ISTORICUL HOTELULUI SI AL ACTIVITATII HOTELIERE

Categoric, in centrul activitatile hoteliere trebuie asezata notiunea atat de

cunoscuta, mai ales in epoca moderna a omenirii, de hotel care, potrivit legislatiei
romanesti si traditiilor noastre, poate fi definita drept ,, o structura de primire
amenajata in cladiri (sau in corpuri de cladiri), prin care se pune la dispozitia
turistului, camere, garsoniere, apartamente dotate corespunzator pentru care se
asigura servicii specifice , cum ar fi cele de alimentatie din incinta”.

In alte literaturi de specialitate, de exemplu in cea engleza, hotelul este considerat

a fi un stabilament de natura permanenta, cu minimum patru camere (sau spatii de
cazare) care ofera, zilnic, posibilitatea de locuire si mic dejun, pe baza unui
contract de scurta durata, potrivit unor standarde minime.

Prin urmare, in acceptia acestor definitii, spatiile de alimentare sunt incluse in

hotel; respectiv, nu se adauga acestora, eventual printr-un contract corespunzator
celui hotelier, incheiat la sosirea turistului in incinta acestuia.

Se intelege, din acest mod de a privi lucrurile, ca hotelul si industria sa, in esenta,
sunt reprezentate de un sector bine definit, care, fara indoiala, cuprinde toate
notiunile si structurile cu aceaste functii, adica hotelurile, motelurile, stabilimentele
hoteliere plutitoare si pensiunile pe care le rezumam prin notiunea de activitati de
cazare si alimentatie aferenta domeniului.

Astfel spus, industria hoteliera include structurile de primire lipsite de spatii de

alimentatie, care dispun doar de facilitati privind servirea mesei, cum ar fi:
bungalou-rile, satele de vacanta, cabanele, camerele de inchiriat in caminele
familiale, ferme agrar-turistice, unde principala lor functie este de a oferi servicii
de cazare.

In aceste conditii, putem vorbi despre ,,catering”, care reprezinta industria

serviciilor de alimentatie. Numele acestei categorii de servicii, cateringul, deriva
din ceea ce oamenii numesc to cater, ceea ce inseamna a furniza alimente sau a te
preocupa de asigurarea mancarurilor si bauturilor pentru un grup mai mult sau mai
putin restrans. Asadar, in acest tip de natura hoteliera, intervine deservirea de ,,
caterers”, adica de furnizarea de servicii de alimentatie, despre care vom mai avea
prilejul sa vorbim.

1.1 Primele activitati de cazare

 Subliniem in primul rand, ca industria hoteliera, a ospitalitatii in general, sa
dezvoltat concomitent cu aparitia si generalizarea calatoriilor in scopuri turistice
(cunoastere, agrement), activitati ce vor fi cunoscute in timp sub denumirea de
turism, dezvoltate la scara nationala si dincolo de limitele ei.

In domeniul cazarii, calatoriilor, se cunosc confirmari din timpuri stravechi, inca

din antichitatea greaca. In aceasta perioada, cazarea era asigurata in spatii
familiale, adica la prieteni, dar si in vestibulul templier.

In ambele situatii traditia ospitalitatii are un caracter sfant, desi aceasta evolueaza
in Roma antica, unde existau case de vacanta, hanuri sau vile, mici asezaminte.
Amintim in acest sens, vila imparatului Tiberiu situata in insula Capri. De altfel,
grija pentru manifestarea unei atitudini ospitaliere a fost cunoscuta in timpul
imparatilor Nero (61dc) si Adrian (136 dc) care, asa cum aratau istoricii, au
determinat construirea de hanuri, evident destinate calatorilor din acele vremuri.

Notiunea de han va fi consemnata si in evul mediu. Dar hanurile acestea, din

pacate ofereau conditii modeste de gazduire si alimentatie, uneori la limita
mizeriei, mai mult acestea erau de multe ori, rau famate si murdare, fiind,
constituiau, pentru calatorul evului de mijloc, o ultima alternativa, adoptata la
ceasuri de noapte, ori pe timp de furtuna, de ploi si de viscol. Unele hanuri si-au
transims numele pana in zilele noastre; de exemplu, Three Kings, Golden Leon,
Cardinal’s Hat, Black Eagle, Two Swards, iar de la noi: Hanul lui Manuc
(Bucuresti), Trei Sarmale (Iasi), Hanul Ancutei (Moldova) etc. Mai mentionam ca,
datorita nesigurantei drumurilor, in 1130 apare primul ghid turistic, care avea nu
atat rol de a prezenta oferte turistice cat mai ales de instruire a acestora in alegerea
unui traseu mai sigur, evident inclusiv din punct de vedere al existentei al
posibilitatilor de cazare.

In epoca moderna, incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea,

dezvoltarea calatoriilor, a turismului propriu-zis, vizeaza, intre altele, ameliorarea
conditiilor de cazare si masa, ceea ce va constitui un imbold pentru amatorii de
drumetii, de cunoastere prin actiuni de vizitare; respectiv prin calatorii cu miza
turistica, adica de instruire si prospectare culturala.

Acum, au aparut primele cabane, in tinuturile de munte, motivate de drumetii,

alpinism, etc, precum si numeroase hoteluri de tranzit, construite in zonele
inzestrate cu importante retele feroviare. In aceasta perioada incepe construirea
celebrelor hoteluri din marele orase europene. In anul 1850, de exemplu, se
inaugureaza Grand Hotel si Hotel du Louvre din Paris, iar in 1867, la Bucuresti, se
va construi Grand Hotel du Boulevard, dupa exemplul celui din capitala Frantei.
Interesant este ca abia in anul 1872 se va construi, la Budapesta, hotelul Hungaria,
ceea ce, comparativ cu faima de astazi a Ungariei, ,,construita’’ de etnicii maghiari
din Romania, poate parea un veritabil paradox. In acest sfarsit de secol, in America
se construiesc hotelurile gigant cu 500, 1000 si chiar cu 2000 de locuri, ceea ce
arata ca peste ocean. se trece deja la etapa industriala a activitatii hoteliere.

Totodata, se trece la construirea hotelurilor de vacanta, ca urmare a dezvoltarii pe

care o vor cunoaste, acum, statiunile hoteliere, precum Vichy, Wilsbaden, Bad
Ragaz, Lache-les-Bains, precum si a celor de pe Coasta de Azur ori din Alpi,
activitatilor bancare, precum si a industrializarii din zona Coastei de Azur,
muntilor Alpi etc. De asemenea, ca urmare a dezvoltarii turismului automobilistic,
in Europa (si nu numai) vor aparea motelurile.

De altfel, multe dintre hotelurile construite in ultimele decenii ale secolului XIX
exista si astazi, ceea ce inseamna ca deja in timp si-a cosolidat mereu prestigiul si
evident bunele traditii si activitati de servire a clientelei. Un exemplu, referitor la
hotelaria internationala, il constitue si astazi hotelul Ritz construit la Paris in anul
1898.

Epoca contemporana, care se dezvolta dupa cel de-al doilea razboi mondial, se
caracterizeaza printr-o intensificare a turismului la nivel european (si nu numai), ca
urmare a cuceririlor sindicale in materie de drepturi acordate celor care desfasoara
activitati in procesul muncii si al productiei de orice fel; avem in veder, desigur,
legalizarea concediilor de odihna platite, recunoasterea tot mai accentuata, a
timpului liber acordat angajatilor, dar si concediile medicale si de recuperare a
celor care se imbolnavesc in campul muncii. De asemenea circulatia turistica sa
intensificat si ca urmare a dezvoltarii transporturilor si a diversificarii motivatiilor
de calatorie, ceea ce a condus la cresterea si diversificarea numarului de forme de
primire si cazare.

In acest fel, sa nascut o adevarata industrie a ospitalitatii, care se afla intr-o

relatie de interconditionare stabila. De altfel, odata cu dezvoltarea turismului, pe
langa cele doua concepte (industria ospitalitatii si industria hoteliera), a aparut si
conceptul de industrie a turismului.

Aparent, acesti termeni sunt identici, dar la o analiza mai atenta, vom vedea ca ei,
din punct de vedere al continutului, nu se suprapun in totalitate.

1.2 Legaturi posibile intre industria hoteliera, a ospitalitatii si a

turismului
 In general, specialistii considera ca, in sens larg, idustria ospitalitatii poate fi
definita drept o suma de activitati specifice, care asigura cazarea si nu de putine
ori, alimentatia persoanelor aflate departe de locuinta lor; intr-un cuvant a turistilor
veniti dintr-o alta tara, dintr-un alt oras, sau regiune. Prin aceste activitati, sunt
implinite si amplificate, pe o anume durata, conditiile de viata, ale persoanelor
aflate departe de familie, de casa in care locuiesc. Aceasta stare de lucru,
presupune ca industria ospitalitatii, avand la baza principii ale relatiilor dintre
gazda si oaspeti, sa fie alcatuita din mai multe componente; respectiv din mai
multe structuri care vizeaza cazarea turistica (in hoteluri, moteluri,vile, cabane,
camping-uri, popasuri turistice, pensiuni, sate de vacanta, etc), precum si
alimentatia oferita calatorilor, vizitatorilor sau invitatilor unor anumite institutii,
firme, persoane, etc, desigur pe o perioada limitata, prin intermediul restaurantelor
cu tipologii diverse, baruri, fast-food-uri, etc.

Industria turismului, la randul sau, poate fi definita ca un ansamblu de activitati

economice, prin care se pun la dispozitia turistilor, servicii, bunuri si mijloace
(autobuze, microbuze, etc) destinate satisfacerii cerintelor pe care le asteapta aceste
persoane de la organizator.

Cu alte cuvinte aceasta industrie poate sa includa, in ordinea manifestarilor

urmatoarele activitati: de transport turistic, de cazare, de alimentatie, de agrement
si animatie, de comert (magazine din care se cumpara diverse suvenirui sau
produse locale specifice zonei vizitate), de pregatire, promovare si realizare a
serviciilor turistice ( trasee prevazute, planificare a timpului, etc).

Cat priveste industria hoteliera, aceasta poate fi definita ca o suma de procese de

productie, desfasurate intr-o anumita locatie de cazare (hoteluri, moteluri,
pensiuni), care vizeaza primirea, sejurul si plecarea turistilor ( a calatoriilor, in
general). Se intelege, atributul de industrie, sugereza, ca si in cazul ospitalitatii si
turismului, amploarea care se confera, de slujitorii domeniului, continutului si
diversitatii proceselor de productie dintr-o unitate hoteliera, evident pe baza unor
eforturi investitionale, comparabile cu cele care au loc in industria propriu-zisa.

De asemenea, mentionam ca industria hoteliera si cea a turismului, se

interconditioneaza intre ele, aflandu-se o legatura stabila si fireste, complexa,
vizibila in desfasurarea proceselor specifice.

De exemplu, fara organizatorul de turism, nu poate fi vorba de o industrie

hoteliera si, desigur, fara acesta nu putem practica si organiza servicii turistice de
anvergura. Legatura este atat de complexa, incat, nu se poate vorbi despre existenta
unuia, fara existenta celuilalt; mai mult ele par a avea raporturi sinonime celor
dintre parte si intreg, dupa cum turismul si hotelaria pot fi privite drept
componente ale serviciilor de petrecere a timpului liber.

Aceasta legatura este dovedita prin faptul ca:

 Mai mult de 70% din spatiile hoteliere (de cazare), se afla amplasate in zone
de interes turistic (munte, litoral, statiuni balneare, centre urbane);

 Iar evolutia turismului si valorificarea integrala a potentialului sau sunt

dependente de existenta hotelurilor, de nivelul lor de echipare, de calitatea si
varietatea serviciilor, precum si de rafinamentul investit in toate acestea.

Privind din perspectiva industriei hoteliere putem spune ca dezvoltarea ei

depinde de nivelul circulatiei turistice; astfel, numarul turistilor si exigenta lor, in
continua crestere, determina: dezvoltarea capacitatii de cazare; aparitia de unitati
hoteliere cu functiuni complete; diversificarea gamei de servicii.

Vorbind despre turism, ne putem aminti un aspect in jurul caruia graviteaza toate
actiunile turistice; acesta se refera, desigur, la caracterul sau sezonier.

Specialistii afirma ca fenomenul turistic concentreaza in anumite sezoane

importanta cererii de servicii hoteliere. In sezonul cald,de exemplu, respectiv in
lunile iunie si august, se concentreaza 55% din numarul innoptarilor, iar in timp ce
restul de 45% din cereri se repartizeaza cu diferite inflexiuni, de-a lungul celor
zece luni ale anului.

Faptul genereaza, fara indoiala, si unele efecte nedorite; deci, negative in esenta
lor, cum ar fi: suprasolicitarea spatiilor de cazare in perioade de varf, uzura fizica a
echipamentelor si uzura nervoasa a personalului, ceea ce conduce la cresterea
cheltuielilor cu intretinerea si inevitabil la scaderea calitatii serviciilor.

Si tot un efect negativ il constituie diminuarea utilizarii bazei materiale in

extrasezon, deoarece faptul conduce la inregistrarea unor cheltuieli neacoperite si,
evident, la dificultati privind angajarea personalului cu calificare inalta, datorita
nemotivarii acestuia in asemenea perioade.

Fireste, relatia dintre industria ospitalitatii si cea hoteliera este configurata, la

randul ei, de anumite trasaturi definitori, astfel prima, adica industria ospitalitatii,
este mai cuprinzatoare decat a doua, respectiv, cea hoteliera. In acest sens, trebuie
sa retinem ca din industria hoteliera fac parte doar unitatile hoteliere cu o productie
complexa si de amploare industriala, in timp ce industria ospitalitatii cuprinde toate
tipurile de structuri de primire cu functii de cazare si alimentatie cu vocatie
turistica.

Dimensiunile industriei ospitalitatii sunt sugerate si de diversitatea tipologica a

formelor de cazare, clasificata dupa numeroase criterii, astfel, dupa caracteristicele
fundamentale, deosebim: unitati hoteliere si asimilate (hotel, motel, cabana,
pensiune), unitati extrahoteliere (sat de vacanta, camere de inchiriat) si unitati
complementare (campinguri, popasuri turistice, vile); dupa nivelul lor de confort,
avem: unitati hoteliere de lux (4-5 stele), de nivel mediu (2-3 stele) si de categorie
modeste (o stea); dupa amplasarea in teritoriu, intalnim: hoteluri in statiuni de
munte, de litoral si de refacere si intretinere a sanatatii (balneare); dupa durata
sederii: hoteluri de tranzit si hoteluri pentru sejur prelungit (vacanta si rezidentie);
dupa regimul lor de functionare: hoteluri deschise permanent si hoteluri sezoniere;
dupa forma de exploatatie: hoteluri de exploatatie individuala, hoteluri in asociere
(lanturi hoteliere, voluntare), societati sau grupuri de lanturi hoteliere integrate;
dupa forma de proprietate: hoteluri proprietate individuala, hoteluri in
coproprietate privata (parti sociale sau actiuni), hoteluri proprietate de stat si
hoteluri in proprietate mixta*; dupa serviciile pe care le ofera hotelurile: unitati
hoteliere cu servicii complete (full-service) care asigura nu numai cazare, ci si o
mare varietate de servicii suplimentare (room service, piscina, sauna, spalatorie-
curatatorie, etc), unitati hoteliere budget care ofera servicii limitate de cazare si
masa cu preturi rezonabile, hoteluri self-catering care ofera in exclusivitate servici
de cazare, clientii facandu-si singuri curatenie si prepararea hranei (acestea sunt
amplasate in apropierea autostrazilor si sunt raspandite in SUA si Canada); dupa
produsul oferit: hotel casino, hotel apartament, hotel incorporat centrelor de
afaceri; dupa pretul perceput: hoteluri budget, hotel standard de nivel mediu si
hotel de lux.
http://www.scrigroup.com/afaceri/turism/ISTORICUL-HOTELULUI-SI-AL-ACTI93468.php