Tema pentru perioada

23-27.03.2020
De rezolvat pâna pe 24.03.2020 (data din ziua seminarului)
 Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie
”Nicolae Testemițanu”

Catedra de biochimie și biochimie clinică

BIOCHIMIE

Ghid de lucrări practice

pentru studenții Facultății Medicină

Student Cotovici Daniela

M1809
Grupa

Profesor Simionică Eugen

 Bibliografia recomandată

A. Obligatorie
1. Lîsîi L. Biochimie medicală (ediţia a doua). Chişină u, 2007.
2. Champe P.C., Harvey R.A., Ferrier D.R. Biochimie ilustrată . Ed. 4-a. București. Editura
medicală Calisto, 2010.
3. Dinu V., Truţia E., Popa-Cristea E., Popescu A. Biochimie medicală . Mic tratat. Bucureşti,
1996.
4. Lîsîi L. Biochimie. Teste. Test-minim. Chişină u, 2008.
5. Lîsîi L. şi alţii. Biochimie. Lucră ri practice. Chişină u, 2002.
6. www.biochimie.usmf.md. (Indicaţii metodice, suport teoretic).

B. Suplimentară
1. Nelson D.L., Cox M.M. Lehninger A. Principles of Biochemistry. Sixth Edition. 2012.
2. Bhagavan  N.V., Ha Chung-Eun. Essentials of Medical Biochemistry: With Clinical Cases.
Academic Press; 1st edition, 2011.
3. Campbell P.N. Smith A.D. Biochemistry illustrated. Internatinal edition, 2000
4. Murray R.K., Granner D.K., Mayer P.A., Rodwell V.W. Harper’s illustrated Biochemistry.
26-th international edition, 2003
5. Champe Pamela C., Harvey Richard A. Biochemistry. Lippincott’s Illustrated Reviews.
Gavriliuc Ludmila. Biochemistry. Lectures for student of Medical Departments. 2009.
6. Lehninger A.L. Principles of Biochemistry The Johns Hopkins University School of
Medicine, Worth Publishers Inc., 2007.
7. Metzler D.E. Biochemistry. The chemical reactions of living cells. Second edition, vol.1-2.
Academic Press, 2003
8. Marshall W.J. Clinical Chemistry. 4th edition, Mosby press, UK, London, 2000
9. Stryer L. Biochemistry. Freeman and Company, San-Francisco, USA, 2000.
10. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание второе. Москва, 1998.
11. Николаев A. Биологическая химия. Москва, 1989. www.biochemistry.ru. Северин
Е.С. Биохимия. Учебник для вузов. 2-е издание. Москва, 2004.
12. www.biochemistry.ru. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание
третье. Москва, 1998.
13. www.biochimie.usmf.md
 Capitolul VI. Metabolismul nucleoproteinelor
23-27.03.2020
Tema nr. 23
Biosinteza ADN – replicarea. Reparaţia ADN şi mutaţiile.
Mecanismele biochimice ce stau la baza expresiei genelor – transcripţia

Nivel iniţial de cunoștințe

1. Tipurile de acizi nucleici, funcţiile şi repartizarea lor în celulă .
2. Constituenţii acizilor nucleici: bazele azotate, pentozele, acidul fosforic.
3. Nucleotidele: structura, rolul. Lanţurile polinucleotidice. Legă tura fosfodiesterică .
4. Dogma centrală a biologiei (geneticii) moleculare.
5. Structura genelor la procariote şi eucariote.

Subiecte pentru discuție la seminar (dați răspuns succint la întrebările marcate)

1. Replicarea ADN la procariote – matrița, substraturile, enzimele şi factorii proteici.

Mecanismul biochimic şi etapele biosintezei ADN. Inhibitorii replicării – mecanismul
de acțiune și rolul biomedical (aciclovir, foscarnet, doxorubicina).

Aciclovir este un medicament antiviral, folosit în cele mai multe cazuri în tratamentul:

infecțiilor cu virusul herpes simplex, în varicelă  și zona zoster. Că ile de administrare sunt
oral, intravenos sau topic (aplicarea sub formă de cremă )
Ajunsă în celula infectată de virus, substanța medicamentoasă se transformă în forma sa
activă , aciclovir-trifosfat, care acționează ca inhibitor al sintezei de ADN viral.

Foscarnetul (acid fosfonometanoic), cunoscut sub numele să u de marcă Foscavir, este un

medicament antiviral care este utilizat în primul râ nd pentru a trata infecțiile virale care
implică familia Herpesviridae. Este clasificat ca inhibitor analog al ADN-polimerazei
pirofosfatului.
Spre deosebire de aciclovir și ganciclovir, foscarnetul nu este activat de protein kinazele
virale, ceea ce îl face util în infecțiile HSV și CMV rezistente la aciclovir sau ganciclovir.
Cu toate acestea, mutanți rezistenți la aciclovir sau ganciclovir cu modifică ri ale ADN-
polimerazei virale pot fi, de asemenea, rezistenți la foscarnet.
Este administrat intravenos.

Doxorubicina, vâ ndută sub numele de marcă Adriamycin, printre altele, este un

medicament pentru chimioterapie utilizat pentru tratarea cancerului.
Doxorubicina interacționează cu ADN-ul prin intercalarea și inhibarea biosintezei
macromoleculare. Aceasta inhibă progresia topoizomerazei II, o enzimă care relaxează
straturile superioare în ADN pentru transcriere. Doxorubicina stabilizează complexul de
topoizomerază II după ce a rupt lanțul ADN pentru replicare, împiedicâ nd resigilarea
dublei helix a ADN-ului și oprind astfel procesul de replicare. De asemenea, poate crește
producția de radicali liberi de tip quinonă , contribuind astfel la citotoxicitatea sa.
Prin intercalare, doxorubicina poate induce și evacuarea histonei de la cromatina
transcriptivă activă . Drept urmare, ră spunsul la deteriorarea ADN-ului, epigenomul și
transcriptomul sunt deregulate în celulele expuse doxorubicinei.
2. Particularită ţile replică rii la eucariote. Telomerele şi telomeraza. Structura
telomerazei. Rolul biomedical al telomerazei.
Telomeraza este un complex ribonucleoproteic alcatuit dintr-ocomponenta proteica si o
secventa de ARN. Prezenta telomerazei esteindispensabila deoarece in timpul replicarii,
ADN polimeraza I poate sintetiza ADN doar in directia 5’-3’, adaugand dezoxiribonucleotide
in continuarea unor ARN primeri ,care ulterior sunt inlocuiti cu secvente de ADN. In
regiuneaterminala a cromozomului, la nivelul ultimului primer, procesul nu mai
esteposibil. In aceasta etapa intervine telomeraza, care dispune de un mecanismpe baza
caruia sintetizeaza ADN permitand replicarea regiunii terminale acromozomilor,
aparandu-i de degradare si preintampinand fuziuneacromozomilor intre ei.
Enzima este o reverstranscriptaza care adauga un hexanucleotid repetabilsi multiplu
( TTAGGG) capatului 3’ al catenei de ADN in regiu-nea telomerilor, avand rol in mentinerea
stabilitatii cromozomiale.TERT (TelomeraseReverseTranscriptase) este gena care codifica
subunitatea catalitica a telomerazei, cu rol in reverstranscriptie.
Subunitatea catalitica , numita TP2 are forma unei palme in care “degetele” capteaza catena
de ADN si o introduce in situsul activ (“palma”), la nivelul careia are loc
elongareatelomerilor.Cealalta componenta proteica majora a telomerazei este TP1 ,ce are
rol in legarea secventei de ARN . Atat Tp1 ,cat si TP2 prezinta similitudini cu proteinele ce
intra in structura telomerazelor altor specii.
Rolul biomedical
Celulele maduvei spinarii si celulele periferice ale sangelui contin telomeraza activa
(ganglionii limfatici normali si benigni posedaactivitate localizata in celule proliferative, in
centrele germinale din foliculiisecundari). Este prezenta activitatea si in derm, epiderm,
colul uterin,foliculele parului, celulele endoteliale ale vaselor, mucoasa uterului si
aintestinului gros. In aceste tesuturi, metabolismul celular e intens siactivitatea
telomerazica e marginita de localizarea celulelor-tulpina sisubpopulatia proliferativa.
Activitatea telomerazica e pierduta in zonele unde are loc diferentiereaterminala. Datele
confirma ca, in lipsa ganglionilor limfatici, pielii, uterului siintestinului gros, numai 6% din
tesutul normal contine activitatetelomerazica.Este clar ca in tesuturile cu o capacitate mare
de regenerare, activitateade fond micsoreaza insemnatatea clinica a determinarii activitatii
telomerazei.Nivelul activitatii telomerazei in celulele cancerigene e mult mai intensa.

3. Mecanismele biochimice ale reparaţiei ADN. Enzimele implicate.

1. ADN-glicozilaza înlătură baza modificată 2. AP-liaza produce o incizie la capătul 3’ 3. AP-hidrolaza
incizează capătul 5’ 4. ADN-polimaraza completează golul 5. ADN-ligaza uneşte capetele.
Excinucleaza (endonuclează) produce incizii monocatenare la distanţa de 5 pb de la capătul 3’ şi 24 pb de la
capătul 5’ Golul este completat de ADN-polimerazele δ şi ε ADN-ligaza uneşte capetele.

4. Mecanismele biochimice ale genezei mutaţiilor punctiforme. Rolul biomedical al

mutaţiilor. Patologii determinate de mutații (anemia falciformă, fenilcetonuria).
Anemia falciformă, siclemia sau drepanocitoza, este o maladie ereditară autozomala
semidominanta , caracterizată printr-o formă anormală a hematiilor, acestea avâ nd o formă
de seceră (sickle), în loc de formă de disc biconcav. Această formă scade flexibilitatea
hematiilor, rezultâ nd astfel un risc crescut de complicații. Forma eritrocitelor este datorată
unei mutații în gena hemoglobinei. Speranța de viață pentru indivizii bolnavi este mai mică .
În 1994, în SUA, speranța medie de viață a persoanelor cu această maladie a fost în jur de
42 de ani la bă rbați, și 48 de ani la femei, dar astă zi, datorită unei gestionă ri mai bune a
bolii, pacienții pot tră i pâ nă la 50 de ani sau mai mult. În Marea Britanie, speranța de viață
este estimată la 53-60 de ani.
Siclemia apare mai frecvent la persoanele din regiunile tropicale și sub-tropicale, unde
malaria este comună . O treime din populația din Africa sub-sahariană prezintă gena,
deoarece în zonele în care malaria este des întâ lnită , prezența genei este benefică : astfel,
oamenii care au doar una din cele două alele ale genei, deși nu devin imuni la malarie, sunt
mult mai toleranți la infecție, prezentâ nd simptome mai puțin severe, și avâ nd o
mortalitate mult mai mică atunci câ nd sunt infectați.
Tratament

 tratamentul crizelor vaso-oclusive: analgezice (inclusiv opiacee) și concentrație

crescută de oxigen;
 evitarea factorilor declanșatori ai crizelor (altitudine mare, vreme rece, infecții,
deshidratare);
 suplimente cu acid folic;
 tratamentul preventiv al infecțiilor pneumococice și meningococice;
 transfuzii de sâ nge în anemii severe.

Fenilcetonuria [phenylketonuria (abreviată PKU) în engleză , phénylcétonurie în franceză ]

este o boală genetică  gravă determinată de o tulburare a metabolismului fenilalaninei, un
aminoacid prezent în alimente. Această boală , cunoscută și sub numele de
hiperfenilalaninemie, afectează un nou-nă scut din 16.000 și este responsabilă , în absența
tratamentului adecvat, de apariția unei întâ rzieri mintale cu instalare progresivă (numită
și oligofrenie fenilpiruvică). În unele ță ri, inclusiv în Româ nia, există programe de screening
neonatal pentru depistarea precoce a fenilcetonuriei. Fenilalanina în exces pă trunde în
creier și provoacă anomalii ale substanței albe de tipul demielinizare, rezultâ nd în final
tulbură ri neuropsihologice grave.Ea poate, de asemenea, să determine diminuarea sintezei
unor proteine cerebrale
Copilul bolnav poate avea o dezvoltare cerebrală normală dacă urmă rește un regim să rac în
fenilalanină . Dezvolatrea cerebrală este cu atâ t mai normală cu câ t regimul este mai riguros
și cu câ t concentrația sangvină a fenilalaninei este mai scă zută . Performanțele la testele
neuropsihologice depind de aceiași parametri
Acest regim este foarte sever și adesea dificil de urmă rit. El implică eliminarea tuturor
alimentelor ce conțin fenilalanină : carne, pește, ouă , lapte și derivate din lapte, legume
feculente (fasole, mază re), cartofi, pâ ine, cereale, etc.. Acest regim trebuie suplimentat cu
aminoacizi esențiali pentru a evita carența acestora datorită regimului strict. În cadrul
acestui regim sunt permise numai fructele, legumele dulciurile fara gelatina si produsele
aproteice.
În funcție de rezultatul testului de încă rcare cu BH4, administratrea acesteia poate permite
un regim mai puțin strict.
Alte modalită ți de tratament sunt în studiu: încă rcarea cu aminoacizi neutri care ar
permite, cel puțin teoretic, diminuarea trecerii fenilmalaninei în sistemul nervos
central sau creșterea degradă rii fenilalaninei prin administrarea unei enzime,
fenilalaninamoniuligază . Terapia genică este o altă cale importantă , testele la modele
animale fiind promiță toare.

5. Particularită ţile structurii genelor la procariote. Genele structurale şi reglatoare.

6. Transcripţia la procariote: matrița, substraturile, enzimele, mecanismul biochimic.
Inhibitorii transcripţiei (rifampicina, acidul nalidixic, α-amanitina).
Rifampicina sau rifampina este un antibiotic din clasa rifamicinelor, fiind utilizat în tratamentul
unor infecții bacteriene. Cele mai importante infecții tratate, datorită spectrului extins
pe Mycobacterium, sunt: tuberculoza, infecțiile cu Mycobacterium avium complex, lepra și boala
legionarilor. Căile de administrare disponibile sunt intravenoasă și orală.

Acidul nalidixic (denumirea comercială de negram sau nevigramon) este unul din

primele antibiotice chinolonice, astăzi cu utilizări restrânse. Deși aparține clasei chinolonelor (de
generația I), din punct de vedere structural este de fapt un derivat de 1,8-naftiridină, ce conține doi
atomi de azot în heterociclu.
alfa-Amanitina sau α-amanitina este o peptidă ciclică formată din opt aminoacizi. Este
posibil cea mai mortală dintre toate amatoxinele, toxinele gă site la mai multe specii din
genul de ciuperci Amanita,
alfa-Amanitina sau α-amanitina este o peptidă ciclică formată din opt aminoacizi. Este
posibil cea mai mortală dintre toate amatoxinele, toxinele gă site la mai multe specii din
genul de ciuperci Amanita, una fiind capacul morții (Amanita phalloides), precum și îngerul
distrugă tor, un complex de specii similare, în principal A. virosa și A. bisporigera. Se gă sește
și în ciupercile.Spre deosebire de majoritatea peptidelor ciclice, amatoxinele (și
falotoxinele) sunt sintetizate pe ribozomi.
7. Particularită ţile transcripţiei la eucariote. Modificările post-transcripţie ale ARNm.

Modificarea post-transcriere – apare la eucariote, unde moleculele de ARNm trebuie să

că lă torească din nucleu
în citoplasmă şi constau în principal în:
- adă ugarea unui capă t 5' – gruparea fosfat de la capă tul 5' este eliminată şi se atașează o
moleculă de G printr-o
legă tură 5'-5'.
- adă ugarea unui capă t 3' poli A – o polimerază specifică ataşează aprox 250 A la capă tul 3'

8. Mecanismele biochimice care asigură reglarea expresiei genelor la procariote şi

eucariote.
9. Transcripţia inversă . Mecanismul biochimic şi rolul biomedical.
Transcriptaza inversa Este enzima intracelulara care realizeaza transcriptia (transferul
de informatie genetica) acidului ribonucleic (A.R.N.) in acid
dezoxiribonucleic (A.D.N.) si nu a A.D.N.-ului in A.R.N., asa cum se intampla de
obicei. familia retrovirusurilor, careia ii apartine virusul imunodeficientei
umane (H.I.V), responsabil de sida, este caracterizata prin prezenta
acestei enzime, careia ii datoreaza denumirea, retro insemnand in latina "in sens
contrar".

Itemi pentru lucrul individual

1. Care sunt mecanismele ce asigură fidelitatea replicării moleculei de ADN? Care
este importanţa biologică şi medicală a asigurării fidelităţii replicării ADN?
Fidelitatea replicarii este asigurata de 2 factori:
1.Pastreaza principiul complimentaritatii
2.Activitatii exoucleazice(3’-5”) a ADN polimeraza

Scade probabilitatea aparitiei mutatiilor genetice

Acuratetea replicarii este critica pentru transmiterea informatii genetice.

2. În procesul de replicare, o catenă a moleculei de ADN este sintetizată cu întârziere

din cauză că orientarea catenei date nu coincide cu direcţia mişcării furcii
replicative. ADN polimeraza sintetizează ambele catene doar în direcţia 5'→ 3' , pe
când, în cazul catenei întârziate care are orientare opusă mişcării furcii direcţia
sintezei ar trebui să fie 3'→5'. Explicaţi şi ilustraţi cum are loc soluţionarea acestui
impediment?
ADN polimeraza sintetizeaza primerii pentru a ajuta sa se inceapa a sintetiza catenele de
ADN.

ADN polimerazei intarziate citeste nucleotidele in directia 3’-5’ si polimerizeaza d-NTP-

uri
in directia 5’-3’ incepand de la primer.
3. Care este mecanismul molecular al dezvoltării fenilcetonuriei și manifestările
biochimice?
Lipsa enzimei fenilalanin hidroxilazei sau deficitul acesteia -se blocheaza transferarea
Phe-Tyr , Phe devie toxica ;
Deficitul de Tyr duce la deficit de dopamina,neuromediatori ,melanina

4. Numiţi asemă nă rile şi deosebirile dintre transcripţie şi replicare. Indicaţi în tabelul de

mai jos prezenţa sau lipsa anumitor co mponente sau mecanisme necesare desfăşurării acestor două
procese:

Transcripţie Replicare
Matrița Fragment de catena ADN Ambele catene de ADN
Anticodogena 3’-5”
Substraturile NTP dNTP, NTP sunt pentru primer

Enzimele ARN-polimeraza ADN polimeraza

,helicaze,ligaze
Primeri +14,12NTP
-----
Direcţia 5’-3’ 5’-3’
sintezei
Etapele 1.Initierea 2.Elongarea 1.Initierea 2.Elongarea
3.Terminarea 3.Terminarea
Fidelitatea Incompleta ______
 Erori Eroare la 100 ml
----
Rol biologic Realizarea informatiei genetice Transmiterea Informatiei
Genetice
5. Că ror organisme le este specifică transcripţia inversă? Care ar fi explicaţia biochimică a faptului că
aceste organisme folosesc doar transcripţia inversă?
Specifica pentru virusi omogeni
Mecanism:reversibil transcriptaza sintetizeaza pe ARN viral catena de ADN-hibrid.
Scindarea ARN viral de o nucleaza;autoreplicarea ADN formeaza un duplex de ARN

6. Cum se explică faptul că mecanismele biochimice ce stau la baza reglă rii expresiei
genelor la procariote şi eucariote sunt diferite?
Din cauza complexitatii ADN-ului
Eucariote:transcriptia ,translatia ,processing
Procariote:transcriptia

7. În secția de terapie intensivă a fost internat un pacient cu grețuri, vomă (10-12 ori timp
de 24 ore), diaree (6-8 episoade în 24 ore), crampe și dureri abdominale. Investigațiile
biochimice au stabilit creșterea activită ții enzimelor hepatice (AlAT și AsAT). Din
anamneză s-a stabilit că bolnavul a consumat ciuperci culese din pă dure. Investigația a
stabilit că printre ele au fost și amanitele (mai numite și pă lă ria șarpelui sau muscă rița).
Care este mecanismul toxicității acestor ciuperci?
Muscarita este o ciupearca otravitoare care contine muscarina si muscaridina
,bufotenina,
Acid ibotenic
Muscaridina provoaca dureri,voma

Teste pentru autoevaluare (marcați cu roșu răspunsurile corecte)

1. Referitor la replicare sunt corecte afirmaţiile:

a) la eucariote sediul este nucleul
b) direcţia creşterii catenei este 3’  5’
c) replicarea merge numai într-o singură direcţie
d) replicarea decurge în ambele direcţii cu aceeaşi viteză
e) angajează simultan întregul cromozom

2. Complexul DNA-replicaza cuprinde:

a) RNA-polimerazele I, II, III
b) decarboxilaza
c) topoizomerazele
d) DNA-polimeraza
e) DNA-ligazele

3. Fragmentele Okazaki:
a) necesită praimer pentru sinteză
b) sunt reunite de DNA-ligaze
c) se formează de RNA-polimeraze II
d) iau naştere la acţiunea revers-transcriptazelor
e) reunirea fragmentelor necesită consum de ATP

4. DNA-polimeraza (III):
a) prezintă un complex multienzimatic
b) sinteza catenei e procesivă
c) poseda câ teva situsuri - pentru DNA, dRTP şi catalitic
d) sintetizează catena în direcţia 3'  5'
e) polimerizarea e asigurată de hidroliza ATP

5. DNA-polimeraza (I) – ce afirmații o caracterizează?

a) îndepă rtează primerii prin activitatea sa 5'→3' exonucleazică
b) adaugă dezoxiribonucleotide prin activitatea sa polimerazică
c) posedă acţiune de sudare cu consum de ATP
d) nu posedă funcţie de autocontrol
e) catalizează o copiere a ADN identică cu cea matriceală

6. Selectați maladiile cauzate de mutații punctiforme:

a) sindromul Down c) anemia falciformă e) fenilcetonuria
b) sindromul Klinefelter d) talasemia

7. Transcrierea - afirmaţiile corecte:

a) angajează simultan întregul cromozom
b) vizează numai anumite porţiuni din DNA
c) informaţia se citeşte de pe o singură catenă
d) necesită prezenţa RNA polimerazei
e) informaţia se citeşte de pe ambele catene simultan

8. Biosinteza RNA - afirmaţiile corecte:

a) ca substrat servesc ribonucleozidtrifosfaţi
b) este un proces procesiv
c) forţa motrica a transcrierii e hidroliza pirofosfatului
d) mecanismul elongaţiei diferă de cel al replică rii
e) RNA-transcris conţine cantită ţi echimoleculare de A şi T

9. RNA polimeraza la procariote:

a) prezintă o holoenzimă
b) posedă proprietă ţi nucleazice
c) pentru sinteză necesită praimer
d) posedă capacitate de autocontrol
e) cu sigma subunitatea recunoaşte promotorul

10. Afirmaţiile corecte referitoare la RNAp la procariote sunt:

a) prezintă un pentamer compus din σα2ββ"
b) iniţierea sintezei necesită prezenţa holoenzimei
c) posedă centre catalitice (2), de fixate a DNA şi a substraturilor
d) tetramerul α2ββ′al cor-enzimei determină iniţierea procesului
e) coenzima determină elongarea transcrierii

11. RNApolimeraza (RNAp) eucariotelor - afirmaţii corecte:

a) RNApI sintetizează RNA ribozomal (28S şi 18S)
b) RNApII sintetizează RNAm
c) RNApIII sintetizează RNAt, RNAr 5S şi molecule mai mici
d) copiază catena DNA-antisens în direcţia 3'  5'
e) copiază ambele catene de DNA în direcţia 3'  5'
12. Activitatea RNApolimerazei - afirmaţiile corecte:
a) sigma-subunitatea recunoaşte locul de iniţiere a transcripţiei
b) sigma-subunitatea micşorează afinitatea enzimei faţă de promotor
c) sigma-subunitatea ia parte în desfacerea DNA dublu catenar
d) sigma-subunitatea determină procesul de elongare
e) sigma-subunitatea se fixează rigid de DNA matriţă

13. Factorul proteic rho (  ):

a) se fixează rigid în secvenţa promotor
b) participă la iniţierea corectă a transcrierii
c) utilizează pentru exercitarea funcţiei sale ATP
d) întrerupe acţiunea enzimei - RNAp
e) se mişcă în direcţia 3'  5' împreună cu RNAp

14. RNA procesingul (maturarea) constă în:

a) sudarea fragmentelor Okazaki
b) adiţionarea la cap5' al 7 - metil - guanozinei
c) maturarea are loc în nucleul celulei
d) RNA sintetizat este funcţional activ
e) este un proces enzimatic

15. Maturarea RNAm la eucariote presupune:

a) ataşarea fermentativă la capă tul 3' a unei secvenţe - poly A
b) excizia intronilor
c) excizia intronilor are loc prin intermediul unui RNA nuclear cu masa moleculară mică
d) excizia exonilor
e) ataşarea fermentativă la capă tul 3' al 7-metil-guanozinei

16. Biogeneza RNAr include următoarele:

a) sinteza sub formă de RNA preribozomal
b) RNAr sunt sintetizaţi de RNA-polimeraza II
c) RNAr se formează direct în citozol
d) RNAr cu M mică sunt sintetizaţi de RNApIII
e) RNA transcriptul pă ră seste nucleul celular

17. DNA-polimeraza-RNA-dependentă – afirmaţiile corecte:

a) este numită şi reverstranscriptază
b) necesită o catenă templată de DNA
c) sintetizează DNA pe matriţă de RNA
d) se utilizează în ingineria genetică pentru sinteza DNAc
e) permite includerea informaţiei virale în genomul uman