Mușchii capului și gâtului

Aceștia se împart în două grupe mari:

1. cutanați
2. masticatori

Mușchii cutanati ai capului și gâtului (sau pieloși)

Caracteristici:

 sunt mușchi slab dezvoltați, de multe ori reprezentați prin fibre musculare reduse, subțiri, având
acțiune redusa, ei mobilizând tegumentul, în cea mai mare parte din acțiunile lor;
 au o inserție cutanată mobilă, participând la redarea diferitelor expresii ale feței, motiv pentru
care se numesc și mușchi ai mimicii.
 sunt dispuși în jurul orificiilor capului ( orbită, fose nazale, cavitatea orală, conduct auditiv),
participând la închiderea și deschiderea acestora – cu excepția conductului auditiv);
 toți sunt inervați de nervul facial.

Se împart în:

 m. pieloși ai craniului;
 m. pieloși ai pleoapelor și sprâncenelor – în jurul orif. orbitar;
 m. pieloși ai nasului;
 m. pieloși ai orif. oral ( ai buzelor), la aceștia adăugându-se și m. platisima.

I. M. Pieloși ai craniului reprezentați prin:

 m. temporo-parietal;
 m. occipito-frontal
 m. pavilionului urechii.

1. M. occipito-frontal

 mușchi digastric anterior: m. frontal posterior și m. parietal, tendonul intermedial dintre acestia
fiind reprezentat de aponevroza epicraniala.
 Se inseră pe linia curbă occipitală superioară, pe baza mastoidei și pe convexitatea concavă, prin
cealalta extremitate continuându-se cu aponevroza epicraniana.
 M. Frontal - continua anterior aponevroaza epicraniana și se inseră pe fața profundă a
tegumentului regiunii intersprâncenare și a reg. orbitare, fibrele sale terminându-se anterior cu
cele ale procesului și lateral cu fibrele orbicularului ploapelor și m. sprancenosului.
 Tendonul intermedial, aponevroza intercraniană (galeea aponevrotică), este o bandă fibroasă
care prin:
 fața sa inferioară alunecă pe pericraniu prin intermediul unui țesut conjunctiv lax;

Page 1 of 8
  fața sa superioară este legată de fața profundă a tegumentului prin tractusuri conjunctive ceea ce
explică mobilizarea pielii capului prin contracția occipito-frontalului.
 În părțile laterale dă inserție mușchilor auriculari superior și anterior, se întinde pe mastoida,
pe conductul auditiv extern, ajungând până la nivelul țesutului subcutanat al regiunii maseterine.
 Între aponevroza și tegumentul capului se găsește o masă adipoasă bogată împărțită de
tractusurile conjunctive în lojete, masa adipoasă continând terminații nervoase și vase de sânge
abundente provenite prin ramificația pediculilor vasculo-nervoși ai pielii capului, de aceea o
lezare la acest nivel este foarte sângeranda.
 Aponevroza epicraniana cu pielea capului formeaza ceea ce se numeste scalp.
 Acțiune: produce cute transversal la nivelul pielii frunții, ajută la ridicarea sprâncenei și pleoapei
superioare.
 Inervat de nervul facial.

2. Temporo-parietalul - se inseră pe aponevroza epicraniană și se termină pe pavilionul urechii între m.

auriculari anterior și posterior.

3. M. Pavilionului urechii

 M. intrinseci care își au originea și terminarea pe pavilionul urechii;

 M. mare și mic ai helixului;
 M. tragus;
 M. antetragusului;
 M. oblic și transvers - pe fata interna a pav. urechii.
 M. extrinseci sunt în număr de 3:
 M. auriculari superior, anterior și posterior.

Auricularul superior - se inseră pe aponevroza epicraniană și se termină pe convexitatea fosei naviculare

Auricularul anterior - de pe aponevroza epicraniană se termină pe spina helixului și partea anterioară a

concăi.

Auricularul posterior - de pe mastoidă, se termină pe pavilionul urechii, la nivelul convexității concăi.

 M. auriculari sunt reduși la om și prin acțiunea lor mobilizează pavilionul urechii.

4. M. pleoapelor și sprâncenelor

Orbicularul Pleopapelor - este un mușchi ceva mai voluminos care cuprinde 3 porțiuni:

1. una periferică/orbitară – pe circumferința orbitei;

2. una medială/palpebrală – participă la formarea pleoapei;
3. porțiune lacrimală ( M. lui Horner) – înapoia sacului lacrimal.

Porțiunea laterala/periferică începe de la nivelul unghiului ochiului printr-un:

- tendon direct care se inseră pe marginea anterioară a șanțului lacrimalului, pe procesul

frontal al maxilei;
- tendon reflectat care se inseră pe creasta osoasă a lacrimalului.

Page 2 of 8
Cele doua tendoane se unesc pe un scurt traiect, dupa care se bifurcă într-un tendon superior pt. pleaoapa
superioară și un tendon inferior pt. pleaopa inferioară. De aceste teondoane se prind fibrele musculare
arciforme (concave în sus pt. pleaoapa inf, invers) care se termină pe fața profundă a tegumentului din
unghiul extern al ochiului unde se interpătrund.

Printre aceste fibre musculare există fibre musculare care pornesc direct de pe procesul frontal al maxilei,
de pe procesul maxilar al frontalului și chiar de pe maxila care se interpătrund cu fibrele musculare ce
pornesc de pe tendoane.

Muschiul lui Horner sau porțiunea lacrimală se inseră:

- creasta osoasă a lacrimalului, împreună cu tendonul refrectat al orbicularului;

- fața profundă a tegumentului pleoapei, la nivelul sau ușor îndărătul punctului lacrimal.

Acțiune: cu porțiunile sale laterală și medială închide pleoapele și împrăștie lacrimile pe suprafața
globului ocular care sunt conduse în conductul lacrimal prin deschiderea orificiului lacrimal de la nivelul
punctului lacrimal prin contractia M. lui Horner. În mimica, antagonistul frontalului prin coborârea
sprâncenei.

M. Sprâncenos/Corugator al sprâncenei ( Corrugator supercilii )

Se inseră pe partea internă a orbitei și în dreptul orificiului supraorbitar se rasfiră în evantai. Fibrele sale
interpatrunzându-se cu fibrele frontalului și orbicularului.

Există și un mușchi depresor al sprâncenei sau depresor supercilia, ce se inseră la nivelul rădăcinii
nasului, cu acțiune – ajută corugatorul, inervat de nervul facial.

5. M. piramidei nazale sunt reprezentăți prin:

 procerus;
 m. nazal;
 depresorul septului nazal;
 la aceștia se adaugă fibre care provin din ridicătorul comun al aripii nasului și buzei superioare.

Procerus se numește și piramidal, care, prin extremitatea sa proximală se inseră pe oasele proprii ale
nasului putând ajunge și pe cartilajele laterale ale nasului iar cranial fibrele sale se termină în regiunea
intersprancenară amestecându-se cu fibrele frontalului.

Mușchiul nazal - este format din 2 porțiuni și mulți consideră 2 mușchi:

 porțiune transversă = transversul nasului care este un compresor al narinelor și care se inseră
printr-o formațiune aponevrotică pe dosul nasului, de unde se indreaptă în afară, spre șanțul
nazogenian (dintre piramida nazala și obraz) o parte din fibre inserându-se pe fața profundă a
tegumentului la acest nivel și alte fibre coborând la nivelul buzei superioare unde se amestecă cu
fibrele depresorului septal ( depresorul septului nasului).
 Al treilea mușchi al piramidei nazale este porțiunea alara sau dilatatorul narinelor care se inseră
pe maxilă prin câteva fibre și pe partea laterală a cartilagiului aripii nasului și se termină pe fața
profundă a tegumentului de pe marginea inferioară a narinelor.

Page 3 of 8
Depresorul septului nazal ( m. mirtiform): se inseră la nivelul fosetelor mirtiforme ale maxilei și se
termină pe fața profundă a tegumentului de la nivelul părții posterioare a aripii nasului și de la nivelul
septului nazal. Acțiune: dilatator al narinelor.

6. Mușchii orificiului oral (bucal)

Se împart în 2 grupe mari:

1. constrictori
2. dilatatori

M constrictori sunt reprezentati prin:

Orbicularul buzelor (gurii) prezintă la rândul său 2 componente:

1. orbicularul extern prezintă fibre intrinseci reprez. de cei 2 mușchi incisivi superiori și 2 mușchi
incisivi inferiori care se inseră pe fosele mirtiforme și canine ale maxilei și mandibulei și se
îndreptă către comisurile bucale unde fibrele lor se intrepătrund. Acestea sunt fibre proprii, pt. că
prezintă și fibre extrinseci care de fapt sunt provenite de la toți mușchii orificiului oral cu
precădere, pt. buza superioară, din fibrele ascendente ale bucinatorului și ale coborâtorului
comisurii bucale, iar pt. buza inferioară, din fibrele descendente ale bucinatorului și fibrele
provenite din m. ridicător al comisurii bucale.
2. Porțiunea internă a orbicularului oral este reprezentată de fibre arciforme ce intră în
constituția celor 2 buze și se interpun printre fibrele orbicularului extern.

Compresorul buzelor ( închide și deschide orificiul bucal) - reprez. prin fibre scurte musculare
interpuse între fața profundă a tegumentului buzei respective și mucoasa labiala. Prin contracția
lor, aceste fibre musculare comprimă și subție/țuguie buzele, acțiune necesară în timpul suptului,
dar și în timpul sărutului - musculus osculatorius.

M. dilatatori ai orificiului bucal sunt reprezentați prin:

- sunt dispuși în 2 planuri: profund și superficiali;

- m. profunzi sunt reprezentați prin:

1. M. ridicătorul comisurii bucale – numit și mușchiul canin;

2. M. buccinator care este un mușchi mai voluminos care se inseră pe marginile alveolare ale
maxilei și mandibulei în dreptul ultimilor 3 molari și pe ligamentul pterigomandibular sau
aponevroza buccinato-faringiana. Acest mușchi prezintă o fascie proprie și pe fața sa externă
prezintă bula grăsoasă a lui Bichat – dop de grasime ce servește ca indice de stare de sănătate
al copilului și maturului (lipsește la persoanele canceroase). Mușchiul este străbătut de
canalul lui Stenon și de canalul bucal, în drumul său spre mucoasă. Fața sa internă
corespunde mucoasei bucale pe care o trage în afară pentru a nu fi prinsă între arcadele
dentare;
3. M. coborâtorul buzei inferioare ( pătratul bărbiei);
4. M. mental sau moțul bărbiei;

Page 4 of 8
M. dilatatori:

5. M. ridicătorul comun al aripii nasului și buzei superioare;

6. M. ridicătorul propriu al buzei superioare;
7. M. micul zigomatic;
8. M. marele zygomatic;
9. M. rizorius al lui Santorini.

La toți acești mușchi enumerați până acum se adauga muschiul platisma sau pielosul gatului care este un
muschi plat ce se insera distal pe fata profunda a tegumentului regiunilor subclaviculara, acromiala si
deltoidiana, iar terminal se insera pe marginea inferioara a corpului mandibular, pe fata profunda a
tegumentului reg mentoniere, pe linia oblica externa a corpului mandibular si fata profunda a
tegumentului buzei inferioare.

ARTICULAȚIA TEMPORO-MANDIBULARĂ

Este singura articulație mobilă a capului, fiind o articulație bicondiliană în care mandibula se mișcă în
timpul masticatiei și în timpul vorbirii, fiind articulația miscărilor masticatorii.

Suprafețele articulare: din partea temporalului este fosa mandibulară și condilul temporal.

Fosa mandibulară este imparțită de către fisura pietro-timpanică sau scizura pietro-timpanică într-un
segment anterior care aparține de solzul temporalului și care este articular și un segm. posterior,
nearticulat, care aparține de osul timpanal formând peretele anterior al conductului audititv extern.

Suprafața preglaseriană nu este acoperită de cartilaj hialin ci prezentând o îngroșare a periostului.

Condilul temporalului, situat anterior supraf. preglaseriene, concav transversal; și convex antero-posterior
este acoperit de cartilaj hialin, constituind radacina transversă a zigomaticului (condilul).

Din partea mandibulei avem condilul mandibular sau capul mandibular care are o direcție orientată
antero-posterior și latero-medial astfel ca prelungite, axele mari ale celor 2 condili s-ar întâlni înaintea
foramenului magnum., are o lungime variabilă de 18-20 mm și o lațime de 7-10 mm. O creastă osoasă
împarte capul mandibular într-o suprafață anterioară și o suprafață posterioară. Articulare sunt numai
suprafața anterioară și creasta osoasă care sunt acoperite de cartilaj hialin și pe care se fixează și discul
articular.

Deoarece suprafețele articulate nu își corespund perfect, va interveni o formațiune acomodatoare – discul
articular sau interarticular care este mai gros la extremități și mai subțire central și care împarte cavitatea
articulară în 2 compartimente: supra-meniscal (menisco-temporal) și submeniscal (menisco-mandibular).

Uneori, cele 2 compartimente pot comunica unul cu celalat, discul articular fiind perforat central .

În partea anterioară, discul dă inserție unor fibre din m. pterigoidian lateral , iar posterior unor fibre
conjunctive care vin de la scizura lui Glasser și care formează așa-numitul frâu meniscal posterior cu
rolul de a limita mișcăriile de propulsie ale mandibulei.

Page 5 of 8
Meniscul, prin extremitățile sale, se fixează pe capul mandibular, conform regulile generale conf. cărora
discul articular se fixează pe osul mobil.

Mijloace de unire

 capsula articulară, sub forma unui manșon, la nivel temporal se inseră anterior pe condilul
temporal, posterior înaintea scizurii lui Glaser, lateral pe tuberculul și rădăcina longitudinala a
zigomei, iar medial pe spina sfenoidului;
 La nivelul mandibular se inseră pe colul mandibular, anterior lângă cartilajul hialin, posterior la
4-5 mm distanța de acesta.

Capsula prezintă fibre conjunctive longitudinale, profunde care sunt scurte, temporo-meniscale și
menisco-mandibulare și superficiale lungi temporo-mandibular.

Este întărită de 2 feluri de ligamente:

 ligamente adevărate;
 ligamente la distanță ( accesorii).

Ligamentele adevarate sunt unul lateral și celălalt medial:

 Ligamentul lateral se inseră pe tubercul și radacina longitudinală a zigomei și partea postero-

laterala a colului mandibular. Este cel mai puternic liand al articulației temporo-mandibulare.
 Ligamentul medial merge de la scizura lui Glasser și spina sfenoidului la partea postero-medială
a colului mandibular.

Ligamentele la distanta sunt reprezentate prin:

 Ligamentul sfeno-mandibular care se inseră pe spina sfenoidului si trece la nivelul colului

mandibular pt a se insera pe fata mediala a ramurii mandibulare la nivelul lingulei lui Spix unde
se termina prin difuzare.
Acest ligament delimitează cu colul mandibular butoniera retro-condiliană a lui Juvara prin care
trec vasele maxilare și nervul auriculo-temporal. Rouviere și Paturet consideră acest ligament
ca o întarire a parții externe a aponevrozei interpterigoidiene.
 Juvara descrie și un ligament timpano-mandibular care se întinde între osul timpanal –
posteriorul scizurii lui Glaser - la fața internă a ramurii mandibulare în apropierea buzei mediale
a marginii posterioare a ramului mandibular la nivelul unui plas dus prin baza lingulei.
 Al doilea ligament este cel stilo-mandibular de la stiloida la fața internă în apropierea marginii
posterioare a ramului mandibular la nivelul gonionului.
 Ligamentul pterigo-mandibular de la croșetul pterigoidei la linia milohioidiana (oblică internă).
în partea anterioara se inseră buccinatorul iar posterior acestui lig. se inseră constrictorul superior
al faringelui, motiv pentru care este numită și aponevroza buccinato-faringială.

Sinoviala este subțire și tapetează separat cele 2 compartimente menisco-temporal și menisco-

mandibular.

Venele sunt tributare sistemului venos jugular.

Page 6 of 8
Limfaticele merg la nodulii limfatici preauriculari și ai lanțului jugular.

Inervația provine din nervul auricular, ramuri din nervii maseterini și temporal profund

În articulația temporo-mandibulară se execută mișcări de ridicare-coborare a mandibulei, mișcări de

propulsie anterioara și retropulsie și miscări de lateralitate sau diducție.

Mișcările de ridicare-coborâre se execută după un ax dus prin baza spinei lui Spix. Mișcarea de
coborare a mandibulei se execută în 2 timpi: într-un timp plin prin contracția pterigoidianului intern,
mișcarea se produce astfel: condilul mandibular împreună cu meniscul alunecă pe fosa mandibulară, deci
se produce în articulația menisco-temporala până ce meniscul articular este oprit de către condilul
temporalului.

Urmează cea de-a doua fază a mișcării de coborare când condilul mandibular alunecă pe fața inferioară a
discului articular, deci în articulația menisco-mandibulara. Mișcarea de ridicare se produce în sens invers
întâi în articulația menisco-mandibulară și după aceea în articulația menisco-temporală.

Acțiune:

M. ridicători sunt:

 Temporalul;
 Maseterul;
 Pterigoidianul intern.

M. coborâtori sunt:

 pantecul anterior al digstricul;

 platisima;
 pterigoidianul extern.

Mișcarea de propulsie anterioară sau antepulsie este mișcarea prin care dinții mandibulari depășesc
anterior cu 2-3 mm dinții mandibulari. Se produce prin contracția bilaterală a pterigoidienilor externi.

Retropulsie, prin contracția mușchilor digastric (pântece posterior) și pântecele posterioare ale m.
temporal.

Mișcarea de lateralitate sau diducție este o mișcare care constă în deplasarea transversală a suprafețelor
masticatorii dentare, mișcare în care alternativ, un condil este fix, celalat mobil și invers.

Această mișcare este realizată prin contracția m. pterigoidieni intern dar mai ales prin contracția
alternativă a pterigoidienilor externi.

M. coborâtori sunt:

 Pântecul anterior al digastricul;

 Platisma;
Page 7 of 8
  Pterigoidianul extern.

Mișcarea de propulsie anterioară sau antepulsie este mișcarea prin care dinții mandibulari
depășesc anterior cu 2-3 mm dinții mandibulari.

 Ambii pterigoidieni externi.

Retropulsie:

 M. digastric (pântece posterior);

 Pântecele posterioare ale m. temporal.
Mișcarea de lateralitate sau diducție este o mișcare care constă în deplasarea transversală a
suprafețelor masticatorii dentare, mișcare în care alternativ, un condil este fix, celalat mobil și
invers.

 M. pterigoidieni intern;
 M. pterigoidieni externi.

Page 8 of 8