Descrierea – Model

Schemă pentru demonstrarea descrierii ca mod de expunere

I. Introducere:
a) fraza introductivă
b) definiția
c) părerea
II. Cuprins: A primul argument
a) tipul de descriere
b) cine transmite (eul/naratorul, felul, ipostaza, mărci)
c) ce transmite – amănuntele tabloului/portretului
d) traiectoria privirii
e) timp și spațiu (dacă este cazul)
B – al doilea argument
a) pretext pentru sentimente
b) mărci gramaticale ale descrierii
c) mărci stilistice ale descrierii
d) funcțiile descrierii
III. Încheiere: reluare rezumativă a patru trăsături ale descrierii

”Primăvară” de Cincinat Pavelescu

” În iarba verde stau lungit...

Miroase aerul a floare;
O toropeală-adormitoare
Mă fură-ncet. Sunt fericit!
E umbră, pace și răcoare,
Un vânt ușor și liniștit,
Mângâietor, sărută nucul...
E umbră, pace și răcoare,
Ce clar, departe, cântă cucul!”

Literatura răspunde nevoii de confesiune a omului; când această nevoie se transmite prin intermediul
unui peisaj sau al unui tablou, avem de-a face cu descrierea. Aceasta este modul de expunere care constă în
prezentarea trăsăturilor caracteristice ale unui peisaj, ale unui interior sau ale unei persoane, folosind o
multitudine de substantive şi de adjective care se organizează în imagini artistice şi figuri de stil. (Consider că)
fragmentul din poezia ”Primăvară” de Cincinat Pavelescu folosește pentru exprimarea sentimentelor modul de
expunerea descrierea.
(Mai întâi,) eul liric subiectiv, aflat în ipostaza de admirator al armoniei și liniștii naturii, este
textualizat/ marcat prin forme de persoana I – ”mă fură”, ”sunt fericit” etc. Mărcile gramaticale ale
subiectivității sunt accentuate de cele discursive: exclamații – ” Sunt fericit!”, ” Ce clar, departe, cântă cucul!”;
și punctele de suspensie ce trădează o emfază (accentuare) a trăirilor. Tabloul general este un colț de natură, cu
vegetație luxuriantă, în care eul liric se simte cufundat în ”umbră, pace și răcoare”. Traiectoria privirii ca un
pictor magic, introduce elementele de la nivelul terestru și concret al ierbii verzi în care eul stă lungit, până la
nivelul celest și abstract, olfactiv al aerului cu miros de floare: ”Miroase aerul a floare”. Eul liric se răsfață în
colțul verde de iarbă proaspătă de vară, căutând armonia și liniștea naturii cu nuanțele ei fragrante
(mirositoare) și muzical-estivale: ”O toropeală-adormitoare”, ” Un vânt ușor și liniștit”.
 (Mai apoi,) desprinderea de realitate și intrarea în spațiul literar se realizează prin modul de expunere
descrierea, folosită doar ca pretext pentru transmiterea sentimentelor: liniște, bucurie interioară, pace, odihnă,
toropeală. Gramatical, grupul nominal al formulelor substantiv+adjectiv formează imagini artistice
preponderent vizuale care ancorează în timpul verii tabloul: ” iarba verde”, ” toropeală-adormitoare”, ” vânt
ușor și liniștit”. Aceste imagini dispun lectorul la visare și bucurie într-un cadru idilic. Indicativul prezent al
verbelor –”stau”, ”miroase”, ”sărută” etc - suspendă trecerea timpului, încât tabloul pare încremenit în clipa lui
de frumusețe.
Cuvintele au renunțat la sensul lor de bază și s-au încărcat cu sensuri conotate pentru a forma un
adevărat ”spectacol al figurilor de stil”. Epitetele cromatice trădează vivacitatea naturalului: ”verde”, ”ușor”
etc. Exclamațiile retorice prezintă cufundarea eului în natură, iar personificarea ” Mângâietor, sărută nucul”
sugerează delicatețea elementelor naturii, complementaritatea existenței lor într-un spațiu armonios. Refrenul
”E umbră, pace și răcoare”, împreună cu elementele de prozodie – ritm trohaic, rima îmbrățișată și măsura de
8-9 silabe – creează dublajul sonor al peisajului. Poezia devine astfel o triadă de idei-imagini-sunete, după
modelul orfic.
Plecând de la un peisaj natural pe care nu-l imită, ci îl transfigurează artistic prin descriere, poezia
activează funcția mimezică a descrierii, iar faptul că acest peisaj devine un simbol pentru imaginea primăverii
se poate realiza prin funcția semiozică a acestui mod de expunere.
În concluzie, fragmentul dat folosește ca mod de expunere descrierea pentru că ea este un pretext
pentru transmiterea sentimentelor, tabloul general al naturii reia ca-ntr-o oglindă sentimentele și trăirile eului
liric, grupul nominal creează imagini și figure de stil, nuanțează și completează plăcerea lecturii.