Pelerinaj la Muntele Athos

După Mormântul Domnului şi Ţara Sfântă, Muntele Athos aflat în Nord-

Estul Greciei, este cel mai sfânt şi mai importanat loc pentru lumea creştină,
îndeosebi ortodoxă.
Muntele Athos este perla Ortodoxiei, Taborul Ortodoxiei bimilenare, unde
cete de monahi s-au nevoit pentru Hristos, s-au rugat neîncetat şi au apărat
dogmele ortodoxe combătând ereziile care au apărut de-a lungul timpului.
Această minune a lumii creştine, în care domneşte rugăciunea, iar liniştea
duhovnicească pluteşte în aer, unde parcă şi vântul amuţeşte şi se opreşte pentru a
aduce laudă lui Dumnezeu alături de monahi în timpul frumoaselor slujbe , unice
în lumea de astăzi, se află permanent sub acoperământul Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu.
Muntele Athos este o mică peninsulă din Marea Egee, străbătută de-a lungul
ei de o culme muntoasă, asemenea unei coloane vertebrale ce se termină la est cu
impunătorul şi bătrânul vârf al Athosului (2030 m), care de secole veghează asupra
peninsulei. Capitala Athosului este Careia, iar portul de acces, Dafne. Comunicarea
cu Grecia şi aprovizionarea Athosului se fac pe două mici porturi:
- Uranopolis, pentru partea de sud
- Ierison, pentru partea de nord.
În Sfântul Munte sunt interzise animalele domestice afară de catârii de parte
bărbătească aduşi din Grecia, singurii tovarăşi credincioşi ai monahilor la muncile
grele. Sunt folosiţi în chip deosebit la călătoriile de la o mănăstire la alta, deoarece
drumul este foarte anevoios şi foarte greu de străbătut cu piciorul.
Muntele este îmbrăcat cu păduri de castan, fag, măslini sălbatici, aluniş şi tot
felul de jnepi de piatră. Marea şi ea credincioasă Muntelui Athos, îl înconjoară pe
trei laturi, oferindu-i peştele (alimentul cel mai de preţ al monahilor aghioriţi) drept
mulţumire pentru slujbele maiestoase cu care zilnic se mângâie şi cu care uneori îşi
alină valurile. Ea formează o graniţă naturală protectoare şi cea mai uşoară cale de
acces de la o mănăstire la alta.
Din punct de vedere istoric , Muntele Athos este învăluit în mister şi
legendă. În tradiţie se spune că înainte de Hristos, în jurul vârfului Athos existau
cinci cetăţi antice greceşti, iar pe vârful cel mai înalt al muntelui se afla statuia
zeului Apolon – zeul soarelui.
După cincizecime, spune tradiţia, că aici a ajuns Maica Domnului împreună
cu Sfântul Apostol Ioan spre a vesti Evanghelia mântuirii. Atunci zeul Apolon a
strigat: „Nu pot răbda apropierea Maicii Domnului celui adevărat”, şi imediat s-a
prăbuşit în mare.
 Începuturile vieţii monahale de aici din Muntle Athos se crede că sunt din
timpul împăratului Constantin cel Mare (330-337) şi al împăratului Teodosie cel
Mic (408-450). Monahismul atonit s-a dezvoltat în primele cinci secole sub formă
de mici sihăstrii cu viaţă anahoretică şi sub formă eremitică. Primele aşezări
monahale se consideră a fi Mânăstirile Vatopedu şi Xeropotamu.