Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capul este segmentul cel mai înalt al corpului uman. El se sprijină prin intermediul gâtului pe trunchi.
Limita dintre cap și gât urmează marginea inferioară a corpului mandibulei și se continuă prin
orizontala convențională dusă până la marginea anterioară a mușchiului sternocleido-mastoidian; urcă
apoi de-a lungul acestei margini, trece prin baza procesului mastoidian și urmează linia nucală
superioară, terminându-se la protuberanța occipitală externă.
Din punct de vedere topografic capul se subdivide în etajul neural și etajul facial. Delimitarea lor o
face linia, care, pornind de la glabelă, urmează marginea supraorbitară a frontalului, arcada
zigomatică, trece pe sub porul acustic extern și ajunge la marginea anterioară a mușchiul
sternocleidomastoidian.
a. Antrul mastoidian este cavitatea cea mai constantă, cu o dispoziție centrală între celelalte
cavități. Are următoarele raporturi:
→ Peretele lateral este cel chirurgical – aici se efectuează evidarea pietro-mastoidiană;
→ Peretele medial corespunde fosei cerebeloase și sinusului sigmoidian;
→ Peretele superior este format de tegmen timpani;
→ Peretele posterior vine în raport cu celulele mastoidiene posterioare și uneori cu sinusul
sigmoidian;
→ Peretele anterior prezintă în partea sa superioară, orificiul aditusului, iar sub aceasta este în
raport cu a treia porțiune a canalului nervului facial.
Aditus ad antrum – este un canal scurt și îngust; este limitat:
→ în jos, de masivul osos din jurul canalului facialului;
→ medial, de proieminența canalului semicircular lateral;
→ superior, de tegmen timpani;
→ lateral, de peretele posterior al meatului acustic extern.