Catedra de igienă generală Lucrul individual al studenților 2019-2020

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE ‘’NICOLAE TESTEMIȚANU’’

Catedra de igienă generală

Ș eful Catedrei,
dr. hab. șt., prof. univ.
Ion Bahnarel

Referat
„Studiul obiceiurilor alimentare ale populației din diferite ță ri”

Elaborat: Dudnic Vadim, M1810

Controlat: Ciobanu Elena
dr. șt. med., conf. univ.

Nota:

CHIȘINĂU, 2020

1
CUPRINS___________________________________________________________________

Introducere.......................................................................................................................................................... 3
Obiceiurile alimentare în SUA și Canada.................................................................................. 4
Obiceiurile alimentare în Asia....................................................................................................... 6
Obiceiurile alimentare în America Latină........................…………………………………… 8
Obiceiurile alimentare în Europa............................................................. .......................... 10
Concluzie............................................................................................................................................................. 12
Bibliografie........................................................................................................................................................ 13

2
INTRODUCERE____________________________________________________________

Toată lumea știe, că hrana este necesară pentru funcționarea normală a organismului.
Sursa materialelor de construcție și a energiei necesare organismului sunt nutrienții care
provin din mediu, în principal din alimente. Dacă mâ ncarea nu intră în organism, o
persoană simte foamea. Dar, din pă cate, foamea nu vă va spune ce nutrienți și în ce
cantitate sunt necesare pentru o persoană . De multe ori mâ ncă m ce este gustos, ce poate fi
gă tit rapid și nu ne gâ ndim la utilitatea și la calitatea bună a alimentelor utilizate.
Medicii spun că o bună nutriție este o condiție importantă pentru menținerea să nă tă ții și
productivită ții ridicate a adulților, iar pentru copii este, de asemenea, o condiție necesară
pentru creștere și dezvoltare.
Pentru creșterea normală , dezvoltarea și menținerea funcțiilor vitale, organismul are
nevoie de proteine, gră simi, carbohidrați, vitamine și să ruri minerale . Alimentația slabă
este una dintre principalele cauze ale bolilor cardiovasculare, a bolilor sistemului digestiv,
a bolilor asociate tulbură rilor metabolice. Supraalimentarea periodică , consumul în exces
de carbohidrați și gră simi sunt cauza dezvoltă rii unor boli metabolice precum obezitatea și
diabetul.
Fiecare om, fiecare familie, chiar fiecare societate își are tipul să u alimentar. Între om și
alimentația sa există o relație, care deseori este mult mai profundă chiar decâ t ar dori omul
să fie. Obiceiurile și gusturile alimentare transmise prin tradiție sunt uneori aproape
imposibil de schimbat într-o singură generatie.
Una dintre cele mai vechi ocupații ale omului era gă titul, astfel de-a lungul timpului, între
diferite popoare s-au format nu numai abilită ți culinare, ci și afecțiune și preferințe.
Tră să turile culinare au evoluat sub influența multor factori: locație geografică ,
caracteristici climatice, oportunită ți economice, anumite tradiții și multe altele.

3
Obiceiurile alimentare din SUA și Canada___________________________

Americanii moderni își petrec majoritatea vieții la serviciu și gă tesc foarte puțin acasă .
Ț ara se hră nește cu produse care au fost prelucrate profund. Acestea sunt conserve,
cereale, alimente congelate. Sandwich-urile și câ rnații sunt utilizați pe scară largă ca
gustă ri..Poate de aceea, uneori, bucă tă ria locală este comparată cu „mâ ncarea din avion”.
Toate tipurile de carne și produse de pește sunt prezente în bucă tă ria americană .Din
pă cate, hamburgerii și cartofii pră jiți, mâ ncați cu cola, nu sunt o parodie a culturii
americane, ci o realitate aspră care a transformat obezitatea într-o problemă la scară
națională . Mâ ncarea completă , proaspă t pregă tită poate fi adesea gustată doar în
restaurante scumpe.

Copiii din Statele Unite pot achiziționa cu ușurință un hamburger și Cola chiar în cantina
școlii. Un pas progresiv este interzicerea publicită ții fast-food în școli și apariția unei
reclame care să ofere înlocuirea colei obișnuite cu cea dietică (al că rui conținut caloric este
doar puțin mai mic). Potrivit nutriționiștilor americani, înlocuirea unui prâ nz tradițional
școlar cu un mă r, o banană și o sticlă de apă ar reduce mortalitatea prin obezitate în râ ndul
copiilor și adolescenților cu 30% - 40%.

Majoritatea americanilor nu sunt conștienți de faptul că alimentele cu care își hră nesc
copiii le asigură acestora mari riscuri de a se îmbolnă vi de cancer. Ei mă car nu se obosesc
să se gâ ndească la faptul că , oferindu-le copiilor alimente de tip fast-food , îi supun unui
pericol la fel de mare ca atunci câ nd le permit să fumeze țigă ri .

Micul dejun deobicei începe cu că șuri și cu legume dulci de culoare oranj - morcovi,
cartofi dulci, dovlecei. Mai mult decâ t atâ t, copilului i se oferă atâ tea legume câ t acceptă el
însuși să mă nâ nce . Produsele din lapte acru nu sunt populare aici - mamele rusești se
plâ ng că este aproape imposibil să gă sești caș sau chefir în SUA.

*Un studiu despre percepţiile, atitudinile și comportamentele tinerilor americani arată că

aceștia obișnuiesc să arunce mâncarea fără a considera că există o problemă reală în modul în
care se raportează la alimente și la deșeurile alimentare.

Rezultatele sunt cu atâ t mai îngrijoră toare cu câ t, în societatea americană , gă sirea unei
soluţii la irosirea alimentelor este presantă , peste o treime din mâ ncare ajungâ nd, în final,
la coșul de gunoi.

Un studiu din 2018, realizat de cercetă tori de la Universitatea din Illinois, a analizat

modul în care studenţii care locuiesc în campus și în afara lui percep consumul de alimente.
Studenţilor li s-a cerut să menţioneze unde au mâ ncat, ce alimente au folosit și care a fost
4
destinaţia resturilor alimentare. Rezultatele au ară tat că tinerii se înscriu în trendul
risipitor al societă ţii, aruncâ nd chiar mai multă mâ ncare decâ t adulţii și simţindu-se prea
puţini responsabili de comportamentul lor.

Unele comportamente de gestionare a alimentelor fie nu au fost deprinse, fie nu au fost

considerate necesare, a mai ară tat studiul. Studenţii ar putea fi instruiţi asupra planifică rii
meselor sau a cumpă ră turilor, așa încâ t procentul alimentelor perisabile care ajung la
gunoi să fie câ t mai mic, însă e dificil ca ei să asimileze și să practice informaţii care nu se
pliază pe stilul de viaţă al unui student din campus, obișnuit să ia masa la cantină .

Per ansamblu, studiind și comportamentul studenţilor care locuiau în afara campusului,

impresia a fost de apatie a tinerilor faţă de subiectul risipei alimentare. O bună parte a
studenţilor a avut tendinţa de a cataloga impactul alegerilor personale drept insignifiant în
puzzle-ul risipei generale, afirmă  Cassandra Nikolaus, doctorand în nutriţie, care a
coordonat studiul.

„Mulţi au spus că aceste lucruri sunt în afara controlului lor”, a punctat Brenna Ellison,
coautor al studiului, descriind lipsa de informare a tinerilor și derutantele lacune în ce
privește subiectul risipei alimentare, care n-a reușit să se fixeze în educaţia școlară așa cum
a fă cut-o, de exemplu, subiectul schimbă rilor climatice.

Risipa alimentară a studenţilor e cu atâ t mai intrigantă cu câ t ea se intersectează cu

penuria de alimente și cu instabilitatea locuinţei unui procent însemnat de studenţi.
Astfel, un studiu realizat de Universitatea Temple și de Wisconsin HOPE Lab pe un lot de
43.000 de studenţi, de la 66 de instituţii (31 de colegii și 35 de universită ţi cu programe de
studiu de 4 ani), a descoperit că 36% nu au suficientă mâ ncare, 36% au locuinţe nesigure
(de exemplu, există riscul evacuă rii din cameră , pentru neplata utilită ţilor), în timp ce 9%
spun că sunt fă ră adă post.

Acesta este o parte din ceea ce Susan Caminiti, jurnalistă la CNBC, eticheta drept „secretul
murdar al Americii”: 42 de milioane de americani nu au acces la alimente suficiente,
adecvate nutriţional, sau cel puţin nu-și pot acoperi nevoile de hrană în mod
constant, potrivit organizaţiei Feeding America. Risipa de mâ ncare a americanilor își
sporește miza atunci câ nd este așezată faţă în faţă cu penuria alimentară a unor categorii
sociale.

În SUA se aruncă 150.000 de tone de alimente zilnic, adică o jumă tate de kilogram de
alimente de persoană pe zi. De fapt, 30-40% dintre alimente ajung în final la gunoi, cu
efecte deloc neglijabile asupra securită ţii alimentare, cheltuirii resurselor și schimbă rilor
climatice – conform estimă rilor fă cute de USDA’s Economic Research Service.

În 2015, Departamentul de Agricultură din SUA a anunţat că reducerea deșeurilor

alimentare cu 50% pâ nă în 2030 reprezintă un obiectiv naţional. Educaţia publicului va
reprezenta cheia schimbă rilor de atitudine și comportament, afirma Tom Vilsack,
secretarul Agriculturii din SUA. În anii ‘60 și ‘70 americanii încă mai aruncau gunoiul pe
fereastră ori pe autostrada, însă educaţia le-a corectat aceste derapaje, iar în prezent o
astfel de conduită este pur și simplu inacceptabilă din punct de vedere cultural.

5
 Este nevoie de o schimbare de mentalitate care poate fi reprodusă și în cazul altor
comportamente deficitare, iar Vilsack declară că noua provocare ce stă înaintea Americii
este aceea de a „crea o generaţie de americani care să devină sensibili la deșeurile
alimentare”.

Obiceiurile alimentare în Asia_________________________________________

Piramida alimentației asiatice a fost creată de că tre Oldways împreună cu Proiectul

Cornell-China-Oxford Project on Nutrition Health and Environment și cu Facultatea de
Să nă tate Publică a Universită ții Harvard și a fost prezentată pentru prima dată la San
Francisco în 1995 la Conferința Internațională despre Alimentația Asiatică . Alimentația
tradițională din multe ță ri asiatice este legată adesea de practicile religioase și de datinile
îndelungate , iar datele despre obiceiurile alimentare sunt o excelentă sursă de informație
și de inspirație culinară .

Baza geografică a alimentației asiatice reprezintă ță ri ca Japonia, China, Indonezia,

Malaysia, Coreea de Sud, Singapore, Taiwan, Thailanda și Vietnam. Deși fiecare țară și
religie are propriile sale arome și stiluri diferite de a gă ti , apoape toate au un aliment
comun : orezul , preparat și consumat ușor diferit de la țară la țară . O altă caracteristică
unificatoare a alimentației asiatice tradiționale este consumul ridicat de vegetale – legume,
fructe și pă stă i .Cu toate acestea , câ nd asiaticii renunță la aceste alimente tradiționale
pentru o alimentație mai occidentală , starea lor de să nă tate poate avea de suferit.

China_________________________________________________________________________________________

Câ nd vrea să mă nâ nce, unul din cinci chineji iese în oraş. Aceasta este pe primul loc în
preferinţele lor atunci câ nd vor să mâ nâ nce. Potrivit datelor de la Institutul Chinez de
Statistică , citate de China Daily, 21% din coşul zilnic de alimente provine din mâ ncarea
luată în oraş. Pe locul doi, cu 10%, se gă seşte carnea gă tită acasă în timp ce a treia poziţie
este ocupată de legume. Orezul şi alte cereale deţin o „felie” de 8% din alimentaţia zilnică a
chinezului, la egalitate cu fructele, iar fructele de mare 7%. Procente mai mici aparţin
produselor de patiserie şi lactatelor. Din totalul că rnii mâ ncate, două treimi  e carne de
porc. Oaia reprezintă 6%, vaca şi viţelul 11% iar 20% sunt diverse tipuri de gră tar. Din
cauza excesului de producţie de carne de porc , preţurile acestui aliment în China au scă zut
cu 18,7%, în ultimul an, producâ nd mari pagube fermierilor.

India______________________________________________________________________________

Dacă te uiți în bucă tă ria unui restaurant indian, ai zice că oamenii din India mă nâ ncă doar
curry. Nu este adevă rat. De la tocane și mâ ncă ruri pră jite în stil stir-fry la clă tite și biryanis,
India are mult mai mult de oferit decâ t curry-uri.

Nordul ță rii este recunoscut pentru mâ ncă rurile sale tandoori – de exemplu, pui
tandoori – și felurile de mâ ncare cremoase, să țioase, precum pui korma. Datorită climatului
temperat, grâ ul crește foarte bine aici, rezultatul fiind combinarea mâ ncă rurilor cu
6
pâ ine: naan, roti, chapati sau puri. Pâ inea este perfectă pentru sosurile groase din regiunile
nordice, deseori bazate pe iaurt.

În sud, climatul este potrivit pentru creșterea ardeilor iuți, tamarindului acru, cocosului și
orezului. Aici, oamenilor le place mâ ncarea picantă . Sosurile sunt deseori un pic mai lichide
și merg perfect cu orez: orezul absoarbe sosul fă ră să -și piardă fermitatea. Orezul nu este
doar fiert, ci este preparat și în clă tite subțiri (dosa) sau pră jituri de orez gă tite la aburi
(idli).

Bucă tă ria indiană nu este influențată doar de climat, ci și de religie. Mulți indieni sunt
hinduși și mă nâ ncă deseori mâ ncă ruri vegetariene sau vegane. În plus, conducă torii moguli
din secolele trecute au adus practici islamice, precum mâ ncatul că rnii și peștelui. Sosirea
creștinismului, inclusiv a portughezilor și, mai tâ rziu, a britanicilor, a determinat ca o parte
a populației să mă nâ nce acum și porc. Datorită acelorași creștini, Calcutta are chiar și o
pră jitură tradițională de Cră ciun cu aromă de rom, în timp ce restul sunt foarte moderați în
privința consumului de alcool.

Condimentele sunt coloana vertrebală a bucă tă riei indiene: atâ t întregi, câ t și mă cinate
fin. O listă cu două zeci sau treizeci de condimente folosite uzual oferă sute de posibile
combinații. Mai mult decâ t atâ t, condimentele indiene sunt combinate și în masalas sau
amestecuri de condimente, fiecare cu propria sa destinație. Chaat masala, tandori masala și
garam masala sunt exemple ale acestora. Principalele condimente din bucă tă ria indiană
sunt cardamomul, nucșoara, scorțișoara cassia, piperul negru, chimionul și coriandrul.

Orezul basmati este orezul care crește în India (sud). Orezul cu bob lung are o structură
mai aerisită și nu se lipește după ce îl gă tești.

Leguminoasele, precum linte, mază re și nă ut, sunt o sursă importantă de proteine pentru
partea vegetariană din populație și, prin urmare, se regă sesc în multe feluri de mâ ncare. Cel
mai cunoscut exemplu este dahl (linte).

Nică ieri nu este mango mai versatil ca în India. Acest fruct dulce provine din sub-
continentul indian și este folosit atâ t crud, câ t și gă tit în feluri de mâ ncare dulci, să rate și
picante. Gâ ndește-te la mango lassi, mango chutney, dahl și raita.

Japonia______________________________________________________________________________

Bucă tă ria japoneză , naturală şi armonioasă , este considerată una dintre cele mai
să nă toase din lume. În prezent, secretele bucă tarilor japonezi au ajuns şi în Occident, astfel
încâ t toată lumea se poate bucura de gustul delicateselor asiatice. Un meniu tipic japonez
trebuie să includă peşte, legume de sezon, tofu marinat şi orez maroniu. Toate mâ ncă rurile
japoneze sunt foarte uşor de preparat, au un gust extraordinar şi sunt să nă toase.
Bineînţeles, nu trebuie uitat ceaiul verde - „secretul" femeilor din Japonia pentru a-şi
menţine silueta.

Peştele şi fructele de mare au cea mai mare importanţă în dieta zilnică a japonezilor. În
piaţa Tsukiji din Tokyo, cea mai mare piaţă de peşte din lume, se gă sesc peste 400 specii de
fructe de mare, alge marine şi peşte. Bucă tă rii japonezi folosesc cu precă dere tonul,
scrumbia şi sardinele care pot fi fierţi, fripţi la gră tar, sau câ teodată , preparaţi cu sare şi
oţet şi apoi serviţi cu orez ca sushi. Peştele, crud sau preparat, este o sursă excelentă de

7
acizi graşi Omega-3, care oferă multe beneficii pentru să nă tatea inimii şi a creierului.

Pâ nă la mijlocul secolului al XIX-lea, în Japonia, religia interzicea consumul de carne. De

aceea, în bucă tă ria japoneză , carnea este utilizată în cantită ţi foarte mici, se serveşte cu sos
şi este puternic condimentată . Deseori, japonezii prepară carnea cu fructe - ananas, banane,
migdale. Spre deosebire de peşte, carnea roşie conţine multe gră simi saturate, care pot
declanşa obezitatea şi boli cardiovasculare.

Obiceiurile alimentare în America Latină_________________________

Mexic_________________________________________________________________________________

Deși diferențele dintre farfuriile colorate mexicane pline de iuțeală divină și simplitatea
altor bucă tă rii par multe, iubirea față de bucă tă ria mexicană este de înțeles. Fasolea, brâ nza
topită și tocanele sunt familiare papilelor gustative europene. Ș i ca și mexicanii de râ nd,
europenilor le plac sosurile și condimentele, precum scorțișoara și cuișoarele. Nu este de
mirare că restaurantele mexicane au fost populare în Europa încă din anii 1980.

Mâ ncarea autentică mexicană are o istorie veche de sute de ani; există dovezi că țara a
fost locuită încă din anul 12.000 î.e.n. În perioada civilizației mayașe, aproximativ la
începutul erei noastre, toate culturile de porumb erau deja crescute. Câ ndva în secolele
care au urmat, a fost descoperită nixtamalizarea. Prin fierberea porumbului cu o bază ,
precum lime sau hidroxid de sodiu, și lă sarea acestuia la înmuiat pentru o perioadă lungă
de timp, era posibil să îndepă rtezi pericarpul din jurul boabelor de porumb, porumbul fiind
astfel mai ușor de digerat. Rezultatul? Mexicanii asimilau mai mulți nutrienți, iar mâ ncarea
lor avea un gust mai bun. Efectele unei diete să nă toase sunt demonstrate de succesul
locuitorilor din America Centrală antică , precum mayașii și aztecii.

Boabele de porumb procesate formează baza aluatului masa. Tortillas sunt apă sate și
coapte pe comal, o tavă încinsă . Bucă tă ria mexicană este de neimaginat fă ră tortillas de
porumb: acestea formează baza unor feluri de mâ ncare precum enchiladas, tacos și nachos.
Pe lâ ngă porumb, alte culturi originale încă mai joacă un rol important în mâ ncă rurile
mexicane autentice. De exemplu, roșii, ardei iute, avocado și fasole. Cu alte cuvinte, este clar
că bucă tă ria mexicană este una dintre cele mai vechi bucă tă rii din lume.

Porumbul este ingredientul numă rul unu în Mexic. Porumbul este vâ ndut peste tot pe
stradă , acoperit cu smâ ntâ nă sau maioneză și presă rat cu coajă de lă mâ ie, brâ nză rasă și
pudră de ardei iute. În mâ inile bucă tarilor mexicani, porumbul se transformă într-un aluat
masa (aluat de porumb), iar masa în tortilla. Pe lâ ngă tortillas, și pozole este preparat din
boabe de porumb întregi.

Dacă porumbul este numero uno, atunci ardeiul iute este sigur numero dos. La noi,
ardeiul iute este disponibil în doar câ teva varietă ți: roșu sau verde, dulce sau iute. În Mexic,
sunt folosite zeci de variante. Ardei uscați, afumați și proaspeți; variante iuți, și mai iuți și

8
super iuți, cu arome pe care le poți descrie ca naturale, dulci sau ierboase. Habanero,
Serrano, guajillo, Morita, pasilla, poblano. Mexicanii iau foarte în serios ardeii lor iuți.

Fasolea este un adaos bun la porumb (nixtamalizat) în dieta mexicană ; împreună , acestea
se asigură că primești vitaminele și mineralele de care ai nevoie.

Condimentele calde, precum cuișoare, scorțișoară , cuișoare englezești și piper, adaugă

aromă multor tocane din întreaga lume. Ierburile proaspete, precum coriandru și hoja
santa, în combinație cu coaja și zeama de lă mâ ie, adaugă o prospețime de vară care
îmbogă țește gustul mâ ncă rurilor.

Aproape fiecare fel de mâ ncare este servit cu unul dintre multele sosuri salsa, condimente
preparate cu roșii, ceapă și ardei iute. Sosurile salsa pot fi crude sau gă tite, cu bucă ți mari
sau tocate fin, groase sau subțiri, dulci sau iuți. Sosurile salsa diferă de sosurile pe care le
știm noi; în Mexic, salsa este o salată , un sos și o garnitură la un loc. De exemplu, pico de
gallo, conține bucă ți de legume crude tă iate frumos, în timp ce salsa roja (sos roșu) este
fă cută piure, presă rată și apoi ră cită .

Brazilia________________________________________________________________________________

Nu există un termen care să caracterizeze întreaga gastronomie braziliană , aceasta fiind

un fel de conglomerat, format din obiceiurile locale şi influenţele europeene şi africane.
Astfel, bucă tă ria braziliană variază de la regiune la regiune, mâ ncă rurile tradiţionale fiind
formate de-a lungul timpului, pe mă sură ce gusturile imigranţilor au fost integrate în
cultura locală .
De exemplu, majoritatea celor veniţi în Brazilia din Portugalia, Italia, Spania sau Germania
erau obişnuiţi cu diete pe bază de grâ u şi au introdus în bucă tă ria locală vinul, legumele cu
frunze şi produsele lactate.
Mâ ncă rurile constau în fel de fel de amestecuri folosind ingrediente locale, unele
interesante, altele ciudate, motiv pentru care turiştii care au avut privilegiul de a încerca
gastronomia braziliană au liste întregi cu recomandă ri în funcţie de fiecare regiune a ţă rii.
La sud-estul Braziliei se serveşte o tocă niţă tradiţională ce poartă numele de feijoada,
avâ nd ca ingrediente principale o fasole de culoare închisă , spre negru, şi carne atâ t de
porc, câ t şi de vită . Acest fel de mâ ncare este de origine portugheză , „feijao” însemnâ nd
fasole.
Sao Paolo oferă o gamă uriaşă de mâ ncă ruri tradiţionale pentru gurmanzi. Aici reţetele
tradiţionale includ „virado a pulista” (fasole, orez, varză să rată şi carne de porc) şi „pastel”
(o mâ ncare ce consistă în foi de patiserie înfă şurate în jurul unor umpluturi asortate, apoi
pră jite bine în ulei vegetal).
La nordul Braziliei, bucă tă ria este ceva mai puţin influenţată de imigraţi. Cea mai vestită
mâ ncare are de-a face cu o să rbă toare catolică la nivel local şi poartă numele de „pato no
tucupi” (raţă în sos tucupi). Tucupi este un sos galben obţinut din manioc, printr-un
procedeu complicat. Interesant este faptul că acest ingredient este toxic atunci câ nd e crud,
pentru că are în componenţă acid cianhidric, motiv pentru care este gă tit timp de câ teva
zile. Raţa, după ce este preparată separat, se taie bucă ţele şi este fiartă iară şi în sosul
menţionat anterior. Mâ ncarea se serveşte ală turi de orez şi fă ină de manioc.

9
 Printre mâ ncă rurile tradiţionale care trebuie încercate sunt: „vatapa”, „bobo de camarao”
şi „acaraje”. Prima constă într-o pastă ce conţine pâ ine, creveţi, lapte de nucă de cocos,
alune şi ulei de palmier. „Bobo de camarao” este o mâ ncare destul de simplu de preparat
pentru că are doar două ingrediente: manioc şi creveţi. În ceea ce priveşte „acaraje”,
această mâ ncare constă în mază re neagră fă ră coajă , comprimată ca nişte gă luşte şi pră jite
în ulei de palmier.
La sudul Braziliei, datorită creşterii intensive a animalelor şi imigraţiilor de germani,
carnea este ingredientul care stă la baza mâ ncă rurilor. Aici, pe lâ ngă pastele, câ rnaţii şi
deserturile cu specific european, se serveşte intens carnea pe „churrasco” - termen ce se
referă la un anume tip de gră tar . Se gă tesc mai multe sortimente de carne şi nu neapă rat pe
un gră tar de metal care stă deasupra jarului, uneori localnicii punâ nd-o direct pe că rbuni.

Obiceiurile alimentare în Europa_____________________________________________

Spania_____________________________________________________________________________

Bucă tă ria spaniolă este bazată pe produse proaspete, regionale și robuste. La fel cum și
Picasso picta un tablou cu doar câ teva atingeri de pensulă , și bucă tarii spanioli pun pe masă
cele mai tipice arome spaniole cu doar câ teva ingrediente caracteristice.

Dacă incluzi Insulele Balearice și Insulele Canare, Spania este una dintre cele mai mari ță ri
din Europa. Are o coastă lungă , munți în nord și în sud, și un platou imens, Meseta Central,
între. Peisajul este variat și în mare parte uscat. Dacă britanicii se plâ ng des din cauza ploii,
irigația este la ordinea zilei în Spania. Bovinele sunt pă șunate, iar pe câ mpii cresc grâ u, orz
și porumb. Sfecla de zahă r prosperă în vă i. Citricele, orezul, mă slinele și strugurii (pentru
vin și sherry) sunt alte culturi importante. Datorită coastei lungi, oamenii mă nâ ncă mult
pește; acesta este unul dintre motivele pentru care dieta mediteraneană este atâ t de
să nă toasă .

Spaniolii au un program strict câ nd vine vorba de mesele lor. Deși frecvența este un pic
neobișnuită … Guvernul spaniol sfă tuiește oamenii să mă nâ nce de cel puțin cinci ori pe zi!
Ideea e să mă nâ nce mese mici. Majoritatea spaniolilor nu reușesc acest lucru – deseori, au
ceva mai important de fă cut decâ t să mă nâ nce – dar majoritatea mă nâ ncă patru din cele
cinci mese:

1. Dimineața începe cu  el desayuno , micul dejun. De obicei, acesta este ceva ușor, de
exemplu, cafea cu pâ ine pră jită . Se sare peste micul dejun destul de des.
2. În jurul orei unsprezece, urmează el almuerzo (denumit și media mañ ana), o gustare
care le oferă celor care au să rit peste micul dejun o șansă să recupereze. Această „masă ”
este, de obicei, o bucată de tortilla (omletă de cartofi), un bocadillo (sandviș) sau un produs
de patiserie dulce.
3. Urmează apoi cea mai importantă masă a zilei, la comida, în jurul orei 2 după -
amiaza. Spaniolii savurează încet această masă . Binecunoscuta siestă spaniolă nu are loc, de
obicei, într-un hamac, ci într-un restaurant, unde oamenii mă nâ ncă mai multe feluri de
mâ ncare.
4. Seara, urmează la merienda, menită să potolească foamea pâ nă la ora tâ rzie a cinei.
La această oră , poți mâ nca orice poftești. Fructe, iaurt, alt bocadillo sau o tapa cu prima ta
cerveza (bere).
10
5. Ultima masă este la cena, cina, în jurul orei zece noaptea. La cena este menită a fi o
masă ușoară , deși mai multe feluri de mâ ncare își vor face apariția pe masă

Mâ ncarea spaniolă este rareori iute, dar mereu gustoasă . Vei gă si capsicums (ardei iute
mă cinat și paprica) în raftul de condimente spaniol, dar varietă ți mai puțin iuți, care sunt
distincte, dar niciodată foarte picante. Pimento (pronunție spaniolă pimentó n) sau pudră
de paprica este folosită în trei varietă ți: picante (iute), dulce (dulce) și „de la Vera” (pudră
de paprica afumată din orașul La Vera). Ñ ora este un ardei rotund uscat la soare care este
mă cinat fin înainte de folosire și procesat în, de exemplu, pulpo a la gallega și chorizo. Fă ră
șofranul floral, dulce – staminele uscate ale florii crocus – paella nu ar fi paella.

Uleiul de mă sline spaniol este începutul și sfâ rșitul procesului de gă tit: este primul care
apare în tigaie și poate fi ultimul adă ugat. De asemenea, vei gă si și o aceitera, un recipient
de turnat ulei de mă sline, pe fiecare masă spaniolă . Sticla de ulei de mă sline este cel mai
bine folosită atunci câ nd se prepară o tortilla.

Oțetul de sherry este singurul oțet pentru un bucă tar spaniol și indispensabil pentru
mâ ncă ruri precum boquerones și gazpacho. Usturoiul și ceapa sunt prezente în aproape
fiecare fel de mâ ncare.

Italia____________________________________________________________________________

Dacă francezii sunt cunoscuți pentru delicatesele lor demne de stele Michelin, mâ ncarea
italiană gravitează în jurul unor principii opuse: familie, tradiție și intimitate. Mâ ncarea
italiană este savurată la masa din bucă tă rie acompaniată de râ sete și garantează o burtă
plină . Ingrediente locale proaspete, arome simple și ierburi verzi, precum busuioc, cimbru
și salvie, oferă felurilor de mâ ncare un gust vibrant. Mâ ncarea italiană este subtilă , dar
să țioasă .

Dacă încerci să diseci popularitatea mâ ncă rii italiene, vei descoperi un trio de secrete. În
primul râ nd, bucă tă ria italiană este binecuvâ ntată cu ingrediente care sunt relativ ușor de
mâ ncat: arome subtile, mulți carbohidrați care creează o senzație de sațietate și verdețuri
proaspete.

În al doilea râ nd, mâ ncarea italiană obișnuită este ușor de preparat, chiar și cu

ingrediente non-italiene, și ușor de adaptat circumstanțelor. Fă ina de grâ u, apa și sarea (ca
bază atâ t pentru paste, câ t și pentru pizza) pot fi gă site peste tot și, dacă nu vei reuși să
gă sești guanciale (bacon din obraz de porc italian) în pastele tale carbonara, va fi suficientă
și o bucată de bacon englezesc vă rgat.

În al treilea râ nd, italienii au două momente de migrație masivă în istoria lor: în decadele
dinaintea Primului Ră zboi Mondial și imediat după al Doilea Ră zboi Mondial. Pe mă sură ce
italienii s-au mutat în toată lumea, obiceiurile lor culinare s-au ră spâ ndit rapid în toate
colțurile lumii.

Ingredientul numă rul unu în bucă tă ria italiană este, bineînțeles, uleiul de mă sline. Un ulei
de mă sline mai puțin aromat este folosit pentru gă tit, în timp ce uleiul de mă sline extra
virgin, mai aromat și mai scump, este folosit pică tură cu pică tură pe salate sau pentru
adă ugarea atingerii finale la mâ ncă ruri.

11
 Pastele uscate bune nu sunt produse de calitate a II-a în Italia: atâ t pastele uscate, câ t și
cele proaspete au beneficiile lor. Totuși, este important să alegi o marcă decentă (italiană )
de paste uscate, pentru că pastele ieftine devin fibroase în timpul fierberii.

După cum știe toată lumea, italienilor le place să presare parmezan pe mâ ncarea lor, dar
asta nu este tot ce fac cu acest ingredient bogat în umami. Ca și multor altor persoane, și
italienilor le place să savureze o bucată de brâ nză cu un pahar de vin. Pentru acest ritual,
aceștia aleg Parmigiano Reggiano învechit. Pentru ră zuire, italienii optează pentru Grana
Padano, care este un pic mai ieftin.

Roșiile sunt un adaos relativ recent în bucă tă ria italiană – abia la sfâ rșitul secolului al
XVIII-lea, europenii de râ nd au îndră znit să mă nâ nce roșiile aduse din America de
exploratori. Odată încercate, italienii s-au îndră gostit de roșii. Roșiile San Marzano,
crescute în vă ile însorite ale Vezuviului, sunt varietatea cea mai apreciată . Italienii
transformă roșiile în sos marinara, sos bolognese și topping-uri pentru bruschetta și pizza.

Franța________________________________________________________________________

Bucă taria franceză este caracterizată printr-o nemaipomenită diversitate, comparabilă cu

bucă taria chinezească sau cu cea indiană . Elementul comun este seriozitatea cu care gă titul
este privit în orice regiune. Pentru francezi, gă titul este o artă .
Fiecare provincie a Franței are o bucă tarie distinctă : în nord-vestul Franței se folosesc
untul, crème fraiche (un tip de smâ ntâ nă specifică ) și merele; în Provençe (sud-est), uleiul
de mă sline, condimentele și roșiile; în sud-vest gră sime de rață , foie gras (pateu de ficat de
gașcă ) și ciuperci porcini (cèpes); în nord-est se simte influența germană și se folosește
slă nina, câ rnații, berea și sauerkraut. Pe lâ ngă aceste patru regiuni principale, există multe
tipuri de bucatarie locală , cum ar fi Vallée de la Loire (Valea Loirei) faimoasă pentru felurile
de mâ ncare delicate din pește de apă proaspă tă ca și pentru vinurile albe, bucă tă ria din
Basque caracterizată prin roșii și chili, sau bucă tă ria din Rousillon, asemană toare cu cea
Catalană . Aceste diferențe regionale sunt mai estompate decâ t în trecut datorită migrației
populaționale, dar sunt în continuare clar delineate. În plus, bucă tă ria locală de
țară franceză trece printr-o perioadă de renaștere puternică .
Pe tot teritoriul, bucă tă ria franceză este caracterizată printr-un numă r mare de tehnici,
unele extrem de complicate care servesc drept bază . Orice bucă tar vă poate spune că
mâ ncarea franțuzească nu tolerează “scurtă turi” în domeniu. Rețetele în sine ră mâ n
constante și clasice, deoarece se bazează pe mă iestria sosurilor și aluaturilor. Bucatarii
trebuie să acorde maximă atenție celei mai simple prepară ri a unui fel, ceea ce se traduce
prin ignorarea timpului acordat.
Tehnicile de bază au nevoie de mă iestrie deosebită ca și de o înțelegere intimă a
ingredientelor. Maestrul bucă tar (le chef) știe nu numai din ce regiune vin cele mai fine
boabe de mază re tâ nară (petits pois), dar și din ce oraș, și acest lucru e valabil atâ t pentru
asparagus, câ t și pentru conopidă . Dacă există un ingredient care merită să fie mâ ncat și
gă tit, atunci cu siguranță puteți paria că există un reprezentant deosebit. Multe mâ ncă ruri
sunt cunoscute datorită orașului care le-a fă cut faimoase, spre exemplu Pessac pentru
că pșuni, mază rea din Saint-Germaine, untul din Isigny și multe altele.

CONCLUZIE________________________________________________________________
12
 Problemele de să nă tate relaționate cu nutriția și stilul de viață sunt larg ră spâ ndite în
zilele noastre, afectâ nd atâ t ță rile în curs de dezvoltare, câ t și ță rile dezvoltate, precum și
toate pă turile sociale. Cu toate că discuțiile în jurul alimentației să nă toase sunt din ce în ce
mai ră spâ ndite în media, prevalența problemelor de nutriție nu pare să se reducă conform
așteptă rilor. Un aspect neglijat în mare parte este psihologia nutriției. Pe lâ ngă compoziția
alimentelor în ceea ce privește nutrienții și valoarea calorică , ar trebui să aducem mai
frecvent în discuție efectele diferitelor stiluri de alimentație asupra dispoziției generale,
dar și impactul alegerilor alimentare asupra stă rilor emoționale. Stresul și problemele de zi
cu zi cu care ne confruntă m cu toții denaturează relația noastră cu mâ ncarea. De asemenea,
efectul placebo exercitat de anumite alimente sau diete influențează semnificativ impactul
acestora asupra să nă tă ții și stă rii generale de bine.

BIBLIOGRAFIE____________________________________________________________

1. Dr.Joel Fuhrman Mănâncă pentru a trăi 2013 ,pagina 39

2. Ciobanu E., Croitoru C., Ghid de bune practici: Alimentație rațională, siguranța
alimentelor și schimbarea comportamentului alimentar 2019
3. Naomi Moriyama, William Doyle Secretele celor mai sănătoși copii din lume, pagina
104.
4. Veller M. I. Социология энергоэволюционизма, 2011 , pagina 54-55.
5. Dr. Thomas Colin Campbell, Thomas Campbell II Studiul China – Cel mai complex studiu
asupra nutriției pagina 93-97
6.  Dr. Josh Axe Mănâncă „murdar“ ca să fii sănătos, pagina 20
7.  Studiu finanțat de Bill & Melinda Gates Foundation și desfă șurat pe durata a 27 de
ani, în perioada 1990 - 2017, în 195 de ță ri
8. https://www.cdt-babes.ro/articole/alimentatia-principii-alimentare.php
9. Urhausen J., et al. Causes of death in the EU28 in 2010: Circulatory diseases main cause
of death for men and women aged 65 years and over. 2013
10. https://semneletimpului.ro/international/america-de-nord/americani/

13
14