ANALIZA MODELULUI DE STUDIU

EXAMENUL ODONTAL
Se realizează cu atenție pe toate suprafeţele dentare începând de la 1.8 şi până la 4.8.
Pentru fiecare leziune odontală (carie, fractură, atriţie, eroziune), prin inspecţie trebuie
stabilit un diagnostic precis. Obturaţiile trebuie evaluate din punct de vedere al adaptării marginale,
al integrităţii şi al modelajului în raport cu morfologia funcţională a dinţilor.
Absenţa dinţilor trebuie notată foarte precis, deoarece cele mai frecvente greşeli care duc
la un diagnostic eronat, se fac în cazul extracţiilor timpurii ale molarilor de 6 ani, când se produce
o migrare corporeală a molarului de 12 ani (mai ales la cel maxilar care nu are morfologie diferită).
Poziţiile diferite ale dinţilor în arcadă, consecinţă a unor modificări survenite în cursul
creşterii şi dezvoltării aparatului dentomaxilar sau secundar în urma extracţiilor dinţilor adiacenţi
sau antagonişti trebuie deasemenea examinate și evaluate.

Fig. 1. Exemplu de notare abreviată a statusului odontal

1.8-în erupţie 3.8- indemn, în suprapoziţie

1.7 la 1.4- punte cu modelaj ocluzal nefuncţional, 3.7- indemn, în meziopoziţie.
coroana 1.7 neadaptată 3.6- indemn, în suprapoziţie
transversal şi axial, iar cea de la 1.4 neadaptată axial 3.5- indemn, în distopoziţie cu tremă faţă de 3.4
1.3-indemn 3.4– indemn
1.2- indemn cu rotaţie distopalatinală - dinţii frontali mandibulari sunt îndemni la carie fără
1.1- carie simplă mezială, cu rotaţie meziovestibulară modificări de poziţie
2.1- carie simplă mezial şi distal, cu rotaţie 4.4- indemn
meziovestibulară 4.5- rest radicular
2.2- obturaţie, carie secundară cu rotaţie meziopalatinală 4.7, 4.8- indemn în meziopoziţie
2.3- indemn, în vestibulo-meziopoziţie
2.4- obturaţie ocluzodistală
2.5- distopoziţie
2.6- absent
2.7- carie ocluzală, meziopoziţie
2.8- în erupţie

1
 Se precizează prezența tremelor și a diastemei, dacă este cazul.

Migrările orizontale se produc în plan orizontal, în două direcţii: mezial şi distal. Aceste
migrări se manifestă clinic în două forme: prin înclinaţie / basculare și prin translaţie axială.
Prin înclinaţie/basculare, axul dintelui este înclinat, coroana este deplasată spre edentaţie, iar
rădăcina este deplasată în direcție opusă (a). Prin translaţie axială, dintele se deplasează în acelaşi
sens în totalitate. Se produce mai rar. (b)

a b

Migrările verticale reprezintă deplasările dinţilor în direcţie verticală, spre spaţiul

edentat. Morfo-clinic se manifestă sub două aspecte:

1. egresiunea (a), dintele înaintează împreună cu procesul alveolar în direcţie

ocluzală, raportul dintre coroana clinică şi coroana anatomică rămânând
nemodificat.
2. extruzia (b), dintele se deplasează în direcţie verticală, spre spaţiul edentat, fără
procesul alveolar. Este un fenomen morfopatologic de expulzie a dintelui din
procesul alveolar, coroana clinică devine mai mare decât coroana anatomică,
implantarea este deficitară.

2
EXAMENUL ARCADELOR DENTARE

Forma arcadelor indică direcţiile de dezvoltare ale oaselor maxilare şi modificările în

poziţia dinţilor. Pe model, pentru aprecierea formei trebuie urmărită curba descrisă de marginea
incizală, vârful caninilor și șanțul intercuspidian al PM și M.

Forma fiziologică a arcadei superioare este de parabola (regiunea anterioară descrie un

semicerc, iar zonele laterale diverg discret spre distal), iar pentru cea inferioară este de semielipsă
(regiunea anterioară este tot un semicerc, dar zonele laterale în zonele distale sunt puțin
convergente) (după IZARD).

Ca forme patologice putem întâlni:

1. arcada în ”V” – este îngustată în zona frontală;

3
2. arcada în ”Ω” – zona premolară este îngustată;

3. arcada în ”U” – zona anterioară este înscrisă într-un arc de cerc, iar zonele laterale sunt
paralele, factorul de compresie acționând în zona molară;

4. arcada în formă de ”M” – I.C sunt în palato-poziție, în timp ce I.L sau C sunt în vestibulo-
poziție;

5. arcada în ”W” – în zona frontală dinții au aceeiași dispoziție ca la arcada în ”M”, dar cu
I.C în mezio-vestibulo-rotație;

6. arcada în formă de ”trapez” – în zona frontală arcada este aplatizată, iar zonele laterale
sunt drepte, divergente distal;

4
 7. arcada în formă de ”pentagon” – prezintă o angulație în zona incisivilor și 2 angulații în
zona caninilor.

Crestele edentate
Examenul crestelor edentate trebuie să determine:
• înălțimea
• lățimea
• direcția (orizontală, concavă, ascendentă, descendentă spre distal)
• aspectul (regulat sau neregulat, cu exostoze)
• nivelul inserției bridelor

Dacă există edentații terminale se examinează și zonele biostatice: tuberozitățile maxilare și

tuberculii piriformi. La examenul tuberozităților maxilare ne interesează: dimensiunea și
retentivitatea în cele 2 planuri, sagital și transversal. Tuberculii piriformi pot fi: favorabili
protezării, cu profil convex sau fără valoare protetică, inutilizabili protezării.

Bolta palatină
Formele reprezentative ale bolții palatine sunt:
• adâncă (ogivală)
• plată (aproape orizontală)
• cu aspect intermediar

La nivelul bolții palatine poate sa apară o proeminență denumită torus palatin. După Landa,
torusul poate fi:
• torus situat în 1/3 posterioară a bolții palatine, cu formă rotunjită, palpabil, cu volum diferit
• torus situat în cele 2/3 posterioare ale bolții palatine, cu formă alungită
• torus situat în 2/3 anterioare ale bolții palatine, bine reprezentat
• torus situat numai în 1/3 anterioară a bolții palatine
• torus de dimensiuni mari antero-posterior, din apropierea găurii palatine anterioare, până
la palatul dur

EXAMENUL OCLUZIEI

Urmărește:
• continuitatea arcadelor dentare (poate fi întreruptă prin breșe edentate, treme sau
leziuni odontale cu distrucții coronare)

5
 • curba lui von Spee = este determinată de suprafețele ocluzale ale dinților frontali
inferiori (muchiile incizale) și vârfurile cuspizilor vestibulari ai ultimilor molari
mandibulari. Se mai numește și curba de compensație. Fiziologic sunt simetrice, iar
patologic pot fi asimetrice, neregulate, accentuate sau inversate.
• curba lui Wilson = formată de o linie care unește vârfurile cuspizilor molarilor în
plan frontal, care este convexă la maxilar și concavă la mandibulă. Poate fi
accentuată sau neregulată prin migrări dentare, orizontală sau inversă prin
abraziune.

Tipuri de stopuri ocluzale:

1. grupul 1 = cuspizii vestibulari ai PM și M mandibulari intră în contact cu fosetele centrale

și cele dintre crestele marginale ale dinților posteriori maxilari
2. grupul 2 = marginea liberă a dinților anteriori mandibulari articulează cu fața palatinală a
dinților anteriori maxilari infracingular
3. grupul 3 = cuspizii palatinali ai PM și M maxilari articulează cu fosetele centrale și cele
dintre crestele marginale ale dinților antagoniști mandibulari

Tipuri de contacte ocluzale:

• contacte funcționale:- vârf cuspid-fund fosetă

- contact tripodic
- contactul dintre marginea liberă a dinților frontali mandibulari și
fața palatinală a dinților frontali maxilari infracingular
• contacte nefuncționale: -vârf cuspid-versant fosetă
-versant cuspid-versant fosetă
-vârf cuspid-vârf cuspid
-contactul ”în suprafață”
-absența contactelor ocluzale

Analiza ocluziei în cele 3 planuri

Planul Molari dreapta Canini dreapta Incisivi Canini stânga Molari stânga
Sagital *Rap. Neutral •Rap. Neutral *În •Rap. Neutral *Rap. Neutral
*Rap. Mezializat •Rap. Mezializat contact •Rap. Mezializat *Rap. Mezializat
*Rap. Distalizat •Rap. Distalizat *Inocluzi •Rap. Distalizat *Rap. Distalizat
(mm) (mm) e (mm) (mm)
*Rap.
Invers
(mm)

6
Transversal *Rap. Lingualizat •Rap. Neutral *Linia •Rap. Neutral *Rap. Lingualizat
*Rap. Neutral •Rap. Invers mediană •Rap. Invers *Rap. Neutral
*Rap. Invers •Rap. Cap la cap păstrată •Rap. Cap la cap *Rap. Invers
*Rap. Cap la Cap *Linia *Rap. Cap la Cap
mediană
deviată
(mm)
Vertical *Rap. Neutral •Rap. Neutral *Rap. de •Rap. Neutral *Rap. Neutral
*Inocluzie •Infraocluzie acoperire •Infraocluzie *Inocluzie
*Infraocluzie •Supraalveolodentie *Rap. •Supraalveolodentie *Infraocluzie
*Supraalveolodentie cap la *Supraalveoloden
cap tie
*Ocluzie
deschisă

Overjet = depășirea în plan sagital a dinților frontali mandibulari de către dinții frontali
maxilari în ocluzie centrică. Se măsoară între fața vestibulară a IC mandibular și punctul mijlociu
al marginii incizale a IC maxilar

7
 Overbite (overlap) = depășirea liniei incizale a arcadei dinților frontali mandibulari de
către linia incizală a arcadei dinților frontali maxilari în plan vertical, în ocluzie centrică. Se
măsoară pe fața vestibulară a IC mandibulari printr-o linie perpendiculară de la marginea incizală
a incisivilor maxilari până la marginea incizală a incisivilor mandibulari. Valoarea acestor
raporturi tinde să scadă odată cu înaintarea în vârstă.

EXAMENUL PARODONTAL

Urmărește:

➢ existența retracției gingivale

➢ existența ghirlandelor lui McCall – bureleți hipertofiați în formă de ”colaci de salvare„ pe
gingia marginală, care au ”tendință de a proteja manșeta gingivală suprasolicitată”
➢ existența fisurilor lui Stillman - leziuni sub formă de fisuri situate pe fața vestibulară, ca
urmare a unei traume ocluzale

ANALIZA Rx

EXAMENUL ODONTAL
Se realizează cu atenție pe toate suprafeţele dentare începând de la 1.8 şi până la 4.8.
Pentru fiecare leziune odontală (carie, fractură, atriţie, eroziune), prin inspecţie trebuie stabilit
un diagnostic precis. Obturaţiile trebuie evaluate din punct de vedere al adaptării marginale, al
integrităţii şi al modelajului în raport cu morfologia funcţională a dinţilor.
Absenţa dinţilor trebuie notată foarte precis, deoarece cele mai frecvente greşeli care duc la un
diagnostic eronat, se fac în cazul extracţiilor timpurii ale molarilor de 6 ani, când se produce o
migrare corporeală a molarului de 12 ani (mai ales la cel maxilar care nu are morfologie diferită).
Poziţiile diferite ale dinţilor în arcadă, consecinţă a unor modificări survenite în cursul creşterii
şi dezvoltării aparatului dentomaxilar sau secundar în urma extracţiilor dinţilor adiacenţi sau
antagonişti trebuie deasemenea examinate și evaluate.

EXAMENUL PARODONTAL
Analizează:
➢ spațiul dento-alveolar: formă, dimensiuni
➢ lamina dura
8
 ➢ structura osului trabecular
➢ gradul și tipul de resorbție osoasă: verticală, orizontală, mixtă

PRECIZAREA DIAGNOSTICULUI

DIAGNOSTICUL ODONTAL se precizează pe MODEL, dar și pe Rx

Leziuni carioase: simple/complicate……..situate pe suprafetele....., tratate/netratate…..prin
obturatii……., corect/incorect…..neadaptate marginal, ocluzal cu carii secundare sau recidivă de
carie…

Leziuni necarioase:
Abraziune (de gradul I - localizare doar în smalţ, gradul II – localizare în smalţ cu insule
de dentină, gradul III – localizare în smalţ şi dentină, smalţul rămâne ca un inel periferic gradul
IV – coroana dentară are dimensiuni reduse până aproape e colet ), fracturi coronare la nivelul…..,
abfracţii la nivelul….
Exemplu: Leziuni odontale necarioase – abraziune generalizata gradul II şi abfracţii la
nivelul coletului dinţilor frontali maxilari. Leziuni carioase complicate netratate şi simple,
preponderent ocluzale tratate incorect, prin obturaţii coronare neadaptate marginal, cu carie
secundară.

DIAGNOSTICUL PARODONTAL se precizează pe Rx

Parodontită marginală cronică superficială

Parodontită marginală cronică profundă…..localizată/generalizată……cu modificări la nivelul

osului alveolar retracţii orizontale/verticale şi/sau la nivelul mucoasei….exprimate în mm

Exemplu: Parodontită marginală cronică profundă localizată la grupul frontal mandibular

cu retracţii osoase verticale de 4-5 mm

DIAGNOSTICUL PROTETIC

3.1.Diagnosticul de edentație se precizează pe MODEL și Rx

Topografic (dupa E. Costa)

•Edentaţie terminală T (max. /mand., dreapta/stânga) absenţa unor premolari şi molari breşa fiind
delimitată numai anterior de dinţi restanţi

9
•Edentaţie laterală L (max. /mand., dreapta/stânga) absenţa unor premolari sau molari breşa fiind
delimitată la ambele extremităţi de dinţi restanţi

•Edentaţie frontală F (max. /mand., dreapta/stânga), absenţa unor incisivi sau canini

•Edentaţie mixtă, absenţa mai multor dinţi din zone diferite (Ex. latero,fronto-latero,terminală
max.-mand. .....etc)

În funcţie de numărul dinţilor lipsă, edentaţiile pot fi reduse, întinse (lipsesc 3-4 dinţi într-
o breşă), extinse(lipsesc dinţii din două zone învecinate formând o singură breşă), subtotale (doar
2-3 dinţi restanţi), totale (lipsesc toţi dinţii de pe o arcadă)

Fiecare breşă poartă o singură denumire şi se notează cu litere T/L/F

Citirea edentaţiei se face de la dreapta la stânga la maxilar si la mandibulă, când se ajunge

la linia mediană se spune litera M iar în scris se trasează o linie orizontală

Clasificarea Kennedy

•Clasa I – edentaţie biterminală (termino-terminala)

•Clasa II – edentaţie uniterminală

•Clasa III- edentaţie laterală, intercalată

•Clasa IV- edentaţie frontală de o parte si de alta a liniei mediane

• Clasificarea trebuie să urmeze extracţiile dentare

• Dacă al treilea molar lipseşte, nu va fi luat în considerare în clasificare

• Dacă al treilea molar este prezent si va fi utilizat ca dinte stâlp, el va fi luat în considerare în
clasificare

• Dacă molarul doi lipseşte şi nu este necesar să fie înlocuit, neavând antagonist, el nu va fi luat
în considerare

• Breşele edentate cele mai posterioare determină ordinea clasei de edentaţie. Alte breşe edentate
decât cele care determină ordinea clasei de edentaţie sunt denumite”modificări” fiind luate în
considerare doar numărul lor. Clasa IV nu are modificări.

Se precizează și migrările.

Se precizează dacă edentaţia este protezată sau nu, corect sau incorrect

10
 Exemplu: Edentaţie maxilară, latero-laterală, redusă, clasa III/1 Kennedy, de etiologie
carioasă cu migrarea prin înclinare a dintilor ce limitează distal edentaţia şi extruzia antagoniştilor
cu reducerea spaţiului protetic în sens orizontal şi vertical. Edentaţia este parţial restaurată, în
cadranul 1 prin punte metalo-acrilică incorect realizată.

3.3.Diagnosticul ocluzal se precizează pe MODEL

Ocluzie echilibrată/dezechilibrată

Ocluzie stabilă/ instabilă/ fără contacte dento-dentare/contacte nefuncționale

Plan de ocluzie modificat – accentuarea curbei sagitale von Spee şi/sau transversale
Wilson/consecutiv migrarilor dentare

Exemplu : Ocluzie stabilă, dezechilibrată prin lipsa unităţilor masticatorii ce au dus la

migrarea dinţilor vecini breşelor edentate şi a restaurărilor incorect realizate cu denivelarea
planului de ocluzie

4.Diagnosticul chirurgical se precizează pe Rx

• Fracturi osoase

• Pneumatizarea sinusului maxilar

• Chisturi

• Tumori

• Incluzia dentară

Diagnosticul este strict prezumtiv şi se limitează doar la descrierea unor imagini

radiologice – transparenţă/opacitate, diametru, delimitare, localizare.

PLAN DE TRATAMENT
11
1.Asanarea cavității bucale presupune:

a. Detartraj și periaj profesional

b. Chirurgical:

• extracția dinților irecuperabili

• rezecție apicală, regularizări de creastă, chistectomii, premolarizari, etc

• intervenții asupra părților moi: gingivectomii, gingivoplastii, frenectomii, frenoplastii

c. Echilibrare ocluzala

• indeprtarea lucrarilor protetice necorespunzatoare

• indepartarea contactelor premature sia a interferentelor

d. Odontal:

• restaurarea coronară directă a dinților ce prezintă leziuni carioase simple sau refacerea

obturațiilor incorecte

• tratamentul endodontic al dinților ce prezintă leziuni carioase complicate

• retratament la nivelul dinților ce prezintă tratament endodontic incorect

e. Parodontal: tratamentul parodontopatiilor marginale cronice este local și general.

2. Protetic:

-în distrucții coronare întinse, modificări de culoare, poziție, anomalii de formă, volum,
pentru imobilizarea dinților: coroane de acoperire (în funcție de topografie, material și cerințe
estetice), coroane de substituție, RCR

-în edentațiile totale: proteză totală acrilică sau supraprotezare pe implante

-în edentațiile parțiale:

a.proteză pluridentară fixă (conjunctă) cu elemente de agregare (microproteze) pe dinții

stâlpi și corp de punte ce înlocuiește dinții lipsă. Dinții stâlpi se aleg în funcție de valoarea lor
implantară, ținând cont de întinderea breșei, numărul breșelor și de valoarea protetică a dinților
lipsă. Se specifică raportul corpului de punte cu creasta în funcție de topografia breșei, de înălțimea
și lățimea crestei și de raportul de ocluzie. Se precizează materialele din care e confecţionată puntea

12
 b. proteză parțială acrilică: este considerată a fi o soluție terapeutică provizorie. Se
specifică numărul de dinți ce trebuie înlocuiți, numărul de şei, numărul și tipul de croșete și pe ce
dinți se aplică.

c. proteza scheletată cu croșete turnate sau cu sisteme speciale. Se specifică numărul de

şei, tipul de conector principal, elementele de menținere, sprijin și stabilitatea (croște turnate:
Ackers, Bonwill, Ney, R.P.I, R.T.I., croșetele în T; sisteme speciale: culise, telescoape, capse,
sisteme articulate, sisteme magnetice) și pe ce dinți se aplică.

Acolo unde este cazul se precizeză tipul de coroane de acoperire modelate corespunzător
în vederea aplicării unor croşete turnate/sârmă sau sisteme speciale

4. Tratament implanto-protetic

• Numar, localizare

13