I Normele procedural aplicabile

Art.47 din O.G. nr. 2/2001, în formă modificată prin pct.41 din Legea nr.76/2012
prevede că ,, dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile
Codului penal și al celui de procedură civilă, după caz”. Precizăm că până la
modificările intervenite prin Legea nr.76/2012, textul trimetea, în completarea,
doar la normele Codului de procedură civilă. Prin această completare, contravenția
își relevă sorgintea ei penală ea făcând parte, ab originem, cum am menționat deja
din sfera trihotomică a ilicitului penal,care cuprindea crime, delicte și contravenții.

Considerm că întregirea regimului unei instituții cu reglimentări aparținând altei

ramuri de drept, în speță ale Codului penal și ale Codului de procedură civilă, nu
este de natură să schimbe identitatea instituției respective, să o transfere dintr-o
ramură de drept în alta.

Contravenția este o faptă antisocială care constă, în principal, în încălcarea unor

norme de drept public, ea putând interveni, cum am stabilit, și pentru încălcarea
normelor aparținând altor ramuri de drept, însă ea reprezintă,sub toate aspectele o
instituție a dreptului administrativ.

Faptul că unele aspecte ale ei, cum ar fi cele procedurale, se completeză cu

normele Codului penal și de procedură penală, nu înseamn că instituția
contravenției încetează să mai fie o instituție a dreptului administrativ și se
transferă în ramura dreptului procesual civil.
Fazele procedurii contravenționale potrivit O.G. nr. 2/2001

Intervenția acestei formei de răspundere specifice dreptului administrativ

presupune parcurgerea mai multor etape, de la constatarea săvârșirii faptei, până
la executarea sancțiunii dispuse de organul competent.

I Constatarea contravențiilor

Prima etapă care, practic, declanșează procesul de intervenție a răspunderii

contravenționale,este constatarea contravenției.

Sediul materiei este reprezentat de capitolul II din O.G. nr.2/2001, unde

regăsim mai multe categorii de dispoziții:

a) Dispoziții cu privire la subiectele de drept îndrituite să constate

contravenția, ca determinare și competență.
Potrivit art.15 alin. (1), contravenția se constată de persoane anume prevăzute
de lege, denumite generic ,,agenți constatatori”. Calitatea de agent
constatator este recunoscută următoarelor subiecte de drept:
- primarul;
- personal din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, special abilitat;
- persoanele împuternicite în cest scop de miniștri și de alți conducători ai
autorităților administrației publice centrale, de prefecți, de președinți ai
consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București,
precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale.
Cât privește competența agenților constatatori, legea conține prevederi în ceea
ce îi privește pe ofițerii și subofițerii de poliție, care constată contravenții
privind: apărarea ordinii publice, circulația pe drumurile publice, regulile
generale de comerț, vânzarea, circulația și transportul produselor alimentare și
 nealimentare, a țigărilor și a băuturilor alcoolice, alte domenii de activitate
stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului.
b) A doua categorie de dispoziții o reprezintă cele care privesc modalitatea
concretă, juridică, prin care se constată contravenția.
Spre deosebire de alte forme de răspundere juridică, spre exemplu răspunderea
penală în cazul răspunderii contravenționale, actul prin care se constată
existența acestui tip de răspundere nu este hotărârea judecătorească, ci
procesul-verbal de sancționare contravențională 1. Procesul-verbal de
constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial, el fiind întocmit
de un agent public, în calitate de reprezentant al statului. El este un înscris
autentic, deoarece produce efecte juridice fără a mai fi necesară o altă
formalitate de aprobare sau confirmare 2.

Aceasta se încheie de către agenții constatatori și trebuie să conțină două categorii

de mențiuni:

- mențiuni cu caracter obligatoriu, a căror inexistență duce, conform art.17

din O.G. nr.2/2001 la nulitate absolută a procesului-verbal contravențional
(numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele și prenumele
contravenientului, iar în cazul persoanelor juridice denumirea și sediul
acesteia, fapta săvârșită; data; semnătura agentului constatator);
- alte mențiuni, a căror absență nu mai este sancționată cu nulitatea
procesului-verbal 3.

Legea actuală mai adaugă o cauză care poate atrage nulitatea provesului-verbal
contravențional. Este vorba despre obligația instituită în carcina agentului
constatator ca, în momentul încheierii procesului-verbal, să atragă atenția
contravenientului cu privire la dreptul pe care aceasta îl are de a face obiecțiuni.
 Aceste obecțiuni urmează a fi consemnate distinct în procesul-verbal, în rubrica
intitulată ,,alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității.

c) Dispoziții privind identificarea contravenientului

Art. 18 prevede obligația contravenientului de a se legitima, prezentând
actul de identitate iar pentru determinarea locului de muncă, urmează să
prezinte alte acte pe care le are asupra sa și care contribuie la stabilirea
acestuia.
Există situații în care agentul constatator întâmpină greutăți în identificarea
contravenientului, ceea ce atrage posibilitatea de a apela la ofițerii și subofițerii
de poliție, care sunt obligați să-i acorde sprijinul necesar.
d) Dispoziții privind întocmirea procesului-verbal

Le regăsim în art.19 alin. (1) care dispune regula semnării, pe fiecare pagină,
de către cel care îl încheie și de către contravenient.

Aceasta reprezintă situația ,,tipică” în care contravenientul este prezent și acceptă

să semneze procesul-verbal de contravenție.

Legiuitorul a avut în vedere și alte situații, pe care le-am putea califica ,,atipice și
care pot consta în:

- încheierea procesului-verbal în absența făptuitorului sau când acesta refuză

să semneze ceea ce atrage necesitatea efectuării unei ,, mențiuni” pe actul
respectiv care trebuie adeverită de un martor;
- în acest caz, la mențiunile procesului-verbal se mai adaugă cele care privesc
numele, prenumele și domiciliul martorului, actul său de identitate (număr,
data emiterii și organul care l-a emis), precum și semnătura martorului.
Se prevede că nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.

În sfârșit, în situația în care nu există nici un martor, procesul-verbal va putea fi

încheiat, însă agentul constatator are obligația să menționeze în el împrejurările
în care s-a încheiat.

În situația în care o persoană săvârșește mai multe contravenții constatate în

același timp, de același agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.

În cazul în care contravenientul este minor, procesul-verbal trebuie să cuprindă

și numele, prenumele și domiciliul părinților sau ale altor reprezențanți ori
ocrotitori legali ai acestora. Atunci când contravenientul este persoană juridică,
în procesul-verbal trebuie să se facă mențiuni cu privire la denumirea, sediul,
numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal al acesteia,
precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă.

Procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un act administrativ cu

un caracter special, un act administrativ contravențional.

II. Aplicarea sancțiunii contravenționale

Sediul materiei este capitolul III din O. G. Nr.2/2001, în care regăsim

următoarele categorii de dispoziții:

a) Dispoziții privind organul competent să aplice sancțiunea

Interpretarea art.21 îngăduie concluzia că, în această materie legea-cadru
consacră o regulă și o excepție.
Regula este reprezentată de aceea că agentul care constată faptul este și cel
care aplică sancțiunea.
 Această regulă este prevăzută în majoritatea actelor normative în materie
contravențională, care fie o menționează în mod expres fie fac trimitere la
dreptul comun în materie.
Excepția poate fi consacrată prin actele normative contravenționale și ea
constă în recunoașterea posibilității ca alte organe decât agentul constatator
să aplice sacțiunea.
Ceea ce se impune a fi subliniat este faptul că ,, numai printr-o prevedere
expresă inserată în actele normative de stabilire și sancționare a
contravențiilor un alt organ decât cel care constată are competența să aplice
sacțiuni contravenționale”1.
În situația în care cel care aplică sancțiunea decât agentul constatator,
procesul-verbal se trimite de îndată organului sau persoanei competente, iar
sancțiunea se aplică prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal”(art.21 alin.(2)
teză finală)
b)Dispoziții privind modul de aplicare a sancțiunii

Legea dispune, prin art. 21 alin. (3), că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de
actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei
săvârșite, să țină seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și
mijloacele de înfăptuire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă
precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date
înscrise în procesul-verbal.

Constatăm că legea instituie principiul individualizării sancțiunii

contravenționale, în funcție de niște criterii pe care le instituie și care pot
determina, în mod logic atenuarea sau agrevarea unei sancțiuni. În cazul în care
este încălcat principiul proporționalității, instanța este competentă să adapteze
sancțiuni la criteriile prevăzute de lege, urmare a contestării procesului-verbal de
către contravenient. Este evident că trebuie respectat principiul non reformatio in
pejus, astfel încât nu se poate da în cale de atac o sancțiune mai gravă decât cea
contestată, sancțiunea care se aplică de instanță fiind astfel în favoarea petentului1.

c) Dispoziții cu privire la eventuale pagube pricinuite prin comiterea

contravenției

Art.23 prevede posibilitatea în care, prin săvârșirea contravenției, să se fi produs

pagube unui terț. În această situație, dacă există tarif de evaluare a pagubei, agentul
constatator, în situația în care are și competența de a aplica sancțiunea, va stabili și
despăgubirea, pe baza tarifului existent și va face în procesul verbal mențiunea
despre despăgubirea dispusă. În situația în care nu există tarif de evaluare, partea
vătămată are posibilitatea de a-și putea valorifica pretențiile în conformitate cu
legea civilă.

d)Dispoziții privind regimul procedural al confiscării în materie

contravențională

Dacă agentul constatator este competent să aplice sancțiunea el va putea dispune și

confiscarea. Dacă nu are o asemenea competență se înțelege că sancțiunea
complementară a confiscării va fi dispusă de organul care este îndrituit să aplice și
sancțiunea principală.

În ambele cazuri, agentul constatator îi revine misiunea de a descrie în procesul-

verbal lucrurile supuse confiscării și de a lua, în privința lor, măsurile de
conservare sau de valorificare prevăzute de dispozițiile legale.

De asemenea, în cazul în care se constată că bunurile confiscate aparțin altei

persoane decât contravenientului, în procesul-verbal urmează a se menționa
numele, prenumele și domiciliul când este vorba despre o persoană fizică, sau
denumirea și sediul, când este vorba despre o persoană juridică(art.24 alin.3)
În procesul-verbal vor fi inserate mențiunile cu privire la aceste măsuri

e) Ipoteza în care fapta săvârșită reprezintă infracțiune

Pot exista situații în care agentul constatator să aprecieze că fapta este săvârșită în
asemenea condiții, încât ea reprezintă infracțiune, nu contravenție.

Art.30 consacră calea procedurală prin care agentul constatator se ,,dezînvestește”,

într-o asemenea situație fiind vorba despre sesizarea organului de urmărire penală
de către cel care a constatat fapta antisocială.

Se înțelege că ,,același text din legea-cadru va fi aplicat și de către instanța

judecătorească, în situația în care verificând legalitatea și temeinicia procesului-
verbal de