GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

GEOGRAFIA SOLURILOR

Laborator 2 – TEXTURA ȘI SCHELETUL SOLULUI

TEXTURA SOLULUI

Partea minerală a solului este formată din particule elementare de diferite

mărimi, care se deosebesc între ele prin mărimea suprafeței specifice, conținutul în
baze și proporția de minerale secundare, care crește odată cu scăderea dimensiunii
particulelor.

Aceste particule au fost grupate după dimensiune în mai multe categorii, care
poarte denumirea de fracțiuni granulometrice. Particulele mai mari de 2 mm
alcătuiesc scheletul solului, iar particulele mai mici formează pământul fin.

Textura solului reprezintă participarea procentuală a diferitelor categorii de

particule (nisip, praf, argilă) la alcătuirea unui sol.

Termenul de textură se referă numai la materialul fin al solului (particule cu Ø <

2 mm). Granulometria se referă la întregul material de sol, respectiv atât la fracţiunea
fină cât şi la fragmentele de rocă > 2 mm (scheletul în sol).

Pe plan mondial există mai multe sisteme de grupare a particulelor în fracțiuni

granulometrice (scara Atterberg, scara Kacinski, sistemul britanic si scara sistemul
american), care sunt cuprinse în tabelul 1.

Toate sistemele folosesc aceleași fracțiuni granulometrice: nisipul, praful si

argila, diferentierile de la o scara la alta fiind date doar de limitele de grupare a
particulelor elementare.

Cea mai veche clasificare încă în uz este cea a lui Atterberg (1912) adoptată de
Societatea Internațională pentru Știința Solului, care se folosește și în România.

Gruparea particulelor după diametrul lor s-a realizat tinând cont de însușirile lor,
pe care le imprimă și solului, acesta având anumite proprietati fizice, mecanice, chimice
si biologice în functie de predominarea unei fractiuni granulometrice.

Nisipul este format din fragmente de rocă rezistente la dezagregare (cuart sau
alte minerale ca piroxenii, mica albă, magnetitul etc.) este foarte permeabil, necoeziv și
neplastic și are o capacitate mică de retinere pentru apă și elementele nutritive.
Dimensiunile particulelor elementare sunt comparativ mai mari, numarul de particule pe
unitatea de volum a solului este mic, iar suprafața specifică este mică.

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
1
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

Argila este fracțiunea granulometrică cu rolul cel mai important în determinarea

insușirilor fizice și chimice ale solului. Ea are coeziune, plasticitate și aderență ridicate,
capacitate mare de reținere a apei și a substanțelor nutritive, suprafață specifică extrem
de mare care favorizează o multitudine de procese fizico–chimice, biologice și reglează
fertilitatea solurilor.
Praful prezintă însușiri intermediare între nisip și argila, este format din
fragmente de rocă într-un grad înaintat de dezagregare și prezintă insușiri apropiate de
ale argilei. O proportie ridicată de praf imprimă solurilor unele insușiri nefavorabile
precum tasarea accentuată (compactarea), formarea de crustă la suprafața solului și
structurarea slabă, deoarece el nu coaguleaza și nu poate forma singur microagregate
structurale.

Tabel 1
Sisteme de grupare a particulelor de sol în fracțiuni granulometrice
după dimensiunea particulelor (în mm)
Sistemul internațional sau Sistemul Sistemul Sistemul rus
scara Atterberg britanic american sau Kacinski
Bolvani Roci Bolvani Pietroaie
>200 >600 >254 >3
Pietre Blocuri Pietroaie Pietre
Scheletul 200-20 600-200 254-76 3-1
solului Pietricele Bolvani Pietre
20-2 200-75 76-2
Pietre
75-2
Nisip grosier Nisip grosier Nisip grosier Nisip grosier
2-0,2 2-0,6 2-0,5 1-0,5
Nisip fin Nisip mediu Nisip mediu Nisip mediu
0,2-0,02 0,6-0,2 0,5-0,2 0,5-0,25
Nisip fin Nisip fin Nisip fin
0,2-0,06 0,2-0,05 0,25-0,05
Praf Praf Praf Praf
Pământ fin
0,02-0,002 0,06-0,002 0,05-0,002 0,05-0,001
Argila Argila Argila Argila
<0,002 <0,002 <0,002 <0,001
Argila fină Nisip fizic >0,01
<0,0002
Argila fizică
<0,01

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
2
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

Clasificarea solurilor după clasele texturale

În țara noastră se foloseste în prezent sistemul de clasificare redat în
'’Metodologia elaborarii studiilor pedologice’’ elaborat de I.C.P.A în 1987, care cupride 3
grupe de clase, 6 clase și 23 de subclase.
Principalele clase texturale, simplificate, precum și conținutul lor în nisip, praf și
argilă, sunt redate în tabelul 2. Aceste fracțiuni sunt exprimate în procente din solul fără
humus, carbonați și săruri, iar suma lor este 100.

Tabel 2
Clasele texturale utilizate în România
Simbol Denumire Conținut în % de
Argilă Praf Nisip
N Nisip ≤5 ≤ 32 ≥ 63
U Nisip lutos 6-12 ≤ 32 56-94
S Lut nisipos 13-20 ≤ 32 48-87
L Lut 21-32 ≤ 79 ≤ 79
T Lut argilos 33-45 ≤ 67 ≤ 67
A argilă ≥ 46 ≤ 54 ≤ 54

Exemplu:
- Un sol care conține: 25% nisip; 35% praf și 40% argilă (100% în total) are textură
luto-argiloasă, notată T

Pentru definirea texturii se poate folosi diagrama triunghiulară (fig. 1),

constituită în funcție de cantitatea procentuală de argila, praf și nisip.
Diagrama constă dintr-un triunghi echilateral pe laturile caruia sunt trecute
procentele de nisip, praf și argila de la 0-100%. Împărțind cele trei laturi în 10 părti egale
și unind punctele între ele prin paralele la laturile triunghiului, se formează o diagramă
cotată.
Pentru stabilirea clasei texturale a unui sol, pe cele trei laturi ale triunghiului se
fixează procentele de argila, praf și nisip rezultate prin analiza granulometrică,
obținându-se trei puncte. Din fiecare punct se duce o paralelă la latura triunghiului
opusa varfului cu 100% fracțiunea respectiva. Locul de intalnire a celor trei paralele
reprezintă clasa texturală în care se încadrează solul respectiv.
Atunci când poziția locului de întalnire a celor trei paralele este apropiată de
limita unității texturale (trasată cu linie groasă), aceasta se precizează în denumirea
clasei texturale a solului (de exemplu: lut spre lut argilos).
Textura se determină pe orizonturi de sol, putându-se stabili astfel variația
acesteia odată cu adâncimea, pe profil. Acest lucru este util pentru recunoașterea unui
anumit tip de sol și pentru obținerea de informații referitoare la geneza solurilor.

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
3
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

Fig. 1. Diagrama pentru determinarea texturii

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
4
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

Variația texturii pe profilul solului

Compozitia granulometrica pe profilul solurilor este determinata de textura
materialului parental si de caracteristicile procesului de solificare. Pe suprafetele cu
materiale parentale uniforme, dacă in cadrul solificarii nu au loc procese de migrare a
argilei sau de argilizare evidente, pe toata adâncimea profilului de sol se pastreaza
aceeasi textura, solul fiind nedifentiat textural. Aceasta situatie se intalneste in mod
obisnuit la solurile din zona de stepa, unde fractiunea argiloasa din profil are
aproximativ aceeasi valoare cu cea existenta in materialul parental.
In zonele mai umede, unde in cadrul solificarii au loc procese intense de
argilizare si de migrare a argilei, se realizeaza profile de sol cu diferentieri texturale pe
adancime. In general profile cu diferentiere texturala prezinta solurile cu orizonturi de
formare si acumulare a argilei (Bv, Bt, Btna).
Pentru exprimarea cantitativa a diferentierii texturale intre orizonturi, se foloseste
indicele de diferentiere texturala (Idt) care reprezinta valoarea raportului dintre procentul
de argila din orizontul B si procentul de argila din A (sau E):

% argila B
Idt= ------------------------------
% argila A sau E
Dupa marimea indicelului Idt solurile se grupeaza astfel:
- soluri nediferențiate textural Idt = 1
- soluri slab diferențiate textural Idt = 1,1 – 1,2
- soluri moderat diferențiate textural Idt = 1,2 –1,4
- soluri puternic direfențiate textural Idt = 1,4 –2,0
- soluri foarte puternic diferențiate textural Idt > 2,0

Variația texturii pe profilul de sol poate fi redată grafic cu ajutorul diagramelor.

Pe axa verticală se notează adâncimea de recoltare a probelor, în cm, iar pe axa
orizontală, fracțiunile granulometrice în %.
Exemplu:

Adâncimea Ng Nf P A
cm %
0-15 20,4 50,3 12,8 16,5
15-26 19,5 51,8 12,4 16,3
26-43 16,9 56,5 10,9 15,7
45-60 17,4 59,6 8,7 14,3
70-85 17,4 60,2 8,2 14,2
95-110 16,7 64,4 6,5 12,4
120-135 14,1 68,6 6,5 10,8
145-160 15,2 67,1 6,8 10,9

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
5
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

Fig. 2 Distribuția pe profil a fracțiunilor granulometrice

Textura materialului de sol se poate aprecia în teren sau determina în laborator.

În laborator, analiza granulometrică se detemină prin metoda sedimentării, care

cuprinde două etape: dispersarea (pretratamentul) și separatea:
Pretratamentul (dispersarea) se face în trei variante, în funcție de compoziţia probei:

• la probele cu carbonaţi tratarea cu soluţie de acid clorhidric 2 n şi dispersie cu soluţie

de hidroxid de sodiu 1 n la fierbere după Kacinski;
• la probele fără carbonaţi, cu materie organică > 5%, oxidarea materiei organice cu
apă oxigenată 6% şi dispersie cu soluţie de hexametafosfat de potasiu 10%, sau
soluţie de hidroxid de sodiu 1 n la fierbere după Kacinski;
• la probele fără carbonaţi, cu materie organică < 5%, dispersie cu soluţie de
hexametafosfat de potasiu 10% - SR ISO 11464 :1998
Determinarea (separarea) fracţiunilor granulometrice:

• metoda pipetei pentru fracţiunile < 0,002 mm, inclusiv;

• metoda cernerii umede pentru fracţiunile 0,002-0,2 mm şi uscate pentru fracţiunile >
0,2 mm

Rezultatele sunt exprimate în procente faţă de materialul rămas după

pretratament.

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
6
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

Metode de apreciete a texturii solului în teren

În teren se pot identifica 6 clase texturale (tabel 2), printr-o evaluare tactilă. De
aceea, aprecierea din câmp se completează cu date analitice obţinute în laborator.
Criteriile de teren trebuie alese adecvat condiţiilor de sol din arealul respectiv.
Astfel particulele de nisip se simt aspre la pipăit şi pot fi văzute cu ochiul liber, în timp
ce particulele de praf nu pot fi văzute fără lupă; ele se simt netede la degete fie la umed
fie la uscat.
Solurile argiloase în care domină montmorilonitul sunt adezive pe când cele în
care domină argila micacee sau caolinitică nu prezintă această proprietate.
În teren, aprecierea texturii se realizează pentru fiecare orizont în parte,
metodele variind în funcție de umiditatea solului; pentru materialul în stare uscată se
folosesc: observația și friabilitatea (tabelul 3); pentru materialul în stare umedă se
aplică: senzația la frecare, aderența și modelarea (tabelul 4).
Observația: se urmărește prezența grăunților de nisip în masa probei de sol,
precum și dacă aceștia sunt dominanți sau nu.
Friabilitatea în stare uscată: agregatele de sol uscate la aer sunt presate între
degetul mare și cel arătător, urmărindu-se dacă lasă senzație dureroasă, cât de greu se
sfarmă și cât de mari sunt bucățile rezultate.
Tabel 3
Criterii de apreciere a texturii solului în câmp
În stare uscată
Clasa
Observația Friabilitatea
texturală
Grăunți de nisip nelegați; lipsesc Agregate foarte ușor friabile și cu
Nisip
particulele fine suprafață aspră
Predomină grăunții de nisip, Agregate foarte friabile și cu suprafață
printre care se observă cantități aspră; la frecare ușoară se desprind
Nisip lutos
mici de material fin grăunți de nisip de pe suprafața
agregatului
Aspect eterogen; mulți grăunți de Agregate moderat friabile (se sfarmă prin
nisip în masa materialului fin apăsare puternică, fără senzație
Lut nisipos
dureroasă); suprafața făinos-aspră, nu se
lustruiește la frecare cu unghia
Aspect fin și omogen; se observă Agregate greu friabile (se sfarmă prin
clar cu ajutorul lupei grăunți de apăsare puternică, cu senzație
Lut
nisip printre particulele fine, dureroasă); suprafața neted-făinoasă, nu
acestea din urmă fiind dominante se lustruiește la frecare cu unghia
Aspect foarte fin și omogen; se Agregate foarte greu friabile (se sfarmă
observă clar cu ajutorul lupei numai parțial, în bucăți mari, cu senzație
puțini grăunți de nisip de dureroasă); suprafața făinoasă, la frecare Lut argilos
dimensiuni reduse, în masa cu unghia se lustruiește, formând oglinzi
materialului fin mici, întrerupte
Aspect foarte fin și omogen; Agregate tari, care nu se pot sfărma între
lipsesc grăunții de nisip; se degete; suprafața neted-alunecoasă, la Argilă
observă numai particule fine frecare cu unghia se lustruiește complet

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
7
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

Senzația la frecare în stare umedă: se urmărește senzația lăsată la frecarea

probei de sol umezite între degete: aspru, făinos, alunecos, unsuros.

Aderența: se urmărește lipiciozitatea materialului, atât la contactul cu uneltele,

cât și la presarea între degete.

Modelarea în stare umedă: se urmărește cât de plastică este proba, dacă se

modelează sau nu.

Tabel 4
Criterii de apreciere a texturii solului în câmp
În stare umedă
Senzaţia la Aderența Modelarea Clasa
frecare între texturală
degete
Foarte aspru Nulă; degetele rămân Materialul “curge”, nu se pot
Nisip
curate modela sfere
Aspru Foarte redusă; degetele se Se pot modela sfere care se
murdăresc ușor cu sfărâmă la o presare uşoară dar Nisip lutos
materialul mai fin nu se pot modela suluri subţiri
Făinos-aspru Redusă la moderată; Se pot modela suluri subţiri de
degetele se murdăresc 2-3 mm, care crapă uşor la
Lut nisipos
curbare şi se rup dacă sunt
ţinute de un capăt
Făinos Moderată la mare; Se pot modela suluri subţiri care
degetele se murdăresc, nu se rup dacă sunt ţinute de un
curățându-se ușor după capăt, dar crapă la curbare. Se Lut
uscarea materialului pot modela panglici nerezistente
la îndoire.
Unsuros Mare; degetele se Se pot modela suluri subţiri care
făinos murdăresc, curățându-se se curbează în inel fără a crăpa;
Lut argilos
greu după uscarea modelat în panglică crapă la
materialului îndoire
Unsuros Foarte mare; degetele se Se pot modela filamente lungi
alunecos murdăresc, la uscarea sau panglici subţiri care nu
materialului apărând crapă la curbare Argilă
senzația de strângere a
pielii

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
8
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

Importanța texturii solului

Importanța texturii solului este prezintă două aspecte, de ordin ecologic și
genetic.
Sub aspect ecologic, alcătuirea granulometrică a solului influențează puternic
toate celelalte însușiri, care condiționează dezvoltarea plantelor, precum:
- capacitatea de reținere și cedare a apei;
- permeabilitatea;
- regimul și conținutul de apă în sol;
- regimul de aer;
- regimul termic și încălzirea solului;
- activitatea biologică;
- rezerva de substanțe nutritive și regimul acestora;
- comportarea la lucrearea solului;
- vulnerabilitatea la diferite tipuri de degradare etc.
Sub aspect pedogenetic, textura, mai ales prin variația ei pe verticală, reprezintă
un indicator important pedogenetic, prin comparația cu materialul parental.
Comparația texturii orizontului superior cu cea a materialului parental dă
informații asupra alterării și argilizării. Acumularea de argilă în orizontul intermediar (B)
reflactă procedul de migrare a argilei, a cărui intensitate se exprimă cantitativ prin
indicele de diferențiere texturală.
Textura determină sau influențează accentuat principalele proprietăți ale solului.
Textura grosieră determină:
 permeabilitate mare pentru apă si aer;
 capacitatea mică de retinere a apei;
 capacitate mare de încălzire a solurilor;
 continut mic de humus și substante nutritive;
 complex coloidal slab reprezentat și capacitate mică de reținere cationică.
Textura fină determină:
 permeabilitate mică pentru apă si aer;
 capacitate mare de reținere a apei;
 compactitate mare;
 capacitate mică de încalzire a solului;
 conținut mare de humus și substanțe nutritive;
 complex coloidal bine reprezentat și capacitate mare de reținere cationică;
 potential ridicat de fertilitate.

Cea mai potrivita textură este cea mijlocie, care conferă cele mai bune condiții
tuturor proceselor din sol și, respectiv, plantelor de cultură.

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
9
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

SCHELETUL DIN SOL

Fragmentele de rocă cu diametrul > 2 mm constituie scheletul solului, care apare,

de obicei, în profilul solurilor formate pe roci dure.
În funcţie de gradul de cimentare (rezistenţa la sfărâmare) se face distincţie între
fragmentele dure, puternic cimentate (ex. granite, grezii, cuarţite) şi fragmentele de roci
friabile, moi (ex. calcare moi, unele tufuri, marne, argile consolidate s.a.).
Aprecierea cantității de schelet se face odată cu determinarea texturii, urmărindu-
se: mărimea, forma (rotunjime, sfericitate), abundenţa (conţinut),natura mineralogică și
gradul de alterare.
Pentru descrierile simplificate clasele de mărime ale fragmentelor de rocă
(scheletului) recomandate sunt cele din tabelul 5.
Tabel 5
Clasificarea scheletului după clase de mărime (după ICPA)
Cod Simbol Denumire Dimensiuni
1 mf Pietricele 0,2 – 2,0 cm
2 mm Pietre 2,0 - 20 cm
3 bf Bolovani > 20 cm

În laborator, determinarea conținutului de schelet se realizează prin metoda

cernerii, prin care se separă și se cântăresc fragmentele de rocă cu diametrul > 2 mm
dintr-o probă de sol.
Conținutul de schelet se exprimă în procente din volumul de sol, iar încadrarea
se face în grupe de clase și clase de conținut de schelet, conform tabelului 6.
Tabel 6
Grupe de clase şi clase de conţinut de schelet (q) (după ICPA)
Simbol Denumire Limite Simbol Denumire
Clasa (% din Grupa
volum)
- la scări mari - - la scări mici -
- (sol) fără schelet ≤5 -
sol fără schelet
qs (sol) slab scheletic 6 - 25
qm (sol) moderat scheletic 26 - 50
qp (sol) puternic scheletic 51 - 75 q sol cu schelet
qe (sol) excesiv scheletic 76 - 90
orizont roci compacte fisurate şi ≥91 p roci compacte
Rp pietrişuri (permeabile) fisurate şi pietrişuri
(permeabile)

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
10
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

Exemplu:

Dacă o probă de sol cântărind 100 g, conține 20 g schelet, rezultă un conținut de

schelet de 20% din volumul de sol, care încadrează proba în grupa fără schelet și în
clasa slab scheletic (tabelul 6).

În teren, determinările se realizează atât pe fiecare orizont în parte, cât și pe

întreg profilul, cu ajutorul planșei pentru determinarea proporției de schelet (fig. 3).
Se urmăresc și se notează: mărimea, forma (rotunjime, sfericitate), abundenţa
(conţinut), natura, dispunerea, frecvența. În cazul dispunerii, trebuie precizat dacă
scheletul este repartizat uniform în masa solului sau sub formă de stratificații.
Încadrarea se face, și în acest caz, în grupe de clase și clase de conținut de
schelet, conform tabelului 6.

Fig. 3 Planșa pentru determinarea proporției de schelet (după ICPA)

În legătură cu conținutul de schelet, se calculează volumul edafic al solurilor,

care reprezintă volumul de sol până la roca dură care poate fi explorat de
rădăcinile plantelor.

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
11
 GEOGRAFIA SOLURILOR, SPECIALIZAREA GEOGRAFIE, ANUL II, 2014-2015

Volumul edafic se calculează prin următoarea formulă:

V (%) = Σ[(100-qi)di] / 100, în care:

V% = volumul edafic exprimat procentual
di = grosimea (în cm) a fiecărui orizont
qi = procentul de schelet al fiecărui orizont
În general, adâncimea de referință utilizată pentru calcularea volumului edafic
este de 100 cm.

Clasificarea solurilor în funcție de volumul edafic se realizează conform tabelului 7:

Tabel 7

Clase de volum edafic (după ICPA)

Denumire Limite (%)

Extrem de mic < 10
Foarte mic 11-20
Mic 21-50
Mijlociu 51-75
Mare 76-100
Foarte mare 101-125

Extrem de mare 126-150

Excesiv de mare > 150

©ALINA EFTENE, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea “Ovidius” din Constanța
12