Altfel de spații

În lucrarea de față Michael Foucault tratează problema spațiului în epoca

contemporană. Spațiul ajunge să determine existența umană, în totală opoziție cu timpul, care
nu mai pune aceleași probleme. Dacă în secolul al XIX-lea aveam de a face cu o
„desacralizare” a timpului, în contemporaneitate ne confruntăm cu o desacralizare a spațiului.
Aceasta are loc o dată cu descoperirile lui Galilei. Nu putem să vorbim însă de o desacralizare
totală a spațiului deoarece păstrăm încă învăluite de o aură sacră spațiul familial, spațiul
cultural, spațiul privat, spațiul public, etc.Foucault identifică trei tipuri de spații: utopia, spațiu
ideal și ireal, heterotopia, care se află la polul opus al utopiei și un spațiu mixt –oglinda.

Cele care prezintă cel mai mare interes pentru Foucault sunt heterotopiile. Acestea
reușesc să ilustreze o întreagă istorie a lumii, trecând de la cimitire, la cinematografe, la
primele heterotopii reprezentate de grădinile antice, la bordeluri și colonii (forme extreme de
heterotopii) și până la nave (heterotopia prin excelență). Acestea presupun un sistem de
deschidere și închidere care implică anumite practici și ritualuri.