MINISTERUL EDUCAȚIEI SI CULTURII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TRANSFRONTALIERA “DUNAREA DE JOS” GALATI

FACULTATEA EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Referat

Importanta muzicii in dansuri sportive

Verificat: Olga CRAIJDAN

doctor, conferențiar universitar
_________________________

Autor: Catalin BAGHICI

Student la anul I,
specialitatea Educatie fizica si sport.
_________________________

Chișinău – 2019
 Cuprins.
1.Introducere
2.Ce este muzica/dansul
3.Istoria dansului
 Introducere

“Muzica este o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu şi desfătarea permisă

sufletului.”
Johann Sebastian Bach

“Dansul este în noi şi în tot ce ne înconjoară, să ne deschidem ca el”

Susanne Chui

Dansul reprezintă o descărcare prin ritm şi mişcare a sentimentelor şi trăirilor, prin

dans exprimăm bucuria, tristeţea, iubirea sau dorinţa. Prin dans socializăm şi
comunicăm, indiferent de limba vorbită sau din cultura din care venim. Dansul
formează şi întăreşte spiritul de echipă sau de competiţie.

Pe lângă beneficiile asupra spiritului, multe dansuri au un efect pozitiv şi

comportamentului şi asupra trupului nostru, menţinându-l în formă. Şi ajuta nu
doar dansul, ci şi muzica care îl însoţeşte întotdeauna.

Ce este dansul/muzica

Dansul este o pasinune, o arta, un mod de viata, o terapie, o evadare din cotidian, o
manifestare culturala sau religioasa, un prilej de a te intanli cu prietenii si
exemplele pot continua.

Prin dans oamenii creaza noi legaturi si le consolideaza pe cele existente.

Un factor indispensabil pentru a face posibila miscarea dansului il reprezinta

ritmul. Dansul este dependent de muzica. Prin dans muzica capata forma, devina
perceptibila si vizibila ochiului.
 Muzica este arta de a exprima sentimente si idei ci ajutorul sunetelor combinate
intr-o maniera specifica.

Istoria dansului

Înainte de inventarea scrisului dansul era mijloc de expresie pentru a transmite

poveştile de la o generaţie la alta, şi, înainte de a exista tratamente medicale,
dansul a fost metodă de vindecare.

Primele manifestari ale dansului au venit inca din vremuri indepartate, in jurul
vetrelor de foc, cand stramosii nostri vanatori-culegatori au inceput sa foloseasca
miscari frenetice si regulate pentru a invoca forte supranaturale si divinitatile pe
care le venerau.
 
Aceste transe sprirituale, manifestate prin dans, aveau un caracter ritualic cu scopul
de a pregati oamenii in batalii sau de a le asigura un oarecare succes in expeditiile
de vantoare.
 
Alaturi de desenele ruprestre, dansul a fost una dintre primele manifestari artistice
ale umanitatii.
 
Dansul a stat la temelia oricarei civilizatii stravechi. Aici orice etapa din viata
omului, de rand sau nobil, era reprezentata prin dans: dansuri de nastere, dansuri de
nunta, dansuri de razboi, dansuri de inmormantare, dansuri pentru bunastare,
dansuri pentru incantatii si vindecare s.a.m.d
 
Civilizatiile „fondatoare” ale culturii europene, mai exact civilizatia elena si
romana, au pus bazele primelor scoli de dans din istorie, dansul fiind considerat o
 disciplina de baza in formarea unei persoane.

Universalitatea dansului si muzicii

Incă de la începuturile omenirii dansul a vorbit prin mişcare, despre naştere,

moarte, anotimpuri şi renaşterea naturii, despre copii, adolescenţi, căsătorie,
plecarea la vânătoare, război sau victorii tribale.

Muzica şi dansul s-au născut şi au evoluat împreună şi, în timp, dansul a căpătat
semnificaţii diferite şi s-a diversificat odată cu societatea, cu normele sociale,
culturale sau estetice.

Dansurile folclorice şi-au rafinat impetuozitatea prin mişcări elaborate şi, prin

secolul XVI, s-au născut dansurile de salon, care arătau manierele şi eleganţa
dansatorilor de la curţile nobililor.

Dansurile aristrocraţiei, menuetul şi polka, au devenit populare şi printre oamenii

de rând, dar niciunul n-a ajuns mai popular decât valsul, dansat pentru prima dată
la curţile austriece în secolul al XVII-lea.

Prin anii 1840 a venit în America, din Irlanda, The Clag dance, dansat cu pantofi
făcuţi din lemn, devenit The Tap dance când pantofilor li s-a aplicat o porţiune de
metal pentru menţinea ritmului.

Pe la începutul secolului XX au venit în Europa şi Statele

Unite tangoul şi maxixe, născute în cartierele sărace de imigranţi din Buenos
Aires şi Montevideo. Tangoul se dansase pe străzi, în spelunci şi bordeluri, dar la
Paris a intrat direct în saloanele de dans şi, ceva mai târziu, a fost introdus şi în
dansul sportive, apoi s-a reîntors în Argentina, dar cu o aura de eveniment
monden. 
 Din America Latină au venit şi rumba, salsa, mambo, merengue, bossa
nova sau cha-cha-cha, dar şi ritmurile şi mişcările africane şi au apărut astfel noile
stiluri swing,
jitterbug, twist, boogie şi mai târziu disco, care aveau un mod extreme de liber de
a improviza mişcările, multe dintre aceste stiluri muzicale, şi de dans, fiind create
unul pentru celălalt şi evoluând împreună.

Anii '50 au adus rock-n-roll-ul, devenit rapid stare de spirit şi stil de viaţa. Rege a
fost Elvis Presley, un băiat sărac şi timid, care atunci când a urcat pe scenă şi a
început să cânte şi să-şi mişte corpul într-un stil extrem de energic,a provocat
imediat ţipete de uimire şi admiraţie.

Anii '70 au adus break-dance-ul, denumit iniţial B-boying sau breaking, un stil

de dans de stradă, format și dezvoltat ca parte a culturii tinerilor afro-americani şi
portoricani din New York.

Despre dans

Copiii trebuie să-și exprime și să-și comunice ideile și să li se ofere posibilitatea de

a lua decizii creative, chiar și la o vârstă fragedă. Această luare a deciziilor
promovează stimă de sine și gândire independentă pentru copii.
Învățarea mișcării altora ajută la extinderea vocabularului mișcării copilului în
timp ce creează o mișcare proprie îi va pune copilul într-un rol didactic și îi va da
șansa ca vocea să fie auzită.

Acordarea de către studenți a libertății de a face alegeri în cadrul unei structuri îi

încurajează să ajungă dincolo de ceea ce le vine ușor și să-și folosească imaginația,
permițându-le astfel să-și testeze propriile limite personale.

Dansul îi ajută pe elevi să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși și pe lumea în care

trăiesc. Prin intermediul artelor, profesorii pot învăța adesea copiii să recunoască
contribuția tuturor culturilor la structura societății noastre și să sporească
înțelegerea diversității și a valorilor tuturor oamenilor.
Dansul se îmbogățește cu această sarcină prin învățarea dansurilor tradiționale și
prin crearea de noi bazate pe ideile copiilor. Dansul sporește, de asemenea,
aptitudinile de percepție, observare și concentrare care vor ajuta, fără îndoială, pe
oameni in toate sferele vietii.

Concluzia

Dansul și Muzica sunt strâns legate între ele , însă dependența mai mare este a
dansului de muzică , nu invers , deoarece este foarte greu sa dansezi fară muzică .

Multe forme de muzică și dans au fost create și efectuate împreună. A continuat

împreună această evoluție dea lungul veacurilor cu forme de dans și muzică cum ar
fi: vals vienez, Jig, tango, disco, salsa, electronic dance și hip-hop. Unele genuri
muzicale au de asemenea o formă de dans , paralelă , cum ar fi muzica și dansul
barocului în timp ce altele sau dezvoltat separat.

Deși dansul este deseori acompaniat de muzică , el poate de asemnea fi prezentat

independent sau își poate asigura propriul acompaniament.Dansul prezentat
împreună cu muzica poate sau nu poate fi efectuat pe ritmul muzicii , depinzând de
stilul dansului .
Despre dansul efectuat fară muzică se spune că poate fi dansat pe propriul ritm .
 Referinte
1. cda-acd.ca
2. iti-worldwide.org
3. international-dance-day.org
4. http://www.camarilloacademy.com/2011/09/why-dance/

5. Discographies: Dance, Music, Culture and the Politics of Sound.

Ewan Pearson și Jeremy Gilbert