DECIZIA Nr.

68/RC din 20 februarie 2019

Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Secţia penală
DECIZIA Nr. 68/RC
din 20 februarie 2019

Tratamentul sancţionator al recidivei postcondamnatorii, în cazul în care cel de-al doilea termen este format
dintr-o pluralitate de infracţiuni, cu influenţă directă asupra cuantumului pedepsei şi, prin aceasta, asupra
legalităţii sale

Publicată în: Arhiva instanţei

*) Text realizat conform Deciziei nr. 37/2015, ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de
drept.

- art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b), art. 43 alin. (2), art. 104 alin. (2) C. pen.
- art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000

**) Prelucrarea deciziei a fost realizată la G&G Consulting, Departamentul juridic. (B.D.)

A. Prin Sentinţa penală nr. 527/F din data de 10.03.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală,
în Dosarul penal nr. x/2016 s-a dispus:
În baza art. 4 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. şi cu
aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 6 luni, sub
aspectul săvârşirii infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de mare risc, pentru consum propriu, în stare
de recidivă postcondamnatorie (fapta din data de 19.03.2016).
În baza art. 4 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. şi cu
aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 8 luni, sub
aspectul săvârşirii infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de mare risc, pentru consum propriu, în stare
de recidivă postexecutorie (fapta din data de 18.09.2016).
S-a constatat că cele două infracţiuni deduse judecăţii sunt concurente.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse
aplicate, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, la care s-a
adăugat un spor de 2 luni, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 10 luni închisoare.
În baza art. 104 alin. (2) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a restului rămas neexecutat de 513 zile,
din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 600/23.08.2011, pronunţată de
către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr.
1795/28.05.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 43 alin. (2) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare, restul rămas
neexecutat de 513 zile, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 10 luni şi 513 zile (2
ani, 3 luni, 3 zile).
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a fost aplicată pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza
a II-a şi lit. b) vechiul C. pen., pe o durată de 3 ani (stabilită prin Sentinţa penală nr. 600/23.08.2011,
pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. x/2011,definitivă prin Decizia
penală nr. 1795/28.05.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
S-a dedus din pedeapsa complementară durata de la 05.05.2016 la zi.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi
lit. b) vechiul C. pen. (stabilită prin Sentinţa penală nr. 600/23.08.2011, pronunţată de către Tribunalul
Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1795/28.05.2012 a
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
În baza art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, s-a dispus confiscarea şi
distrugerea, cu păstrare de contraprobă, a drogurilor depuse la IGPR - DCJSEO sub dovada seria x nr.
x/07.07.2016 şi sub dovada seria x nr. x/06.10.2016 .
În baza art. 45 alin. (6) C. pen., s-a cumulat măsura de siguranţă cu măsurile de siguranţă aplicate prin
Sentinţa penală nr. 600/23.08.2011, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr.
x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1795/28.05.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
B. Prin Decizia penală nr. 249/A din data de 20 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a
dispus:

pagina 1/5 Data print: 10/5/2019

 DECIZIA Nr. 68/RC din 20 februarie 2019
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

În temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei
penale nr. 527 din data de 10.03.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr.
x/2016.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând, în fond:
În temeiul art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 republicată cu aplic.art. 41 alin. (1), art. 43 alin.
(1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa rezultantă de 5 ani
închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 600/23.08.2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a
penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1795/28.05.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
secţia penală.
În temeiul art. 43 alin. (1) C. pen. a adăugat restul rămas neexecutat de 513 zile la pedeapsa de 6 luni
închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 luni şi 513 zile închisoare.
În temeiul art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 republicată cu aplic.art. 41 alin. (1), art. 43 alin.
(5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a obligat inculpatul A. să execute pedeapsa principală rezultantă de
6 luni şi 513 zile închisoare la care s-a adăugat sporul de 2 luni şi 20 de zile, în final, pedeapsa principală
rezultantă de 8 luni şi 533 zile.
În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen. a adăugat la pedeapsa principală rezultantă de 8 luni şi 533 de zile
pedeapsa complementară anterioară de 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a)
şi b) C. pen.
A dedus din pedeapsa complementară anterioară perioada executată de la 05.05.2016 la zi.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor
prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii.
Recurs în casaţie
Împotriva Deciziei penale nr. 249/A din data de 20 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti,
secţia I penală, a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia
de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală.
C. Prin încheierea din 09 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis în
principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală împotriva
Deciziei penale nr. 249/A din data de 20 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I
penală.
A trimis cauza la Completul 3 în vederea soluţionării şi a acordat termen la data de 20 februarie 2019,
reţinându-se posibilitatea evaluării cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., sub aspectul
aplicării dispoziţiilor art. 43 alin. (2) C. pen., respectiv modalităţii stabilirii tratamentului sancţionator al
recidivei postcondamnatorii, în cazul în care cel de-al doilea termen este format dintr-o pluralitate de
infracţiuni, cu influenţă directă asupra cuantumului pedepsei şi, prin aceasta, asupra legalităţii sale.
Motivarea instanţei
Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia
de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, Înalta Curte
constată că motivele invocate sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că prin cererea de recurs în casaţie procurorul a invocat cazul de casare prevăzut de
art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală a criticat decizia pronunţată de instanţa de apel
apreciind că instanţa de fond a pronunţat o pedeapsă legală şi temeinică, însă instanţa de apel, interpretând şi
aplicând greşit dispoziţiile legale în materia recidivei a stabilit o pedeapsă nelegală.
Se constată că instanţa de fond a reţinut că cele două infracţiuni pentru care inculpatul a fost condamnat sunt
concurente, prima infracţiune fiind în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de infracţiunile pentru care
inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 600/23.08.2011, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti,
secţia a II-a penală, în Dosar nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1795/28.05.2012 a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie. În acest sens, instanţa a aplicat dispoziţiile art. 43 alin. (2) C. pen. făcând aplicarea mai
întâi a regulilor de la concurs, după care a aplicat regulile de la recidiva postcondamnatorie.
Instanţa de apel a reformat mecanismul de stabilire a pedepsei rezultante, astfel: a considerat că prima
infracţiune de deţinere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu (19.03.2016) a fost

pagina 2/5 Data print: 10/5/2019

 DECIZIA Nr. 68/RC din 20 februarie 2019
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

comisă în stare de recidivă înainte ca pedeapsa rezultantă stabilită pentru infracţiunile pentru care inculpatul a
fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 600 din data de 23.08.2011 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti,
secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1795/28.05.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să
fi fost considerată ca executată fiind aplicabile dispoziţiile art. 43 alin. (1) C. pen. pedeapsa, trebuind stabilită
prin adăugarea şi a restului rămas neexecutat din pedeapsa din care a fost liberat, după revocarea liberării
condiţionate conform art. 104 C. pen.
A considerat că cea de-a doua infracţiune de deţinere fără drept de droguri de mare risc în vederea
consumului propriu (18.09.2016) a fost săvârşită, după ce pedeapsa anterioară a fost considerată ca executată,
ceea ce obligă la stabilirea pedepsei în condiţiile art. 43 alin. (5) C. pen.
S-a considerat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 alin. (2) C. pen. care reglementează modul
de stabilire a pedepsei în cazul recidivei postcondamnatorii în ipoteza în care cel de-al doilea termen al
acesteia este determinat un concurs de infracţiuni. În această ipoteză - care nu se regăseşte în speţă- sunt
necesare două condiţii, respectiv: a) înainte ca pedeapsa anterioară ce constituie primul termen al recidivei să
fi fost executată sau considerată ca executată, condamnatul să săvârşească mai multe infracţiuni concurente şi
b) dintre infracţiunile concurente cel puţin una să se afle în stare de recidivă prin raportare la infracţiunea a
cărei pedeapsă o execută condamnatul.
S-a apreciat că după aplicarea dispoziţiilor referitoare la stabilirea pedepsei principale în caz de recidivă
(postcondamnatorie şi respectiv postexecutorie) se aplică regulile referitoare la stabilirea pedepsei în caz de
concurs de infracţiuni conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.
Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă stabilită de instanţa de control judiciar a fost calculată în mod
eronat în prezenta cauză, în condiţiile în care aceasta a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 alin.
(2) C. pen.
Astfel, se constată că prin Sentinţa penală nr. 600/23.08.2011, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti,
secţia a II-a penală, în Dosar nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1795/28.05.2012 a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 4170 din 02.12.2014 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti a fost eliberat
condiţionat cu un rest rămas de executat de 513 zile.
Se constată că în raport de data săvârşirii 19.03.2016, respectiv 18.09.2016, infracţiunile pentru care a fost
condamnat inculpatul A. în prezenta cauză sunt concurente.
Prima infracţiune, săvârşită la data de 19.03.2016, se află în stare de recidivă postcondamnatorie faţă
infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 600/23.08.2011, pronunţată de
către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. x/2011.
Cea de-a doua infracţiune, săvârşită la data de 18.09.2016, se află în stare de recidivă postexecutorie
întrucât a fost săvârşită după împlinirea termenului de liberare condiţionată (05.05.2016), a pedepsei
rezultante de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 600/23.08.2011, pronunţată de către Tribunalul
Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. x/2011.
Potrivit art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea,
extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără
drept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar dacă faptele prevăzute la alin. (1)
privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
În raport de procedura simplificată uzată de inculpat ce conduce la diminuare limitelor de pedeapsă cu o
treime, pedeapsa pentru prima infracţiune era cuprinsă între 4 luni şi 2 ani închisoare.
Referitor la cea de-a doua infracţiune, reţinând incidenţa recidivei postexecutorii ce impune majorarea
limitelor cu jumătate, precum şi procedura simplificată, pedeapsa pentru cea de-a doua infracţiune era cuprinsă
între 6 luni şi 3 ani închisoare.
Instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni pentru prima infracţiune, respectiv pedeapsa de 8 luni
pentru cea de-a doua infracţiune, acestea fiind în limitele impuse de lege.

Potrivit prevederilor art. 104 alin. (2) C. pen., dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârşit o
nouă infracţiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o condamnare
la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea
restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit
dispoziţiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.
Potrivit art. 43 alin. (2) C. pen., când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca
executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă,
pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa

pagina 3/5 Data print: 10/5/2019

 DECIZIA Nr. 68/RC din 20 februarie 2019
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
Astfel, Înalta Curte constată că mecanismul de aplicare a tratamentului sancţionator impune contopirea celor
două infracţiuni deduse judecăţii potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, pentru ca pedeapsa rezultantă
să fie adăugată la restul rămas neexecutat ca urmare a revocării beneficiului liberării condiţionate.
Astfel, potrivit art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., se impune aplicarea
pedepsei cele mai grele, respectiv de 8 luni închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din cealaltă
pedeapsă, respectiv 2 luni, urmând a executa pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare.
În continuare, pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare se adaugă la restul rămas neexecutat de 513 zile din
pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 600/23.08.2011, pronunţată de către Tribunalul
Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. x/2011 ca urmare a revocării beneficiului liberării condiţionate,
inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare şi 513 zile.

Ca urmare a interpretării greşite a modalităţii stabilirii tratamentului sancţionator instanţa de apel a stabilit
o pedeapsă rezultantă în alte limite decât cele prevăzute de lege, în cuantum de 8 luni închisoare şi 513 zile,
drept pentru care Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de Parchet, va casa decizia recurată şi va
menţine Sentinţa penală nr. 527/F din data de 10.03.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Soluţia instanţei
Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală
împotriva Deciziei penale nr. 249/A din 20 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia
I penală, cu privire la inculpatul A.
Casează decizia penală recurată şi menţine Sentinţa penală nr. 527/F din data de 10.03.2017
pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Anulează formele de executare emise în baza acestei sentinţe şi dispune emiterea unor noi forme de
executare.
Constată pedeapsa pusă în executare la data de 21 februarie 2018.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism - Structura Centrală rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON,
rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
_____________

Procesat de GV

pagina 4/5 Data print: 10/5/2019

 DECIZIA Nr. 68/RC din 20 februarie 2019
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

pagina 5/5 Data print: 10/5/2019