FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

AN III, GRUPA I
STUDENTE: BALAN LUIZA
BUȚERCHI ANA-MARIA
CRĂCIUN GABRIELA DENISA

GESTIONAREA CONFLICTELOR
REZOLVAREA CONFLICTELOR
Eseu

Conflictul este nelipsit din viața cotidiană, îndeosebi în mediul școlar unde cadrul
didactic și elevul au experiențe diferite de viață, vârste diferite și percep viața în mod diferit.
„ Managementul conflictelor trebuie înțeles ca un management al succesului.” (Rahim)
Din punct de vedere etimologic termenul „conflict” înseamnă o lovire reciprocă,
înfruntare („conflictus”= a se lovi unul pe altul, în limba greacă). Conflictele sunt dezacorduri în
ceea ce privește atitudinile, scopurile, sunt o amenințare a valorilor personale, a elementelor
morale, și pot fi tratate pozitiv sau negativ. În cazul unei abordări pozitive, conflictul este
constructiv și determină dezvoltarea personală, sănătatea mentală și individuală, schimbarea
socială, afirmarea creativității, având efecte pozitive asupra societății în general. În cazul tratării
negative, conflictul este distructiv, determină o tensiune nervoasă mare, multe nemulțumiri și
reproșuri, iar persoanele nu se acceptă reciproc. Într-un conflict, sentimentele nu pot fi
controlate, de aceea au un rol important.
Orice situație de comunicare afectată de conflict sau tensiune depinde automat de trei
factori: sursa, mesajul/mediul și canalele de comunicare. În mediul școlar profesorul comunică,
acționează prompt, identifică în timp util sursele conflictului și stabileșste strategia de aplanare a
conflictului și normalizarea climatului didactic. El este principalul în măsură de a-i ajuta pe elevi
să obțină o imagine mai clară despre ei înșiși și despre societate și de a face din conflict o șansă
educativă.
În literatura de specialitate sunt notate mai multe tipuri de conflicte:
Conflictul cognitivse referă la starea în care se află un subiect oscilând între concepte sau
reguli. Școala de la Geneva consideră conflictul cognitiv ca un element motric al dezvoltării
copilului. Această noțiune revelează diferențele între o teorie a achiziției bazată pe procesele
dinamice subiacente construcțiilor cognitive și teoriile clasice ale învățării.
Conflictul intercultural atestă divergenţe de coduri, de credinţe, de valori legate de
interacţiunile între grupuri diferite. Poate genera presiuni de izolare sau asimilare din partea
grupurilor culturale majoritare, dar şi strategii de înfruntare şi negociere din partea grupurilor
minoritare pentru recunoaşterea identităţii lor specifice. Acest tip de conflict se naște în cadrul
grupurilor de oameni atunci când aceștia nu împărtășesc o experiență culturală comună.
Conflictul, acea neînțelegere sau dezacord asupra unor idei, interese ale diferitelor persoane sau
națiuni, poate fi privit și ca o formă de comunicare, deoarece este mult mai evident că o bună
stăpânire a artei comunicării garantează succesul oricărei acțiuni pe plan internațional.
Conflictul perceptiv prezintă o situație ambiguă de capatare a informațiilor perceptive
legate de prezența a unor indici contradictorii. Un alt exemplu de conflict perceptiv este oferit
prin rivalitatea binoculară, în care două scene diferite sunt prezentate simultan fiecărui ochi, în
viziunie dihoptică ( viziune contradictorie), conflictul rezolvându-se eventual prin perceperea
exclusivă a uneia dintre ele, datorită factorilor de familiaritate, de motivație, de atracție etc.
Conflictul psihic este expersia conflictului nostru intern, a luptei pe care o ducem zi de zi
cu noi înșine. Vorbim despre acest tip de conflict atunci când un individ uman se confruntă cu
exigente interne contrare. Conflictul psihic este constitutiv pentru ființa umană, structurează și
organizează psihicul uman, doar în acest context putem funcționa, ne putem adapta. Constituirea
personalității este și rezultatul conflictului psihic în diversele stadii de dezvoltare, așa încât ocupă
un loc privilegiat.
Conflictul social desemnează opoziția deschisă sau lupta între indivizi, grupuri, clase
sociale, partide, comunități, state cu interese economice, politice, etnice, religioase, rasiale,
divergente sau incompatibile ce are efecte distructive asupra interacțiunilor sociale. Pe scurt,
acest tip de conflict este o ciocnire de interese cu obiective incomatibile, un apel la violență în
cazul în care diplomația și negocierea eșuează.
 Acceptarea conflictului ca instrument de schimbare poate deveni un puternic atu
competițional în procesul de adaptare și integrare a elevilor.
În primul rând, utilizarea unor strategii de intervenție cu privire la managementul clasei
este o artă care ține de măestria și harul didactic al profesorului. În încercarea de cunoaștere a
tipului de conflict, cadrele didactice trebuie să se concetreze pe următoarele aspecte: preocuparea
pentru identificarea problemei reale care a declanșat disputa, adică a „ problemei din spatele
problemei”; încurajarea elevilor de a-și exprima constructiv sentimentele, interesele și punctele
de vedere, ca bază pentru identificarea intereselor comune; folosirea tehnicilor care favorizează
stabilirea unui compromis; amplasarea situației conflictuale în registrul glumei, cu scopul
detensionării atmosferei.
Într-o altă ordine de idei, este foarte important, în mediul educativ, să fie corect
identificate cauzele conflictelor. De cele mai multe ori conflictele dintre elevi apar din cauze
concrete, cum ar fi: atmosfera competitivă (elevii sunt obișnuiți să lucreze individual pe bază
de competiție, lipsindu-le deprinderile de a munci în grup, încrederea în colegi și profesori; astfel
ei nu doresc decât victoria asupra celorlalți și dacă nu o obțin, își pierd stima de sine); atmosfera
de intoleranță (în clasă se formează grupuri de interese diferite, iar lipsa sprijinului între colegi
duce de mai multe ori la singurătate și izolare; așa apar resentimente față de capacitățile și
realizările celorlalți, neîncrederea și lipsa prieteniei); comunicarea defectuoasă (reprezintă solul
cel mai fertil pentru conflict; cele mai multe conflicte pot fi atribuite neînțelegerii sau percepției
greșite a intențiilor, sentimentelor, nevoilor și acțiunilor; elevii nu știu să își exprime în mod
pozitiv nevoile și dorințele sau le este frică să facă acest lucru). Există și alte cauze minoare cum
ar fi: diferențele de opinii, percepțiile greșite datorită unor prejudecăți, convingeri sau interese,
diferențele de statut și cultură, competiția pentru supremație, diferențele de criterii utilizate
pentru definirea performanței, ambiguitatea în definirea domeniului de autoritate și
responsabilitate.
În al doilea rând, pentru dezvoltarea armonioasă a elevilor este bine să se cunoască
strategiile de rezolvare a conflictelor. Deoarece cele mai bune și mai respectate reguli sunt cele
pe care indivizii le formulează personal, cadrele didactice pot să provoace momente de cooperare
și negociere pentru elaborarea unor norme de conviețuire socială. Negocierea este un proces
multidimensional care stârnește contradicții. Este un proces prin care reușim să obținem ceea ce
vrem de la cei care vor ceva de la noi; este un proces de rezolvare a unui conflict apărut între
părți, în care părțile își modifică așteptările pentru a ajunge la un compromis acceptabil. Acest
proces dă roade în elaborarea unor norme de conviețuire acceptate și respectate de către elevi.
Alte strategii de abordare a conflictelor: strategii de prevenire (prin crearea unui climat care să-
i stimuleze pe elevi să caute soluții de tip câștig-câștig) ; strategii de ignorare (în cazul în care
conflictele nu sunt prea serioase) ; strategii de tolerare (dacă conflictul este constructiv, banal,
temporar); strategii de reducere/limitare pe termen lung sau scurt.
În al treilea rând, conflictele funcționale sau cu efecte pozitive servesc unui scop util,
rezultatele sunt pozitive sau aduc ameliorări. Avantajele conflictelor se pot rezuma la: prevenirea
stagnării, stimularea rezolvării creative a problemelor, stimularea schimbării personale,
organizaționale, sociale și contribuirea la autoevaluarea și testarea abilităților.
Conflictele sunt inevitabile, de aceea este o greșeală să fie evitate. Ele nu trebuie ignorate
pentru că ar atrage nemulțumiri ascunse, frustrări care vor ieși la iveală mai devreme sau mai
târziu. Lipsa conflictului este suspectă în cazul în care un individ trăiește într-o organizație. Spre
exemplu, o organizație în care nimeni nu își exprimă satisfacții sau nemulțumiri este una sortită
eșecului cauzat de lipsa de implicare a personalului, indiferența, acceptarea mediocrității, lipsa
unor aspirații.
Conflictul întărește relațiile intergupale și motivează grupul în adoptarea unor soluții
constructive care să salvese coeziunea grupului în fața unor amenințări din exterior. Conflictul
stimulează și evoluția personală. Astfel, indivizii ajung să se cunoască mai bine și să identifice
corect problemele care au stat la baza conflictului. La nivel individual, conflictul stimulează
autocunoașterea și capacitatea de înțelegere și acceptare a resorturilor motivaționale ale
celorlalți, dezvoltând spiritul de toleranță.
În concluzie, mediul școlar găzduiește conflicte de natură specifică. În instituția școlară
se produc, incontestabil, toate tipurile recunoscute de conflicte interpersonale, intergrupale,
intragrupale, grup-individ etc.
Căile de soluționare a conflictului ajută membrii grupului să cunoască mai bine
complexitatea relațiilor și să găsească soluții creative și stimulative în conformitate cu interesele
grupului. Căutarea mijloacelor de soluționare a conflictului poate duce la schimbări pozitive sau
la perceperea laturii pozitive a unei situații văzută până atunci ca fiind numai negativă.
Abordarea pozitivă a conflictelor generează o serie de sentimente pozitive: sentimentul
desășurării normale a evenimnentului, confort psihic, voie bună, deschidere, eficiență, ușuare,
senzația succesului, plăcerea muncii în echipă, relaxare etc.

Aplicații:

Joc de rol – „Prinde agresorul”, folosind abureala

Acest joc de rol în cadrul grupului reprezintă o modalitate extraordinară de a demonstra

că nimeni nu ar trebui să poată intimida. Cu cât încerci să contracarezi cu atâta gresorul va fi mai
bine recompensat pentru agresivitateasa. Această lecțiene învață că nimeni nu ar trebui să ne
„calce pe coadă !”.Exercițiul de practicare al aburelii diminuează puterea agresoruluiși ne învață
o lecție valoroasă despre abilitățile de gestionare a conflictelor.
Acest exercițiu este foarte bun la nivelui grupuilui, deoarece, în cadrul unui grup transpune
imediat, lips aeficacității pe care o are impulsul de „a răspunde cu aceeași monedă”.
Această activitate este similară cu ”Jocullui IZZY”, in care Izzy Kalman folosește o tehnică
similară de diluare a agresivității în diverse situații.
În link-ul de maijos, putem vedea pel arg informații legate de ”Jocul lui Izzy” și despre
gestionarea și remedierea conflictelor.
https://www.youtube.com/watch?v=CMLFugvgJJc
Vizionareplăcută, merită!

Chestionar1-STILUL PERSONAL DE SOLUŢIONARE A CONFLICTELOR

Acest chestionar are ca scop identificarea stilului personal de gestionare a unui conflict,în diferite
sitații. Documentul abordează o manieră ludică a tiputilor pe care le adaptăm în cadrul acestor
acțiuni.

Spor în a vă afla stilul!

 Chestionar 2-Anger Management Test-Testul de gestionare a mâniei
Se dau diferite situații de viață, în urma cărora se urmărește aflarea tipului de comportament și
cale de acțiune în vederea rezolvării unui conflict cu care ne combatem.
În urma variantelor alese, putet icompleta chestionarul online (link-ul de mai jos vă duce exact
unde este nevoie) pentru a afla caracteristici ale persoanei voastre înconformitate cu gestionarea
mânieiși a comportamentelor de acest gen.

https://psychologytoday.tests.psychtests.com/bin/transfer

Situaţia-Mesaj de tip „Eu...”-Mesaj de tip „Tu...”

1. Explicaţi elevilor care este diferenţa dintre mesajele de tip „eu” şi cele de tip „tu”.
Accentuaţi importanţa utilizării mesajelor de tip „eu” în rezolvarea conflictelor (de exemplu,
atunci când folosim mesaje de tip „eu”, nu îi acuzăm pe ceilalţi, ci le spunem ce ne deranjează pe
noi şi îi dăm celuilalt posibilitatea să îşi schimbe atitudinea şi să ţină cont şi de părerea noastră) –
vezi capitolul 3.1.4 C.1. Daţi exemple de situaţii conflictuale şi formulaţi împreună cu elevii
mesaje de tip „eu” şi mesaje de tip „tu”. 2. Cereţi elevilor să identifice şi să noteze 3 situaţii
conflictuale cu care s-au confruntat. Spuneţi-le să scrie pentru fiecare situaţie câte o formulare de
tip „tu” şi una de tip „eu”. 3. Împărţiţi elevii în grupe de câte 3-5 şi rugaţi-i să discute situaţiile
conflictuale pe care le-au trăit şi mesajele de tip „eu” şi de tip „tu” pe care le-au formulat. 4.
Discutaţi în grupul mare câteva dintre situaţiile şi mesajele notate de elevi. Solicitaţi elevilor să
identifice reacţiile posibile ale persoanei care recepţionează cele două tipuri de mesaje.
Discuţii: Care este diferenţa dintre un mesaj de tip „eu” şi unul de tip „tu”? ƒ De ce este
mai eficientă utilizarea mesajului de tip „eu”? - Mesajul de tip „eu” oferă posibilitatea găsirii
unei soluţii la problemă, pe când mesajul de tip „tu” pune cealaltă persoană într-o poziţie de
inferioritate şi duce la accentuarea conflictului.
De urmărit Elevii: să înţeleagă diferenţa dintre mesajele de tip „eu” şi cele de tip „tu” ƒ
să analizeze importanţa utilizării mesajelor de tip „eu” în rezolvarea conflictelor ƒ să
construiască un mesaj de tip „eu” pentru o situaţie conflictuală
 Tu vrei asat- eu vreau asta!
Descrierea activității:Spuneţi elevilor că veţi face exerciţii de comunicare în situaţii de conflict.
Încercaţi să g ăsiţi împreună cu elevii o definiţie a conflictului. Conduceţi elevii spre următoarele
aspecte: conflictul apare când două sau mai multe persoane au interese diferite sau chiar
contradictorii într-o anumită situaţie. Cereţi elevilor să dea exemple de situaţii conflictuale.
Încurajaţi exemplificarea unor situaţii conflictuale cât mai diverse. 2. Selectaţi o pereche de elevi
care va interpreta în faţa clasei un joc de rol. Puneţi-le la îndemână diverse obiecte (un stilou, un
con de brad, o minge etc.) şi cereţi unui elev din pereche să aleagă un obiect dintre cele
disponibile. Instruiţi-i că vor juca rolul unor prieteni care îşi doresc acelaşi obiect (cel selectat) şi
nu vor să renunţe la el. Cereţi-i celuilalt elev din pereche să îl convingă pe prietenul său să
renunţe la obiect şi să i-l dea lui. Spuneţi-le elevilor că pot utiliza orice metodă doresc (cu
excepţia forţei fizice) pentru rezolvarea conflictului. 3. Acordaţi celor doi elevi 3-4 minute
pentru a rezolva conflictul şi cereţi clasei să noteze, între timp, argumentele şi modalităţile de
comunicare utilizate de cei doi colegi. 4. Cereţi apoi celor doi elevi să schimbe rolurile şi lăsaţi-i
din nou 3-4 minute pentru rezolvarea conflictului. Cereţi clasei să noteze din nou argumentele şi
modalităţile de comunicare utilizate. 5. Analizaţi situaţiile şi identificaţi împreună cu clasa
modalităţile eficiente şi mai puţin eficiente de comunicare utilizate pentru rezolvarea
conflictului. Daţi ca temă elevilor să completeze fişa de lucru cu modalităţile identificate în clasă
şi cu exemple din alte situaţii.
Discuţii:ƒS-a rezolvat conflictul? Dacă da, cum s-a procedat? Ce aţi simţit faţă de
strategia pe care au ales-o colegii pentru a rezolva problema? ƒ Ce tehnici sunt/ nu sunt eficiente
în rezolvarea conflictelor?
De urmărit Elevii: să identifice diferite modalităţi de rezolvare a conflictului; ƒ să
analizeze eficienţa modalităţilor de rezolvarea a conflictelor; să dea exemple de modalităţi
eficiente de rezolvare a conflictului.

Conflicteca-n poveşti...

Cereţi elevilor să definească noţiunea de conflict şi să dea cât mai multe exemple de situaţii
conflictuale din diverse surse (cărţi, ziare, viaţa cotidiană, televiziune). 2. Spuneţi elevilor că vor
avea sarcina de a completa în fişa de lucru situaţii conflictuale între personajele din povestea,
lectura, romanul preferat.
Sesiunea 2 1. Cereţi elevilor să analizeze împreună cu colegul de bancă situaţia conflictuală
descrisă şi strategiile utilizate pentru rezolvarea conflictului de către personajele din poveste,
roman. 2. Solicitaţi elevilor să dea exemple de strategii eficiente de rezolvare a conflictului,
ghidând discuţia după sugestiile prezentate în cadrul proiectului.. 3. Discutaţi cu elevii despre
modalităţile de rezolvare a conflictului, pe care le pot utiliza în situaţiile cu care se confuntă ei.
Discuţii : De ce apar conflictele? Rezolvarea conflictelor este dificilă, pentru că cei implicaţi
într-un conflict încearcă să îşi impună propriul punct de vedere, neluând în considerare opinia
celuilalt.
De urmărit Elevii: să identifice situaţii conflictuale; să recunoască strategii de rezolvare a
conflictelor utilizate de personajele urmărite în lectură; ƒ să analizeze eficienţa modalităţilor de
rezolvare a conflictelor.