Lucrari practice_Fiziologie 2_sem_2

LUCRARE PRACTICA NR 6
EXPLORAREA SISTEMULUI ENDOCRIN

Sistemul nervos (SN) şi sistemul endocrin (SE) formează cele două sisteme
majore care asigura controlul, reglarea si adaptarea functiilor organismului, la
conditiile variabile ale mediului intern si extern. În timp ce SN actioneaza prin
mediatori chimici, realizând o reglare rapida şi de finete, SE actioneaza prin
hormoni, realizând o reglare mai lenta şi de durată. Sistemul endocrin este format
din glande care secreta substanţe chimice numite hormoni.
Hormonii sunt substante biologic active, cu rol de mesageri chimici
sintetizaţi în celule specializate (celule endocrine). După sinteză sunt eliberaţi în
lichidele extracelulare şi apoi în sânge, care le transportă la celulele ţintă (la
distanta), aceste celule prezentând receptori hormonali specifici. La nivelul
celulelor ţintă, hormonii determina un răspuns celular de tip stimulare sau
inhibiţie, făra a schimba functiile celulei, care sunt stabilite genetic.
Hormonii produşi de sistemul endocrin sunt necesari pentru creșterea și
dezvoltarea normală a organismului, pentru reproducere, pentru controlul şi
reglarea funcţiei digestive, a metabolismelor, a circulaţiei, a temperaturii, a
echilibrului hidro-electrolitic, a comportamentului (alimentar, sexual, social etc.),
adică pentru menţinerea homeostaziei organismului uman.
La om, glandele endocrine majore sunt hipotalamusul, hipofiza, epifiza,
tiroida, glandele paratiroide, glandele suprarenale, pancreasul endocrin, ovarele,
testiculele. Celule cu competenţe endocrine (capacitate de a secreta hormoni) se
găsesc şi în:
 sistemul nervos central (hipotalamus) sau sistemul nervos periferic, care secretă
neurohormoni = sistemul neuroendocrin;

1|Pag5
 Lucrari practice_Fiziologie 2_sem_2

 alte organe care, pe langa functiile specifice secretă şi hormoni cu funcţie

paracrină sau autocrină = sistemul endocrin difuz: tract gastro-intestinal, rinichi,
plamani, inimă.

EXPLORAREA FUNCTIONALA A HIPOFIZEI

Hipofiza dirijează direct, prin produsele sale de secreţie internă numite

trofine, glanda tiroidă, glandele corticosuprarenale şi glandele sexuale; cu restul
glandelor întreţine relaţii indirecte.
Aprecierea integrităţii fiziologice a hipofizei se face prin:
1. măsurători directe ale hormonilor hipofizari (a somatotrofinei, a corticotrofinei,
tireotrofinei serice şi gonadotrofinei urinare), determinarea făcându-se prin
radioimunodozare;
2. măsurători indirecte care apreciază efectele hormonilor hipofizei asupra glandelor
ţintă: tiroida, suprarenala, gonadele; se evaluează starea funcţională a acestor
glande, iar din hipo sau hiperfuncţia lor rezultă anumite concluzii.

Cei doi lobi ai hipofizei, sunt doua organe aparte, cu secretie si actiune
diferita. Hipofiza dirijaza direct prin produsele sale, glanda tiroida,
corticosuprarenalele si gonadele, iar cu restul glandelor, intretine relatii indirecte.
Prin intermediul hipotalamusului, hipofiza este in legatura cu scoarta
cerebrala, precum si cu sistemul neurovegetativ, ocupand un loc central in
echilibrul neuroendocrin.

2|Pag5
Lucrari practice_Fiziologie 2_sem_2

I. EXPLORAREA HIPOFIZEI ANTERIOARE

1. Examenul radiologic al scheletului - prevede radiografia craniului fata si profil

si evidentierea seii turcesti. La oase radiografiile se completeaza cu sectiuni
tomografice in plan frontal si sagital. Examenul radiologic scoate in evidenta unele
semne determinate de procesele tumorale ale glandei.
Radiografia oaselor lungi dau deficiente functionale ale hormonului somatotrop.

2. Examenul oftalmologic evidentiaza unele modificari morfologice si functionale

ale analizatorului optic cauzate de tumorile hipofizare, care comprima caile optice.
Se face acuitatea vizuala, determinarea campului visual si se masoara tensiunea
intraoculara.

3. Dozarea stimulinelor hipofizare se face din sange si urina. Recoltarile se fac

fara substanta anticoagulanta, 10-20 ml sange prin punctie venoasa, dimineata pe
nemancate. Recoltarea de urina se face pe 24 de ore, din cantitatea totala se trimite
la laborator o proba de 200ml, indicand cantitatea totala din care a fost extrasa.

4. Testul cu cortizon pune in evidenta hiperfunctia lobului anterior al hipofizei. Se

determina eliminarea 17-cetosteroizilor in urina, apoi se administreaza zilnic cate
100mg cortizon sau 40 mg prednison timp de 3-5 zile. In fiecare zi si in ziua de
dupa intrerupunerea cortizonului, se repeta determinarea 17-cetosteroizilor. In caz
de hiperproductie de ACTH cu hiperplazia secundara a corticosuprarenalei,
eliminarea steroizilor, anterior crescuta, acum scade deoarece cortizonul inhiba
productia de ACTH.

3|Pag5
Lucrari practice_Fiziologie 2_sem_2

II EXPLORAREA HIPOFIZEI POSTERIOARE

Consta in urmarirea eliminarii hormonului antidiuretic- ADH – depozitata in

hipofiza posterioara, care excita tubii renali, marind reabsorbtia apei. In lipsa lui,
apare diabetul insipid.
Studiul bilantului hidric prevede masurarea zilnica a cantitatilor de lichide
ingerate si eliminate si determinarea densitatii urinei.
1. Proba de apa si sete pune in evidenta tulburarea capacitatii de concentrare a
rinichiului in lipsa hormonului antidiuretic hipofizar.
Tehnica. Proba se face pe nemancate, in pat: la ora 8 se evacueaza vezica si se bea
1l de ceai slab in 15 minute, apoi pana la ora 12 bolnavul urineaza din 30 in 30 de
minute. Se determina densitatea fiecarei probe de urina. De la ora 12, bolnavul
mananca regim mixt, fara lichide. Urina se recolteaza din nou la orele 16 apoi la 20
si a doua zi dimineata orele8., determinand densitatea la fiecare. Bolnavul e
cantarit la inceputul probei, la amiaza si a doua zi dimineata. Proba cere o vointa
deosebita, daca apar semne serioase de intoleranta ca: neliniste, somnolenta,
cefalee etc., proba trebuie intrerupta, prin administrarea de apa.
In cazul diabetului insipid, urina eliminata are o densitate de 1001-1003, cantitatea
de apa ingerata se elimina in prima ora, dupa care se continua eliminarea masiva a
rezervelor de apa ale organismului, fiind insotita de scaderea masiva a greutatii
corporale.
2. Proba de incarcare cu clorura de sodiu se determina timp de 8 zile
concentratia de clorura de sodium in urina in toate probele rezultate. Apoi se dau
bolnavului zilnic cate 5 gr de clorura de sodium, peste regimul avut, continand
zilnic determinarea concentratia sari in urina. Bolnavul bea apa la discretie.
La indivizii sanatosi, concentratia sari in urina, creste.

4|Pag5
Lucrari practice_Fiziologie 2_sem_2

In insuficienta hipofizara posterioara, concentratia sari in urina ramane

nemodificata, sarea fiind diluata de apa bauta.
3. Teste de clearance
Reabsorbtia tubulara a apei stabilita dupa metoda clearance, scade foarte mult in
diabetul insipid.

5|Pag5