S1 Legile chimiei

1.Legea conservarii masei (LOMONOSOV - 1744, LAVOISIER – 1785

În cursul reacţiilor chimice, masa totală a produşilor de reacţie este egală cu masa reactanţilor AB într-o
reacţie chimică nu se creează şi nu dispar atomi, ei se „rearanjează” în alte molecule sau unităţi
structurale (ex: reactia zn cu HCl)

2. Legea proportiilor definite (Proust) :

Fiecare substanţă are o compoziţie constantă, indiferent de calea prin care a fost obţinută AB toate
moleculele unui compus sunt identice şi toţi atomii unei specii constitutive au aceeaşi masă AB în orice
compus chimic, elementele au un anumit raport de mase constant: ( Reacţia Mg cu O2)

3. Legea proportiilor multiple diferitele cantităţi dintr-un element, formând cu aceeaşi cantitate dintr-un
al doilea element mai multe combinaţii, se află între ele într-un raport de numere întregi, mici. (Reactia
carbonului cu O2)

4- LEGEA PROPORŢIILOR ECHIVALENTE (WENZEL – RICHTER, 1791)

Masele elementelor care se combină (mA şi mB) sau se substituie sunt proporţionale cu echivalenţii lor
chimici (EgA şi EgB):

Echivalentul gram al unui element – cantitatea dintr-un element exprimată în grame, care, după caz,
cedează, acceptă sau pune în comun numărul lui Avogadro de electroni, adică realizează numărul lui
Avogadro de valenţe EgA = valenta MA

5- LEGEA ACŢIUNII MASELOR (GULDBERG – WAAGE, 1867) D Pentru o reacţie de echilibru, raportul
dintre produsul concentraţiilor produşilor de reacţie şi produsul concentraţiilor reactanţilor este o
constantă (la o temperatură dată, K = constanta de echilibru): aA +bB ' cC + dD

6- LEGEA VOLUMELOR CONSTANTE (GAY-LUSSAC, 1808)

Exemplul 1 – Reacţia de obţinere a clorurii de hidrogen din elemente: H2(g) + Cl2(g) → 2HCl(g)

7- LEGEA LUI AVOGADRO - Volume egale de gaze diferite în aceleaşi condiţii de temperatură şi presiune
conţin un număr egal de molecule

S2 Structura atomului Modelul lui Bohr : Bohr a propus un model al atomului în care electronii se
rotesc în jurul nucleului pe traiectorii bine definite, numite orbite. În acest model, atomul este format
din electroni (sarcină negativă) şi nucleu format din protoni (sarcină pozitivă) şi neutron. Modelul lui Bohr
este aplicabil ionilor hidrogenoizi (He +, Li+2, Be+3, etc, adică ionii care au un singur electron în câmpul
de sarcină efectivă a nucleului). Modelul atomic Bohr pentru atomul de hidrogen (Z = 1)
și ionii hidrogenoizi (Z > 1), cu un singur electron în câmpul de sarcină nucleară efectivă. Orbitele permise
(staționare) sunt redate prin cercuri de culoare gri. Este reprezentat saltul (tranziția) electronului de pe o
orbită staționară superioară pe o orbită inferioară, cu emisia unei cuante de energie.La trecerea dintr-o
stare staţionară în alta, atomii emit sau absorb numai radiaţii de frecvenţă bine determinată. Radiaţia
emisă sau absorbită la trecerea din starea Em în starea En este monocromatică, iar frecvenţa γ a acestei
radiaţii se determină din condiţia: h·γ = Em− En.

S3 Legatura ionica Atomii, în urma pierderii sau acceptării de electroni, se transformă în specii chimice
încărcate cu sarcină electrică pozitivă sau negativă (ioni).
Numărul de electroni cu care s-a modificat configuraţia atomului corespunde cu numărul de sarcini
elementare ce poartă fiecare ion. Ionii pozitivi, numiţi cationi, provin prin cedare de electroni, iar cei
negativi, anioni, prin acceptare de electroni. Între ionul pozitiv şi cel negativ apare o forţă de atracţie de
natură electrostatică, denumită legătură ionică. Combinaţiile chimice formate prin atracţia ionilor de
semn contrar rezultaţi în urma unor procese de cedare sau acceptare de electroni poartă numele de
combinaţii ionice.

Na + Cl → Na+ + Cl- → Na+Cl-

S4 Legatura covalenta Covalenta nepolara – intre atomii de acelasi fel,Covalenta polara – doua specii de
atomi, Colalenta coordonativa – unul din atomi poseda o pereche de electroni neparticipanti . Legătura
covalentă se formează prin punerea în comun de electroni de către elementele cu caracter electronegativ
identic sau apropiat. Combinaţiile chimice alcătuite din atomi care pun în comun electroni se numesc
combinaţii covalente.
Legătura este dirijatã în spaţiu, atomii ocupând poziţii fixe unul faţă de altul; aceste poziţii neputand fi
schimbate prin modificarea stării de agregare.

S5 Legatura metalica Legătura metalică este un caz limită al legăturii covalente în care participă
elemente de acelaşi fel pentru a forma molecule. Legătura metalică este cazul preferat al metalelor în
stare solidă. Corespunzător poziţiei lor în sistemul periodic, metalele posedă un număr mic de electroni în
stratul de valenţă

Caracteristicile legăturii metalice sunt următoarele:

❖ nu este orientată, saturată sau localizată;

❖ tăria ei depinde de natura metalului;

❖ nu se modifică la deplasarea relativă a atomilor metalici în reţea;

❖ conductibilitatea electrică este în funcţie de ocuparea ultimei benzi permise cu electroni;

❖ conductibilitatea termică este mare datorită faptului că electronii mobili îşi cresc energia cinetică
în zonele calde şi cedează excesul atomilor din zonele reci;

❖ au luciu metalic şi opacitate, electronii colectivizaţi reflectând aproape toate radiaţiile

electromagnetice, implicit lumina vizibilă;

❖ au proprietăţi mecanice deosebite: rezistenţă la solicitari mecanice, maleabilitate şi ductilitate

S6 Sistemul periodic al elementelor. Corelaţia dintre structura învelişului electronic al atomului

şipoziţia elementului chimic în Tabelul Periodic
Sistemul periodic format din 7 perioade si 18 grupe
 VALENŢA este numărul de electroni pe care îi poate pierde un element pentru a da ionul respectiv
(cation), cu formare de compus heteropolar.

COVALENŢA este numărul de electroni pe care îi poate câştigă un element pentru a da un anion, cu
formare de compus homeopolar

S8 Combinatii anorganice Acizii

Acizii – sunt substanţe care în soluţie apoasă pun în libertate ioni de hidrogen (sub formă de ioni de
hidroniu). Se clasifică după compoziţia lor în:- hidracizi: HCl, H 2S;- oxoacizi (acizi oxigenaţi): H2SO4,
HNO3.Denumirea acizilor se face astfel:

• pentru hidracizi – se adaugă terminaţia hidric la numele nemetalului;

• pentru oxoacizi – se adaugă terminaţia ic la numele elementului central, dacă este în valenţă
superioară, şi os , dacă este în valenţă inferioară. Ex: H3P+3O3 → acid fosforos, H3P+5O4 → acid
fosforic

Dacă de la acelaşi nemetal derivă un număr mai mare de oxoacizi, atunci numele acidului care conţine
nemetalul în starea cea mai mică de oxidare, are prefixul hipo şi sufixul os, iar numele acidului ce conţine
nemetalul în starea de oxidare cea mai mare, are prefixul per şi sufixul ic. Exemplu: HCl+1O → acid
hipocloros;

HCl+3O2 → acid cloros;

HCl+5O3 → acid cloric;

HCl+7O4 → acid percloric

S9 Combinatii anorganice Saruri

Sărurile – sunt substanţe compuse cu formula generală MX, unde X = radical acid şi M = metal.
Ele se clasifică în: neutre – conţin atomi de hidrogen ionizabili; acide – conţin în molecula lor unul sau doi
atomi de hidrogen ionizabili: (monoacide: Na 2HPO4;diacide: NaH2PO4) )., bazice sau hidroxi-săruri (oxi-
săruri) – conţin în molecula lor una sau mai multe grupe OH;

Proprietăţi – în general sunt substanţe solide, de cele mai multe ori cristalizate; pot fi solubile (cloruri,
azotaţi), puţin solubile sau insolubile (sulfaţi). Reacţionează cu: metale,
baze alcaline, acizi.

S10 Tipuri de reactii chimice

A. Reacţii fără modificarea stării de oxidare:

• reacţii de combinare sunt reacţiile prin care din două substanţe diferite se obţine o singură substanţă
cu proprietăţi noi.

CaO + H2O → Ca(OH)2

lapte de var

Na2O + H2O → 2 NaOH

 Sodă caustică

CaO + CO2 → CaCO3

CaO + SiO2 → CaSiO3

• reacţii de descompunere

• reacţii ionice

• reacţii cu formare de combinaţii complexe

B. Reacţii care se produc cu schimb de electroni (Redox), cu modificarea numărului de oxidare

• Reacţii de combinare interatomică sau interionică;

• Reacţii de descompunere;

• Reacţii de deplasare: fiecare metal din seria activităţii electrochimice:

poate deplasa (substitui) toate celelalte metale de după el din soluţie.

Hidrogenul poate fi substituit din acizii minerali numai de către metalele mai active (aflate în stânga lui în
seria de activitate).

Zn + 2 HCl →ZnCl2 + H2

Fe + H2SO4 → FeSO4 + H2

Cu + 2 H2SO4 → CuSO4 + 2 H2O + SO2

• Reacţii de disproporţionare (dismutaţie);

• Reacţii induse (conjugate).