STAGIUL 2

PATOLOGIE ORALA

CLASIFICAREA LEZIUNILOR
MUCOASEI BUCALE

Afecţiunile mucoasei bucale pot fi clasificate după mai multe criterii:

localizare topografică, extindere, evoluţie (acute, subacute, cronice), singulare sau
asociate.
Clasificarea etiologică este dificilă motiv pentru care se foloseşte clasificarea
după leziunile elementare (aspecte macroscopice lezionale).
Din punct de vedere al localizării distingem:
1. gingivite ( procese inflamatorii gingivale);
2. stomatite inflamaţie locală a mucoasei orale asociată cu cea gingivală (gingivo-
stomatita);
3. cheilite inflamaţii ale mucoasei buzelor;
4. glosite inflamaţii ale mucoasei linguale;
Leziunile elementare întâlnite în aceste afecţiuni pot să fie:
a) eritem;
b) maculă;
c) papulă;
d) veziculă;
e) bulă;
f) pustulă;
g) eroziune;
h) fisură;
i) ulceraţie;
Aceste leziuni elementare se întâlnesc mai frecvent asociate decât singulare,
astfel: gingivitele şi gingivostomatitele se pot prezenta ca eritematoase, ulceroase,
veziculoase, buloase, veziculo- buloase, pustuloase, ulcero- necrotice, veziculo-
pustuloase,

Aceste leziuni se pot prezenta ca şi simptomatice, în cadrul unor afecţiuni în

cadrul aspectelor clinice din: intoxicaţii cu metale, carenţe vitaminice, discrazii, boli
infecţioase şi virale, afecţiuni micotice, cele provocate de antibioterapie, boli
specifice (TBC, Lues), afecţiuni cronice ale mucoasei bucale.
În aceste situaţii clinice, leziunile elementare se suprapun cu simptomele
caracteristice bolilor sistemice.

2.2. STOMATITELE

Elementul preponderent este eritemul (congestia) mucoasei, ca expresie a

localizării inflamaţiei la nivelul cavităţii bucale, poate fi limitat la nivelul gingiei
(gingivită), dar poate cuprinde şi toată mucoasa(stomatită), asociate gingivo-
stomatită, sau în placarde izolate prin zone de mucoasă sănătoasă.
Eritemul simplu este roşu aprins, cu alterări epidermice (epiteliale) de aspect
opalin dat de infiltraţii leucocitare sau depozite de fibrină cu eroziuni.
Din punct de vedere etiologic desprindem :
1. Factori locali:
- igiena bucală deficitară;
- tartrul;
- leziuni carioase;
- obturaţii debordante;
- lipsa punctelor de contact;
- resturi radiculare;
- croşete;
- aparate gnato- protetice fixe sau mobile (neadaptate).
2. Factori generali:
- febre eruptive;
- boli hepatice (hepatită cronică, ciroze hepatice);
- boli renale;
- boli endocrine;
- boli digestive (dispepsii);
Clinic gingivo-stomatitele eritematoase pot fi: gingivostomatitele eritematoase
(simple), pultacee, gingivite hiperplazice, stomatite eritematoase.

Gingivitele se pot prezenta: acute, subacute, cronice şi pot cuprinde numai papila
(papilită), sau şi marginea gingivală liberă şi gingia fixă (gingivite difuze).
Clinic, semnele gingivitei sunt: tumefacţie gingivală, congestie, sângerare precoce,
sensibilitate la periaj, senzaţie de tensiune, usturime, prurit, arsură gingivală.
 În forma cronică, semnele sunt mai atenuate şi mai uşor suportate de către
pacient.
Gingivitele hiperplazice pot fi date de factori:
- endogeni(diabet);
- hormonali(sarcină, pubertate);
- carenţe vitaminice(C);
- medicamentoşi (hidantoină şi antagonişti de calciu);
- idiopatici (fibromatoza gingivală);
- boli sanguine(leucemie acută, agranulocitoză);

2.2.1.STOMATITA ERITEMATOASĂ
Este o afecţiune care apare în cadrul unor boli eruptive, febrile, la copii
caşectici, diabet zaharat, disendocrinii,pacienţi cu boli hepatice, enterocolite,
malabsorbţie, boli renale (nefrită), caracterizată în general prin mucoasă tumefiată,
congestivă, aspect roşu aprins.

2.2.2.STOMATITA DE PROTEZĂ
Este cunoscută şi sub numele de stomatita levurică de sub placa protetică.
Factorii predispozanţi sunt reprezentaţi de tratamente prelungite cu antibiotice,
leziuni de decubit prin suprasolicitare, maladiile sistemice, diabetul zaharat.
Apare sub placa de proteză, datorită unei igiene deficitare, a purtării
permanente a lucrării protetice (ziua şi noaptea), fiind astfel favorizată dezvoltarea
florei microbiene şi miceliene (candida albicans) în spaţiul dintre proteză şi câmpul
protetic. Această stomatită copiază conturul protezei, motiv pentru care, a fost fals
denumită şi alergică. Aspectul clinic al stomatitei levurice de sub placa protetică
seamănă cu candidoza cronică din muguet.
Clinic stomatita se manifestă prin:
- mucoasă roşie, uscată, tumefiată care poartă amprenta dinţilor lingual şi
jugal;
- patul mucos corespunde dinţilor protezei, este în întregime interesat
inflamator, uneori are aspect opalin datorită persistenţei factorilor de iritaţie
(infiltrate leucocitare);
- halenă;
- trismus;
- adenopatie satelită;
Se asociază şi tulburări funcţionale:
- disfagie;
- disfonie;
- sialoree;
- jenă la masticaţie;
 Tratamentul stomatitei de sub placa protetică impune prioritar repaus în
purtarea protezei, readaptarea corespunzătoare a acesteia, igienă bucală
satisfăcătoare, alternarea purtării protezei.
În general tratamentul stomatitelor impune: îndepărtarea depozitelor moi şi de
fibrină cu tampoane îmbibate în soluţie de cloramină, apă oxigenată, spălături largi
bucale cu clorhexidină, cloramină 3%, antiseptice slabe, permanganat de potasiu,
ceai de muşeţel (romazulan), apă călduţă, igienă corespunzătoare, spălături din
jumătate în jumătate de oră, aplicarea de colutoriu (30 gr glicerină cu 100 mg
Fenergan)
Tratamentul: a) general (al afecţiunii de fond sistemice):
- vitaminoterapie (vitaminaC, complexul de vitamine B, regim
vegetarian).
b) local:
- igiena cavităţii bucale şi a protezei;
- tratament stomatologic (medicamentos antiinflamator şi antimicrobian,
îndepărtarea resturilor radiculare, a obturaţiilor şi lucrărilor protetice neadaptate,
restaorarea morfologică coronară funcţională, control periodic) ;

2.2.3.STOMATITA GANGRENOASĂ

Cunoscută şi sub numele cancrum oris, apare la persoanele cu deficienţe de

imunitate, nutriţie şi afecţiuni psihice.
Apere sub forma unei ulceraţii gingivale la nivelul mucoasei jugale şi linguale,
având în centru elemente de necroză de culoare cenuşiu închis cu un şanţ delimitant
periferic.
Evoluţia poate fi spre os şi produce o denudare cu deperiostare, avulsie
dentară, fie la nivelul palatului spre fosele nazale care determină o comunicare oro-
nazală, sau spre obraz, ceea ce facilitează perforarea lor şi implicit ulceraţii la acest
nivel cu caracter gangrenos.

2.3. CHEILITELE

2.3.1.CHEILITA GLANDULARĂ

Este tradusă printr-o creştere în volum a glandelor salivare accesorii

(auxiliare), cu aspect nodular, alături de inflamarea şi dilatarea orificiilor canalelor
excretorii, apar ca nişte macule roşii (pete).
Se cunosc trei tipuri de cheilită glandulară:
- simplă – care este cel mai frecvent întâlnită, reprezentată prin multiple
leziuni nodulare (de mărimea unei gămălii de ac);
- superficială – cu prezenţa unor induraţii şi ulceraţii atât superficiale
cât şi profunde;
- supurativă (cheilita glandulară aposteomatoasă);
Din punct de vedere clinic tipul supurativ profund se caracterizează prin
abcese cu traiecte fistuloase.
Cheilita glandulară este considerată o leziune precanceroasă.

2.3.2.CHEILITA GRANULOMATOASĂ
(MERCKELSON-ROSENTHAL)

Este cea mai frecventă inflamaţie difuză la nivelul buzei inferioare, de aspect
angioneurotic. La palpare buza este fermă, pot apare vezicule, pustule sau fisuri.
Caracteristică este asocierea cu paralizia facială şi limba scrotală ceea ce duce
la triada sindromului Merckelson- Rosenthal.
Tratamentul:
- steroizi;
- chirurgical;
- uneori o regresie spontană a simptomelor;

2.3.3. HIPERPLAZIA EPITELIALĂ FOCALĂ

(BOALA LUI HECK)
Este caracterizată prin leziuni nodulare de 1,5 mm, de consistenţă moale, fără
modificări de culoare, care uneori după 4-6 luni regresează, cel mai frecvent este
localizată la nivelul buzei inferioare şi la copii între 3- 16 ani.

2.3.4.MACULELE MELANOTICE
Pot să se localizeze labial şi oral, sunt leziuni pigmentate asimptomatice, fie
singulare, fie multiple, de culoare brună sau neagră situate aproape de linia mediană.
Definiţia de maculă melanotică se atribuie leziunilor ce nu au o etiologie bine
definită.
Leziunile cu etiologie definită se întîlnesc în: boala Addison, pigmentarea rasială,
pigmentarea nicotinică, traume, post infecţii prelungite în lichenul plan.

2.3.5.GRANULELE LUI FORDICE

 Sunt glande sebacee individuale, inclavate embriologic în mucoasa labială sau
jugală şi se prezintă sub forma unor papule galbene sau alb cremoase.

2.3.6.CHEILITA ACTINICĂ

Apare frecvent la nivelul buzei inferioare, datorată expunerii timp îndelungat

la radiaţiile solare. În faza incipientă, buza inferioară este keratozică cu dispariţia
roşului buzelor, ulterior apar zone focale albe, difuze sau netede iar cu timpul buza
devine de o consistenţă fermă, tumefiată, cu aspect solzos, iar în final apar ulceraţii
cu cruste.
Această afecţiune reprezintă o stare precanceroasă.
Tratamentul este chirurgical, iar local aplicaţii cu 5 Fluoruracil.

2.3.7.CHEILITA CANDIDOZICĂ

Apare frecvent la copii şi indivizii cu obiceiuri vicioase precum cel de sugere

a buzei.
Se manifestă prin apariţia tulburărilor în nutriţia buzei, care prezintă prezintă
fisuri verticale şi durere la alimente fierbinţi; tegumentele perilabiale sunt roşii,
atrofice şi fisurate.
Tratamentul se realizează prin întreruperea obiceiului vicios şi aplicare de
unguente antimicotice, gen Nistatin.

2.3.8.CHEILITA ANGULARĂ

Denumită şi perles, cheilita candidozică sau micoză interlabială apare frecvent

la femei după 55 ani şi la purtătorii de proteze, la care din punct de vedere medical,
dimensiunea verticală de ocluzie (DVO) este incorect determinată sau micşorată.
Această afecţiune se manifestă prin fisuri radiale la nivelul comisurii buzelor
(bucale).

2.3.9.CHEILITA EXFOLIATIVĂ

Apare frecvent la femei tinere şi adolescente, sub forma unor leziuni fisurale,
singulare sau multiple care se cicatrizează, lăsând un aspect de cicatrice alb- gălbuie,
sau se ulcerează fiind acoperite de cruste hemoragice; apar infecţii cu candida sau
alte infecţii orale.
Tratamentul este eficient prin îndepărtarea factorilor predispozanţi şi
medicaţie antifungică.
 2.4. AFECŢIUNI ALE LIMBII

2.4.1.MICROGLOSIA
Este de obicei o afecţiune congenitală, limba rudimentară cu tulburări fonetice
şi masticatorii.

2.4.2.MACROGLOSIA
Se manifestă printr-o creştere în volum a limbii; poate fi o afecţiune
congenitală cu o hipertrofie musculară generalizată.
Secundar poate apare în : limfangiom, hemangiom, hipotiroidism,
acromegalie determinând tulburări ale relaţiilor ocluzale şi deplasări dentare.

2.4.3.ANCHILOGLOSIA
Reprezintă fuzinea dintre limbă şi planşeu, care poate fi totală şi determină
tulburări de masticaţie, sau parţială cu frenul scurt când pacientul va suferi tulburări
fonetice.

2.4.4.LIMBA BIFIDĂ
Despicată total, se întâlneşte foarte rar, iar parţial când cele două jumătăţi nu
se unesc pe linia mediană, vârful este despicat. Această afecţiune se întâlneşte în
sindromul oro- facial digital.

2.4.5.LIMBA FISURATĂ
Prezintă pe faţa dorsală un număr important de şanţuri ce sunt dispuse de-a
lungul liniei mediane; această afecţiune fiind asociată şi cu limba geografică.
Etiologie: factori traumatici cronici şi deficienţe vitaminice.

2.4.6.GLOSODINIA
Este frecvent întâlnită la femei în climateriu, cu suferinţe nevrotice, psihice;
durerea apare fără un suport morfopatologic.
Sunt incriminaţi anumiţi factori atât locali, cât şi generali:
• factori locali- carii, tartru, lucrări protetice;
• factori generali- tuberculoza ( TBC ), intoxicaţii medicamentoase;
Pot apare:
- dureri la nivelul mucoasei în forma parestezică; -
dureri în profunzime întâlnite în forma reumatică; - şi
nevralgii în nevrite la nivelul nervului lingual;

2.4.7.TULBURĂRI MOTORII ALE LIMBII

Apar sub forma unor pareze unilaterale sau bilaterale, cu afectarea nervului
hipoglos sau în tumori ale bazei craniului.

2.4.8.MODIFICĂRI DISCHINETICE LINGUALE

Sunt afecţiuni caracterizate prin mişcări ale limbii greu de stăpânit care pot fi
întâlnite în boala Parckinson.

2.4.9.TULBURĂRI DE SENSIBILITATE GUSTATIVĂ

Traduse prin diminuarea simţului gustativ si denumite ca hipoagenezie.

2.5.GLOSITE

2.5.1.GLOSITA ROMBOIDALĂ

Este o afecţiune congenitală datorată retragerii tuberusului impar, înaintea

fuziunii jumătăţilor laterale a limbii.
Clinic se prezintă ca o placă (pată) rombică (ovală), roşietică, uşor
mamelonată, pe faţa dorsală a limbii , înaintea “ V “ lingual.
Frecvenţa este de trei cazuri la o mie de subiecţi, la bărbaţi fiind de trei ori
mai des decât la femei, putând să se asocieze cu paracheratoză şi fungi.
Tratamentul este antifungic: Nistatin.

2.5.2.GLOSITA MIGRATORIE BENIGNĂ

Cunoscută şi sub denumirea de limba geografică, se asociază cu infecţii

fungice, bacteriene, stres emoţional, poate fi întâlnită în psoriazis, etiologia acestei
boli este necunoscută.
Frecvenţa este crescută la femei, statisticile au relevat faptul că 2% din
populaţia Americii suferă de această afecţiune.
 Clinic se întâlnesc arii mici rotunde sau neregulate, de keratinizare şi
descuamare a papilelor filiforme, cu apariţia zone congestive, înconjurate de margini
albe sau alb- gălbui.
Caracteristic este faptul că aceste zone migrează, fuzionează, regresează,
dispar şi reapar. Diagnosticul pozitiv al limbii geografice se bazează pe: apariţia în
copilărie, caracterul migrator al leziunii şi eviluţia de lungă durată. Dintre elementele
prezente sunt şi senzaţia de gâdilare, în rest afecţiunea fiind asimptomatică.

2.5.3.LIMBA NEAGRĂ PĂROASĂ

Clinic se observă hipertrofia papilelor filiforme cu descuamare redusă, până

la absenţă; culoarea papilelor variază de la brun maroniu la negru, explicată prin
mecanismul de hiperkeratoză, în funcţie şi de factorul microbian, nicotină, melanină.
Diagnosticul pozitiv se bazează pe hipertrofia papilelor filiforme, alungirea şi
îngroşarea lor, keratoza pe linia mediană.
Caracteristică este şi limba simptomatică cu papile filiforme, hipertrofiate
care se întâlneşte în anemii, infecţii cu fungi, utilizarea timp îndelungat a
antibioticelor cu spectru larg, radioterapie, ape de gură cu perborat de sodiu şi apă
oxigenată, la marii fumători.

2.5.4.GLOSITA DISPEPTICĂ

Clinic se observă limba de culoare roşu intens, tumefiată cu hipertrofia

papilelor sau albă cu edem discret, denumită şi limbă încărcată.
Tratamentul se orientează în două direcţii: asupra bolii generale şi tratament
cu antifungice.

2.5.5.GLOSITA CAŞECTICĂ

Este specifică bolnavilor aflaţi în suferinţe generale grave şi convalescenţă.

Clinic se observă vârful limbii neted, depapilat, de culoare roşie, eritematos,
cu fisuri dureroase.

2.5.6.GLOSITA ELECTROGALVANICĂ

Manifestată printr-o congestie inflamatorie a mucoasei linguale în condiţii de

bimetalism.