In cazul celor doua cuvinte precizate in titlul articolului, singurele forme

corecte sunt frecvent si secventa. Aparitia unor variante incorecte

– fregvent, segventa ( cu g)– se explica prin influenta, in pronuntie, a
consoanei sonore v, aflata in vecinatate, in timp ce c este o consoana surda (
o consoana sonora se pronunta prin vibratia coardelor vocale – b, d g, v, z, j,
l, r, m, n, in timp ce consoanele surde se pronunta cu coardele vocale
relaxate – p, t, c, f, s, h  etc.).

In limba romana, cuvantul frecvent provine din latinescul frequens, –

ntis, iar secventa, din frantuzescul sequence,
italienescul sequenza (etimonul comun fiind latinescul sequentia).

Ortografierea corecta, cu c, este valabila si pentru cuvintele care apartin

aceleiasi familii lexicale: frecventa, frecventare, a frecventa, frecventa,
secvential.