Tradiționalism

”Prin iarnă din cămara zăvorâtă

Se furişează cald miros de mere,
Readucând în vremea viscolită
Iar toamna cu trecuta mângâiere,
Când sufletul împovărat venise,
Cu târna lui pe poame şi de vise,
În casa amintirilor închise.

Şi-n inimi amorţite de-a lor strajă,

Străbat adânc, îmbălsămând gândirea,
Cu seva lor fierbând din nou sub coajă,
Copilărescul dor şi amăgirea…
Şi-n inimi, viu ca şi întâia oară.
Te scoli din somn, tu, cel de-odinioară,
Din somnul tău, copil de-odinioară…”( ”Copil de-odinioară” de Ion Pillat)

Tradiţionalismul este o orientare estetică din perioada interbelică ce a evoluat în paralel cu

modernismul (teoretizat de Eugen Lovinescu) şi a fost teoretizat de Nichifor Crainic. Se caracterizează
prin ataşament faţă de valorile trecutului, prin redescoperirea spaţiului rural şi a tradiţiilor. Deşi teoretic se
vorbeşte despre două orientări în perioada interbelică, criticii literari vorbesc în ultimele decenii despre
existenţa unui singur curent general extins între cele două războaie mondiale, respectiv modernismul.
Când Nicolae Manolescu susţine că „tradiţionalismul e un stil, o formulă inventată de poeţii moderni ieşiţi
adesea din şcoala simbolismului”, de fapt reia observaţiile lui Călinescu referitoare la dificultatea
încadrării unor poeţi precum Ion Pillat sau Vasile Voiculescu în estetica tradiţionalistă, care nu poate fi
susţinută decât la nivelul recuzitei, nu şi la cel ala viziunii poetice.
Tradiționalismul poeziei este susținută În primul rând de tema timpului ireversibil, din motivele
literare precum amintirea și nostalgia, dar și de imaginarul dominat de nostalgia trecutului și de spațiul
patriarhal. Astfel, metafora” casa amintirilor„ conține o sugestie a timpului necruțător, care oferă totuși
posibilitatea recuperării momentelor fericite prin rememorare. Conștientizarea pierderii copilăriei este
percepută atât în plan fizic -„ prin iarnă din cămară zăvorâtă”-, cât și interior, soft evidențiat prin
referirile melancolice la trecut - ” Casa amintirilor închise”, ” sufletul împovărat de vise”.
La nivel prozodic, versurile cu măsura de 11- 12 silabe, rima împerecheată și încrucișată, dar și
ritmul iambic, ce oferă muzicalitate ușor elegiacă. De asemenea, limbajul este o altă marcă
tradiționalismului, fiind prezenți termeni din registrul arhaic și popular, precum” târna”,” cămara” etc.