Metalele sunt elemente chimice cu proprietăți fizice specifice, precum: luciu caracteristic, bun

conductor de căldură și electricitate, ductil și maleabil, și solid la temperatură obișnuită (cu

excepția mercurului).
În tabelul periodic al elementelor 80% sunt metale, unde însă trebuie amintit că trecerea de la
categoria metale la nemetale nu se produce brusc ci treptat fiind o serie de elemente de tranziție
între cele două categorii numite semimetale.
Proprietatea metalelor de a fi buni conductori de electricitate se datorează structurii atomice a lor,
având electroni liberi care la apariția unei diferențe de potențial vor avea o mișcare dirijată.
Aurul, argintul și platina se găsesc în stare pură, iar frumusețea, raritatea și stabilitatea lor chimică le
fac foarte valoroase.
Aurul nu își schimbă culoarea și nu se corodează. Este cel mai ductil metal; el se poate lamina în
foițe de 0.1 microni. Din 1 g de aur se poate obține o sârmă de 2 km[1]. E un bun conductor electric.
În prezent, aurul se folosește ca etalon internațional de valoare, monetărie, pentru confecționarea
bijuteriilor și a obiectelor religioase, la plombe dentare, ecrane pentru radiații
electromagnetice și circuite electronice.
Argintul, cel mai răspândit metal prețios, are multe proprietăți similare cu ale aurului, dar este mai
ușor și se oxidează mai repede.
Platina are un punct foarte înalt de topire și nu se oxidează.
Titlul unui metal prețios[modificare | modificare sursă]
Titlul unui metal prețios arată conținutul de metal prețios fin al unui aliaj, exprimat în miimi. Titlul se
mai poate exprima în carate. Pentru metale, 1 carat înseamnă a 1/24-a parte. Aurul pur are 24
de carate; aur de 18 carate înseamnă 18 părți aur și șase părți alte elemente, folosite de obicei
pentru mărirea durității aliajului.
Marcarea[modificare | modificare sursă]
Marcarea aurului, argintului și platinei este cea mai veche formă de protecție a consumatorului.
Marcarea metalelor prețioase și a aliajelor acestora este operațiunea de atestare a conținutului de
metal prețios fin prin aplicarea marcii de titlu, a mărcii de garanție proprie a producatorului intern, a
importatorului și/sau a vanzatorului cu amănuntul ori, dupa caz, a marcii de certificare.[2]

 Marca de garanție proprie - semn individual înregistrat la Autoritatea Natională pentru

Protecția Consumatorilor, care se aplică pe bijuteriile și obiectele din metale prețioase sau din
aliajele acestora de către producătorul intern, importatorul sau vânzătorul cu amanuntul.
 Marca titlului - semnul convențional, diferit în funcție de titlul metalului prețios, care se aplică
pe bijuteriile și obiectele din metale prețioase și aliajele acestora.
 Marca de certificare - semn convențional care se aplică pe bijuterii și pe obiectele din metale
prețioase sau aliaje ale acestora de către Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor,
în cazul în care producătorul intern, importatorul și/sau vânzătorul nu sunt autorizați sau nu
doresc să își aplice marca de garanție proprie, la cererea acestora.
Marca oficială garantează că piesa a fost testată și de altcineva decât de producător și se
conformează standardelor de puritate.