Sunteți pe pagina 1din 5

Glosar de termeni

-Psihopatologie şi psihiatrie-

Mocanu Oana-Claudia

Psihopedagogie Specială

Anul II
1. Abulia constă în lipsa totală a iniţiativei şi incapacitatea de a acţiona.
2. Acatisia - imposibilitatea de a rămâne aşezat.
3. Afonia este o tulburare de conversie a vorbirii, care constă în faptul că bolnavul nu poate
vorbi decât cu voce scăzută.
4. Alexie - nu înţelege întregul cuvânt sau, în forme mai grave, nu înţelege textul scris. Este
o afecţiune rară. În general tulburarea implică cuvinte sau silabe.
5. Agnozia culorilor constă în nerecunoaşterea culorilor, uneori fiind asociată cu amnezia
culorilor.
6. Agnozia spaţială (cecitate spaţială) este o tulburare a percepţiei spaţiului privind
aprecierea distanţelor, localizarea obiectelor în spaţiu, tulburări ale vederii stereoscopice.
7. Anecforia este o tulburare mai uşoară a memoriei, instalată în surmenaj, în forme
predemenţiale sau demenţiale şi reprezintă posibilitatea reproducerii unor amintiri pe care
subiectul le credea de mult uitate.
8. Angoasa (adesea confundată cu anxietatea) este o stare de teamă de diverse grade,
acompaniată de o disfuncţie somatică.
9. Aprosexia constă în scăderea totală, dispariţia atenţiei.
10. Atimiile se manifestă printr-o totală lipsă de trăire afectivă, însoţită de inexpresivitate
mimico-pantomimică.

11. Bavardaj - intensificare a debitului ideatic; în situaţii normale se numeşte vorbărie,


frecventă la femei şi persoane extravertite; în psihopatologie se manifestă în isterie,
excitaţie maniacală.
12. Bradifenie constă în încetinirea ritmului. În psihopatologic apare în stări depresive
(datorită accentului pus pe bolnav pe o anumită idee), în schizofrenie, în insuficienţă
cognitivă.
13. Catalepsia constă în fixarea posturală de-a lungul unei perioade de timp, manifestată prin
inerţie psihomotorie, asociată cu o uşoară hipertonie (supratonus muscular), care permite
pacientului să poată păstra poziţia impusă de interlocutor.
14. Catatonia constă în anularea participării motorii, o fixare tonică a corpului.
15. Cenestopatia nu este o halucinaţie propriu-zisă, deşi unii autori (Porot) vorbesc de
halucinaţii cenestopate. Cenestopatia este o senzaţie fără corespondent real, localizată la
nivelul unui organ sau aparat, dar manifestarea respectivă nu este consecutivă unei
leziuni.
16. Ciclotimia este o manifestare de severitate moderată, care se caracterizează prin
alternanţa depresiei şi hipomaniei sau a euforiei şi depresiei.
17. Cisvestitismul constă în adoptarea unei vestimentaţii neconforme vârstei; se manifestă la
isterici.
18. Confabulaţia - constă în reproducerea unor evenimente imaginare (pe care bolnavul nu
le-a trăit), el fabulând asupra trecutului cu convingerea că îl evocă.
19. Criptomnezia constă, fie în asumarea ca fiind proprii (nerecunoscute ca străine) a unor
materiale ştiinţifice, literare pe care subiectul doar le-a auzit sau citit, fie în considerarea
unor evenimente trăite ca fiind doar auzite sau citite; este ceea ce se mai numeşte
înstrăinarea amintirilor.
20. Depresia agitată este o tulburarea în care predomină agitaţia. Agitaţia apare frecvent în
tulburări depresive, dar în forma sa agitată este deosebit de severă. Tulburarea este mai
frecventă la pacienţi de vârstă mijlocie sau înaintată.
21. Depresia inhibată se caracterizează printr-o lentoare psihomotorie foarte pregnantă. În
forma sa extremă trece în stupor depresiv.
22. Disabulia constă în dificultatea de a iniţia şi finaliza o acţiune, ca şi dificultatea de a trece
de la o acţiune la alta. Se întâlneşte în nevroze şi debutul schizofreniei.
23. Dispraxiile constau în dificultate de a executa un gest sau o mişcare. Sunt descrise pentru
prima dată de Jackson în 1880.
24. Ecmnezia reprezintă o tulburare globală a memoriei, în care pacientul confundă trecutul
cu prezentul.

25. Embolofagia (embololalia) constă în înserarea pe fondul unui discurs normal a unor
expresii străine (tăiere).
26. Glosolalia este un limbaj în care neologismele abundă, deviind limbajul de la funcţia sa
şi dându-i un aspect bizar, automat, incomprehensibil.
27. Hemisomatognozie nu recunoaşte doar o jumătate din corp
28. Hiperprosexia constă în exagerarea orientării selective a atenţiei.
29. Hipoprosexia constă în scăderea intensităţii atenţiei, în grade diferite, până la aprosexie.
30. Hipotimiile constau în scădere elanului afectiv şi reducerea tonusului afectiv, asociate cu
o expresivitate mimică redusă (hipomimie), cu lentoarea în mişcări şi o reducere a
angajării insului în realitate.

31. Logorea constă în intensificarea ritmului, debitului şi fluxului ideativ, având aspectul
unei curgeri verbale; în psihopatologie se manifestă în excitaţie maniacală, intoxicaţii
uşoare.
32. Mentismul este o formă particulară de accelerare a ritmului ideativ, care se
caracterizează printr-o succesiune rapidă a ideilor şi reprezentărilor, într-o manieră
tumultuoasă, situaţie faţă de care subiectul se delimitează critic, dar nu reuşeşte să
stăpânească desfăşurarea gândurilor (apare şi ca tulburare de memorie).
33. Metamorfopsiile sunt impresii de modificare şi deformare ale obiectelor şi spaţiului.

34. Palilalia constă în folosirea stereotipă a ultimului cuvânt din propoziţie. Se asociază cu
ecominia şi ecopraxia (repetarea cuvintelor, gesturilor, acţiunilor interlocutorului). În
psihopatologie apare în stări de demenţă şi schizofrenie.
35. Pareidolia este o iluzie în care imagini anodine (norii de pe cer, desenul unui covor) sunt
percepute ca fiind animale, fiinţe fantastice, monştri (ex: identificarea unui ochi în
desenele de pe covor).
36. Porropsiile sunt impresii de modificare a distanţelor până la obiect (lărgire sau
strâmtare).
37. Psitacismul este o formă extremă de vorbire neinteligibilă (frecvent în intoxicaţii grave),
în care bolnavul foloseşte cuvinte, dar acestea nu se integrează într-un context ideativ.

38. Ruminaţiile obsesive sunt dezbateri interioare sterile şi prelungite (pro şi contra asupra
unor activităţi cotidiene banale).
39. Semiologia este acea parte a psihiatriei care se ocupă cu studiul simptomatologiei bolilor
psihice, considerând simptomele drept indicatorii ai deteriorării funcţionării psihice şi
drept criterii de diagnostic.
40. Sindromul Cotard prezintă o trăsătură caracteristică, şi anume un tip extrem de idee
delirantă de negaţie. (ex.: un pacient se poate plânge că i-au fost distruse total intestinele
şi nu va mai putea defeca, altul poate fi convins că întreaga sa familie a încetat să mai
existe.
41. Stuporul depresiv se caracterizează prin faptul că lentoarea în mişcare şi sărăcia vorbirii
pot deveni atât de intense, încât pacientul rămâne nemişcat şi mut.

42. Tahifemia constă în intensificarea ritmului, care este rapid, dar fără conţinut bogat; în
psihopatologie apare în manie, stări de excitaţie.
43. Tahikinezia - continuă mişcare, deplasare forţată.

44. Tumultus sermonius este o stare în care comunicarea este anulată sub aspectul
inteligibilităţii; se întâlneşte în stări terminale, comă, precomă.
45. Verbigeraţia constă în intensificarea ritmului şi debitului, cu afectarea coerenţei şi
alterarea mesajului; constă în repetarea stereotipă a unor cuvinte şi fraze neinteligibile.