1. Activitatea dominantă la vârsta preșcolară este jocul.

Activitatea dominantă la vârsta fragedă este activitatea cu obiectele care se dezvoltă în

timpul interacțiunii cu omul matur (în această perioadă activitatea cu obiectele este mai
calitativă ca în primul an de viață, copilul începe să utilizeze obiectele în corespundere cu
destinația acestora)
Activitatea dominantă la vârsta primului an de viață este activitatea cu obiectele (apucarea,
aruncarea, eliberarea) și comunicarea emoțională.
2. Odată ce copilul își dezvoltă conștiința de sine, acesta se consideră tot mai independent.
Acest fapt se manifestă prin pretinderea la aceeași libertate, aceleași posibilități, ca și
oamenii adulți, Criza de la 3 ani constă în tensionarea relațiilor sociale ale copilului care se
manifestă în contradicția dintre dorințele proprii și cerințele înaintate de cei maturi.
Respectiv, apar și primele dificultăți în interacțiunea și comunicarea adulților cu copilul.
Păstrarea atitudinii de mai înainte față de copil cauzează conflicte stabile.
Criza poate fi depășită prin schimbarea atitudinii omului matur, oferindu-I copilului
independență în limita posibilului.
3. La vârsta de 18 luni, maturii ce înconjoară copilul trebuie să cânte cântece, însonțite de bătăi
din palme, să se joace cu jucării sau cărți care emit sunete, să vorbească copilului despre cee
ace face ( de exemplu: „Mami își încalță pantofii”), să numească obiectele pe care le vede
copilul (de exemplu: animale, haine, obiecte din casă, etc.), să repete din urma copilului
cuvintele pronunțate de el cu mici adăugări (de exemplu: copilul spune „apă”, părintele îi
răspunde „apă te rog” sau „mai multă apă”), să folosească obiecte sau gesture ca copilul să
înțeleagă instrucțiunile și întrebările (de exemplu: să i se dea copilului 2-3 opțiuni ca copilul
să aibă din ce allege: „asta e piciorușul sau nasul tău?”, „vrei mașinuța sau tractorașul”). La
limita vârstei de 3 ani copilul poate povesti ce au făcut personajele din povești, desene
animate. Și pe lângă asta, părintele trebuie să aloce timp să asculte copilul ce a făcut pe
parcursul zile, ce a mâncat, unde a fost, cu cine s-a jucat, etc.
4. La vârsta preșcolară activitatea dominantă rămâne a fi jocul, însă acesta este considerabil
diferențiat de jocul din perioada precoce, anume prin faptul că jocul este corelat cu sarcinile
de ordin instructive educativ.
Vârsta respectivă este foarte importantă pentru că copilul formează capacități general umane.
Acest fenomen este favorizat de mediul social, de grupurile în care este integrat copilul. În
perioada data copilul învață cum să se comporte în timpul mesei, igiena personală, își
dezvoltă cultura de a se îmbrăca, se învață să-și facă toaleta, etc. Lucrul dat semnifică că
copilul devine tot mai independent în legătură cu unele aspect ale vieții. De aici
concluzionăm că delimitarea subperioadelor la vârsta preșcolară este necesară pentru că
copilul de 3 ani se deosebește mult de copilul la 5 ani, la fel cum și copilul la 5 ani se
deosebește de copilul la 7 ani. Trecerea de la dependență față de părinți, anxietate, adaptare
dificilă la mediul de grădiniță, spre dezvoltarea relațiilor sociale, mărirea inteligenței, etc.
5. Importanța jocului pe roluri la vârsta preșcolară constă în faptul că copilul poate să arate ce
vede ș ice simte în legătură cu lucrurile care au importanță pentru dânsul în viața lui. Pe
lângă aceasta, copilul descoperă empatia, învață cum poate rezolva anumite probleme, află
ce simte și cum trăiesc anumite persoane, exersează și dezvoltă imaginația, găsește curajul de
a se exprima liber pentru că o face prin intermediul personajului.