Domnul al Moldovei, Stefan Voievod s-a dovedit Mare si Sfant, atat prin talentul militar, cat si prin

tactul diplomatic, prin construirea lacasurilor sfinte, si prin dorinta ca tara sa fie tot mai frumoasa, mai slavita

si mai puternica. ,,Niciodata tara n-a fost mai intinsa, mai bogata si mai respectata, niciodata faima domnului

ei n-a srabatut atat de departe, deopotriva in Apusul crestin, ca si in Rasaritul necredincios, provocand

admiratia prietenilor si respectul dusmanilor.”- Daniela Osiac

Personajul principal al dramei “Apus de Soare” de Barbu Stefanescu Delavrancea este Stefan cel Mare,

domnitor ce isi iubea poporul si vorbea cu oamenii sai bland, fiind ca un tata pentru intregul sau neam.
Structura afectiv-intelectuala a personajului-actant impresioniaza prin: patriotismul fierbinte, setea de adevăr,
vitejia, curajul, puterea de sacrificiu, spiritul justiţiar,reiesite din vorbe, fapte si ganduri, prezentate prin
intermediul caracterizarii indirecte a comportamentului moral. Trăsătura dominantă a lui Ştefan cel Mare este
patriotismul fierbinte şi înălţător care i-au determinat faptele şi atitudinile în întreaga perioadă cât a condus
Moldova şi în ultimul an de viaţă şi de domnie.’’ "si cum vru Moldova, asa vrusei si eu. Ca vru ea un domn
drept si n-am despuiat pe unii ca sa-mbogatesc pe altii ca vru ea un domn treaz si-am vegheat ca sa-si
odihneasca sufletul ei ostenit ‘’ Vitejia, curajul, spiritul de sacrificiu reies si din spusele Clucerului Moghila care
povesteste expeditia din Pocutia: "Strasnic racnea Leul Moldovei de vuia valea si codrii. Matura tot inaintea lui
si toti ii jurara credinta ‘’

Protagonistul este simbolul domnitorilori batrani “Omul batran si bolnav isi presimte sfarsitu, dar moartea, pe care
a infruntat-o in atatea razboaie, nu-l sperie”’’, exprimând idealul patriotic care se contopeste cu istoria
neamului;“patruzeci si sapte de ani am dus tara cu noroc. Am so duc si cand voi muri, si dupa ce vor pecetlui
peatra deasupra mea.”

Prin intermediul caracterizarii directe trăsăturile voievodului se individualizează mai mult prin vorbele altor
personaje cu ajutorul carora el capătă idea unui domnitor demn de admirat: „Slăvitul domn”, „preaslăvitul
nostru stăpân”, „Sfântul”, „Leul Moldovei”, de catre personajul insusi: “ca sunt batran, ca sunt bolnav”, “sufletul
nu vrea si trupul nu mai poate”. Si din spusele autorului desprindem portretul moral al protagonsitului, care era
hotarat, deoarece si-a dus pana la capat planul de al incorona pe fiul sau Bogdan.

De un temperament holerico-flegmatic, cu o viziune a vietii optimista si fatalista , Stefan cel Mare reprezinta
tipul omului demn, viteaz si patriot si este desprins din caracterizarea indirecta a limbajului acestuia "Tineti
minte cuvintele lui Stefan, care v-a fost baci pana la batranete... ca Moldova n-a fost a stramosilor mei, n-a fost
a mea, si nu e a voastra, ci a urmasilor nostri si a urmasilor nostri in veacul vecilor...".

Calitatile : modestia, curajul, imensa dragoste fata de patrie de invidiat imi sugereaza ca toate acestea alcatuiesc
portretul moral al domnitorului Stefan cel Mare, care a rămas adânc în conştiinţa poporului, mai ales în
Moldova, unde nu există lăcaş de cult, cetate de care amintirea sa să nu fie legată.
.

„ Intr-insul gasise poporul romanesc cea mai deplina si mai curata icoana a sufletului sau: Cinstit şi harnic,

răbdător fără să uite şi viteaz fără cruzime, strașnic în mânie şi senin în iertare, răspicat şi cu măsură în

grai, gospodar şi iubitor al lucrărilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care, se pare că vin pintr-însul

de aiurea şi de mai sus” -nicolae iorga

Ştefan cel Mare este simbolul puterii, autoritatea, instanţa supremă, întrucât el este cel care trebuie să
înţeleagă „de ce răsare şi asfinţeşte soarele”, deoarece „numai prostimea vieţuieşte pentru pântece”.
Puterea supremă a domnitorului stârneşte spaimă şi admiraţie, sfială şi încredere.
Ștefan cel Mare, mai întâi de toate, a fost omul care și-a iubit țara, și-a iubit oamenii, care a știut să apere țara și să
lase o moștenire bogată urmașilor săi, din păcate nu acelora care astăzi se declară urmașii lui Ștefan cel Mare, dar
sunt împotriva a tot ceea ce a făcut și a apărat.”