Bună dimineața!

Aspecte metodologice în proiectarea unui curriculum

diferențiat din perspectiva educației
incluzive

Balan Luiza
Buțerchi Ana-Maria
Crăciun Denisa
Educație
Incluziune
 Educația incluzivă

Educația incluzivă presupune un proces permanent de îmbunătățire

a instituției școlare, având ca scop exploatarea resurselor existente,
mai ales a resurselor umane, pentru a susține participarea la procesul
de învățământ a tuturor copiilor din cadrul unei comunități.
(MEN&UNICEF 1999)
 Ce presupune incluziunea?

• acceptarea de către instituțiile școlare a tuturor copiilor,

indiferent sex, apartenență etnică și socială, religie, rasă etc. sau
situația copilului ori a părinților sau tutorilor săi.
Incluziunea este foarte strâns legată de recunoașterea și
acceptarea diversității, care, la rândul ei, este bazată pe ideologia
democrației.
  implementarea unor strategii coerente
de dezvoltare a conştiinţei şi a
comportamentelor copiilor în spiritul
toleranţei şi nediscriminării, a
acceptării de şanse egale pentru toţi
copiii.
Scop  crearea unui sistem coerent şi
coordonat de incluziune al copiilor
preşcolari cu diferite dizabilităţi, sau
de alte etnii şi pregătirea celorlarlalţi
copii în vederea acceptării acestora
alături de ei, fără diferenţe de
manifestare comportamentală sau
verbală.
 Forme de incluziune

Frecventarea
Frecventarea doar a unor Participarea doar
tuturor discipline, în la activitatea de
disciplinelor funcție de socializare,
școlare, capacitatea de extradidactice.
pe întreaga prticipare.
durată a lecțiilor.

Ocazională
Totală
Parțială
 Rolul educației

 de a dezvolta conştiinţa copilului,

pentru ca de mic, să fie pregătit să accepte
drepturile şi valoarea individului cu diferite
nevoi, indiferent de natura lor;
 educaţia ajută la eliminarea prejudecăţilor la
adresa unor grupuri, deoarece învăţăm să trăim
împreună întâlnindu-ne unii cu alţii, vorbind,
mâncând, jucându-ne împreună, promovând
astfel înţelegerea, toleranţa şi respectul reciproc.
 educaţia înseamnă mai mult decât cunoştinţe
acumulate, înseamnă să învăţăm pentru viaţă, să
acceptăm situaţiile întâlnite, să căutăm cele mai
potrivite măsuri de rezolvare a acestora.
 Strategia incluzivă

Strategiile inclusive se referă la orientarea nouă şi eficientă a

strategiilor didactice prin folosirea metodelor participativ – active
ale pedagogiei: problematizarea, învăţarea prin cooperare,
rezolvarea de probleme, luarea de decizii, rezolvarea de conflicte.
Strategia incluzivă trebuie sa ţină cont de :
1. Nevoile individuale de valorizare şi
potenţare ale fiecărui copil
2. Nevoile sociale de implicare, participare şi
dezvoltare a relatiilor sociale.
 Cerințe incluzive

 Climat favorabil învăţării;  Dezvoltarea, adaptarea şi

 Combaterea discriminării de
orice fel;
 Acomodarea diversităţii
etnoculturale;
 Centrarea pe copil;
individualizarea curriculară;
 Parteneriatul grădiniţă-
şcoală – comunitate;
 Dezvoltarea profesională
continuă.
 Evaluarea- componentă a activității
diferențiate
O măsura a succesului în diferențierea activității didactice este
reprezentată și de evaluare diferențiată. Dacă aceasta este gândită chiar din
faza de planificare a activităților didactice, se va îmbina armonios cu restul
activităților desfășurate și va fi o modalitate eficientă de evaluare a
performanțelor elevilor.
Ioan Cerghit (2006, p.27) , evaluarea sarcinilor de învățare este în strânsă
legătură cu obiectivele propuse, cu comportamentele vizate și cu
rezultatul final al acestor comportamente.
Toate aceste necesită anumite condiții de învățare și se realizează în
strânsă legătură cu utilizarea anumitor metode, mijloace didactice și forme
de organizare a învățării.
Când se promovează educația incluzivă,
percep existența unui conflict între instruirea
diferențiată (în funcție de nivelurile la care
se află elevii) și notarea acestora (care
presupune o anumită standardizare).
De cele mai multe ori, problema notării se
abordează înainte de a începe activitatea
propriu-zisă cu elevii cu CES și acest aspect
se poate transforma într-o barieră în calea
incluziunii, dificil de depășit.
 Cerințele educaționale speciale ale elevului (de lungă sau scurtă
durată) conduc la realizarea unor predicții defavorabile elevului, care,
prin inacțiunea cadrului didactic, pot ajunge să se împlinească.
 Mai apare o confuzie: în mod implicit se pune semnul egal între
evaluare și notare, dar acestea nu trebuie să fie un pretext pentru a nu
lucra diferențiat.
 Wormeli (2005) vorbește despre un mit al educației incluzive- dacă
se lucrează diferențiat, elevii nu vor fi pregătiți pentru evaluare și
testări. El argumentează despre acest mit, faptul că: activitățile de
învățare desfășurate în zona proximei dezvoltări, atenția constantă a
cadrului didactic și evaluarea formativă sunt atuuri care vor avea un
progres vizibil și mai consistent pentru elev decât în cazul în care
acesta ar participa la activități pentru care nu este pregătit, care îl
depășește.
• Strategia de evaluare denotă modul de
integrare a acţiunii de evaluare (realizabilă
prin operaţiile de măsurare-apreciere-decizie)
în structura de funcţionare a activităţii
didactice/ educative. Conceptul de strategie de
evaluare reflectă tendinţa de extindere a
acţiunilor evaluative: de la verificările
tradiţionale la evaluarea proceselor şi
condiţiilor de desfăşurare a activităţii
didactice, a situaţiilor de instruire/învăţare.
 Fiind un proces multidimensional, se pot identifica, în funcţie de
criteriile alese, mai multe strategii/tipuri de evaluare:
 1.Din punct de vedere al situaţiilor de evaluare, putem identifica două strategii:
♦ evaluare realizată în circumstanţe obişnuite, bazată pe observarea activităţii elevilor;
♦ evaluare specifică, realizată în condiţii special create ce presupune elaborarea şi aplicarea unor probe,
partenerii angajaţi în proces fiind conştienţi de importanţa demersurilor de verificare şi apreciere
întreprinse;

2. După funcţia dominantă îndeplinită, putem identifica două strategii:

♦ evaluare diagnostică (se realizează o diagnoză descriptivă ce constă în localizarea lacunelor şi
erorilor în cunoştinţe şi abilităţi dar şi a “punctelor forte” şi o diagnoză etiologică care relevă cauzele
care au generat neajunsurile constatate);
♦ evaluare predictivă prin care se urmăreşte prognozarea gradului în care elevii vor putea să răspundă
pe viitor unui program de instruire;

3. După modul în care se integrează în desfăşurarea procesului didactic, putem identifica trei

strategii:
♦ evaluare iniţială, realizată la începutul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili nivelul la
care se situează elevii;
♦ evaluare formativă, care însoţeşte întregul parcurs didactic, organizând verificări sistematice în
rândul tuturor elevilor din toată materia;
♦ evaluarea sumativă, care se realizează de obicei, la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire;
 SCOPUL URMARIT
Evaluarea formativă:
urmăreşte dacă obiectivele concrete
  

Evaluarea iniţială: propuse au fost atinse şi permite



identifică nivelul achiziţiilor iniţiale

  
continuarea demersului pedagogic spre
ale elevilor în termeni de cunoştinţe, obiective mai complexe
competenţe şi abilităţi, în scopul
asigurării premiselor atingerii
obiectivelor propuse pentru etapa Evaluarea sumativă:
imediat următoare; stabileşte gradul în care au fost
“este indispensabilă pentru a stabili atinse finalităţile generale propuse
dacă subiecţii dispun de pregatirea (fie dobândirea unei atitudini sau a
necesare creării de premise favorabile unei capacităţi), comparându-i pe
unei noi învăţări” (Ioan Cerghit,
elevi între ei (interpretare
2002).
normativă), ori comparând
performanţele manifestate de
fiecare cu performanţele aşteptate
(interpretarea criterială).
 PRINCIPIUL TEMPORALITATII

  Evaluarea iniţială:
• o se efectuează la începutul unui program de instruire (ciclu
   

de învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi

chiar al unei lecţii).

Evaluarea formativă:
         

• o axată pe proces şi internă, se face pe parcursul învăţării;

   

•
  
o frecventă, la sfârşitul fiecărei unităţi de studiu.
   

      

  Evaluarea sumativă:
• o este finală şi de regulă externă, având loc după învăţare;
   

• o regrupează mai multe unităţi de studiu, face bilanţul.

   
 OBIECTUL EVALUARII
·Evaluarea iniţială:
         

• o este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă

   

premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor

competenţe” (I. T. Radu), premise “cognitive şi atitudinale” capacităţi,
interese, motivaţii), necesare integrării în activitatea următoare.
· Evaluarea formativă:
         

• o vizează cunoştinţele, competenţele şi metodologiile în raport cu o

   

normă prestabilită, dar şi cu o sarcină mai complexă de învăţări

ulterioare despre care elevul îşi face o reprezentare” (I. T. Radu);
• o se extinde şi asupra procesului realizat.
   

· Evaluarea sumativă:
         

• o “se concentrează mai ales asupra elementelor de permanenţă ale

 

aplicării unor cunoştinţe de bază, ale demonstrării unor abilităţi

importante dobândite de elevi într-o perioadă mai lungă de instruire”
(S.N.E.E.)
 FUNCTII INDEPLINITE
     Evaluarea iniţială:
o funcţie diagnostică;
   

o funcţie prognostică.
   

       Evaluarea formativă:

• o “funcţie de constatare a rezultatelor şi de sprijinire continuă a elevilor” (I.T.Radu);
   

• o funcţie de feed-back;
   

• o funcţie de corectare a greşelilor şi ameliorare şi reglare a procesului;

   

• o funcţie motivaţională.
   

     Evaluarea sumativă:
• o funcţie de constatare şi verificare a rezultatelor;
   

• o funcţie de clasificare;
   

• o funcţia de comunicare a rezultatelor;

   

• o funcţie de certificare a nivelului de cunoştinţe şi abilităţi;

   

• o funcţie de selecţie;
   

• o funcţie de orientare şcolară şi profesională

   
 MODALITATI DE REALIZARE

     Evaluarea iniţială:

• o harta conceptuală;
   

• o investigaţia;
   

• o chestionarul;
   

• o testele.
   

Evaluarea formativă:
 

• o observare curentă a comportamentului şcolar al elevului;

   

• o fişe de lucru;    

• o examinări orale;
   

• o tehnica 3-2-1;
   

• o metode R.A.I.;
   

• o probe de autoevaluare.
   

   

Evaluarea sumativă:practice);
 

examene (susţinute prin rezolvarea unor

   

probe scrise, orale sau portofoliul;

   

proiectul.
  
 În cazul în care elevul participă la activități pentru care nu este
pregătit, este foarte posibil ca elevul să acumuleze lacune de tipul
analfabetismul funcțional, să apară o învățare formală, de
elemente algoritmice, care nu sunt însă susținute de achiziții
fundamentale.
 Activitățile specifice educației incluzive pe un termen lung
sunt mai eficiente și pregătesc mai bine elevii pentru evaluările
de
etapă, deoarece progresul de învățare este real și consistent, chiar
dacă presupune mai mult timp, efort mai mare și o implicare
susținută mai bună din partea cadrului didactic.
Evaluarea este un proces care nu poate fi separat de cel al predării și
învățării, pentru că e necesară pentru a determina cât și cum au învățat
elevii, care este progresul acestora în ce măsura sunt atinse obiectivele
activității.
Cadrul didactic are la îndemână foarte multe modalități de evaluare,
precum: portofoliu, eseu, prezentarea unei teme, eseul, postere, teste grilă
etc.
Cadrul didactic poate crea cu măiestrie un mediu de învățare provocator,
competitiv, care să asigure progresul tuturor elevilor și în același timp să
aibă un rol formativ.
 DIN PUNCT DE VEDERE AL NOTARII

Evaluarea iniţială:
    

• o nu îşi propune aprecierea performanţelor

   

globale ale elevilor şi nici ierarhizarea lor.

· Evaluarea formativă:
         

• o “Acest tip de evaluare nu se exprimă în note şi

   

cu atât mai puţin în scoruri.” (I. T. Radu)

• o nu realizeară ierarhii şi clasificări între elevi;
   

• o oferă premise pentru notare.

   

· Evaluarea sumativă:
         

• o Evaluarea sumativă se traduce printr-un scor…

   

Prin scor desemnăm rezultatele obiective

obţinute în urma unui test sau a oricărei alte
forme de evaluare prin adunare sau scădere de
puncte după reguli fixe.
 Avantaje:
• oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai
exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al studenţilor, lacunele ce
trebuiesc completate şi remediate) şi a formula cerinele următoare;
• permite elevului să-şi remedieze erorile şi lacunele imediat după apariţia ei şi
înainte de declanşarea unui proces cumulativ;
•  oferă un feed-back rapid, reglând din mers procesul;
•  este orientată spre ajutorul pedagogic imediat;
•  oferă posibilitatea tratării diferenţiate (I. Cerghit);
•   dezvoltă capacitatea de autoevaluare la elevi;
• rezultatele constatate pot fi folosite pentru preîntâmpinarea greşelilor la alte serii de
cursanţi
• permite aprecieri cu privire la prestaţia profesorilor, a calităţii proceselor de
instruire, a proramelor de studii,
•   oferă o recunoaştere socială a meritelor.
 DEZAVANTAJELE
 o   nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici
realizarea une ierarhii;
  “recursul la evaluarea formativă este testul unei pedagogii a rigorii,
a lucidităţii şi a eficienţei” (I. Cerghit).
   nu oferă suficiente informaţii sistematice şi complete despre
măsura în care elevii şi-au însuşit conţinutul predat şi nici dacă un
elev stăpâneşte toate conţinuturile esenţiale predate;
 deplasează motivaţia elevilor către obţinerea unui rang mai înalt în
ierarhia grupului, punând accent pe competiţie;
  nu favorizează dezvoltarea capacităţii de autoevaluare la elevi;
 nu oferă o radiografie a dificultăţilor în învăţare;
 generează stres, teamă, anxietate.
 Evaluarea copiilor cu CES: Mic ghid esențial pentru cadre didactice

Pasul 1: Aveți o discuție preliminară cu părinții.

Pasul 2: Acceptați că va trebui să depuneți un efort suplimentar;
Pasul 3: Nu testați imediat;
Pasul 4: Concepeți testul ținând cont de dificultățile și abilitățile
copilului.
 Adaptările în materie de evaluare

 presupun ajustarea metodologiei

de evaluare pentru a facilita
demonstrarea de către elevul cu CES
a finalităţilor atinse şi ar putea viza:
- micşorarea numărului de sarcini;
- acordarea de timp suplimentar
pentru rezolvarea sarcinilor;
- concretizarea formei de evaluare –
verbală sau scrisă;
- asistenţa cadrului didactic de sprijin
etc.
Evaluarea progresului elevului cu CES trebuie să fie un proces
continuu, iar rezultatele evaluării să demonstreze nivelul de atingere a
finalităţilor de învăţare, proiectate în curriculumul individualizat, şi
astfel vor constitui un argument pentru eventualele modificări.
O modalitate apreciabilă de a pune în valoare rezultatele obţinute de
copilul cu CES în învăţare este încurajarea acestuia de a participa la
diverse concursuri şcolare şi extraşcolare.
 Metode de evaluare a copiilor cu CES

 Elevi cu dificultăți de învățare: dislexie, disgrafie

evaluare prin probe orale (alcătuirea de propoziții și fraze, exerciții de
utilizare a desenului pentru înregistrarea unor observații, interviuri, simulări,
jocuri)
evaluare prin probe scrise (fișe de lucru, exerciții de vocabular, alcătuirea
unor texte scurte pe baza unor imagini sau o temă dată, realizarea unor
portofolii sau utilizarea softului educațional)
 ELEV CU DEFICIENȚĂ PSIHICĂ (GRAD UȘOR)

• Evaluare orală (aprecieri stimulative prin susținerea unor

dialoguri pe teme diverse, observația, exerciții de învățare în
funcție de stilul caracteristic de învățare, implicarea în
activitățile de grup urmărind o relaționare pozitivă cu colegii,
exersarea limbajului asertiv, jocuri de rol)
• Evaluare scrisă (activități practice de utilizare a noțiunilor
asimiliate în contexte noi, redactarea diverselor texte
adaptându-le la situația de comunicare concretă
 ELEV CU HIPOACUZIE TIP PERCEPȚIE
FORMĂ UȘOARĂ/MEDIE

 Conversația (să răspundă verbal/nonverbal/ gestual la întrebări

simple privind acțiuni, situații, evenimente; să se prezinte în
manieră proprie, să utilizeze forumle uzuale de salut, să repete
după model cuvinte, propoziții scurte)
 Demonstrația (să realizeze semne grafice în spații de diferite
dimensiuni, să compare mulțimi de obiecte, să sorteze
obiecte/jucării dupa criteriul mărime/culoare/formă)
 Jocul didactic (să identifice rechizite, mobilier, obiecte de
locuință, păsări etc)
 Joc lego, ceas de carton, bancnote, monede (să ascoiceze
anumite repere orare cu activități/momente din viața lui, să
diferențieze unități monetare)
 ELEV CU SINDROMUL DOWN
ELEV CU ADHD
• Evaluări orale (asocierea frecventă a cuvintelor cu imagini, vizionarea unor
filmulețe, cărți, planșe, reviste cu imagini, realizarea cuvintelor după silabe date,
jocuri de comunicare cu prinderea unei mingi)
• Evaluări scrise, cu sarcini diferențiate, cu majorarea timpului de rezolvare a
sarcinilor (asocierea cuvintelor cu imagini, exerciții de colaborare cu un alt elev,
redactarea unor texte scurte cu scris mare, jocuri de cuvinte, completarea
enunțurilor scurte cu termeni dați și exerciții pe tabletă sau laptop prin ascultarea
unor texte
• Aprecieri verbale
• Fișe de observare a comportamentului, progresului
 ELEV CU AUTISM, RETARD UȘOR

• Teste adaptate
• Desene
• Răspunsuri simple orale
• Asocierea cuvintelor cu imagini
• Expoziții cu desene
• Portofoliul elevului
• Fișă de observație/progres
• Vizionare de filmulețe
• Jocuri didactice
 ELEV CU DISCALCULIE

• Evaluare orală – exerciții de identificare și denumire a numerelor,

termenilor, simbolurilor, compararea termenilor, realizarea unor operații
simple mentale, rezolvarea de probleme prin însușirea unor algoritmi
matematici, ordonarea numerelor, jocul „vânzătorul„ (înțelegerea folosirii
banilor pus în situația de a efectua cumpărături)
• Evaluare scrisă – exerciții de ordonare a cifrelor, operații matematice,
recunoașterea ordinului și poziția unor cifre în numere
 În concluzie, evaluarea este un proces complex, continuu și
dinamic, realizat cu scopul de a cunoaște în profunzime și de a
estima din punct de vedere cantitativ și calitativ particularitățile
dezvoltării, limitele și potențialul copiulului elevului cu CES.
Finalitatea evaluării este de a orienta decizia și acțiunea
educațională și de a propune programe ameliorativ-formative pe
anumite paliere de dezvoltare, de a stabili serviciile educaționale
optime în funcție de nevoile specifice ale elevului cu CES
 Exemple de activități
• Învățăm să numărăm – Material tradițional Montessori – Addition Strip Board
• Scop:Prin intermediul acestui material elevii fac adunări, scăderi și  cu numere alcătuite din 1
sau 2 cifre.
• Elevii lucrează pentru a memora adunările până la 18 cu trecere peste ordin
 Asociere numere cantitate – Frunze pe copac ( monezi, plastelină, nasturi, porumb,
paste, fasole, etc.)
Scop:
•Dezvoltarea simţului tactil prin modelarea plastinlinei;
•Dezvoltarea atenției și a coordonării mișcărilor motorii fine;
•Realizarea biluțelor din hârtie, plastilină, fasole, etc. și transferul acestora pe panșă,
țînând cont de cantități potrivite.
 Asociere numere – cantitate

Scop:
•Corelarea cantității cu simbolul numerelor,
amplasând astfel monezi în funcție de cifra
corespunzătoare
•Dezvoltarea mişcărilor fine şi a preciziei;
•Secvențierea cifrelor de la unu la cinci;
•Secvențierea cantității de la unu la cinci.
Planșă – Animale domestice – La fermă
Scop:
•Asociere cifră/număr – cantitate (1 – 10)
•Consolidarea cifrelor și a numerelor
•Identificarea cifrei sau a numărului
corespunzător cantității.
•Dezvoltarea vocabularului
 
 Cutia cu obiecte cu litera inițială „M” : mașină, măr, mâncare, miere, etc.
Scop:
•Realizarea corespondentului între sunetul literei de la începutul cuvântului și litera
propriu zisă
•Dezvoltarea vocabularului;
•Exersarea modului în care se pronunță corect literele/cuvintele;
•Dezvoltarea și exersarea auzului fonematic;

JJooccuul l ""DDee—aa ccuuvv innt teel lee"" :

Scopul: activizarea si îmbogatirea vocabularului. Obiective operationale: sa

spuna cât mai multe cuvinte care încep cu un anumit sunet. Desfasurarea jocului
Cadrul didactic va scrie pe tabla, una din literele învatate pâna la data respectiva.
De exem-plu: litera "r". Se cere elevilor sa spuna cuvinte care încep cu sunetul r.
Cuvintele sa fie alcatuite dintr-o silaba, doua sau mai multe silabe (r - rar - rama
- ramura - rândunica). Jocul se poare desfasura si sub forma de competitie.
Câstiga elevii care pot spune cuvinte cu sunetul indicat respectând toate cerintele
formulate de propunator.
https://www.youtube.com/watch?v=Z1wa09ba5l4&fb
clid=IwAR17Jdg8dPq9FNGtn_-CODRu3PGRm_SwxIa-3
d6BDwDTdH9mthVnu7Fzjfg
Mulțumim!
 Bibliografie
• Alois Gherguț, Luciana Frumos, Educașia incluziv-, Editura Polirom
• ghiduri/evaluarea-copiilor-cu-ces-mic-ghid-esential-pentru-cadre-
didactice/
• Alois Gherguţ, Evaluare şi intervenţie psihopedagogică, Editura
Polirom, Iaşi, 2011
• Andrei Cosmovici, Luminiţa Iacob, Psihologie şcolară, Editura
Polirom, 1999
• Silvia Mocanu, Constanța Sturzu, Activități și jocuri pentru
integrarea preșcolarilor cu cerințe educaționale speciale, 2017
• https://thecreativegirlblog.wordpress.com/2019/02/27/jocuri
-si-activitati-pentru-integrarea-copiilor-cu-ces/
• file:///C:/Users/JOHN/Downloads/jocuri_si_activitati_pentru_
integrarea_copiilor_cu_ces.pdf
• https://eduform.snsh.ro/campanie-online/educatia-incluziva-
educatie-de-calitate-pentru-toti-evaluarea-elevilor-cu-ces-1