Mă ăpădeşte dorul

Tu mi-ai stri at easul, a ela u ră ară di piele,

Pe care mi l-a oferit a a,a u vreo â iva a i...

Î lo să-l du i la reparat pe â iva a i,

Mi-ai furat şi pielea e ă-nvelea pribeag sub stele.

Şi piele şi os şi sâ ge ai devorat când te-ai mutat,

De par ă i-aş fi plătit hiria u sâ ge,şi tu -ai lăsat falit...

N-ai reuşit să ă laşi î sără ie,tu,suflet alvit,

N-ai reuşit să ă fa i de ât să-mi cânte greieri sub piele.

De par ă u ai şti ă- jarul de pri şe i eu

Mocneşte eî etat pustiul, pustiu e ă- spăi â tă.

A u o săptă â ă te â gâia pe tâ plă

Şi te privea de par ă fo ul te-ar fi topit î i e,şi î ti e eu.

Mi-ai fi i u dat holul u irosul părului tău e uşiu...

Mă- tre u se loveşte valul de fie e fir,

Şi u de -ai isip pe âi i, la ât î i ăpădeşti u ir

ăr ul i o ştie tului eu, regret ă-i prea târziu.

S-a fă ut târziu...E iarăşi vi eri seara şi za î afe ea,

Pro it lie ilor ă u o să ai eau pe tru o „ea”,

Şi â d i-apro ă vor e goale, ă- hid î i e şi i-e greu.

Te aştept î afe ea, te si t î juru-mi tot mereu.