GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

GEOGRAFIA SOLURILOR

Laborator 1 – PROFILUL DE SOL

Orizontul de sol sau orizontul pedogenetic este un strat, aproximativ paralel

cu suprafaţa solului (terenului), care are o serie de proprietăţi rezultate prin procesul de
formare a solului, proprietăţi care diferă de cele ale stratelor supra sau subiacente.
În mod obişnuit, un orizont de sol este separat de cele adiacente prin
caracteristici care pot fi observate şi eventual măsurate în teren, cum ar fi: culoarea,
textura, structura, consistenţa, prezenţa sau absenţa carbonaţilor, a unor neoformaţii
etc.
Dispunerea pe verticală a unuia sau mai multor orizonturi pedogenetice
alcătuieşte profilul de sol sau pedon, iar extinderea pe orizontală a aceleiaşi
succesiuni verticale de orizonturi, adică de pedonuri, formează un polipedon.
Polipedonul este cunoscut la noi sub denumirea de unitate elementară de sol sau
unitate teritorială de sol.

Fig. 1 Profilul de sol

În afară de orizonturile pedogenetice, unele soluri prezintă stratificaţii, denumite

discontinuităţi litologice şi care sunt datorate neuniformităţii iniţiale a materialului
parental.
©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
1
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

Conform Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor, în funcţie de

caracteristicile morfologice, fizice, chimice, mineralogice sau biologice, au fost stabilite
câteva tipuri principale de orizonturi pedogenetice, notate cu literă majusculă, după cum
urmează: O, T, A, E, B, C şi R.
Aceste tipuri de orizonturi utilizate în România concordă cu sistemul de orizonturi
utilizat de FAO, doar că în sistemul FAO orizontul turbos este notat cu H (histic) în loc
de T, iar orizontul de tranziţie AC este notat cu Bk.
Pe lângă aceste orizonturi pedogenetice principale, în caracterizarea solurilor se
utilizează şi o serie de alte orizonturi pedogenetice, denumite de asociere, care se
folosesc doar împreună cu orizonturile principale. Aceste orizonturi sunt: G, W, sa, na,
sc, ac, an etc., care se scriu după orizontul cu care se asociază - de exemplu: AG, CG,
BW, Asa etc.

1.1. Orizonturile de sol şi stratele principale

Orizont O (organic nehidromorf)
Este un orizont format prin acumulare de material organic depozitat la suprafaţa
solului, care nu este saturat cu apă mai mult de câteva zile pe an; este deci un orizont
organic nehidromorf. Fracţia minerală se găseşte în proporţie mică, în general mai puţin
de jumătate din greutate.
Orizontul O se dezvoltă la partea superioară a solurilor minerale formate sub
pădure (orizontul O nu include orizontul format prin descompunerea intensă de rădăcini
de sub suprafaţa solului mineral, caracter specific orizontului A).
În solurile aflate sub vegetaţie lemnoasă, orizontul organic nehidromorf este
constituit din:
Ol - litiera, constând din material organic proaspăt, nedescompus sau foarte
puţin descompus;
Of - orizont de fermentaţie, format din materie organică incomplet descompusă,
în care se recunosc cu ochiul liber sau cu lupa (mărire × 10) resturi vegetale cu
structură caracteristică;
Oh - orizont de humificare, în care materialul organic este într-un stadiu foarte
avansat de descompunere, încât nu se mai recunosc cu ochiul liber, ci numai cu lupa,
resturi vegetale cu structură caracteristică.

Orizont A (bioacumulativ)
Este orizontul mineral format la suprafaţă sau sub un orizont O, în care structura
iniţială a rocii a dispărut practic în întregime şi care este caracterizat prin una sau mai
multe din următoarele proprietăţi:
- acumulare de materie organică intim amestecată cu fracţiunea minerală;
- nu manifestă proprietăţi caracteristice orizontului E sau B;
- proprietăţi rezultate în urma cultivării, păşunatului sau a altor perturbări similare;

Sunt considerate, de asemenea, orizonturi A şi stratele arate, notate cu Ap, chiar

dacă sunt grefate direct pe orizonturi E, B sau C.

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
2
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

Orizont E (eluvial)
Este un orizont mineral al cărui caracter principal îl constituie sărăcirea în argilă
silicatică, oxizi de fier şi/sau aluminiu sau o combinaţie a acestora, prin deplasare în sol,
vertical sau lateral, fie în soluţie, fie în suspensie. Acest orizont se caracterizează deci
printr-o creştere reziduală a conţinutului de nisip şi de praf. Evident, structura iniţială a
rocii a dispărut.
Un orizont E este situat în mod obişnuit aproape de suprafaţă, sub un orizont O
sau A (cu excepţia profilelor erodate sau decopertate) şi deasupra unui orizont B.
Faţă de orizontul O sau A situat deasupra, orizontul E este mai sărac în materie
organică şi mai deschis la culoare.

Orizontul B (de subsuprafaţă)

Este un orizont mineral, format sub un orizont A, E sau O în care, pe lângă
pierderea în întregime sau aproape în întregime a structurii iniţiale a rocii, se asociază
unul sau mai multe dintre caracterele dominante următoare:
- alterare care generează sau eliberează minerale argiloase şi/sau oxizi
(conferindu-i o culoare mai brună sau mai roşcată) şi care formează o structură
pedogenetică poliedrică sau prismatică, dacă au loc schimbări de volum odată cu
modificarea conţinutului de umiditate;
- pelicule de argilă care fac ca orizontul să aibă culoare cu valoare mai mică şi
cromă mai mare sau o nuanţă mai roşie decât orizonturile supra şi subiacente;
- fragilitate (la presare între degete se sfărâmă brusc fiind casant).
Orizontul B de alterare şi/sau de schimbare de culoare in situ se notează cu Bv;
un orizont B cu acumulare de argilă se notează cu Bt; cel cu acumulare de oxizi de fier
(şi de aluminiu) se notează cu Bs, iar cel cu iluviere de humus cu Bh.

Orizont C (materialul subiacent)

Este un orizont sau strat mineral situat în partea inferioară a profilului, constituit
din materiale neconsolidate sau slab consolidate şi care nu prezintă caracterele
orizonturilor A, E sau B. El poate reprezenta sau nu materialul parental al orizonturilor
supraiacente. Poate fi penetrat de rădăcinile plantelor.
Pentru orizontul C, se folosesc următoarele notaţii de detaliu: Cn - orizont (strat)
C fără carbonaţi (necarbonatic); Ck - orizont (strat) C cu carbonaţi (de regulă reziduali);
Cca - orizont C carbonatoacumulativ, calcic sau calxic (vezi orizonturile diagnostice).

Stratul R (roca subiacentă consolidată - compactă)

Este un strat mineral situat la baza profilului constituit din roci consolidate –
compacte, in situ. În mod convenţional, la roci consolidate-compacte se includ şi
pietrişurile cimentate (impermeabile), rocile fisurate (permeabile) şi pietrişurile fluviale
necimentate.
Granitul, bazaltul, gnaisul, calcarul sau gresia sunt exemple de roci în loc,
considerate ca R. Fragmentele uscate la aer dintr-un strat R, dacă sunt puse în apă, nu
se fărâmiţează în 24 de ore. Stratul R nefisurat şi impermeabil se notează cu Rn.

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
3
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

Dacă stratul R este fisurat şi, în consecinţă, permeabil sau este format din
fragmente de rocă ori pietriş fluvial (cu mai puţin de 10% material fin), se notează cu
Rp.
Orizontul sau stratul T (turbos sau organic hidromorf)
Este un strat organic de suprafaţă sau de subsuprafaţă (care apare la mică
adâncime) constituit dominant din material organic în diferite stadii de descompunere,
care saturat cu apă perioade lungi (de peste o lună), în cei mai mulţi ani, cu excepţia
solurilor drenate artificial. După gradul de descompunere a resturilor organice, se
separă suborizonturile: fibric (resturi foarte slab descompuse), hemic (resturi incomplet
descompuse, în care se recunosc cu ochiul liber sau cu lupa resturi vegetale) și sapric
(resturi în stadiu foarte avansat de descompunere).

1.2. Orizonturi de asociere

Orizont G (gleic)
Este un orizont mineral format în condiţiile unui mediu saturat în apă, cel puţin o
parte din an, determinat de apa freatică situată la adâncime mică.Se găseşte în
general, sub un orizont T sau se asociază cu orizonturile A, B, sau C.
Se disting:
Gr, orizont gleic de reducere: orizont G format în condiţii predominant de
anaerobioză, prezentând culori de reducere, eventual aspect marmorat, în care culorile
de reducere apar în proporţie de peste 50% din suprafaţa rezultată prin secţionarea
elementelor structurale (dacă acestea există) sau prin secţionarea materialului fără
structură.Excesul de umiditate freatică poate lipsi dacă solul este drenat artificial.

Gox, orizont gleic de oxidare-reducere: orizont G format în condiţii de

aerobioză alternând cu perioade de anaerobioză. Prezintă următoarele caractere:
- aspect marmorat, în care culorile de reducere apar în proporţie de 16 - 50%;
- excesul de umiditate o parte din an, dar poate lipsi, în prezent, dacă solul a fost
drenat artificial.

Orizont W (stagnogleic - denumit anterior pseudogleic)

Este un orizont mineral, format la suprafaţă sau în profilul solului, în condiţiile
unui mediu în care solul este o mare parte din an saturat în apă acumulată din
precipitaţii (sau altă sursă) şi stagnantă deasupra unui strat impermeabil sau slab
permeabil.
Prezintă un aspect marmorat (pestriţ), în care culorile de reducere, prezente atât
pe feţele cât şi adesea în interiorul elementelor structurale, ocupă peste 50% din
suprafaţa rezultată prin secţionarea elementelor structurale, dacă există, sau prin
secţionarea materialului lipsit de structură. Se grefează pe orizonturi A, E sau B (Bt ori
Bv).

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
4
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

1.3. Orizonturi de tranziţie

Sunt orizonturi care prezintă o parte din caracterele orizontului supraiacent şi o
altă parte din ale celui subiacent, către care se face tranziţia.
Există două tipuri de orizonturi de tranziţie:
- orizonturi de tranziţie obişnuite (propriu-zise) la care trecerea se face treptat, de
la proprietăţile unui orizont la proprietăţile celuilalt orizont. În acest caz, se notează cu
cele două litere majuscule corespunzătoare orizonturilor respective (de exemplu: AC,
AB, BC, EB, CR etc.);
- orizonturi de tranziţie mixte (de întrepătrundere); sunt acele orizonturi în care se
întrepătrund proprietăţi ale celor două tipuri de orizonturi principale, trecerea între
orizonturi fiind neregulată sau în limbi (glosică). Se notează cu două litere mari,
corespunzătoare celor două orizonturi, între care apare semnul „+”, de exemplu:
E + B; B + R; C + R.

1.4. Caracteristici morfologice secundare de subdivizare a orizonturilor

principale

La descrierea solurilor se utilizează şi o serie de sufixe literale pentru sublinierea

unor caracteristici ale orizontului sau cifre arabe pentru subdivizarea orizonturilor,
redate în cele ce urmează.
Prefixe literale
Singura literă utilizată ca prefix este litera b care se aplică numai la orizonturile
îngropate, de exemplu: bBt1, bBt2. Ca şi în cazul discontinuităţilor litologice, notarea cu
literă prefixă nu întrerupe subdiviziunea pe verticală a orizonturilor (de exemplu: bBt1,
bBt2, 2bBt3; ultima notaţie - 2bBt3 - marcând şi o discontinuitate litologică).

Sufixe literale
Se folosesc pentru a marca prezenţa unor trăsături morfologice concomitente în
orizontul pedogenetic principal.
Sufixele literale prezentate în ordine alfabetică mai jos, se folosesc pentru
separarea suborizonturilor sau pentru precizarea unor trăsături ale orizonturilor.

Notaţii pentru caracteristici morfologice secundare

(sau pentru subdiviziuni ale orizonturilor principale)

ac – saturaţie în Na schimbabil între 5 - 15% din T pe o grosime minimă de 10 cm. Se

utilizează cu orice simbol al unui orizont principal, pentru notarea orizontului
diagnostic asociat, hiponatric (hiposodic).
an – proprietăţi andice pe cel puţin 30 cm grosime; se utilizează cu simbolurile A sau B
pentru notarea orizontului diagnostic de asociere andic.
ca – acumulare iluvială de carbonaţi; se utilizează cu simbolul C pentru desemnarea
orizontului diagnostic principal C carbonato-acumulativ (calcic sau calxic) (Cca).
d – caracter aric (sau strat desfundat) – orizont sau strat mineral rezultat prin amestecul
mai multor orizonturi deranjate in situ, în urma activităţii de desfundare sau altă
acţiune mecanică. În cuprinsul orizontului desfundat orizonturile diagnostice
pedogenetice nu pot fi identificate sau apar numai ca fragmente. Se află situate

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
5
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

deasupra unor orizonturi (sau părţi de orizonturi) diagnostice (nederanjate) sau

deasupra materialului parental. Se notează prin litera d adăugată după simbolurile
orizonturilor amestecate puse în paranteză, de exemplu: (A + B)d, (A+C)d; dacă
solul este arat se separă la suprafaţă “orizontul Ap”.
e – acumulare reziduală de grăunţi de praf şi nisip fără peliculă coloidală (pudrare cu
cuarţ sau caracter hipoluvic); se utilizează cu simbolul A, AB sau B.
g – gleizare slabă: 6 –15% culori de reducere. Se asociază cu orice orizont (A,B,E,C)
care prezintă aceste culori.
ho – orizont de suprafaţă antropedogenetic format prin fertilizare intensă, lucrare
profundă şi/sau adaos timp îndelungat de deşeuri animale şi de materiale organice
în amestec cu material pământos. Se utilizează asociat cu simbolul A pentru
definirea orizontului diagnostic special A hortic (Aho).
iz – orizont cu peste 15% din volum ocupat cu rizomi de plante acvatice (slab
descompuşi sau vii). Se utilizează de regulă cu simbolurile Gox sau Gr.
k – conţinut de peste 1% carbonaţi fără a îndeplini condiţia de Cca. Se utilizează cu
simbolul C (Ck).
la – orizont existent în solurile cu textură grosieră şi fără carbonaţi, sub forma unor
benzi (lamele) constituite din material mai fin decât materialul învecinat. Se
utilizează cu simbolurile Bt sau Bv (Btla, Bvla).
li – limita dintre sol şi roca compactă continuă (contact litic); fisurile în rocă sunt puţine
şi la o distanţă orizontală de peste 10 cm. Se utilizează cu simbolul R; dacă roca
compactă este slab cimentată (gresii, şisturi etc.) contactul dintre sol şi rocă este
paralitic (pa).
lm - material mineral submers format în ape puţin adânci prin acumulare subacvatică de
suspensii sau precipitate minerale şi organice, resturi de alge, plante şi animale
subacvatice. Se utilizează cu simbolul A şi particularizează orizontul diagnostic
special A limnic (Alm).
me - orizont mineral care îndeplineşte condiţiile de orizont molic dar prezintă şi
acumulări reziduale de cuarţ sau alte minerale rezistente la alterare dezbrăcate de
pelicule coloidale; se utilizează cu simbolul A sau AB pentru designarea orizontului
A molic-greic (Ame, ABme).
na – orizont care deţine o saturaţie în Na schimbabil de peste 15% din T sau SAR > 13,
pe o grosime de minim 10 cm; se utilizează cu simbolurile A,B sau C. Când se
foloseşte cu simbolul Bt formează orizontul de asociere B argic-natric (Btna).
nt – material organic sau turbă sedimentară; se utilizează cu simbolul T pentru
desemnarea turbei ca sediment.
p – strat arat; indiferent de orizontul genetic pe care este grefat este considerat orizont
A (Ap).
pl – schimbare texturală bruscă; se utilizează pentru designarea orizonturilor B care
prezintă în partea superioară o astfel de schimbare (vezi schimbare texturală
bruscă).
q – material (orizont) cu fragmente grosiere de rocă sau pietre, având > 26% particule >
2 mm. Se utilizează cu orice orizont pentru menţionarea prezenţei scheletului; după

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
6
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

conţinutul de schelet, se pot separa subdiviziunile: sq cu 26 - 50% schelet şi qq,

cu51 - 90% schelet.
sa – orizont de acumulare a sărurilor mai solubile în apă decât gipsul, în cantitate mai
mare de 1% (predominant cloruri) sau 1,5% (predominant sulfaţi), sau de cel puţin
0,7% dacă solul conţine sodă, pe grosimi > 5 cm în cazul orizonturilor nisipoase şi >
10 cm în cel al solurilor cu alte texturi. Se utilizează cu orice orizont pentru notarea
orizontului diagnostic de asociere salic.
sc – orizont de acumulare de săruri mai solubile în apă decât gipsul, în cantitate de0,1 -
1% (predominant cloruri), 0,15 - 1,5% (predominant sulfaţi), sau între 0,07 - 0,7%
dacă conţine sodă pe grosimi ≥ 10 cm. Se utilizează cu simbolurile A, B, C pentru
designarea orizontului diagnostic de asociere hiposalic.
tna – orizont de acumulare de argilă silicatică şi cu o saturaţie în Na > 15%; se
utilizează cu simbolul B pentru notarea orizontului diagnostic de asociere B argic-
natric (Btna).
tp – strat îndesat (talpa plugului), format la partea inferioară a stratului arat. Se
utilizează cu simbolul A (Atp).
ţ – suborizont care se remarcă prin prezenţa unei mase mari de rădăcini ierboase
(înţelenit); se utilizează cu simbolul A (Aţ).
vm – orizont cu intensă activitate biologică; peste 50% din volumul orizontului A şi peste
25% din al celui următor este reprezentat de canale de râme, coprolite sau galerii de
animale umplute cu material adus din orizonturile adiacente. Se poate utiliza cu
simbolul A, B sau chiar C pentru designarea caracterului vermic.
w – orizont care prezintă culori de reducere între 16 şi 50% din suprafaţa rezultată prin
secţionare, determinate de apa stagnată. Se utilizează cu simbolurile A, E şi B
pentru marcarea proprietăţilor stagnice moderate (hipostagnice).
y – orizont în care se remarcă prezenţa crăpăturilor în reţea de peste 1 cm lărgime, a
feţelor de alunecare oblice (10 – 60o faţă de orizontală), structură sfenoidală pe cel
puţin 25cm grosime şi peste 45% argilă (predominant contractilo-gonflantă). Se
utilizează cu simbolul Bz pentru designarea orizontului asociat vertic (Bzy).
z – orizont ce indică prezenţa proprietăţilor contractilo-gonflante, specific pentru
vertisoluri şi soluri vertice. Se utilizează cu simbolul A, B sau C pentru desemnarea
acestor proprietăţi (Az, Bz, Cz).

Cifre sufixe
Orizonturile notate printr-un simbol format dintr-o combinaţie de litere pot să fie
subdivizate pe verticală, numerotând fiecare subdiviziune succesiv cu cifre arabe
începând de la partea superioară a orizontului (de exemplu: Bt1, Bt2, Bt3). Secvenţa de
subdiviziuni nu este întreruptă nici de discontinuitatea litologică (de exemplu: Bt1, Bt2,
2Bt3).
Cifre prefixe
Pentru marcarea discontinuităţilor litologice în profil se folosesc cifre arabe ca
prefix (înlocuind vechile numere romane). Cifra "1" ca prefix nu se utilizează, ea fiind
subînţeleasă, notarea va începe cu cifra 2, ca de exemplu: A, B, 2C, 3C.

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
7
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

2. Date generale privind înregistrarea şi amplasarea profilului de sol

2.1 Înregistrarea şi localizarea
În scopul precizării locului şi condiţiilor de descriere a solurilor şi al arhivării
informaţiilor respective în vederea regăsirii şi reutilizării lor se consemnează în
descriere (pe formulare sau fişe ori în carnetul de teren) următoarele:
a) Autorul descrierii:
Ex. Vlăsceanu Gheorghe
b) Data descrierii:
Ex. 16.05. 2008
c) Localizarea administrativă
Ex: Comuna, judeţul: Sânta Maria Orlea, Jud. Hunedoara
d) Poziţionarea în teren
În fişa de descriere se arată cât mai exact poziţia profilului faţă de repere din
teren uşor identificabile spre ex. 200 m E Movila Lascarache, pe şoseaua Urziceni –
Buzău la 1,5 Km de marginea nordică a satului Cioranca.
e) Numerotarea şi codificarea profilelor.
Numărul sau codul de identificare al profilelor trebuie ales astfel încât să
satisfacă atât cerinţele locale cât şi regăsirea uşoară a descrierii în bazele de date
informatizate la nivel judeţean şi naţional.
f) Coordonate geografice (poziţionarea georeferenţiată).
Se notează latitudinea şi longitudinea locului profilului în grade, minute, secunde
şi sutimi de secunde sexagesimale.
Spre ex.: Latitudinea +440.05’.03”
Longitudine +250.52’.41”
Este recomandabil ca poziţionarea georeferenţiată să fie făcută cu aparate GPS
(Global Positioning System). În lipsa acestora coordonatele se pot extrage şi din hărţile
topografice cu caroiaj geografic.
g) Condiţiile de vreme (meteorologice) momentane.
Acestea se notează deoarece pot afecta anumite măsurători (ex. estimarea culorii,
umidităţii).Se recomandă următoarea clasificare (Munteanu, 2012 – Ghid de teren):
Cod Simb. Denumire
1 FN Senin (fără nori)
2 PN Parţial noros
3 TN Acoperit (total acoperit cu nori)
4 PL Ploaie
5 BR Burniţă
6 ZP Zăpadă

h) Folosinţa actuală şi amenajările de îmbunătăţiri funciare.

Se precizează utilizarea actuală a terenului (SRTS, - indicator 26, p. 91) și se
menţionează tipurile de amenajări I.F. din zona profilului de sol.

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
8
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

2.2. Echipamentul minim necesar pentru lucrările de cartare pedologică

- Mijloc de transport auto

- Hărţi topografice (cel puţin la sc.1:25 000), fotografii aeriene (unde există),
planuri cadastrale cu curbe de nivel; hărţi geologice, geomorfologice, de
vegetaţie, de folosinţe, caiet de teren.
- GPS, busolă
- Ghid pentru descrierea solului
- Ghid pentru clasificarea solurilor
- Formulare (fişe) pentru înregistrarea datelor
- Atlas (manual) de culori Munsell
- Lopată, hârleţ, ciocan geologic, sondă
- Set pentru determinarea pH (conductometric), soluţii standard
- Pungi şi cilindri (inclusiv ciocan şi inel) pentru recoltarea probelor de sol
- Instrumente de scris şi măsurat

Cutie cu :
- Ruletă de buzunar
- Cuţit, şpaclu
- Lupă x10
- Container cu apă de robinet
- Container cu apă distilată, sticlă cu soluţie 1M KCl sau 0,001M CaCl2 pentru
măsurători de pH
- Pahare de plastic transparente cu gradaţii pentru 8 cm3 sol (-10g) şi 25 ml apă
pentru măsurători de pH sau EC
- Flacon picurător cu 10% HCl (50ml)
- Flacon picurător cu soluţie de fenolftaleină pentru estimarea pH (8,2-9,2) (30 ml)
- Flacon picurător cu 1M NaF adusă la pH 7,5 (30 ml)
- Flacon picurător cu 0,2%(M/V), soluţie de αα-dipiyridyl în soluţie de acid acetic
10% (V/V)
- Conductometru – pH metro (potenţiometru)
- Eprubete
- Hârtie de filtru
- Aparat de fotografiat

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
9