasta categorie intra o serie de cheltuieli legate de diverse asigurari,
de garantii sau de acte notariale.

Tipuri de credite bancare

Putem clasifica creditele acordate dupa mai multe criterii:

1. dupa durata acordarii intalnim urmatoarele credite:

 credite pe termen scurt (pana la 1 an);
 credite pe termen mediu (1 – 5 ani);
 credite pe termen lung (peste 5 ani).

2. in functie de destinatie:
 credite comerciale;
 credite de trezorerie;
 credite pentru export;
 credite pentru echipamente;
 credite pentru bunuri imobiliare;
 alte credite.

3. dupa modalitatea de rambursare:

 credite rambursabile la scadenta (in fine);
 credite rambursabile prin rate fixe;
 credite rambursabile prin anuitati constante.

5
4. dupa tipul clientilor beneficiari:
 credite acordate clientelei financiare;
 credite acordate societatilor nefinanciare;
 credite acordate populatiei.

5. dupa forma:
 avansul in cont curent;
 imprumut acordat;
 cesiune de creante (scontare, factoring);
 creditul pe semnatura sau angajamentul de garantie.

6. dupa situatia economica si financiara a debitorului:

 credite performante;
 credite in observatie;
 credite substandard;
 credite incerte;
 credite cu risc major.

In continuare sunt detaliate creditele bancare in contextul general al tipologiei

intalnita la banci.

Credite globale de exploatare

Creditele globale de exploatare se acordă pentru aprovizionări cu stocuri de materii
prime şi materiale, mărfuri, piese de schimb, energie, combustibili, cheltuieli necesare
realizării şi finalizării producţiei de mărfuri, executării de lucrări şi prestaţii de servicii, care au
consum şi desfacere asigurată prin contracte şi comenzi ferme.
Determinarea volumului creditelor globale de exploatare se efectuează trimestrial, pe
baza analizei fluxului de lichidităţi (cash-flow).

6
 Fluxul de lichidităti reflectă situaţia intrărilor de lichidităţi (încasări) şi a ieşirilor de
lichidităţi ( cheltuieli) într-o perioadă viitoare dată.

Se efectuează o analiză corectă a prognozei fluxului de lichidităţi pentru cunoaşterea

activităţii clientului, evoluţia istorică a acestuia, ramura în care evoluează, în scopul
verificării viabilităţii şi posibilităţii de realizare a ipotezelor ce stau la baza prognozei.

Cunoaşterea activităţii istorice (din perioada trecută) a clientului se realizează pe baza

studierii datelor din bilanţul contabil şi contul de profit si pierdere, a fluxurilor de fonduri
înregistrate în perioada respectivă, care reflectă mişcarea elementelor componente ale
bilanţului între două perioade şi arată cum sunt create şi utilizate fondurile.
Sursele de informare ale ofiţerilor de credite pentru realizarea analizei fluxului de
lichidităţi sunt următoarele:

- bilanţul contabil, situaţiile contabile trimestriale şi lunare;

- raportul anual al societăţii analizat şi avizat de Comisia cenzorilor;
-prognozele financiare elaborate de societate pe baza contractelor de aprovizionare şi
desfacere;
- studii de fezabilitate;
- informaţii din mass- media;
- analize privind sectorul de activitate, în care funcţionează societatea;
- studiile de reorganizare şi restructurare ale agentului economic şi ale ramurii din
care face parte.

Credite pe obiect
Se acordă pe baza documentaţiei prezentate de agenţii economici din care să rezulte
obiectul creditării şi cauzele economice care au determinat formarea stocurilor şi a
cheltuielilor respective (primirea de la furnizori a unor materii prime şi materiale în avans
faţă de termenele din contracte).
În vederea acordării creditului, ofiţerii de credite vor analiza şi verifica realitatea
datelor şi situaţiilor prezentate, inclusiv prin constatarea la faţa locului a existenţei faptice a
stocurilor, a condiţiilor de păstrare şi gestionare a acestora, dacă cheltuielile s-au efectuat,

7
situaţia contractelor de desfacere garanţiile asigurătorii şi dacă s-au mai acordat alte credite
în acest scop.

Liniile de credite
Linia de credit este o modalitate de creditare a agenţilor economici, care funcţionează
după sistemul revolving, respectiv se pot efectua trageri şi rambursări pe toată durata de
valabilitate a liniei, cu condiţia ca soldul zilnic al angajamentelor să nu depăşească volumul
liniei de credite aprobat.
Liniile de credit se pot acorda fie pentru creditarea de ansamblu a activităţii curente
de aprovizionare, producţie, desfacere, fie a unor subactivităţi, proiecte, contracte, care prin
natura lor se desfăşoară şi se evidenţiază distinct.
Pot beneficia de linii de credite agenţii economici care îndeplinesc condiţiile:
- înregistrează performanţe financiare corespunzătoare (categoria A sau B) şi au
serviciu bun al datoriei. Se pot acorda linii şi agenţilor din categoriile de performanţă C sau D
numai pentru export, când ponderea acesteia în cifra de afaceri este semnificativă şi are
caracter de permanenţă;
- sunt clienţi permanenţi ai băncii şi efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi în lei şi
valută prin bancă;
- dispun de un capital social vărsat de cel puţin 10 mil. lei şi prin natura activităţii
desfaşurate, plăţile şi încasările au caracter de permanenţă;
- au o situaţie financiară corespunzătoare şi o evoluţie favorabilă a indicatorilor de
bonitate.
Liniile de credit se pot acorda pe termen de cel mult 12 luni, termenele uzuale de acordare a
acestora fiind de 90 sau 180 de zile. Volumul liniei de credite, în cazul creditării de ansamblu
a activităţii curente, se determină în funcţie de cifra de afaceri şi durata medie de încasare a
clienţilor,.
Acordarea şi rambursarea liniilor de credite se efectuează în funcţie de performanţa
financiară şi serviciul datoriei clienţilor care au beneficiat de astfel de împrumuturi.

Credite de consum

8
 Creditul de consum – reprezinta creditul acordat persoanelor fizice pentru procurarea
de bunuri si servicii din reteaua comerciala. In general este un credit pe termen scurt si
mediu. Initial a aparut din posibilitatea oferita de comerciant de a cumpara bunuri,
alimentare de cele mai multe ori, si de a le plati la salariu.
Creditul de consum prezinta avantaje pentru ambele parti. Cumparatorul are
posibilitatea sa obtina marfurile de care are nevoie fara sa dispuna de suma necesara
achizitionarii lor, iar comerciantul sau producatorul reusesc sa-si promoveze la consum
produsele. Pe ansamblul economiei creditul comercial duce la cresterea nivelului de trai dar
poate avea si actiune destabilizatoare in sensul incitarii la productii supradimensionate.

Credite ipotecare. Credite imobiliare

Creditul ipotecar este acordat pe termen mediu si lung de catre banci universale,
banci de credit ipotecar si societati de credit ipotecar pentru a finanta investitii imobiliare cu
destinatie locativa sau cu o alta destinatie sau pentru rambursarea unui credit ipotecar
pentru investitii imobiliare contractat anterior. Investitiile imobiliare au ca obiect dobandirea
dreptului de proprietate asupra unui imobil.
Creditul ipotecar este garantat cu ipoteca pe bunul a carui achizitie este finantata.
Ipoteca prezinta urmatoarele trasaturi:
• dureaza pana la rambursarea integrala a sumelor datorate in baza contractului
• poate fi constituita si asupra unor bunuri viitoare
• nu permite instrainarea imobilului ipotecat decat cu acordul scris al creditorului ipotecar
In Romania acordarea unui credit ipotecar este conditionata de respectarea
urmatoarelor conditii:
• valoarea creditului ipotecar nu poate depasi 75% din valoarea bunului imobil ce urmeaza a
fi finantat. Diferenta se constituie in avans al debitorului.
• la evaluarea bonitatii solicitantului, se va avea in vedere ca rata de platit (capitalul si
dobanda) sa nu depaseasca 35% din veniturile nete ale solicitantului si ale familiei sale,
calculate ca diferenta intre veniturile totale si angajamentele asumate (de exemplu,
contracte de credit, contracte de leasing, contracte de cumparare in rate a bunurilor de
folosinta indelungata).

9
• bunul ipotecat trebuie asigurat. Asigurarea va fi reinoita pe toata perioada existentei ipotecii.
• debitorul trebuie sa incheie o asigurare de viata.
Creditul imobiliar a aparut din dorinta bancilor de a crea o alternativa de creditare mai
flexibila , nereglementata sau restrictionata in mod special printr-o lege. Diferentele dintre
cele doua tipuri de credite constau, in principal, in trei factori:
• garantiile solicitate - creditul imobiliar se poate garanta si cu alte proprietati decat cele finantate.
• marimea cotei finantate - creditul imobiliar poate fi acordat fara a solicita imprumutatului
un avans minim obligatoriu din pretul de achizitie al imobilului.
• asigurarile solicitate - in cazul creditului imobiliar, bancile au devenit mai permisive,
nesolicitand intotdeauna asigurari de viata.

Credite de scont

Creditul de scont este un credit ce se adreseaza clientilor persoane juridice, fiind

destinat finantarii activitatilor comerciale. Solicitantii sunt posesori ai unor titluri de creanta
comerciala (cambii si bilete la ordin) care nu doresc sa astepte scadenta si cedeaza creanta
bancii in schimbul unor lichiditati imediate. Nivelul lichiditatilor este dat de valoarea
nominala a titlului diminuata cu un agio alcatuit din scont si comision de gestiune. Scontul,
care poate fi asimilat unei dobanzi, depinde de nivelul taxei scontului, de valoarea nominala a
efectului comercial scontat si de perioada in zile de la scontare pana la scadenta:

Vn  ts  d
Scont 
360 100
unde: Vn – valoarea nominala a efectului comercial;
ts – taxa scontului;
d – durata in zile de la scontare pana la scadenta.
Scadenta operatiunii este data de scadenta efectului comercial scontat si nu
depaseste un an. Pentru reducerea riscului, multe banci cer ca titlul sa fie avalizat in prealabil
de banca trasului.

Credite pentru descoperire de cont

10
 Creditul pentru descoperire de cont se adreseaza societatilor comerciale pentru
acoperirea unor nevoi legate de activitatea curenta. El asigura o continuitate in finantarea
activitatii, in conditiile inregistrarii unor sincope in fluxurile de trezorerie. Creditarea se
realizeaza, pe destinatiile agreate, prin acceptarea de catre banca a realizarii unor plati
sau retrageri de catre client, in conditiile lipsei unui sold creditor pe contul sau curent.
Nivelul maxim al creditului, dat de plafonul de indatorare stabilit, tine cont de necesităţile
solicitantului, cuantumul creanţelor în curs de încasare, natura documentelor depuse spre
încasare si conditiile negociate. Poate fi revizuit periodic sau la cererea clientului.
Perioada de creditare este variata si este data de un numar de luni.

Factoringul
Factoringul este operatiunea desfasurata pe baza contractula, prin care factorul
preia de la clientul sau numit aderent creante, prin plata facturilor sale rezultate in urma
unor operatiuni de comert, in schimbul unui comision. De fapt, exista un comision de
finantare, care sa remunereze punerea sumei in avans la dispozitia clientului si un comision
de gestiune ce remunereaza banca pentru efortul depus in recuperarea creantelor. Spre
deosebire de scontare, in cazul factoringului nu intalnim cambii.
In functie de momentul finantarii clientului, exista doua tipuri de factoring:
● factoring clasic (engl. old line factoring), cand factorul plateste facturile in momentul
preluarii acestora.
● factoring la scadenta (eng. maturity factoring ), cand factorul plateste creantele
adererntului in momentul exigibilitatii acestora. In acest al doilea caz factorul nu mai
incaseaza comisionul de finantare, ci este remunerat doar pentru decontarea operatiunii.
De o mare importanta in finantarea exporturilor sunt serviciile de evaluare a riscurilor
de insolvabilitate si a riscului valutar. Asigurarea impotriva riscului de insolvabilitate se
realizeaza, implicit, prin subrogarea factorului in pozitia aderentului, astfel incat importatorul
se va elibera valabil prin efectuarea platii catre factor. Pentru riscul valutar se adauga, de
regula, o marja la costul operatiunii.

11
Costul acestor servicii este de 0,5-3% din valoarea facturii pentru administrarea registrului
contabil si sprijin in gestiune, iar plata in avans a facturilor va presupune o dobanda care va fi
cu 1,5-3% deasupra celei bancare.
Utilizarea factorului prezinta o serie de avantaje: da posibilitatea utilizarii cambiei sau a
acreditivului pentru efectuarea platii; inlatura neintelegerile ce pot interveni din cauza
utilizarii unei limbi straine si pe cele generate de necunoasterea legilor si a uzantelor tarii
importatorului.
Factoringul clasic asigura aderentului disponibilitatile financiare in avans fata de
scadenta creditelor acordate importatorilor, dandu-i posibilitatea de a da curs unor noi
comenzi, si il pune la adapost de riscul insolvabilitatii debitorilor sai. In plus, ofera
posibilitatea acordarii unor facilitati de plata, deci este pentru exportator un mijloc de
promovare a exporturilor.

Forfetarea

Forfetarea este o operatiune de transmitere catre o banca sau o institutie financiara

specializata a creantelor provenite din operatiunile de comert exterior efectuate pe credit.
Banca plateste imediat aceste creante, urmand ca ea sa recupereze contravaloarea acestora,
la scadenta, de la debitorul importator. Operatiunea este asemanatoare scontarii, insa exista
cateva elemente tehnice care implica deosebiri. In primul rand forfetarea, spre deosebire de
scontare nu da bancii drept de recurs asupra vanzatorului creantei in cazul unor incidente de
plata datorate debitorului. In al doilea rand, termenul operatiunii face diferenta. Forfetarea
se aplica nu numai creantelor pe termen scurt, de pana la un an, ci si celor provenite din
exporturile pe credit cu scadenta medie, de la 1 an la 7 ani. Remarcam insa faptul ca in
Romania operatiunile sunt derulate mai degraba pe limita inferioara a intervalului.

Titlurile folosite in forfetare pot fi cambiile, biletele la ordin, acreditivele. De exemplu, in

oferta Raiffeisen Bank Romania privind titlurile acceptate la forfetare gasim - bilete la ordin:
● garantate de catre stat;

12
● garantate sau avalizate de catre o banca comerciala (al carei risc trebuie sa fie acceptat de
catre Raiffeisen Bank);
● emise de municipalita ;
● emise de companii/en ta acceptate de catre banca.
Avantajele forfetarii:
- crearea de lichiditati - respectiv imbunatatirea cashflow-ului prin incasarea imediata a
valorii -rezultate din vanzarea efectelor de comert;
- eliminarea riscului de neplata la scadenta efectelor de comert - acest risc fiind preluat de
banca
- promovarea produselor la vanzare in baza unei finantari asigurate

Costul forfetarii are la baza o rata fixa de dobanda, la care se adauga un comisionul
stabilit diferentiat in functie de bonitatea debitorului, de masura in care cambia este sau nu
avalizata, de riscul estimat al operatiunii, de modalitatea forfetarii de plata. Scontul astfel
determinat diminueaza valoarea nominala platita exportatorului. Tinand cont de riscul
preluat de banca, in cazul forfetarii inregistram costuri mai ridicate comparativ cu
operatiunea de scontare.

13