Sunteți pe pagina 1din 23

Dermatocosmetologie

Dermatocosmetologia

 Include aspectele estetice și cosmetice ale


dermatologiei
 Parte integrantă a dermatologiei care
asociază proceduri specifice ce realizează:
 protecţia pielii de factorii nocivi,
 repararea după agresiuni,
 tratamentul medicamentos al unor boli de piele.
Dermatocosmetologia

 Deosebit de utilă şi persoanelor sănătoase,


menţinând aspectul de prospeţime şi tinereţe
a pielii printr-o îngrijire specială.
 O mare parte dintre medicii dermatologi oferă
în prezent şi tratamente/proceduri de
dermatologie cosmetică
Proceduri dermatocosmetice

• Peeling chimic
• Dermabraziune/Microdermabraziune
• Laserterapie
• Toxină botulinică
• Fillere
• Mesoterapia
ÎNCEPUTURILE
DERMATOCOSMETOLOGIEI ÎN ROMÂNIA

 Dr. Aurel Voina (1896-1964)


 absolvent al Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1915) s-
a perfecţionat la Paris (1923) şi Baltimore (1927-1928)
 a activat în ţară la Cluj, Braşov (Medic şef de secţie 1928
-1932) şi Bucureşti
 Îşi înscrie un drept de pionierat în domeniul medicinii
estetice ca reprezentant al iniţiativelor cosmetologiei
româneşti
 Promoveaza conceptele de „cosmetologie”, ca sinonim al
dermatologiei estetice, şi „cosmiatrie”, pentru ştiinţa
perfecţionării frumuseţii fizice prin mijloace medicale şi
biologice, care s-au bucurat de o largă accepţiune
internaţională, făcându-şi loc în literatura dermatologică
 Dr. Aurel Voina (1896-1964)

 Cărţi:
 “Cosmetologia empirică la poporul
român” (1932),
 “Manual rezumativ de cosmetică elementară” (1940)
 Participă la elaborarea Legii pentru practica de
cosmetician, apărută în M.O. din 9 iunie 1939 unde sunt
stipulate pe articole limitele şi obligaţiunile practicantului în
cosmetologie
 Lucrări la congrese:
 “The conception and terminology of cosmetology” -
Stockolm, 1957;
 “Cosmetique, cosmetologie, cosmiatrie” - Paris, 1958
Consultul
dermatocosmetic
Etape în consultul DC

I. Preconsultul clinic
 selecţia pacientului
 documentare: formularistică, efectuarea de fotografii

II. Realizarea tratamentului/procedurii


dermatocosmetică
 documentare: formularistică, fotografii

III. Monitorizare a evoluţiei


 documentare: formularistică, fotografii
I. Preconsultul
 Evaluarea atentă a personalităţii pacientului
 modalitatea de îmbrăcare
 privirea directă
 vocea pacientului
 poziţia pacientului pe scaun (atinge podeaua cu
picioarele?)
 Identificarea motivaţiei și așteptărilor
pacientului
 Oferirea de explicaţii pentru pacient privind:
 modalitatea terapeutică
 factorii de prognostic
 indicatorii de evaluare a tratamentului
 metodele de evaluare a rezultatului
Preconsultul

 Istoricul medical al pacientului (cicatrici cheloide,


hiperpigmentare, infecții herpetice, tulburări
coagulare, fotosensibilitate)

 Terapia pe care şi-o administrează cronic


 anticoagulante
 fotosensibilizante

 Istoricul cosmetologic al pacientului (frecvența și


tipul procedurilor)
Afectarea psihiatrică în DC

 47,7% din consulturile dermatocosmetice


sunt solicitate de persoane cu tulburări
psihice!!

 Cele mai frecvent întâlnite:


 tulburări dismorfice ale corpului
 afectare narcisistă a personalităţii
 afectare histrionică a personalităţii (ipocrizie,
falsitate)
Tulburări somatoforme

 Afectare simptomatică ce sugerează o afectare


medicală sistemică dar care nu poate fi explicată
prin efectul unei afecţiuni dovedite sau prin
acţiunea unor directă a unor substanţe
 Simptomatologia este neintenţională
 ex. atacul de panică
Tulburări dismorfice ale corpului

 Sinonim: dismorfofobia
 Preocuparea exagerată faţă de un defect fizic real
sau imaginar
 5-15% din pacienţii DC
 Suferinţa apare frecvent din adolescenţă, F = M
 Cele mai frecvent implicate structuri: nasul, părul,
cicatricile post-acnee
 F: şoldurile, coapsele
 M: părul, organe genitale
Tulburări dismorfice ale corpului

 25% dintre aceşti pacienţi au tendinţe suicidare

 Probleme generate de aceşti pacienţi:


 pacientul nu este satisfăcut de terapie
 pacientul declanşează acţiuni în justiţie sau
devine violent
 tendinţă la suicid datorită “terapiei”
Tulburări de personalitate

 Afectare narcisistă a personalităţii


 tablou de grandoare, nevoie de admiraţie şi
lipsă de empatie
 1% în populaţia generală,
 25% printre pacienţii DC
 50-75% sunt bărbaţi.
 Încearcă să redobândească aspectul atractiv
pe care cred că l-au avut anterior “în tinereţe”
 Devin pacienţi fideli cabinetului DC
Tulburări de personalitate

 Afectare histrionică a personalităţii


 tablou de emotivitate extremă, permanent în
căutare de atenţie din partea celorlalţi
 Frecvent: gesturi teatrale, stil distinct de vorbire
 2-3% în populaţia generală,
 10% între pacienţii DC
 F > M,
 pacienţii nu sunt niciodată satisfăcuţi de
tratament
Sindroame facticiale

 Dermatita artefacta
 leziuni create conştient/inconştient de către pacient
 pacientul nu recunoaşte producerea leziunilor
 Compulsiuni cutanate
 leziuni create conştient de pacient
 acţiuni repetitive
 Simularea
 leziuni create conştient pentru obţinerea unor
avantaje
Afecţiunile psihice în DC

 Necesită o identificare cât mai precoce


 anamneză atentă
 întrebări “de rutină” dar corect ţintite şi deschise:
 “de când doriţi această intervenţie?”;
 “de ce doriţi această intervenţie?”;
 “cine mai doreşte această intervenţie?”…
 De recomandat consultul psihiatric oricând
există suspiciuni
Ideal

 Pacientul ideal pentru DC  Pacientul cu


 pacient fără patologie contraindicaţie pentru DC
psihiatrică  pacienţi cu automutilări
 pacient care identifică exact  pacienţi cu depresii
problemele pe care le severe
acuză  pacienţi agitaţi în ziua
 pacient care are aşteptări programată pentru
realiste de la tratamentul intervenţie
DC  pacienţi cu ideaţie
 pacientul este motivat să suicidară
urmeze tratamentul  pacienţi cu psihoze