NTREBAREA TEORETICĂ (nr.

1):

Debitorul a acceptat modificarea „prin lipsa obiecțiilor”. Codul civil spune că tăcerea nu valorează
acceptare. Acceptarea poată consta din „comportament/acțiuni”.
Unii au spus că contractul s-a modificat unilateral de bancă. Însă pentru aceasta Codul civil cere: (1) o
clauză expresă în contractul de credit (și speța nu spune că contractul are așa o clauză) și (2) condițiile
financiare de pe piață să justifice modificarea. Regula dată a fost scrisă pentru situația când banca vrea
să majoreze dobânda, nu să renunțe la ele :)

Analiză: ce înseamnă „email”? Juriștii trebuie să califice totul. Răspuns: art. 22 din Codul civil spune că
un act juridic poate fi comunicat prin poștă electronică. Însă după conținutul său, emailul este o ofertă
de a contracta (un act juridic unilateral).
Unii au spus că, din cauza art. 22 alin.(3) și (4), notificarea „produce efecte”. Este corect. Dar ce efecte?
Ea este o ofertă. Deci ea producele efectele unei oferte. Ea nu poate produce efectele unui contract de
modificare, fiincă încă lipsește acceptarea.
Nu există nicio forță majoră în cazul de față. Art. 904 nu are aplicabilitate. Plățile rămân posibile. Băncile
lucrează. Cei care au menționat forța majoră se vede că nu au privit video privitor la Impedimentul în
afara controlului și Impreviziune.
Sub influența gândirii populare, mulți și-au construit preconcepția că orice „situație excepțională” este o
forță majoră. Recitiți art. 904 - este necesar un IMPEDIMENT. Piedică. 100% nu pot face. În privința
banilor asta e foarte, foarte rar. Fiindcă banii există în natură, iar băncile lucrează.

Suspendarea prescripției prin Dispoziția nr. 1 din 18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale
a Republicii Moldova nu are nimic comun cu speța de față. Aici nu avem un termen de prescripție, ci un
termen de executare a obligației. Nicio dispoziție a Comisiei de până acum nu a modificat termenele de
executare a obligațiilor contractuale.

Deci Andrei (debitorul) trebuie să respecte condițiile contractului. Toată întrebarea în speță este: Care
sunt condițiile contractului? Cele stabilite inițial sau ele s-au modificat eficient prin notificarea băncii?
Unii din voi au intrat în Capitolul Creditul bancar, ceea ce nu era necesar, fiindcă avem o problemă de
încheiere a contractului de modificare.
Unii au menționat „decizia BNM privind modificarea până la 31 mai 2020 a termenelor de scadență a
plăților și/sau a sumelor plăților la aceste credite ce permite acest lucru, lăsând la latitudinea băncilor să
accepte sau nu aceasta în funcție de posibilitate.”
BNM a permis ca un regulator al pieței bancare. Dar băncile când iau decizia de a acorda scutiri sunt
ținute să respecte regulile Codului civil privind modificarea contractelor.

O altă analiză, pe care nu am citit-o la nimeni din voi, este: chiar dacă contractul se consideră că nu s-a
modificat, emailul Băncii trebuie interpretat ca o ofertă irevocabilă. Andrei poate oricând să o accepte,
inclusiv în decembrie 2020.
Aici vedeți cât de important este dacă o ofertă este revocabilă sau irevocabilă.
E drept că emailul nu spune dacă este sau nu revocabilă. Însă: (a) din text este clar că decizia este
definitivă, permanentă; (b) putem aplica regula de interpretare că orice neclaritate se interpretează în
folosul consumatorului (art. 1107(2)).

POZIȚIA MEA (observați că nu scriu „răspunsul corect”) :

Contractul nu a fost modificat, fiindcă Andrei nu a acceptat oferta de modificare. Tăcerea nu valorează
acceptare.
„Codul civil/Articolul 316. Forma actului juridic
(3) Actul juridic care poate fi încheiat verbal se consideră încheiat şi în cazul în care comportamentul
persoanei arată vădit voinţa de a-l încheia.
(4) Tăcerea se consideră exprimare a voinţei de a încheia actul juridic în cazurile prevăzute de lege sau
de acordul părţilor.”

„Articolul 1035. Acceptarea

(2) Dacă, în virtutea ofertei, a practicii stabilite între părţi şi a uzanţelor, acceptantul poate să-şi
manifeste consimţămîntul prin săvîrşirea unor acţiuni fără notificarea ofertantului, acceptarea produce
efecte din momentul săvîrşirii acţiunilor.”
„Articolul 1042. Acceptarea tacită
(1) Tăcerea şi inacţiunea nu valorează acceptarea dacă din lege, din practica stabilită între părţi şi din
uzanţe nu reiese altfel.”

Neplata nu este o acțiune, ci o inacțiune, deci formal nu putem aplica art. 1035 alin.(2). Iar Art. 316 (4) și
1042 (1) ne împiedică să calificăm tăcerea ca acceptare.
Într-un caz extrem, noi putem califica oferta Băncii ca o ofertă irevocabilă, iar Andrei o poate accepta
oricând, chiar și pe durata procesului. Astfel, problema juridică dispare, iar contractul se consideră
modificat.

ÎNTREBĂRILE PRACTICE (nr. 2 și 3 - Poate banca cere totuși, dobânda și cere plata conform vechiului
grafic)
Majoritatea au răspuns corect, au răspuns intuitiv, că este absolut normal banca să nu își poată schimba
poziția. Însă în drept intuiția nu este izvor de drept.
Argumentarea soluției ar fi fost corectă dacă contractul de credit s-ar fi considerat modificat. Însă noi nu
avem o acceptare de către Debitor/Andrei a ofertei de modificare venite de la Bancă.
Dacă am avea, soluția ar fi simplă: Banca trebuie să respecte contractul modificat. Însă noi nu avem o
modificare a contractului în speță.
Unii au vorbit de impreviziune în contextul întrebării nr. 1, la etapa din martie 2020. Discuția este inutilă.
Andrei/debitor dezavantajat nu a cerut renegocierea contractului.
Alții au vorbit de impreviziune în contextul întrebării nr. 2 și 3, pentru a justifica cererea Băncii, din
decembrie 2020, de a se abate de la propriul ei email din martie 2020. Încercarea este bună. Însă una
din condițiile impreviziunii este ca partea dezavantajată (Banca) să nu își fi asumat riscul, iar schimbarea
circumstanțelor să fi fost imprevizibilă. Aici nu este întrunită nicio condiție nici alta. În martie 2020 Banca
a acceptat liber să piardă bani și ea putea să prevadă că economia se va deteriora, iar în decembrie 2020
va veni să regrete renunțările/scutirile pe care le-a făcut în martie 2020.

POZIȚIA MEA (observați că nu scriu „răspunsul corect”) :

Întrebarea nr. 2. Banca a renunțat la dobândă unilateral - obligația de plată a dobânzii s-a stins prin
remitere de datorie (iertarea datoriei). Circa 10 persoane au dat acest răspuns.
Dacă totuși instanța va accepta că a avut loc o modificare a contractului (fiindcă Andrei a acceptat
oferta), atunci datoria nici nu a apărut. Soluția deci e încă mai simplă.

Întrebarea nr. 3. Remiterea de datorie se aplică datoriei, dar nu termenului lor. Deci nu putem aplica
soluția de la întrebarea nr. 2.
Însă comportamentul Băncii de a se abate de la declarațiile ei anterioare sunt de rea-credință și nu
trebuie acceptat de instanță:

„Codul civil/ Articolul 11. Buna-credință

(1) Buna-credință este un standard de conduită a unei părți, caracterizată prin corectitudine, onestitate,
deschidere și luarea în cont a intereselor celeilalte părți la raportul juridic.
(2) În special, este contrar bunei-credințe ca o parte să acționeze în contradicție cu declarațiile pe care
le-a făcut anterior sau cu comportamentul pe care l-a avut anterior în cazul în care cealaltă parte, în
detrimentul său, s-a bazat în mod rezonabil pe acele declarații sau acel comportament.
Articolul 14. Interdicția invocării comportamentului propriu ilicit sau de rea-credință
(2) Nicio persoană nu poate obține un avantaj din comportamentul său ilicit sau de rea-credință.”

CONCLUZII JURIDICE:
1. Dacă primești un act unilateral și el îți este favorabil, nu tăcea, ci răspunde cu ACCEPT! Așa vei putea
argumenta că ai un contract de modificare.
2. Regulile privind oferta și acceptarea sunt mai practice decât v-ați imaginat. Viața e plină de scrisorele
care pe urmă se califică ca oferte sau acceptări.
3. Buna-credință este o supapă (fail safe) care se poate invoca atunci când alte instituții (acceptarea
tacită) eșuează sau nu sunt convingătoare.

CONCLUZII PEDAGOGICE

1. Răspundeți exact la întrebările puse. Dacă sunt 3 întrebări, trebuie să dați 3 răspunsuri, numerotându-
le. Mulți nu au răspuns la fiecare întrebare concret.
2. Atunci când copiați unul de la altul se vede (e drept că cazuri au fost puține). Voi credeți că nu se
vede, dar se vede.
3. 90% din punctajul ce îl primiți constă în calitatea analizei juridice, calificării faptelor, încadrării lor în
norma legală. Doar 10% din punctaj se dă dacă ați ghicit sau nu răspunsul corect (pe intuiție, ghicit pe
cafea, sau pe cititul astrelor, sau din noroc).
4. Puțini au făcut trimitere la articolele Codului civil. Majoritatea au mers pe „echitate”, adică „cum eu
consider că ar fi corect în lipsa unui Cod civil”. Vă reamintesc că echitatea este un izvor subsidiar de
drept, adică se aplică când Codul civil nu are o reglementare (art. 6 alin.(2)), ceea ce nu e cazul nostru.

CU TITLU DE OBSERVAȚIE
1806 niciun răspuns. Mi se pare că 1 student a încercat să transmită, dar așa și nu a reușit.
În privința acestor grupe și tuturor studenților care nu au dat răspuns la speță, vă pot spune doar un
lucru: Creierul se antrenează prin folosire. Use it or lose it.

EPILOG
Situația în care suntem astăzi tot este un test.
Cei care se vor adapta, vor câștiga.
Cei care nu vor face nimic și se vor preface că e greu de intrat pe Google Classroom și răspunde la o
speță, vor avea doar de pierdut.
Nimeni nu crede în aceste scuze. Trăim în era digitală. Dacă puteți citi aceste rânduri, înseamnă că facem
parte din era digitală.

ANEXĂ
Am anexat unele lucrări care cred că au făcut analiza cea mai bună. Nicio lucrare nu oferă o analiză
perfectă, dar, puse împreună, aceste lucrări oferă o analiză foarte bună.