

Linişte
în valea
cugetării

Sângele
picură-n
cetina
sihastră.
..
Fantas
mele
tăcerii
bântuie
anxietat
ea
ilustră.
Totu-i
pierdut
în
ascuţitul
dor,
Fumegâ
nda
linişte
întrerup
e firul
gânduril
or.

Singurăt
aţi şi
linişti
mă
tulbură
pe
drumuri.
..
Pe
fruntea
mea
scânteie
azuru-nt
unecat,
Prăpăsti
ile-n
cale
mi-alun
ecă
duiumur
i,
Iar
gânduril
e-n
suflet
se-adun
ă şi se
zbat!

Pe
unde-au
fost şi
ierburi,
flori şi
primăva
ră,
A mai
rămas
doar
urma-n
nisip a
unor
paşi...
Şi-un
gând ce
numai
astăzi
începe
să
tresară,
Când
trec
uitată-n
umbra
arinilor
trufaşi.

De
salcia
ca o
chemar
e,
De
noaptea
-n fluviul
inconsta
nt,
De
serile
sunând
amare,
În
gândul
meu de
diamant
!

Şi tot
mă sui
spre
ceruri
vane.
O rugă
simplă
fără
glas,
Aceleaşi
albe
caravan
e,
S-auzi
pe-un
drum
ce-a
mai
rămas...

E linişte
pe
dealuri
şi
zările-s
curate.
O lină
măreţie
se
cerne
din tării,
Iar
sufletu-
mi se
umple
de-un
dor de
vastitate
,
De-o
apirgă
voinţă
de-a voi
şi-a şti.

Oglinzi
fosfores
cente se
sparg
de cer şi
iară,
Reînviat
e
aleargă,
pe
drumul
lor din
nou.
Un
fulger
răscoleş
te
tăcerea
milenar
ă,
Şi
tunetul
adună
ecou
după
ecou...

Sub
stuful ce
foşneşte
şi
trestiile-
nalte,
Îşi
doarme
somnul,
lacul, de
ani şi
ani
tihnit.
Arare
câte-o
undă
încearc
ă să se
salte,
Din
pudrede
le linişti
spre
nouri, în
zenit.

E
ceasul
înserării
,când
orice
floare
cântă,
Împrăştii
nd
arome
şi
umbre
de
culori.
Când
seara-şi
zugrăve
şte
catapet
easma
sfântă,
Cu voci
amăgito
are şi
ochi
nemurit
ori...

Când
clopotul
se-aude
mai lung
ca
niciodat
ă,
Departe
,în
mănăsti
rea
trecutul
ui de
fum,
Şi-aduc
e
amintire
a de-a
pururi
vinovată
.
Silitul
gând
încoron
ează
liniştea
încondei
ată...