Tema: Dreptul de autor – obiect al protecţiei juridice

1. Noţiunea şi obiectul de studiu al dreptului de autor.

2. Clasificarea operelor protejate prin normele dreptului de autor. Operele
neprotejate prin dreptul de autor.
3. Noţiuni privind subiectele în relaţiile dreptului de autor. Clasificarea subiectelor.
4. Drepturile subiective ale autorilor operelor protejate: drepturile morale şi
drepturile patrimoniale.
5. Înregistrarea dreptului de autor
6. Termenele de protecţie a dreptului de autor
7. Contractele în domeniul dreptului de autor.
8. Apărarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe. Formele răspunderii juridice.

1. Noţiunea şi obiectul de studiu al dreptului de autor.

Definirea dreptului de autor. Dreptul de autor este reglementat în sistemul de drept
naţional prin Legea Republicii Moldova privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr.139
(adoptată la 02.07.2010, în vigoare din 01.01.2011. Legea, însă, nu defineşte dreptul de autor din
care considerent acest lucru a căzut pe seama doctrinei.
Potrivit unei opinii doctrinare dreptul de autor reprezintă ansamblul normelor de drept care
reglementează relaţiile sociale ce se nasc din crearea, publicare şi valorificarea operelor artistice,
literare şi ştiinţifice.1
În jurisprudenţă, dreptul de autor a fost definit în Hotărârea Plenului Curţii Supreme de
Justiţie p. 2: „dreptul de autor este un sistem de norme juridice stabilite prin lege care protejează
operele creaţiei intelectuale din domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, exprimate într-o formă obiectivă
ce permite a le reproduce, atât publicate cât şi nepublicate, indiferent de forma, destinaţia şi valoarea
fiecărei opere, drepturile conexe cu cele de autor: drepturile interpreţilor, producătorilor de
fonograme, organizaţiilor de difuziune”2.
În cele mai dese cazuri termenul dreptul de autor este utilizat în două sensuri: în sensul
obiectiv şi în sens subiectiv.
În sensul obiectiv, dreptul de autor reprezintă totalitatea normelor de drept ce reglementează
relaţiile legate de crearea operelor ştiinţifice, literare şi artistice, de valorificarea lor, precum şi de
protecţia drepturilor autorilor şi ale altor titulari. O definiţie similară găsim şi în lucrarea savanţilor
autohtoni V. Volcinschi şi D. Chiroşca.3
În sensul subiectiv, dreptul de autor reprezintă posibilitatea acordată de către stat autorului
de a utiliza opera potrivit dorinţei sale în scopul de a beneficia de întregul complex de prerogative de
ordin patrimonial şi moral, folosindu-se de mijloacele legale în limitele stabilite de lege.4
Obiectele dreptului de autor. Obiect al dreptului de autor este opera. Definiţia de operă nu
o găsim în legislaţie, dar o găsim în doctrina juridică. 5 Potrivit doctrinei, opera reprezintă o totalitate
1
Stanciu Cărpenaru, Drept civil. Drepturile de creaţie intelectuală. Bucureşti, 1971, pag.7.
2
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. 32 din 9 noiembrie 1998 „Despre practica
aplicării de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale legislaţiei privind dreptul de autor şi drepturile conexe”.
3
Victor Volcinschi, Dorian Chiroşca, op. cit., p. 28.
4
Calmuschi O., op. cit., p. 143.
5
„Opera este o totalitate de idei, cunoştinţe ce primesc în rezultatul activităţii intelectuale a autorului o formă de
exprimare pentru aducerea la cunoştinţa publicului a acestei idei, ce permite de a o reproduce.” Сергеев A. П., op. cit.,
p. 110.
1
de idei, un bun nematerial. În acest sens este necesar de distins opera de suportul material. Dreptul
de autor protejează numai forma de exprimare a ideilor şi nu ideile însăşi.
Potrivit opiniei lui A. Bertrand, prin „creaţie” înţelegem „o producţie ce se manifestă printr-
un efort” (acest efort se califică ca fiind aportul intelectual) minim dar necesar care ar avea ca
rezultat o creaţie nouă într-un domeniu de formă (o adevărată activitate creativă nu de transpunere),
„ce ar avea un caracter original, decorativ, ornamental ce vine dintr-un efort personal sau
interpretare individuală a autorului”.6
Condiţia creativităţii unei opere a persoanei fizice rezultă din: elaborarea proprie a
componentelor, transformarea într-o manieră personală a unei opere preexistente sau fixarea într-o
manieră tangibilă pe un suport (fotografic, magnetic etc.) de elemente ce au o existenţă proprie şi
constituie în acest mod creaţii autonome.
Din cele expuse rezultă că condiţia esenţială care conferă protecţie operei în cadrul dreptului
de autor este rezultatul activităţii creatoare a autorului ce implică originalitate.7 Pe scurt condiţia
dată este: originalitatea din fr. – amprentă a personalităţii autorului. Obligativitatea originalităţii
înaintează şi legislaţia României, Franţei, Rusiei. Potrivit Codului de Proprietate Intelectuală
(Franţa) (art. L. 111-1) „autorul unei opere a spiritului este cel ce singur face creaţia sa”. Observăm
utilizarea cuvintelor „operă a spiritului” prin care se înţelege că creaţia intelectuală este personală.
Legea RM nr.193/2010 în art. 3 prevede: „operă – rezultat al creaţiei intelectuale originale în
domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, indiferent de mijloacele de creare, de modul concret şi de forma
de exprimare, de valoarea şi importanţa acesteia ...” Prin cuvintele opere a creaţiei intelectuale se
are în vedere originalitatea.
Originalitatea nu implică inventivitate. O invenţie implică activitatea inventivă prin care
rezultatul trebuie să fie neevident, necunoscut. Originalitatea nu implică nici noutate. Noutatea este
o noţiune obiectivă, deoarece se defineşte prin absenţa anterioară, pe când originalitatea este o
noţiune subiectivă ce se defineşte prin individualitatea şi natura persoanei. Deci, aceste două noţiuni
nu sunt sinonime şi lipsa de noutate nu lipseşte opera de originalitate.
Deoarece activitatea creativă este un act psihologic, sursa creativităţii este imaginaţia
autorului. A face un act original înseamnă a alege, a analiza, a compara, a ezita, a face apel la
resursele de gust – a crea în mod personal. E. Ulmer pune semnul egalităţii între originalitatea operei
şi individualitatea operei, opera este originală în măsura în care poartă asupra personalităţii
autorului. Originalitatea este un criteriu subiectiv şi relativ.
O altă condiţie înaintată de legislaţie este exprimarea în o formă obiectivă. Opere trebuie să
îmbrace o formă concretă de exprimare percepută simţurilor. Potrivit art. 7 alin. 1 al Legii RM nr.
193/2010 operele literare, de artă şi ştiinţifice pot fi exprimate în formă: scrisă, orală, audio sau
videoimprimare, de imagine, tridimensională, alte forme.
A treia condiţie înaintată protecţiei operelor este susceptibilitatea de a fi adusă la cunoştinţă
publică. 8
Opera este protejată fără a îndeplini careva formalităţi, aceasta însemnă că autorul nu este
obligat de a cere protecţia organelor de stat, a înregistra opera la AGEPI. Acest sistem de protecţie
este recunoscut în Franţa, România, Rusia.

6
André Bertrand, Le droit d‘auter et les droit voisins, 2e édition, Dalloz,Paris, 1999, p. 118.
7
Calmuschi O., op. cit., p. 144.
8
Eminescu Y., op. cit. P. 46.
2
 Potrivit legii naţionale dreptul de autor se naşte din momentul creării operei. Operele pot fi
exprimate în o multitudine de forme toate fiind protejate fie că este muzicală, literară sau ştiinţifică.
La începutul sec. XX când a început filmarea micilor scene inspirate din opere literare (de către
fraţii Lumiere) acestea erau asimilate pantomimelor şi nu erau protejate prin dreptul de autor. Numai
în 1913 jurisprudenţa s-a înviorat la propunerea filmului ce reproducea aventurile eroilor lui Jules
Verne.
Faptul exprimării în o formă obiectivă este consacrat şi în legislaţia Marii Britanii. În
Germania aceasta nu este o condiţie a protecţiei juridice ci a probării drepturilor. În Belgia, Olanda,
Franţa, Luxemburg faptul exprimării în formă obiectivă este cerută în cazul operelor coregrafice şi a
pantomimelor. Legea SUA cere ca opera să fie exprimată în o formă obiectivă. Deci, acordarea
protecţiei este lipsită de formalitate, spre deosebire de protecţia obiectelor de proprietate industrială.
Operele se protejează indiferent de destinaţie.
În calitate de obiect al dreptului de autor poate apărea şi o parte a operei ce poate avea o
existenţă desinestătătoare.9
În doctrina rusă se susţine că protecţia se extinde asupra unor elemente a operei. Opera, deci,
are elemente protejate şi elemente neprotejate. Elementele neprotejate se referă la: temă, idee
(Puşchin ia spus lui Gogol siujetul operei „Revizor”, „Mertvîe duşi”). Elementele protejate se referă
la forma de reprezentare a realităţii, exprimarea gândurilor, a simţurilor – forma exterioară, care este
limbajul.10

2. Clasificarea operelor protejate prin normele dreptului de autor. Operele

neprotejate prin dreptul de autor
Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare, artistice şi ştiinţifice, independent de
scopul creării, modul de exprimare sau a valorii lor, exprimate în următoarele forme.
În continuare ne vom referi la criteriile de clasificare şi categoriile operelor reglementate prin
Legea specială a Republicii Moldova.
După forma de exprimare se disting opere:
- scrise (manuscrise, note muzicale etc.);
- orale (rostire, interpretare publică);
- de imagine (desen, schiţă, tablou, plan, desen tehnic etc.);
- audio sau vodeoimprimare (mecanică, magnetică, optică);
- tridimesionale (sculptură, model, machetă etc.);
- alte forme cunoscute.
După conţinutul lor se disting opere:
- literare (cărţi, broşuri, articole, programe pentru computer etc.);
- dramatice sau muzical-dramatice, scenariile, proiectele de scenarii, libretele, sinopsisul
filmului;
- muzicale (cu sau fără text);
- coregrafice şi pantomimele;
9
Art. 6 p. 3 al Legii Federaţiei Ruse privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. 5351-I din 9 iulie 1993, www.
agepi. md.
10
Сергеев A. П. Право интелектуалльной собственности в Российской Федерации, Москва, изд. Проспект, 1996,
c. 117.
3
 - audiovizuale (cine-, tele-, vodeofilme, filme cu diapozitive erc.);
- de pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastică;
- de artă aplicată;
- de arhitectură, urbanistică şi de artă horticolă;
- fotografice;
- hărţile, planurile. Schiţele şi operele plastice referitoare la geografie, topografie,
arhitectură, alte ştiinţe;
- alte opere.
După nivelul independenţei se disting opere:
- originale;
- derivate şi integrante (traducerile, adoptările, prelucrările ale operelor literare, de artă,
ştiinţifice, aranjamentele operelor muzicale, enciclopediile, antologiile, culegerile,
bazele de date etc.).
Art.7 din Legea 139 reglementează obiecte ale dreptului de autor sînt:
a) operele literare (povestiri, eseuri, romane, poezii etc.);
b) programele pentru calculator care se protejează ca şi operele literare;
c) operele ştiinţifice;
d) operele dramatice şi dramatico-muzicale, scenariile şi proiectele de scenarii, libretele,
sinopsisul filmului;
e) operele muzicale cu sau fără text;
f) operele coregrafice şi pantomimele;
g) operele audiovizuale;
h) operele de pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastică;
i) operele de arhitectură, urbanistică şi de artă horticolă;
j) operele de artă aplicată;
k) operele fotografice şi operele obţinute printr-un procedeu analog fotografiei;
l) hărţile, planşele, schiţele şi lucrările tridimensionale din domeniul geografiei, topografiei,
arhitecturii şi din alte domenii ale ştiinţei;
m) bazele de date;
n) alte opere.
(3) Fără a prejudicia drepturile autorului operei originale, de asemenea, se protejează prin dreptul
de autor operele derivate şi integrante la baza cărora stau una ori mai multe opere şi/sau oricare alte
materiale preexistente, şi anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale operelor
literare, artistice sau ştiinţifice, cu condiţia că constituie rezultate ale creaţiei intelectuale;
b) culegerile de opere literare, artistice ori ştiinţifice (enciclopediile şi antologiile, compilaţiile
altor materiale sau date, indiferent dacă sînt ori nu protejate, inclusiv bazele de date), cu condiţia că,
din considerentul de selectare şi sistematizare a conţinutului lor, constituie rezultate ale creaţiei
intelectuale.
(4) Prin dreptul de autor, de asemenea, se protejează ca atare şi o parte componentă ori un alt
element al operei (inclusiv titlul sau personajele operei) care reprezintă în sine o creaţie intelectuală.
(5) Operele, precum şi părţile componente sau alte elemente ale operelor specificate la alin. (1)–
(4) beneficiază de protecţie dacă sînt originale în sensul că reprezintă prin sine înseşi creaţii

4
intelectuale de autor. Nu se aplică alte criterii, cum ar fi caracteristicile de ordin cantitativ, calitativ
sau estetic, pentru a determina dacă aceste opere sînt pasibile de protecţie.
Clasificările existente influenţează regimul juridic al operelor din care temei rezultă
necesitatea cunoaşterii şi analizei lor.
Operele literare, potrivit doctrinei, reprezintă orice operă din literatură, ştiinţă, învăţământ,
publicitate în care ideile, simţurile, sentimentele se execută prin cuvinte în o compoziţie originală
printr-o expunere originală.11 Potrivit art. 3 (1) al Legii Marii Britanii din 1988 operele literare
reprezintă orice operă în formă scrisă, vorbită, cântată, cu excepţia operelor muzicale şi dramatice,
tabele şi culegeri, cu excepţia bazelor de date, programelor pentru computer”. 12Astfel, observăm ce
volum mare de opere cuprinde această protecţie.
Operele dramatice. Operele dramatice au trăsături comune cu cele literare, însă trăsăturile
specifice au determinat formarea unei categorii aparte de opere. Textul operei dramatice constă din
dialoguri, monologuri a personajelor. Opera este creată pentru a fi executată pe scenă (public).
Operele muzicale. Legea RM nr.139 nu defineşte opera muzicală. Potrivit doctrinei opera
muzicală reprezintă exprimarea figurilor, personajelor cu ajutorul sunetelor. 13 Sunetele sunt un mod
specific de prezentare a unei imagini, care se deosebeşte de pictură, operele literare. În muzică
importantă este intonaţia, care face muzica o artă a sunetelor.
Expresivitatea operei muzicale este: melodia, ritmul şi armonia. 14 Elementul important este
considerată melodia. Aranjamentele operelor muzicale deasemenea sunt protejate prin dreptul de
autor. În doctrina sovietică aranjamentele muzicale nu constituiau obiecte ale dreptului de autor în
baza lipsei caracterului creativ. Ulterior a fost demonstrat contrariul. Legea RM nr. 293-XIII/94
protejează aranjamentele operelor muzicale în calitate de opere derivate (art. 6 alin. 2 lit. K).
Operele audiovizuale – operă care constă dintr-o succesiune de imagini coerente fixate,
însoţite sau nu de sunete, producînd impresia mişcării, destinată perceperii vizuale şi auditive (în
cazul în care imaginile sînt însoţite de sunet) prin intermediul unui anumit dispozitiv.
Autor (coautori) ai operei audiovizuale sunt: scenaristul; regizorul-scenograf; compozitorul
(opera muzicală este creată special pentru opera audiovizuală); operatorul; pictorul scenograf.
Operele de sculptură, pictură. Operele de sculptură, pictură au început să se protejeze din
sec. XVIII (anii 1798-1814).
Specificul acestor opere este explicat prin legătura strânsă dintre creaţie şi suportul material.
Obiectul există în unicat. Persoana ce a procurat un asemenea obiect dobândeşte dreptul de
proprietate numai asupra obiectului material, asupra creaţiei autorul operei se bucură de drepturile
de autor. Deci, proprietarul suportului material (al operei materiale) nu poate multiplica şi răspândi
obiectul dat, nu poate face careva modificări a operei la propria dorinţă lezând, astfel, dreptul de
autor. Reproducerea unei opere de artă plastică în scopuri comerciale se permite numai în baza
acordului cu autorul. Autorul operei se bucură şi de dreptul la accesul operei pentru a o reproduce,
însă nu are dreptul de a cere de la proprietarul operei expedierea acesteia. Dacă opera de artă plastică
conţine portretul unei persoane, crearea şi difuzarea acestei opere se face numai cu consimţământul
persoanei reprezentate sau a moştenitorilor ei.

11
Сергеев A. П., op. cit., p. 127; Eminescu Y., op. cit., p. 51.
12
Лайонел Бентли, Брэд Шерман, Право интеллектуальной собственности. Авторское право, Санкт-Петербург.
«Юридический центр Пресс», 2004, c. 105.
13
Сергеев A. П., op. cit., p. 137.
14
Лайонел Бентли, Брэд Шерман, op. cit., p. 120.
5
 Operele de artă aplicată se caracterizează prin: utilitate şi executare artistică. Deşi aceste
opere sunt, de fapt, unicate ele se răspândesc în mai multe exemplare pentru a satisface necesităţile
culturale şi practice ale persoanelor. La aceste opere se referă: obiectele de giuvaergie, articole
metalice, de galanterie, din piele, oase, jucăriile, suvenirurile etc. Problema teoretică şi practică este
de a face distincţie între operele de artă aplicată şi modelele industriale. Modelele industriale
reprezintă aspectul estetic exterior al unui produs.
Operele de arhitectură, urbanistică şi artă horticolă la fel ca şi cele de artă aplicată au ca
scop satisfacere necesităţilor materiale ale persoanelor, pe de o parte, şi satisfacerea necesităţilor
culturale, artistice, pe de altă parte. Obiectele protejate nemijlocit sunt: schiţele, faţadele, proiectele
de construcţie, desenele, planurile de înverzire, modelele parcurilor, răzoarelor, machete etc.
Operele coregrafice şi de pantomimă sunt protejate potrivit Legii RM Nr. 139
din 02.07.2010.
Hărţile geografice, geologice, planuri, operele topografice constituie aceste lucrări rezultate
ale activităţii intelectuale? Întrebare deseori întâlnită în doctrină şi practică. Putem răspunde
afirmativ cu excepţia când acestea sunt realizare numai prin mijloace tehnice. Originalitatea unei
hărţi şi în consecinţă protecţia sa, depinde esenţial de combinaţiile caracteristice de elemente şi de
simboluri, de nuanţele de culori utilizate etc.
Operele fotografice. Iniţial fotografiile nu erau considerate opere şi protejate prin dreptul de
autor considerându-se că reprezintă o copiere automată a lumii înconjurătoare. Acest argument este
corect, numai că de multe ori la executarea fotografiilor se depune o muncă intelectuală, creativă.
Fotograful alege poziţia, căderea luminii, mimica persoanelor etc. Protecţia fotografiilor pentru
prima dată a fost recunoscută în 1862.
Opere originale (desinestătătoare) şi opere derivate (dependente). Operele originale nu au
la bază alte opere, ele sunt desinestătătoare şi se folosesc de către autori la dorinţă. În aceste opere
toate elementele (forma internă şi cea externă) sunt protejate şi drepturile aparţin autorului. Operele
derivate se creează pe baza celor originale din care cauză pentru utilizarea lor este necesar acordul
autorului operei originale. Operele derivate în doctrina franceză şi română sunt denumite şi
compozite.15 Chiar şi în cazul când gradul de dependenţă de opera preexistentă este mare, însă
rezultatul este o creaţie intelectuală personală, el urmează a fi protejat. Aceasta este opinia Y.
Eminescu cu care suntem de acord.
În operele derivate numai unele elemente sunt protejate. Autorii operelor derivate se bucură
de dreptul de autor asupra traducerii, prelucrării, aranjamentului. Autorul operei derivate trebuie să
respecte drepturile autorilor operelor originale. Cu autorul operei originale, în acest caz, se încheie
contract. Drepturile traducătorilor, altor autori ai operelor derivate nu împiedică alte persoane să
creeze opere derivate proprii.16
Un alt gen de document electronic sunt bazele de date. Bazele de date reprezintă o mulţime
centralizată de informaţii organizate în scopul prelucrării şi utilizării de către beneficiari. Ele
reprezintă opere derivate şi puţine sunt statele care asigură protecţie juridică acestora. Între ele se
numără Japonia şi SUA, iar din 1996 şi România. Directiva nr. 969/11 martie 1996 recomandă
statelor Comunităţii asigurarea protecţiei acestora. Legea RM Nr. 139 din 02.07.2010 protejează
bazele de date şi le defineşte ca fiind „compilaţie de date sau de alte materiale în formă

15
Colombet C., Propriété littéraire et artistique et droits voisins, Paris, Dalloz, 1986, p. 120, Eminescu Y., op. cit., p. 50.
16
Art. 14 al Legii RM nr. 293-XIII / 94.
6
mecanolizibilă, alte forme) care prin selectarea şi aranjamentul conţinutului reprezintă un rezultat al
muncii creative”.
IFLA propune Organizaţiei Mondiale asupra Proprietăţii Intelectuale (WIPO) un document
referitor la bazele de date numit « Data bases ». Acest document introduce un nou drept „sui
generis” pentru bazele de date, care este similar celui deja adoptat de Uniunea Europeană. Deşi art.1
arată că protecţia oferită de legea copyright-ului bazelor de date se bucură de acelaşi statut ca pentru
orice alt produs intelectual, în fapt există anumite tipuri de baze de date care nu sunt protejate de
copyright şi la acestea face referire documentul. La art. 8 IFLA apreciază că este de dorit să se
adopte un singur termen de protecţie pentru toate tipurile de baze de date, iar propunerea
Comunităţii Europene  pentru un termen de protecţie de 15 ani este probabil prea mare pentru că
prin natura lor marea majoritate a bazelor de date sunt actualizate sau amendate ceea ce înseamnă
schimbarea structurii lor iniţiale.   
Opera comună şi opera colectivă. În cazul operei comune colaborează mai multe persoane şi
realizează o operă unitară. Opera comună poate fi divizibilă şi indivizibilă. Opera creată din
iniţiativa unei persoane fizice sau juridice ce o editează, o publică sub responsabilitatea şi numele
său în care contribuţiile fiecăruia formează un tot întreg formează operele colective (culegerile
ştiinţifice, dicţionarele, enciclopediile, antologiile, ziarele). Aceste opere se caracterizează prin
unitatea obiectului şi imposibilitatea separării dreptului de autor între autori – persoanele ce au
depus munca. Opera se creează în bază de contract.
Operele divulgate şi operele nedivulgate. Divulgarea operei reprezintă aducerea la
cunoştinţa publicului a operei pentru prima dată prin diferite modalităţi: publicare, interpretare,
demonstrare etc. Divulgarea trebuie de distins de publicarea operei care reprezintă „editarea sau
punerea în circulaţie a operelor sau fonogramelor cu consimţământul autorului sau al altui titular al
dreptului de autor şi al drepturilor conexe, într-un număr suficient pentru a satisface cerinţele
publicului; prin publicare se subînţelege şi deschiderea accesului legal la operă prin sistemele
electronice de informare”.17Astfel, spre deosebire de publicare divulgarea operei poate fi săvârşită
prin o multitudine de acţiuni care fac ca opera să fie accesibilă publicului. Accentuăm că divulgarea
este aducerea la cunoştinţa publicului a operei pentru prima dată, fapt care nu este caracteristic
publicării. Prin divulgare se confirmă că opera este gata de a fi adusă la cunoştinţă publicului.
Dreptul la divulgare aparţine numai autorului. Divulgarea are importanţă juridică deoarece
determină naşterea drepturilor patrimoniale. Potrivit Legii RM Nr. 139 din 02.07.2010 sunt
protejate atât operele divulgate cât şi cele nedivulgate.
Operele postume – operele ce n-au fost publicate în timpul vieţii autorului. Chiar şi operele
nefinisate dacă sunt originale se bucură de protecţie şi pot constitui opere postume.
O categorie aparte formează operele de serviciu – opere create în timpul executării
obligaţiilor de serviciu în baza contractului de muncă, a îndeplinirii unei misiuni de serviciu date de
patron. Reieşind din dispoziţiile legii operele de serviciu sunt create în timpul exercitării
obligaţiunilor de serviciu, iar obligaţiunea constă în crearea unei opere. Dacă opera creată nu este în
legătură cu obligaţiunile de serviciu ea nu are statutul operei de serviciu. Potrivit art. 14 al Legii RM
Nr. 139 din 02.07.2010 drepturile morale asupra operei de serviciu aparţin autorului, iar cele
patrimoniale (drepturile exclusive de valorificare) aparţin patronului pentru o perioadă de 3 ani, dacă
contractul nu stabileşte altfel. Unul din drepturile morale este dreptul la nume. Autorul este în drept

17
Art. 3 al Legii RM nr. 293-XIII / 94.
7
să ceară de la patron indicare numelui în fiecare caz de valorificare a operei de serviciu.
Remuneraţia se plăteşte autorului potrivit contractului pentru fiecare tip de valorificare (reproducere,
difuzare, demonstrare publică, interpretare publică etc.). Autorul primeşte şi salariu ca angajat.
Aceste plăţi trebuie să fie incluse în contractul de muncă.
Operele excluse de la protecţie.
Protecţia dreptului de autor, conform prezentei legi, nu se extinde asupra:
a) actelor normative, altor acte cu caracter administrativ, politic sau judiciar (legi, hotărîri
judecătorești etc.) și nici asupra traducerilor oficiale ale acestora;
b) simbolurilor de stat şi a semnelor oficiale ale statului (drapele, steme, decoraţii, semne băneşti
etc.);
c) expresiilor folclorice- dansurile naţionale, proverbele, baladele, cântecele – deoarece nu pot fi
individualizate;
d) noutăţilor zilei şi a diverselor fapte ce reprezintă o simplă informaţie.

3. Noţiuni privind subiectele în relaţiile dreptului de autor. Clasificarea subiectelor.

Problemele privind subiectele în dreptul de autor au fost şi sînt în atenţia doctrinei.

Multitudinea de opinii se referă la diferite relaţii în care subiecţii principali sînt autorii.
Recunoaşterea autorilor ca subiecte principale şi originare are la bază ideea apariţiei
dreptului de autor.18 Deasemenea, doctrina susţine concepţia că reglementările juridice în domeniu
sînt concentrate asupra creatorului.19
Subiecţi ai dreptului de autor sunt autorii şi titularii de drepturi.
Autorul este persoana fizică prin a cărei muncă creatoare a fost creată opera. Titularul de
drepturi este persoana fizică (autorul sau altă persoană fizică împuternicită de autor) sau juridică
care deţine, în mod legal, drepturile patrimoniale.20
Calitatea de autor asupra operei literare, artistice sau ştiinţifice o poate dobândi numai
persoana fizică, prin însăşi faptul creării, dar nicidecum persoana juridică. Numai omul are calităţile
necesare pentru a crea: inteligenţă, personalitate, aptitudine de a concepe, de a gândi, de a formula şi
a expune idei, sentimente într-o formă personală şi originală.
Autor este numai persoana care prin munca sa intelectuală a creat o operă originală. Astfel,
munca stenografului, a referentului etc. nu duce la dobândirea calităţii de autor. 21 Necesitatea
depunerii muncii creative pentru obţinerea calităţii de autor, a drepturilor de autor este recunoscută
în legile naţionale a diferitor state.22
Calitatea de autor nu este identică cu calitatea de subiect al dreptului de autor. Subiect poate
fi atât creatorul (persoana care se bucură de calitatea de autor) – numit subiect primar (originar), cât
18
OMPI, Introducere în proprietatea intelectuală, Editura „Rosetti”, Bucureşti: 2001, p. 142-143.
19
Roş V., Bogdan D., Speianu-Matei O., Dreptul de autor şi drepturile conexe (tratat), editura „All Beck”, Bucureşti,
2005, p. 45.
20
http://agepi.md/sites/default/files/brosuri/Cum_se_protejeza_dreptul_de_autor_rom-2016.pdf
21
Бентли Лайонел, Шерман Брэд, Право интеллектуальной собственности. Авторское право. Изд-во
юридичесткий центр Пресс, Санкт-Петербург, 2004, с. 200-201.
22
„autor este persoana fizică prin a cărei muncă creatoare a fost creată opera”, art. 3 al Legii Republicii Moldova nr.
293-XIII/94 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 13/124 din 2
martie 1995; Art. 4 al Legii Federaţiei Ruse privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. 5351-I din 9 iulie 1993,
www. agepi. md.
8
şi alte persoane fizice în baza legii, în baza transmiterii drepturilor în ordine legală sau
convenţională – numite subiecte derivate. Subiect al dreptului de autor poate fi persoana juridică
privitor la operele colective, de serviciu sau a celor transmise în baza actelor juridice. Astfel, subiect
originar în raporturile dreptului de autor este numai creatorul, care se bucură de toate drepturile
morale şi patrimoniale. Autorul este un subiect principal, deoarece celelalte persoane dobândesc
calitatea de subiect numai în virtutea legii fie în baza actelor de transmitere a drepturilor asupra
operelor deja create, dar nu în baza activităţii intelectuale. Acest fapt se susţine în doctrina rusă din
sec. XIX.23
Calitatea de autor o poate avea nu numai persoanele fizice majore cu capacitate de exerciţiu
deplină, dar şi minorii, persoanele limitate în capacitatea de exerciţiu şi persoanele declarate
incapabile, conform normelor dreptului comun. Aptitudinea de a avea dreptul de autor formează
capacitatea de folosinţă a persoanei fizice, în care toate persoanele au aceleaşi posibilităţi.
Constituţia RM reglementează libertatea creaţiei artistice şi ştiinţifice. 24 În baza reglementărilor
enunţate toate persoanele sînt libere de a crea şi de a decide divulgarea creaţiilor lor, iar Legea RM
nr.139 nu face referire la minori în mod special.
Autorii-minorii dobândesc toate drepturile morale şi patrimoniale în deplinătatea lor în
virtutea faptului creării operei. Exercitarea drepturilor patrimoniale depinde de capacitatea de
exerciţiu a minorilor. Potrivit normelor dreptului comun, sînt în drept de a-şi exercita desinestătător
drepturile patrimoniale de autor numai minorii care au împlinit vârsta de 14 ani. Ei pot încheia
contracte de autor prin care se angajează să creeze şi să decidă soarta creaţiei lor.
Minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani se bucură de toate drepturile morale de autor,
cele patrimoniale sînt exercitate de către reprezentanţii legali în numele şi interesele acestora. 25
Minorii în vârstă de la 7 la 14 ani sunt în drept de a săvârşi desinestătător acte juridice curente de
mică valoare care se execută la momentul încheierii lor (la astfel de acte putem atribui procurarea de
diferite materiale necesare creaţiei (vopsea, pensule, hârtie etc.)); acte juridice de obţinere gratuită a
unor beneficii care nu necesită autentificare notarială sau înregistrare de stat. Observăm că, toată
responsabilitatea privind munca intelectuală a minorului cade pe seama părinţilor, adoptatorilor şi
tutorilor care trebuie să fie precauţi şi grijulii.
Persoanele limitate în capacitate de exerciţiu şi persoanele incapabile se bucură de toate
drepturile de autor. Exercitarea drepturilor patrimoniale este în dreptul tutorilor şi curatorilor 26 care
sînt obligaţi să nu admită abuzuri din partea terţilor, din partea însăşi a autorilor sau singuri să nu
facă abuz de drepturile sale.
Persoana fizică dobândeşte dreptul de autor indiferent de faptul, dacă opera este divulgată
sau nu, este publicată sau nepublicată, dacă este finisată sau nefinisată, indiferent de valoarea ei şi de
scopul urmărit. Importanţă juridică pentru dobândirea dreptului are întrunirea condiţiilor faţă de
creaţie (originalitatea, exprimarea în formă obiectivă şi susceptibilitatea de aducere la cunoştinţa
publicului a operei).

23
Победоносцев К. П., «Курс гражданского права», Ч. 1. СПб., 1873.
24
Art. 33 al Constituţiei Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994.
25
Art. 22 al Codului Civil al Republicii Moldova.
26
Art. art. 24, 25, 32, 33, 38-45 ale Codului Civil al Republicii Moldova.
9
 Dobândirea drepturilor de autor nu necesită săvârşirea unor formalităţi precum este în
domeniul proprietăţii industriale. Potrivit principiului adevăratului autor, se prezumă a fi autor,
persoana sub numele căruia opera a fost publicată până la proba contrarie.27
Anunţarea calităţii de autor publicului se face prin indicarea literei „C” în cerc, cu
indicarea numelui şi anului ediţiei, iar probarea se poate face prin: certificatul eliberat de către
AGEPI în temeiul înregistrării operei (potrivit legii înregistrarea este benevolă); manuscris;
martori, alte mijloace de probă.
Autor primar poate fi o singură persoană sau mai multe persoane. În situaţia când munca
creativă aparţine mai multor persoane în condiţiile legii, aceasta poartă denumirea de copaternitate
(coautorat). Relaţiile de coautorat presupun lipsa influenţei şi a constrângerii. În dreptul francez şi
român, pentru a evidenţia spiritul creaţiei comune, legiuitorul a utilizat termenul de colaborare.
Coautoratul este caracteristic operelor comune şi se datorează ideii şi inspiraţiei comune a
autorilor care urmăresc scopul creării unei opere unitare, indiferent dacă aceasta constituie un tot
întreg (opera indivizibilă) sau este formată din părţi (opera divizibilă). Coautorii dobândesc toate
drepturile morale şi patrimoniale în totalitate. Crearea operei colective, 28 de asemenea, are ca efect
juridic apariţia coautoratului, deoarece opera se creează prin munca comună a mai multor persoane.
În acest caz coautoratul este specific, deoarece lipseşte iniţiativa comună a creatorilor. Ideea creării
operei colective aparţine unei alte persoane care nu depune muncă creativă, dar numai organizează
munca coautorilor. În virtutea acestui fapt coautorii sînt limitaţi în dreptul la respectul integrităţii
operei, dar îşi menţin drepturile exclusive de valorificare a creaţiilor independent de opera în
întregime, dacă contractul de autor nu stipulează altfel. Persoana fizică sau juridică din iniţiativa şi
pe responsabilitatea căreia se creează opera colectivă devine subiect primar, în virtutea legii, cu
drepturi limitate. Aceasta este unica excepţie de la principiul adevăratului autor. Reglementări
similare se conţin în legislaţia altor state. 29Coautoratul apare şi în cazul operelor
aidiovozuale.30Producătorul operei audiovizuale dobândeşte numai calitatea de titular al drepturilor
exclusive de valorificare a operei în baza contractului de autor, dacă acesta nu stipulează altfel.
Autori primari sînt atât creatorii operelor originare cât şi creatorii operelor derivate
(traduceri, adaptări, înscenări, prelucrări, aranjamente muzicale etc.), dacă persistă munca
intelectuală. Potrivit legislaţiei,31 în activitatea sa, autorii operelor derivate au obligaţia de a respecta
drepturile autorilor operelor originare. În acest sens, pentru crearea operei derivate este necesar
încheierea unui contract cu autorul operei originare, excepţie făcând operele ce aparţin domeniului
public.
Operele pot fi create în baza contractului de muncă. În aceste relaţii apar diverse probleme,
însă este cert faptul că, autorul devine titularul drepturilor morale - subiect primar. Aşa dar, patronul
devine subiect derivat cu drepturi limitate în temeiul contractului de muncă. Este clar că, legiuitorul

27
„paternitatea aparţine persoanei sub al cărui nume a fost publicată opera, dacă nu există alte dovezi ”, art. 8 al Legii
RM nr. 293-XIII/94; „în lipsa altor probe autor este persoana indicată în această calitate pe originalul sau exemplarul
operei”, Art. 6 alin. 2 al Legii Federaţiei Ruse nr. 5351-I din 9 iulie 1993, www. agepi. md.
28
Art. 3 al Legii RM nr. 293-XIII/94: „opera colectivă este opera creată de două sau mai multe persoane fizice din
iniţiativa şi sub conducerea unei persoane fizice sau juridice, cu condiţia ca această operă să fie publicată de ultima sub
numele său”.
29
CPI...; legea României
30
„Autor (coautori) ai operei audiovizuale sunt: scenaristul, regizorul-scenograf, compozitorul, operatorul, pictorul
scenograf”, art. 12 al Legii RM nr. 293-XIII/94.
31
Art. 14 al Legii RM nr. 293-XIII/94.
10
naţional, prin reglementarea dată creează o situaţie favorabilă angajatorilor recunoscându-le prioritar
drepturile patrimoniale de autor. Într-o asemenea situaţie autorii pot fi lezaţi în drepturi mai des.
Autorul şi drepturile acestuia în raporturile de familie. Legea RM nr.193 nu conţine
reglementări speciale privind regimul matrimonial al drepturilor de autor. Potrivit Codului Familiei
al Republicii Moldova,32 bunurile dobândite de către soţi în timpul căsătoriei, bunurile procurate din
contul veniturilor obţinute de fiecare dintre soţi din activitatea intelectuală 33 sînt supuse regimului
proprietăţii comune în devălmăşie. Conform Comentariului Codului Civil al Republicii Moldova
(art. 285) „sînt bunuri operele ştiinţifice, literare, artistice, dacă au o valoare economică şi sînt
susceptibile de drepturi patrimoniale”. Pornind de la ideea că obiect al dreptului de proprietate din
dreptul comun sînt numai bunurile corporale şi drepturile patrimoniale, iar potrivit legii speciale
operele sînt bunuri incorporale şi dreptul de autor are caracter personal, putem afirma, că drepturile
patrimoniale de autor constituie bunuri ce fac parte din patrimoniul autorului, dar nu pot fi în
proprietate devălmaşă. Așadar, drepturile patrimoniale aparţin în exclusivitate autorilor, cu excepţia
dreptului la onorariu, a veniturilor patrimoniale obţinute din valorificarea operelor în timpul
căsătoriei.
Ambii soţi pot avea calitatea de autor şi se pot bucura de drepturile de autor numai în cazul
creării operei comune, situaţie ce este similară celei de coproprietate în devălmăşie. Unul dintre soţi
poate fi titular numai de drepturi patrimoniale în cazul încheierii unui contract cu soţul-autor.
Succesorii în drept ai autorilor. După moartea autorului în calitate de subiect de drept
asupra operei apar succesorii. Dreptul de autor poate fi moştenit. Succesorii dobândesc numai
drepturile patrimoniale, care sunt drepturi limitate în timp şi se ocrotesc după moartea autorului o
anumită perioadă de timp. Drepturile morale aparţin numai autorului şi sânt veşnice moştenitorii
exercitând numai ocrotirea acestor drepturi. Astfel, prin moştenire nu se transmit: dreptul la nume,
dreptul la apărarea reputaţiei, dreptul de paternitate etc. Moştenitorii au dreptul numai de a ocroti
drepturile autorului (de a nu permite modificarea operei), singur neavând dreptul de a modifica
opera. Succesorii sunt subiecte derivate ale dreptului de autor.
Potrivit Codului Civil al RM (cartea a patra) moştenirea poate fi legală sau testamentară.
Aceste dispoziţii se aplică în cazul decesului autorului – persoană fizică. Moştenitori legali pot fi
numai persoanele fizice, pe când cei testamentari pot fi atât persoanele fizice cât şi persoanele
juridice. Important este să evidenţiem că drepturile de autor se transmit la moştenitori ca un tot
întreg şi nu pot fi împărţite sau divizate, cu excepţia dreptului la onorariul de autor. Administrarea
acestor drepturi de către moştenitori se face de comun acord numai în bază de contract. În caz de
litigiu moştenitorii se adresează la instanţa de judecată.
În cazul moştenirii testamentare autorul este în drept a numi un executor testamentar pentru
protejarea drepturilor asupra operelor autorului decedat care se exercită pe viaţă. Testamentul poate
fi general (se referă la toate drepturile) sau special (se referă numai la drepturile de autor).
Nu vor moştenitori succesorii nedemni potrivit art.1434 al CCRM, persoanele dezmoştenite
potrivit art. 1455 CCRM.
În cazul reorganizării persoanei juridice drepturile patrimoniale dobândite asupra operelor se
transmit persoanelor apărute potrivit procesului de reorganizare reglementate de dreptul comun. Se
transmit numai drepturile patrimoniale ce aparţin persoanei reorganizate şi numai pentru perioada
determinată de lege (în cazul operelor de serviciu) sau stabilită în contract.
32
Art. 19 al Codului Familiei nr. 1316-XIV din 26.10.2000, MO al RM nr. 47-48/210 din 26.04.2001.
33
Art. 20 alin. 2 al Codului Familiei nr. 1316-XIV/2000.
11
 În cazul dizolvării persoanei juridice drepturile patrimoniale de autor ce-i aparţin se
repartizează, după satisfacerea creanţelor creditorilor, persoanelor care au dreptul la ele potrivit
normelor dreptului comun (art. 96, 97 ale Codului Civil al RM).
Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI) reprezintă organul de stat care
duce controlul asupra respectării drepturilor de autor. AGEPI realizează politica statului în domeniul
dreptului de autor. Funcţiile Agenţiei sunt: elaborarea politicii de stat în domeniu, acordarea
asistenţei juridice titularilor drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, reprezentarea Republicii
Moldova în organizaţiile internaţionale, înregistrarea operelor, avizarea înregistrării organizaţiilor de
administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale de autor etc.

4. Drepturile subiective ale autorilor operelor protejate: drepturile morale şi drepturile

patrimoniale

Dreptul de autor se constituie din drepturi morale (personale) şi drepturi patrimoniale:

Drepturile morale (personale) de autor: dreptul la paternitate, dreptul de divulgare
(divulgarea operelor realizate în colaborare, divulgarea operelor realizate la comandă, divulgarea
operelor nepublicate de autor în timpul vieţii), dreptul la nume, dreptul la inviolabilitatea operei,
dreptul de retractare. Regimul drepturilor morale de autor: caracterul personal, caracterul
inalienabil, caracterul perpetuu, caracterul imprescriptibil.
Drepturile morale (personale) ale autorului nu pot face obiectul vreunei renunţări sau cesiuni şi
sunt imprescriptibile, chiar şi în cazul în care autorul cedează drepturile sale patrimoniale:
• dreptul la paternitate;
• dreptul la nume;
• dreptul la respectarea integrităţii operei;
• dreptul la divulgarea operei;
• dreptul la retractarea operei.
Dreptul la divulgare este dreptul de a decide în ce mod şi când va fi adusă opera la
cunoştinţă publică. El este considerat unul din cele mai personale drepturi ale autorului. Acest drept
îi permite autorului de aşi proteja manuscrisul, de a nu publica opera până când nu va fi ideală în
opinia sa.
Dreptul la divulgare este un drept absolut, cel mai personal, netransmisibil şi prioritar
exercitarea căruia determină naşterea drepturilor patrimoniale, momentul intrării în vigoare a
limitelor dreptului de autor.
Dreptul la divulgare este consacrat de legislaţia franceză, rusă, română etc. (dreptul romano-
germanic). În dreptul britanic acestui drept i se opune dreptul la interdicţia divulgării informaţiei
confidenţiale (operelor anterior nepublicate).
Prin divulgare se confirmă că opera este gata de a fi adusă la cunoştinţă publicului, timpul,
locul şi metoda divulgării. Dreptul la divulgare aparţine numai autorului, iar în cazul operelor
comune divulgarea se face cu acordul coautorilor. Divulgarea operei divizibile se exercită de fiecare
autor, pe când în cazul operelor indivizibile dreptul de divulgare se exercită printr-un acord, iar în
caz de litigiu se adresează la instanţa de judecată. Dreptul de divulgare a operelor colective aparţine
persoanelor juridice sau fizice ce au organizat elaborarea şi publicarea operei. Acest drept se
realizează în baza contractului dintre autori şi persoana fizică, juridică – organizatoare, în lipsa

12
contractului de persoana organizatoare. În cazul operei elaborate la comandă, operelor de serviciu
dreptul de divulgare aparţine autorului. În timpul vieţii numai autorul are dreptul de a divulga
opera. Nimeni nu-l poate impune, iar în cazul netransmiterii operei efectuată la comandă sau în
virtutea atribuţiilor de serviciu autorul este obligat să repare pagubele cauzate patronului.
Dreptul la paternitate conţine latura pozitivă, care constă în dreptul de a pretinde
recunoaşterea calităţii de autor (dreptul autorului de a revendica calitatea de autor oricând) şi latura
negativă, care constă în dreptul de a se opune oricărui act de uzurpare. Acest drept este recunoscut
numai autorilor. Însuşirea fără drept a calităţii de autor constituie acţiune ilicită (plagiat).
Dreptul la paternitatea este consacrat de Legea RM nr.139.
Dreptul la paternitate este un drept subiectiv care individualizează opera, dovedeşte persoana
autorului şi legătura dintre autor şi opera creată. Dreptul la paternitate este un drept indivizibil de
persoană. Nu poate fi transmis nici prin acte între vii, nici prin acte pentru cauză de moarte. De la
acest drept nu poţi să te dezici. Dreptul la paternitate apare din faptul creării operei şi nu depinde de
divulgarea operei sau de faptul dacă opera este de serviciu sau este liberă. Pentru apariţia, existenţa
şi protecţia acestui drept nu se cere nici o formalitate.
Dreptul la paternitate este un drept absolut. Acest drept poate fi lezat prin următoarele
acţiuni: însuşirea dreptului de paternitate (plagiat), negarea paternităţii persoanei ce a creat opera.
Cea mai gravă faptă ilicită este însuşirea paternităţii total sau parţial. Dreptul la paternitate se
protejează de la orice atingere. Acest drept este valabil pe parcursul vieţii autorului şi încetează
odată cu moartea autorului. Paternitatea însăşi ca fenomen social nu are termen şi se protejează după
moartea autorului, iar dreptul la paternitate este un drept subiectiv şi există pe perioada vieţii
autorului.
Dreptul la nume este dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă
publică. Acest drept rezultă din cel al paternităţii şi este un drept distinct. Autorul are dreptul de a
decide de a indica: numele său, pseudonimul, numele anonim având dreptul oricând de aşi dezvălui
identitatea. Moştenitorii nu se bucură de acest drept. În cazul utilizării pseudonimului autorul poate
decide de a identifica numele şi operei va dobândi regimul operei publicate sub numele autorului.
Identitatea autorului (dezvăluirea numelui) poate fi săvârşită şi prin testament. De dreptul la nume se
pot bucura şi persoanei juridice în cazul creării operei colective. Publicarea operei sub numele altei
persoane este lezare a dreptului la nume.
Autorul are dreptul de a cere indicarea numelui de fiecare dată când se publică opera. El
determină deplinătatea numelui indicat (poate cere de a fi indicat numele şi prenumele complet,
numai numele şi iniţialele etc.). La publicarea operelor în coautorat numele se indică la acordul
persoanelor. În caz de litigiu numele coautorilor se indică în ordine alfabetică. În cazul operelor
colective poate fi indicat numele unui autor pentru a evidenţia lucrul de bază efectuat de acesta şi
numele persoanei sub iniţiativa căreia a fost creată opera. Numele celorlalţi autori se indică în
prefaţă sau la finele operei, cu acordul lor. Numele autorilor operelor străine se scrie în original. În
cazul operelor ştiinţifice se indică şi titlul, gradul ştiinţific, funcţia.
Dreptul la nume presupune şi dreptul la respectarea numelui, a formei în care s-a cerut
reproducerea numelui. Dreptul la nume poate fi lezat fără a fi lezat dreptul la paternitate prin
schimonosirea numelui sau prin indicarea numelui în o altă formă decât cea cerută. Lezarea
dreptului poate avea loc prin: divulgarea numelui autorului ce a publicat opera sub pseudonim.
Redacţia este obligată să păstreze în taină numele autorului, cu excepţia cazului de lezare a cinstei,

13
demnităţii persoanei sau reputaţiei profesionale. Pseudonimul nu trebuie să fie contrar ordinii
publice sau să inducă publicul în eroare.
Dreptul la integritatea operei şi stima reputaţiei presupune dreptul de a se opune
modificărilor operei şi oricăror altor atingeri. Autorul duce responsabilitatea asupra conţinutului şi
reputaţiei artistice sau ştiinţifice a operei. Opera trebuie adusă la cunoştinţa publicului în forma la
care s-a decis autorul – expresia personalităţii creatorului. Dreptul la respectul integrităţii operei
cuprinde: dreptul de a se opune modificărilor chiar dacă nu se diminuează valoarea operei, indiferent
dacă constituie sau nu un atentat la imaginea autorului; dreptul de a se opune oricăror atingeri de
natură a prejudicia onoarea şi reputaţia autorului.
Drepturile patrimoniale de autor. Dreptul la reproducerea operei: destinaţia reproducerii,
reproducerea pentru folosinţa publică, reproducerea pentru folosinţă privată. Dreptul la difuzarea şi
redifuzarea operei: obiectul difuzării, radiodifuzarea şi televizarea, accesul public la bazele de date
pe calculator. Dreptul la traducerea şi adaptarea operei. Dreptul la închirierea operei etc.
Drepturile morale (personale) ale autorului sunt protejate pe un termen nelimitat. După
decesul autorului, protecţia drepturilor lui morale este exercitată de moştenitori şi de organizaţiile
abilitate în modul corespunzător să asigure protecţia drepturilor autorilor. Asemenea organizaţii
asigură protecţia drepturilor morale ale autorilor şi atunci când aceştia nu au moştenitori sau în cazul
stingerii dreptului lor de autor
Drepturile patrimoniale exclusive
Autorul sau alt titular al dreptului de autor are dreptul exclusiv să efectueze, să permită sau să
interzică valorificarea operei, inclusiv prin:
a) reproducerea operei;
b) distribuirea originalului sau a exemplarelor operei;
c) închirierea exemplarelor operei, cu excepţia operelor de arhitectură şi a operelor de artă
aplicată;
d) importul exemplarelor operei în vederea distribuirii, inclusiv al exemplarelor confecţionate cu
consimţământul autorului sau al altui titular al dreptului de autor;
e) demonstrarea publică a operei;
f) interpretarea publică a operei;
g) comunicarea publică a operei prin eter, inclusiv prin satelit (tele- radiodifuziune) sau prin cablu;
h) retransmiterea simultană şi fără modificări, prin eter sau prin cablu, a operei transmise prin eter
sau prin cablu;
i) punerea la dispoziţie în regim interactiv a operei;
j) traducerea operei;
k) transformarea, adaptarea, aranjamentul sau alte modificări ale operei, cu excepţia cazurilor când
efectuarea unor acţiuni din cele enumerate la lit.a)–k) nu se încadrează în forma de exprimare a
operei şi pentru care nu pot fi stabilite sancţiuni.
Autorul sau alt titular al drepturilor patrimoniale exclusive de autor are dreptul la o remuneraţie
echitabilă. Cuantumul şi modul de achitare a remuneraţiei de autor pentru fiecare caz şi mod de
valorificare a operei se stabilesc în contractul de autor sau în contractele pe care organizaţiile de
gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor le încheie cu utilizatorii.
Alte drepturi de autor: dreptul de succedare, dreptul la onorariu de autor.

14
 În continuarea vom analiza drepturile patrimoniale reglementate prin Legea Republicii
Moldova.
Dreptul de reproducere este posibilitatea autorului de a realiza una sau mai multe copii ale
unei opere, în orice formă materială. Obiectul reproducerii este opera fixată pe un suport material
pentru prima dată de către autor.
Reproducerea este subordonată consimţământului autorului. Acordul autorului este necesar
şi în cazul când opera se realizează în o altă manieră decât originalul (un tablou după fotografie,
fotografierea operelor de arhitectură etc.). Autorizarea autorului este necesară numai în cazul
reproducerilor cu scop comercial. Reproducerea, însă, poate fi făcută şi cu scop de folosinţă privată
unde acordul autorului nu este necesară. În cazurile prevăzute de lege operele pot fi reproduse de
terţele persoane fără consimţământul autorului. De regulă, reproducerea se realizează în scopul
înstrăinării cu titlu oneros a obiectului reprodus: cărţi, discuri, programe pentru calculator, fotografii
constituind obiectul unui comerţ profitabil. Modalităţile de reproducere sunt diverse: tipărire,
fotocopiere, înregistrare mecanică, cinematografică, magnetică etc. Va fi reproducere şi în cazul
fixării, multiplicării şi difuzării operei interpretate. Dreptul de reproducere a operelor de artă plastică
este legată de permisiunea proprietarului suportului material autorului de a face copii. Dreptul la
reproducere deseori se realizează odată cu publicarea operei.
Dreptul de difuzare, în prima accepţiune este răspândirea informaţiilor prin orice mijloc, iar
în cea de-a doua accepţiune este distribuirea, punerea în vânzare a cărţilor, publicaţiilor, operelor de
artă plastică etc., adică asigurarea distribuţiei comerciale a operelor.
Prin difuzare se înţelege distribuirea originalului sau a copiilor către public, prin vânzare,
închiriere, împrumut, orice altă transmitere cu titlu oneros sau gratuit. Deci, pot fi difuzate numai
operele ce sunt exprimate în o formă obiectivă, au un suport material. În acest sens se răspândeşte
suportul material al operei. Difuzarea este o operaţiune posterioară celei de fixare a operei pe suport.
Pentru operele cinematografice difuzarea este proiecţia publică.
Dreptul la importare este în legătură cu dreptul la difuzare, deoarece importarea se face în
scop de a difuza exemplarul operei. În baza acestui drept autorul poate verifica importul
exemplarelor de opere fabricate peste hotare pe teritoriul acţiunii drepturilor lui de autor. Importul
este legat de protecţia teritorială a drepturilor de autor. Importarea operei pe teritoriul unde nu este
protejată opera se poate face liber. Iar pe teritoriul unde opera se bucură de protecţie importul de
către terţi are loc numai cu acordul autorului. Importarea exemplarelor de opere pentru folosinţa
personală nu reprezintă lezare a dreptului de autor.
Dreptul la demonstrarea şi interpretarea publică a operei. Demonstrarea publică se
referă la operele de artă plastică. Interpretarea se referă la operele muzicale, dramatice, literare,
coregrafice etc. Demonstrarea publică, Legea o defineşte astfel: demonstrare a originalului sau a
unui exemplar al operei, interpretării nemijlocit sau pe ecran, diapozitiv, astfel încât ele să poată fi
recepţionate de persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al familiei sau a cunoscuţilor.
Interpretarea publică este definiră în Lege ca fiind reprezentarea operelor, interpretărilor prin
recitare, joc, cântec sau printr-un alt mod atât în interpretare vie, cât şi cu ajutorul diverselor
dispozitive şi procedee, astfel încât ele să poată fi recepţionate de persoane care nu fac parte din
cercul obişnuit al familiei sau a cunoscuţilor.
Demonstrarea sau interpretarea poate fi săvârşită atât referitor la operele divulgate cât şi la
cele nedivulgate.

15
 Dreptul la comunicarea publică a operei este consacrat de Legea RM - defineşte
comunicarea publică ca comunicare pe cale radioelectrică, prin cablu sau în o altă modalitate a
imaginilor, sunetelor, interpretărilor, fonogramelor, emisiunilor organizaţiilor de difuziune, astfel
încât ele să poată fi recepţionate de persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al familiei sau a
cunoscuţilor, la distanţe unde fără o astfel de comunicare imaginile şi sunetele nu ar putea fi
sesizate. Acest drept nu era cunoscut dreptului de autor sovietic.
Comunicarea operei prin eter. Dreptul autorilor de a comunica opera prin eter este
important. Astfel opera este adusă la cunoştinţă unui public numeros. În acest caz probabilitatea de
lezare a drepturilor este mai mare. Pot fi comunicate prin eter operele divulgate şi nedivulgate. O
asemenea comunicare este şi transmisiunea în direct. Beneficiarii comunicării prin eter sunt toate
persoanele ce au aparate şi prind undele date.
Comunicarea prin cablu se face numai persoanelor care s-au abonat. Comunicarea prin
cablu s-a început în statele cu relief muntos şi au obţinut o largă răspândire deoarece nu fiecare
proprietar trebuie să dispună de antenă. Există o antenă comună.
Comunicarea indiferent de procedeul tehnic (unde, fir, cablu, satelit, fibră optică) trebuie
autorizată de autor.
Dreptul la traducerea, prelucrarea, adaptarea operei. Autorul are dreptul exclusiv de a
autoriza traducerea, prelucrare, adaptarea sau o altă transformare a operei. Acest drept ca şi celelalte
drepturi patrimoniale se transmit prin succesiune. Autorizarea autorului în caz de transformare a
operei este o garanţie a respectării drepturilor morale ale autorului. Autorul, alt titular are dreptul de
a interzice utilizarea traducerii, prelucrării operei dacă prin aceste acţiuni a fost lezat dreptul la
integritatea operei sau dacă transformarea nu este calitativă. Acordul autorului nu se cere în caz de
transformare privată, în cazul când rezultatul transformării este o parodie, caricatură cu condiţia de a
nu crea confuzie cu opera originală.
Alte drepturi patrimoniale ale autorilor. Aceste drepturi îşi găsesc reflectare în Legea
Republicii Moldova.
 dreptul de succedare este caracteristic operelor de artă plastică. Dreptul de
succedare este un drept patrimonial al autorului operei de artă plastică care reprezintă posibilitatea
de a urma opera în fiecare caz de revânzare pentru obţinerea beneficiului. Acest drept se aplică
numai în cazul vânzării publice a operei. Autorii şi moştenitorii operei de artă plastică au dreptul de
a primi o remunerare egală cu 5% din preţul revânzării publice a originalului operei, dacă preţul nu
este mai mic de 20 salarii minime. Acest drept este inalienabil, durata este viaţa autorului şi se
transmite prin moştenire. Autorul nu se poate dezice de acest drept. Acest drept este reglementat
prin art.16 al Legii RM nr.293-XIII/94.
 dreptul la remuneraţie sau la onorariu de autor este reglementat în art. 10 alin. 5
al Legii RM nr.293-XIII/94. Remuneraţia autorilor pentru valorificarea operelor se stabileşte în
contractele de autor, contractele încheiate de organizaţiile de administrare pe principii colective ale
drepturilor patrimoniale de autor, în contractele de muncă, de efectuare a operei la comandă. În
privinţa onorariului de autor opiniile savanţilor sunt diferite. Unii consideră că onorariu de autor este
plata pentru munca depusă, alţii susţin că este preţul pentru valorificarea operei. Potrivit opiniei M.
I. Nichitina este necesar de deosebit mai multe categorii de onorariu: onorariu de autor care se
plăteşte în cazul valorificării operelor, onorariu sub forma salariului de care se bucură autorii
operelor de serviciu, preţul de vânzare a operelor de artă plastică.

16
 Limitele exercitării dreptului de autor şi durata protecţiei juridice.
Legea RM nr.193-XIII/94 în articolele 20-23 reglementează limitarea drepturilor
patrimoniale ale autorului sau altui titular în următoarele situaţii:
 reproducerea operelor în scopuri personale;
 reproducerea reprografică a operelor de către biblioteci, arhive şi instituţii de
învăţământ;
 valorificarea liberă: citarea din original sau traducere; reproducerea cu caractere
punctate pentru nevăzători, pentru procedura judiciară; interpretarea în public la
ceremonii oficiale, religioase, funerarii; reproducerea operelor de arhitectură,
fotografice, de artă plastică la care publicul are acces liber;
 reproducerea programelor pentru computer.
Este necesar să accentuăm că folosirea nelimitată, fără acordul autorului, se admite numai
referitor la operele divulgate, fără consimţământul autorului, altui titular se permite reproducerea
într-un singur exemplar a operei publicate legal. Alte limitări și excepții sunt prevîzute la art.24-29
al Legii nr.139 din 2010.

5. Înregistrarea dreptului de autor

Titularul dreptului exclusiv de autor asupra operei publicate sau nepublicate poate să o
înregistreze în registrele oficiale de stat în decursul termenului de protecţie a dreptului de autor.
Înregistrarea de stat a obiectelor dreptului de autor şi ale drepturilor conexe se efectuează de către
AGEPI în conformitate cu regulamentul aprobat de către Guvern.
1. Depunerea cererii de înregistrare a obiectelor dreptului de autor şi drepturilor
conexe
Cererea de înregistrare a obiectului dreptului de autor şi drepturilor conexe asupra unei opere
publicate sau nepublicate se depune la AGEPI de către solicitant personal sau prin intermediul unei
persoane împuternicite prin procură eliberată, în condiţiile legii, în decursul termenului de protecţie
a dreptului de autor.
Cererea completată pe un formular-tip (http://www.agepi.gov.md/ro/formulare/copyright),
poate fi depusă la AGEPI: direct, prin poştă (corespondenţă recomandată) sau în format electronic
(cu aplicarea semnăturii electronice).
În cazul depunerii cererii direct la AGEPI, odată cu cererea se depun şi toate documentele
necesare înregistrării. Cererea se consideră depusă din momentul prezentării întregului pachet de
documente menţionate în Regulamentul de înregistrare a obiectelor dreptului de autor şi drepturilor
conexe. În cazul neprezentării acestor documente, cererea nu va fi acceptată.În celelalte cazuri de
depunere a cererii de înregistrare, materialele anexate la cerere urmează a fi prezentate direct la
AGEPI în decurs de 3 zile lucrătoare.
La cerere se anexează:
1) obiectul (opera) propriu-zis sau materialul identificator prezentat spre înregistrare, în două
exemplare identice, cu semnătura autorilor pe fiecare pagină.
Materialele identificatoare vor fi originale şi nu descrieri ale operelor;

17
 2) procura eliberată în condiţiile legii, dacă cererea se depune prin intermediul
reprezentantului sau de către o terţă persoană, împuternicită de autor(i);
3) dovada de plată a taxei, în cuantumul stabilit, sau documentul care confirmă înlesnirea,
după caz;
4) copia actelor de identitate ale autorilor;
5) contractul de autor în cazul transmiterii drepturilor patrimoniale, întocmit în conformitate
cu art. 30 şi 31 din Legea nr. 139 din 2 iulie 2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe;
6) alte documente, precum: copia certificatului de înregistrare a întreprinderii (dacă titularul
este o persoană juridică), certificatul de moştenitor, certificatul de deces al autorului (în cazul în care
obiectul este înregistrat de către succesorul(ii) de drepturi), documentele ce confirmă înlesnirile la
plata taxei pentru pensionari, studenţi şi invalizi.
2. Înregistrarea obiectelor dreptului de autor şi drepturilor conexe în Registrul de Stat
şi eliberarea certificatului de înregistrare
În cazul în care cererea îndeplineşte condiţiile stabilite, AGEPI, în termen de 30 de zile
lucrătoare, înscrie datele cu privire la înregistrarea operei în Registrul de Stat şi eliberează
solicitantului certificatul de înregistrare a obiectului.
Registrul de Stat constituie totalitatea datelor şi materialelor aferente, înregistrate în ordine
cronologică, cu privire la operele ce constituie obiecte ale dreptului de autor şi ale drepturilor
conexe.
Registrul de Stat se ţine în mod manual, în limba de stat, şi include:
1) numărul de ordine al înregistrării;
2) numărul, data înregistrării cererii;
3) seria şi numărul certificatului de înregistrare;
4) denumirea obiectului;
5) numele şi prenumele autorului(lor), pseudonimul;
6) titularul drepturilor patrimoniale;
7) documentele anexate cererii de înregistrare.
Datele conţinute în Registrul de Stat au caracter public.
După înregistrarea obiectului în Registrul de Stat, cu condiţia achitării taxei stabilite,
titularului i se eliberează certificatul de înregistrare care va include:
1) seria, numărul şi data înregistrării în Registrul de Stat;
2) denumirea obiectului;
3) numele şi prenumele autorului(lor), titularului(lor) de drepturi conexe;
4) numele (denumirea) titularului drepturilor patrimoniale.
Acest certificat, în caz de litigiu, poate servi drept prezumţie a paternităţii dacă nu se va
dovedi contrariul.
Protecţia dreptului de autor se extinde asupra formei de exprimare, astfel, nu pot beneficia de
protecţia legală a dreptului de autor: ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele,
metodele de funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă,
oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare.
3 Înregistrarea titularilor şi eliberarea marcajelor de control
Înainte de a difuza exemplarele de opere şi fonograme pe teritoriul Republicii Moldova, pe
fiecare dintre acestea sau pe coperta lor se aplică marcajul de control, care confirmă legalitatea şi

18
justeţea utilizării exemplarelor de opere şi fonograme, pe care este aplicat, şi asigură respectarea
dreptului de autor şi a drepturilor conexe, iar lipsa marcajelor de control pe exemplarele de opere şi
fonograme atestă lipsa dreptului de valorificare a acestor exemplare.
Modul de înregistrare în Registrul de Stat al titularilor marcajelor de control
Sunt înregistrate în Registrul de Stat al titularilor marcajelor de control persoanele fizice sau
juridice (producătorii şi/sau difuzorii exemplarelor de opere şifonograme), care produc şi/sau
difuzează exemplare de opere sau fonograme, care au depus pentru prima dată la AGEPI cererea
pentru obţinerea marcajelor de control şi faţă de care a fost luată decizia de a li se elibera aceste
marcaje.
Pentru înregistrare, persoanele fizice şi juridice care produc şi/sau difuzează exemplare de
opere sau fonograme prezintă la AGEPI următoarele documente:
a) cererea, de modelul stabilit (http://www.agepi.gov.md/ro/formulare/copyright);
b) buletinul de identitate sau paşaportul (pentru persoanele fizice);
c) statutul (pentru persoanele juridice);
d) certificatul de înregistrare a întreprinderii sau organizaţiei (pentru persoanele juridice);
e) certificatul de atribuire a codului fiscal (pentru persoanele juridice);
f) documentul privind domiciliul - pentru persoanele fizice sau privind sediul - pentru
persoanele juridice;
g) contractele de autor şi alte acte juridice încheiate cu titularul dreptului de autor şi
drepturilor conexe asupra operelor sau fonogramelor, în care se indică modalităţile permise de
producere şi/sau difuzare a exemplarelor de opere şi fonograme;
h) documentele privind adresa spaţiilor în care se va desfăşura activitatea de producere şi/sau
difuzare, inclusiv a spaţiilor destinate depozitării exemplarelor de opere sau fonograme;
i) informaţii privind rechizitele bancare ale solicitantului;
j) date privind persoanele care le reprezintă (în cazul persoanelor juridice).
În termen de 30 de zile de la data primirii cererii şi a documentelor respective, AGEPI este
obligată să emită decizia privind înregistrarea sau refuzul înregistrării în Registrul de Stat.
Decizia privind refuzul înregistrării se emite în următoarele temeiuri:
a) încălcarea prevederilor Legii nr. 1459-XV din 14 noiembrie 2002 cu privirela difuzarea
exemplarelor de opere şi fonograme sau ale altor acte normative;
b) încălcarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe;
c) prezentarea documentelor sau a materialelor neconforme sau care conţin date false.
Decizia privind refuzul înregistrării poate fi atacată în instanţele judecătoreşti competente
conform procedurii stabilite şi nu lipseşte persoana fizică sau juridică de dreptul de a depune la
AGEPI o nouă cerere de înregistrare după înlăturarea încălcărilor comise.
În baza deciziei privind înregistrarea, după consemnarea informaţiilor necesare în Registrul
de Stat, AGEPI eliberează solicitantului certificatul de înregistrare de modelul stabilit, care este
valabil pe termen de 3 ani de la data eliberării lui. În cazul când în activitatea persoanei fizice sau
juridice care produce şi/sau difuzează exemplare de opere sau fonograme survin unele schimbări,
aceasta este obligată să prezinte la AGEPI documentele respective pentru eliberarea unui nou
certificat de înregistrare.
Certificatul de înregistrare poate fi retras, în baza deciziei AGEPI, pe un termen de până la 3
luni, în cazul încălcării repetate de către titularul de drepturi înscris în Registrul de Stat a

19
prevederilor legislaţiei în vigoare. Decizia de retragere a certificatului de înregistrare poate fi atacată
în modul stabilit de legislaţie.
AGEPI eliberează marcajele de control în temeiul propriei decizii, după obţinerea de către
solicitant a certificatului de înregistrare în Registrul de Stat.
Dreptul de a solicita marcaje de control îl au titularii de drepturi asupra exemplarelor
de opere şi fonograme, care au fost înregistraţi în Registrul de Stat al titularilor marcajelor de
control, adică persoanele fizice sau juridice care produc şi/sau difuzează exemplare de opere sau
fonograme.
Pentru obţinerea marcajelor de control, persoanele fizice şi juridice care produc şi/sau
difuzează exemplare de opere sau fonograme sunt obligate să prezinte la AGEPI următoarele
documente:
a) cererea de modelul stabilit (http://www.agepi.gov.md/ro/formulare/copyright),
în care se indică:
- denumirea operei şi fonogramei imprimate în limba originalului;
- tipul suportului material pe care este imprimată opera sau fonograma;
- numele (denumirea) titularului dreptului de autor şi drepturilor conexe;
- numărul exemplarelor de opere şi fonograme;
- alte informaţii;
b) contractele de autor şi alte acte juridice încheiate cu titularul dreptului de autor şi
drepturilor conexe asupra operei sau fonogramei în care se stipulează modalităţile autorizate de
producere şi/sau difuzare a exemplarelor de opere şi fonograme;
c) documentele vamale ce confirmă importul exemplarelor de opere sau fonograme în
Republica Moldova;
d) documentele ce confirmă producerea în Republica Moldova a exemplarelor de opere sau
fonograme;
e) documentele ce confirmă provenienţa exemplarelor de opere sau fonograme.
În termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii cererii, AGEPI este obligată să emită
decizia privind eliberarea sau refuzul eliberării marcajelor de control.
În temeiul deciziei privind eliberarea marcajelor de control, solicitantul achită pentru
eliberarea unui marcaj de control 0,5 lei moldoveneşti şi obţine marcajele de control cu seriile şi
numerele corespunzătoare, precum şi adeverinţa de modelul stabilit ce atestă obţinerea acestor
marcaje.
Decizia privind refuzul eliberării marcajelor de control se emite în următoarele temeiuri:
a) încălcarea prevederilor Legii nr. 1459-XV din 14 noiembrie 2002 cu privire la difuzarea
exemplarelor de opere şi fonograme sau a altor acte normative;
b) încălcarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe;
c) prezentarea de către solicitant a documentelor sau a materialelor neconforme sau cu date
false.
Decizia privind refuzul eliberării marcajelor de control poate fi atacată în instanţele
judecătoreşti competente conform procedurii stabilite şi nu lipseşte persoana fizică sau juridică de
dreptul de a depune la AGEPI o nouă cerere de eliberare a marcajelor de control după înlăturarea
tuturor încălcărilor comise.

20
 Marcajele de control se aplică pe exemplarele de opere şi de fonograme de către titularii de
drepturi înscrişi în Registrul de Stat pe fiecare copertă a exemplarului de operă sau fonogramă.
Pe exemplarele de opere sau fonograme importate marcajele de control se aplică, la
solicitarea importatorului, după perfectarea documentelor vamale de import, înainte de difuzarea
acestor exemplare.
Difuzarea exemplarelor de opere şi fonograme fără aplicarea marcajelor de control este
interzisă.

6.Termenele de protecţie a dreptului de autor

Termenele de protecţie a dreptului de autor
• Drepturile patrimoniale exclusive şi dreptul la remuneraţie durează pe tot timpul vieţii
autorului şi pe perioada de 70 de ani după deces, începând cu 1 ianuarie al anului următor celui al
decesului autorului.
• Drepturile patrimoniale asupra operei audiovizuale se protejează timp de 70 de ani,
începând cu 1 ianuarie al anului următor decesului ultimului dintre următorii coautori: realizatorul
principal (regizor-scenograf), autorul scenariului (scenarist), autorul dialogului şi compozitorul –
autorul operei muzicale, special create pentru această operă audiovizuală.
• Drepturile patrimoniale asupra unei opere anonime sau apărute sub pseudonim, cu excepţia
celei de artă aplicată, se protejează 70 de ani, începând cu 1 ianuarie al anului următor celui al
publicării legale a operei.
• Drepturile patrimoniale asupra operei create în copaternitate, cu excepţia operei de artă
aplicată, se protejează pe parcursul întregii vieţi a fiecăruia dintre coautori şi 70 de ani, începând cu
1 ianuarie al anului următor celui al decesului ultimului coautor-supravieţuitor.
• Drepturile patrimoniale asupra operei de artă aplicată se protejează timp de 25 de ani de la
data creării ei, cu excepţia modelelor şi desenelor industriale neînregistrate conform Legii privind
protecţia desenelor şi modelelor industriale, create în scopul industrial de reproducere, care se
protejează timp de 3 ani de la data creării lor.
• Drepturile patrimoniale asupra unei opere nepublicate anterior, după expirarea termenului
de protecţie a dreptului de autor, se protejează timp de 25 de ani de la data la care opera a fost pentru
prima dată publicată sau comunicată în mod legal publicului.
• Termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale ale persoanelor care editează o publicaţie
critică sau ştiinţifică asupra unei opere intrate în domeniul public este de 30 de ani de la data la care
publicaţia a fost pentru prima dată editată legal.
Drepturile morale (personale) ale autorului sunt protejate pe un termen nelimitat. După
decesul autorului, protecţia drepturilor lui morale este exercitată de moştenitori şi de organizaţiile
abilitate în modul corespunzător să asigure protecţia drepturilor autorilor. Asemenea organizaţii
asigură protecţia drepturilor morale ale autorilor şi atunci când aceştia nu au moştenitori sau în cazul
stingerii dreptului lor de autor.

7. Contractele în domeniul dreptului de autor.

Valorificarea operelor de alte persoane se efectuează în baza contractului de autor. Forma
contractuală de valorificare a operelor asigură realizarea protecţiei drepturilor morale şi
patrimoniale ale autorilor.

21
 Contractul de autor are caracter civil, dar apare ca contract de sinestătător. Deci, relaţiilor
respective li se aplică normele generale a actelor juridice (formă, condiţii de valabilitate) cât şi
normele dreptului obligaţional (ordinea de încheiere, executare a contractului, precum şi
răspunderea părţilor). Caracterele juridice ale contractului de autor:
 Consensual,
 Bilateral,
 Oneros.
Natura contractului de autor a dat naştere controverselor:
 Autorul cedează drepturile asupra operei,
 Autorul permite utilizarea drepturilor în anumite condiţii.
AGEPI elaborează contracte tip.
Contractul de autor trebuie de distins de contractul de muncă, de contractul de antrepriză
pentru construcţia unei opere arhitecturale, de artă plastică.
Contractul de autor se clasifică după mai multe criterii:
 după categoriile de opere: literare, mizicale, audiovizuale, de arhitectură etc.
 după conţinut: contracte de licenţă, contracte de cesiune;
 în dependenţă de volumul drepturilor transmise: contracte de transmitere exclusivă a
drepturilor şi contracte de transmitere neexclusivă a drepturilor;
 după modul de valorificare: contract de editare, contract pentru crearea operelor
audiovizuale, contracte privind interpretarea publică a operelor dramatice, mizicale,
baletului etc.
Cele mai răspândite contracte sunt:
 Contractul de cesiune,
 Contractul de licenţă,
 Contractul de editare.
Elementele contractului de autor. Părţile contractului de autor sunt autorul şi titularul pe de
o parte şi utilizatorul pe cealaltă parte. Autorul ca parte acontractului este necesar de a dispune de
capacitatea de exerciţiu deplină. Minorii ce au împlinit vârsta de 14 ani îşi exercită drepturile de
autor de sinestătător. Minorii în vârstă până la 14 ani precum şi persoanele majore lipsite de
capacitatea de exerciţiu îşi exercită drepturile sale prin reprezentant legal. Autorii, titularii,
reprezentanţii pot singuri să exercite drepturile sau le pot exercita prin mandatarii autorizaţi.
Contractele de autor privind folosirea operelor colective se încheie cu fiecare din autori. După
moartea autorului contractul se încheie cu moştenitorii, care trebuie să aibă capacitate de exerciţiu
deplină. Deci, o parte a contractului este:
- persoana fizică care este creator sau moştenitorul, cu excepţia când ca moştenitor în baza
testamentului este o persoană juridică,
cealaltă parte este: - utilizatorul care de obicei este o organizaţie specializată ce are funcţia
de editare, teatrală sau expoziţională etc.
Deseori se încheie contracte cu agenţii economici, organizaţii obişnuite care nu au funcţia de
editare sau altă activitate de folosire a operei pentru primirea unui profit, de exemplu pentru scrierea
istoriei organizaţiei, crearea monumentelor etc. Aceste contracte nu reprezintă contracte de autor, ele
au caracter de antrepriză.
În calitate de utilizator pot apărea doar profesioniştii.
22
 Cesionarea obligaţiei autorului, schimbarea numărului de autori la crearea unei opere se face
numai cu acordul utilizatorului. Numai în cazul când opera este finisată el este înlocuit de
moştenitor.
Obiectul contractului de autor. Unii autori consideră că ca obiect a actului juridic este însuşi
obiectul raportului juridic născut din acest act. Alţi autori consideră că obiectul contractului de autor
trebuie de deosebit de obiectul obligaţiei. Obiect a contractului de autor sunt operele literare,
artistice şi ştiinţifice pentru care a fost încheiat contractul privind crearea şi valorificarea lor. Obiect
al contractului de autor poate fi opera care există sau opera ce va fi creată în viitor (în opinia lui
Vasiliev). Obiect al contractului de autor este o valoare nematerială cu toate că se exprimă pe un
suport material. Legea stabileşte condiţiile pentru care suportul material este împreună cu opera
obiect al contractului. Obiectul pentru a fi determinat în contract se indică: genul, titlul, dimensiunile
operei. Opera este protejată indiferent de valoarea ei, iar calitatea nu constituie un criteriu de
determinare a obiectului contractului. Obiectul contractului trebuie să fie posibil, autorul trebuie să
aibă talentul, capacitatea, cunoştinţele, aptitudinile necesare pentru realizarea operei.
Termenul contratului de autor. Termenul contratului este determinat de către părţi. Dacă
părţile nu indică concret termenul, el se consideră încheiat pe un termen de 3 ani de la dat încheierii
pentru valorificarea operei fără modificări şi pe un termen de 5 ani pentru contractele de valorificare
a operelor prelucrate sau traduse. Termenul contractului este important, deoarece dacă este o cesiune
(transmiterea exclusivă a drepturilor) numai utilizatorul poate folosim opera, autorul nu o poate
folosi. După expirarea termenului sau încetarea contratului înainte de termen (unilateral sau
bilateral) autorul poate permite folosirea operei altor persoane. Dacă termenul a expirat iar
contagentul este interesat în folosirea operei el trebuie să încheie un nou contract. De rând cu
termenul contractului părţile se înţeleg şi asupra termenului de executare a obligaţiilor asumate.
Autorul îşi asumă obligaţia de acrea opera într-un anumit interval de timp şi a o transmite în
termenul stipulat în contract. Mai pot fi prevăzute şi termene privilegiate pentru autori pentru
corectarea obiecţiilor. Termenul de executarea a operei este mult mai mic decât termenul
contratului. În contract trebuie de prevăzut un termen de examinare a operei executate de autor şi
puse la dispoziţia utilizatorului.
Forma contractului de autor. Contractul de autor se încheie în formă scrisă. La dorinţa
părţilor poate fi autentificat notarial. Nerespectarea formei nu atrage nulitatea contratului, dar numai
în caz de litigiu partea nu va putea demonstra în faţa instanţei prin alte probe. Forma scrisă a
contractului nu este obligatorie pentru valorificarea operelor publicistice în presa periodică (art.31 al
Legii nr.193/2010). Contractele de cesiune, în special în cazul cesiunii programelor de computer, se
înregistrează la Agenţie, din care moment este valabil. Pentru aceasta se prezintă copia contractului,
certificatul de înregistrare, plata taxei.
Conţinutul contractului de autor. Obligaţiile autorului: Conţinutul contractului de autor ca şi
în cazul altui contract civil îl formează drepturile şi obligaţiile părţilor. Contratul de autor este un
contract bilateral, deci, ambele părţi au drepturi şi îşi asumă obligaţii. Drepturile şi obligaţiile
părţilor în diferite contracte sunt diferite. Legislaţia RM în vigoare nu reglementează conţinutul
contratelor date lăsând aceasta pe seama părţilor.
 Obligaţia de a crea şi a transmite opera utilizatorului ce a făcut comanda. Pentru
aceasta autorul trebuia să creeze opera conform condiţiilor contractului (operele literare

23
 de a corespunde destinaţiei, genului, tipului; scenariul unui film artistic trebuie să
corespundă ideii solicitate, caracteristicii personajelor principale etc.).
 Autorul trebuie să creeze opera personal, deci, aceasta reprezintă o obligaţie personală.
Dacă se modifică numărul, componenţa autorilor este necesar acordul utilizatorului sau
se modifică contractul, sau se încheie un nou contract, sau se reziliază contractul.
 Opera trebuie pusă la dispoziţia utilizatorului în termen. Opera poate fi pusă la
dispoziţie şi înainte de termen dacă contractul nu prevede altfel. Opera trebuie
transmisă integral sau pe părţi, aşa cum este stabilit în contract.
 Opera trebuie pregătită pentru folosire, în acest caz se cere de a citi corectura.
 Opera nu poate fi transmisă în folosinţă terţilor persoane. Această obligaţie apare la
momentul încheierii contractului şi există pe tot termenul contractului.
Obligaţiile utilizatorului:
 A primi şi a examina opera - de a verifica calitatea oformării, deplinătatea operei
conform cerinţelor. Primirea operei se oformează în scris. Opera trebuie să fie
examinată în termenul stabilit şi utilizatorul trebuie să anunţe autorul dacă opera
corespunde cerinţelor sau nu. Pentru apreciere opera se duce la recenzare, dar
aprecierea o face utilizatorul în baza recenziilor. Dacă opera nu corespunde cerinţelor
ea trebuie adusă la cerinţele cerute, despre care fapt autorul este notificat. Corectările,
modificările trebuie efectuate în termen. Opera poate fi refuzată dacă ea nu
corespunde demnităţii artistice sau ştiinţifice, condiţiilor contractului.
 A respecta drepturile morale ale autorului.
 A folosi opera în modul stabilit în contract.
 A plăti onorariul, care nu poate fi mai mic decât cele prevăzute prin Hotărârea
Guvernului RM. Contractul trebuie să prevadă onorariul în % din venitul obţinut din
folosirea operei.
 A suporta cheltuielile autorului pentru deplasări, participări la filmare etc.
 A da autorului un anumit număr de exemplare gratuit.
 De a anunţa în scris autorul în cazul reeditării operei. Autorul poate face modificări şi
dacă autorul nu se opune opera se reeditează.
Răspunderea părţilor: În caz de nerespectare a condiţiilro contractului părţile contractului de
autor poartă răspundere juridică, fiind un tip a răspunderii juridice civile.
Răspunderea juridică contractuală este definită în dreptul civil şi reprezintă o măsură de
constrângere de stat cu caracter patrimonial folosită cu scop de a restabili lezarea dreptului şi a
despăgubi pătimaşul din contul părţii ce a încălcat obligaţia contractuală.
Realizarea acestei răspunderi juridice se efectuează în virtutea ocrotirii raporturilor juridice
apărute între autori şi alte persoane, care au unele particularităţi juridice.
 Cazurile de restabilire a situaţiei juridice (au loc în raporturile juridice civile) sunt
mai limitate. Obligaţiile principale nu pot fi exercitate prin constrângere (autorul nu poate fi impus
să creeze, iar utilizatorul nu poate fi impus să înceapă folosirea operei).
 În raporturile juridice civile, de regulă, partea vinovată este obligată la acţiuni
patrimoniale suplimentare. În cadrul dreptului de autor persoana vinovată nu poate fi impusă la
careva obligaţii patrimoniale suplimentare. Răspunderea juridică în baza contractului de autor are

24
ca scop restabilirea drepturilor încălcate şi a intereselor legitime lezate. În mod forţat poate fi
încasat onorariul de autor şi repararea pagubelor.
 Răspunderea părţilor nu coincide nici după volum nici după temeiuri. Autorul este
obligat să repare dauna reală, venitul neobţinut nu se restituie. Utilizatorul poartă răspundere
deplină în faţa autorului indiferent de vinovăţie. Răspunderea autorului se exprimă în: întoarcerea
onorariului primit, rezilierea contractului în mod unilateral, repararea pagubelor utilizatorului, plata
clauzei penale. Condiţiile de realizare a acestor sancţiuni se determină de părţi în contract. Când
apare necesitatea ne conducem de prevederile legislaţiei civile.
Pentru atragerea la răspundere trebuie să se demonstreze:
 Vinovăţia, care se prezumă, autorul fiind nevoit să demonstreze nevinovăţia. Forma,
gradul vinovăţiei nu influenţează volumul răspunderii juridice. Este important să existe vinovăţia,
în caz de nevinovăţie autorul nu poartă răspundere.
 Existenţa daunelor. Daunele vor fi plătite de către autor, dacă se va demonstra că au
fost pricinuite. Demonstrarea trebuie să o facă utilizatorul. Daunele se clasifică în: daune reale şi
venitul ratat. Daunele se încasează integral cînd obiect al contractului este o operă gata. În cazul
când ca obiect apare crearea operei, se repară numai prejudiciul real.
 Legătura cauzală este obligatorie şi se demonstrează de utilizator. Dacă utilizatorul a
contribuit la majorarea daunelor sau nu a luat măsurile necesare pentru a le micşora, instanţa de
judecată este în drept de a micşora răspunderea autorului.
 Acţiunile ilegale ale autorului -* neexecutarea obligaţiei contractuale la care se
atribuie:
 Întârzierea prezentării operei,
 Îndeplinirea lucrului nu conform condiţiilor contractului,
 Refuzul autorului de a face corectări,
 Încălcarea obligaţiei de a efectua lucrul de sinestătător şi personal,
 Transmiterea operei spre folosire terţilor fără acordul celeilalte părţi.

Întârzierea este considerată nu numai reţinerea prezentării operei la termenul indicat, dar şi
predarea cu întârziere a operei după corectură, dacă termenul pentru corectură a fost stipulat expres
în contract. Aceleaşi urmări pot surveni şi în cazul când n-a fost respectată ordinea prezentării.

8.Apărarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe. Formele răspunderii juridice

Orice valorificare a obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale drepturilor sui
generis se consideră nelegitimă dacă are loc cu încălcarea acestor drepturi.
Orice exemplar al obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale drepturilor sui
generis a cărui reproducere, import, distribuire, închiriere sau împrumut atrage încălcarea acestor
drepturi se consideră contrafăcut. Depozitarea în scopuri comerciale a exemplarelor obiectelor
dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale drepturilor sui generis se consideră nelegitimă dacă
are loc cu încălcarea acestor drepturi. Iniţierea acţiunilor privind încălcarea drepturilor Orice
persoană fizică sau juridică care are pretenţii în privinţa valorificării unui obiect al dreptului de
autor, al drepturilor conexe sau al drepturilor sui generis are dreptul să iniţieze acţiuni în instanţa de
judecată competentă ori să sesizeze altă autoritate pentru apărarea drepturilor sale.

25
 Proceduri judiciare în privinţa încălcării dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a
drepturilor sui generis pot fi iniţiate:
a) de titularii de drepturi sau de autorităţile abilitate cu protecţia drepturilor acestora;
b) de alte persoane care beneficiază de astfel de drepturi, în special de licenţiaţi;
c) de organizaţiile de gestiune colectivă a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe;
d) de organizaţiile profesionale de apărare şi de alţi reprezentanţi ai titularilor de drepturi şi ai
licenţiaţilor.
Încălcarea drepturilor de autor, a drepturilor conexe sau a drepturilor sui generis atrage,
după caz, răspundere civilă, contravenţională sau penală.
Răspunderea civilă În cadrul procedurilor judiciare iniţiate în privinţa încălcării dreptului de
autor, a drepturilor conexe sau a drepturilor sui generis, persoanele care sunt în drept pot solicita
instanţelor de judecată sau altor organe competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor,
constatarea încălcării acestora şi repararea prejudiciului prin stabilirea unor despăgubiri.
Instanţa de judecată, la stabilirea despăgubirii, va ţine cont de necesitatea:
a) restabilirii situaţiei existente până la violarea dreptului şi a încetării acţiunilor care comportă
violarea dreptului sau creează pericolul violării lui;
b) recuperării pierderilor, inclusiv a beneficiului ratat, suportate de partea lezată;
c) perceperii profitului obţinut ilegal de persoana care a violat drepturile;
d) achitării unei compensaţii de la 500 până la 500000 de lei pentru dreptul încălcat.
Răspunderea contravenţională Încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe prin:
a) reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe în cadrul desfăşurării activităţii de
întreprinzător tangenţiale activităţii intelectuale în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor
conexe, în special în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, în scopul comercializării sau oferirii spre
comercializare, importului, exportului, precum şi stocarea, transportul exemplarelor de opere sau de
fonograme în scopurile menţionate, sau orice altă formă de valorificare a obiectelor dreptului de
autor sau ale drepturilor conexe în scopul obţinerii profitului, fără acordul titularului de drepturi;
b) închirierea, schimbul sau altă formă de punere la dispoziţia terţilor cu titlu gratuit sau
oneros, precum şi depozitarea în scopurile menţionate sau altă valorificare a exemplarelor de opere
sau de fonograme, în orice mod şi sub orice formă, fără marcaj de control şi fără a deţine, în
momentul controlului, contractele de autor încheiate cu titularii de drepturi;
c) comercializarea sau oferirea spre comercializare, închirierea, importul sau depozitarea de
echipamente tehnice sau de componente ale acestora destinate pentru facilitarea accesului la
emisiunile organizaţiilor de difuziune ce comunică condiţionat prin eter, cablu, satelit în regim
interactiv, inclusiv prin Internet;
d) indicarea pe exemplarele de opere sau de fonograme a unei informaţii false despre
apartenenţa şi limitele exercitării dreptului de autor şi a drepturilor conexe, precum şi a unei alte
informaţii care-l poate induce în eroare pe beneficiar;
e) aplicarea necorespunzătoare a marcajelor de control, altele decât cele pentru suporturile
materiale specificate în anexele la cererea de eliberare a marcajelor de control, pe exemplarele de
operă ori de fonograme valorificate fără consimţământul titularului de drepturi;
f) modificarea, înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a simbolurilor şi
semnelor de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, indicate de titularul drepturilor
respective; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a informaţiei privind

26
administrarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau
de fonograme a mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe;
g) însuşirea paternităţii ori constrângerea la copaternitate:
 se sancţionează cu amendă de la 1600 până la 2000 de lei, aplicată persoanei fizice, cu
amendă de la 4000 până la 5000 de lei, aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.
Falsificarea, producerea, distrugerea, utilizarea, depozitarea, transportarea sau comercializarea
ilicită a marcajelor de control:
 se sancţionează cu amendă de la 2000 până la 2400 de lei, aplicată persoanei fizice, cu
amendă de la 5000 până la 6000 de lei, aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.
Distrugerea din neglijenţă a originalului operei ştiinţifice, literare, de artă plastică, de
sculptură, de arhitectură, a manuscrisului sau a variantei definitive a originalului fonogramei sau al
operei audiovizuale:
 se sancţionează cu amendă de la 2400 până la 3000 de lei, aplicată persoanei fizice, cu
amendă de la 6000 până la 7000 de lei, aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.
Răspunderea penală Încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe, dacă este în
proporţii mari (se consideră proporţii mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate,
distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală de o persoană
sau de un grup de persoane care, la momentul săvârşirii infracţiunii, depăşeşte 50 000 de lei),
săvârşită prin:
a) reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe în cadrul desfăşurării activităţii de
întreprinzător tangenţiale activităţii intelectuale în domeniul dreptului de autor şi al
drepturilor conexe, în special în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, în scopul comercializării
sau oferirii spre comercializare, importului, exportului, precum şi stocarea, transportul
exemplarelor de opere sau de fonograme în scopurile menţionate, sau orice altă formă de
valorificare a obiectelor dreptului de autor sau ale drepturilor conexe în scopul obţinerii
profitului, fără acordul titularului de drepturi;
b) închirierea, schimbul sau altă formă de punere la dispoziţia terţilor cu titlu gratuit sau
oneros, precum şi depozitarea în scopurile menţionate sau altă valorificare a exemplarelor de
opere sau de fonograme, în orice mod şi sub orice formă, fără marcaj de control şi fără a
deţine, în momentul controlului, contractele de autor încheiate cu titularii de drepturi;
c) comercializarea sau oferirea spre comercializare, închirierea, importul sau depozitarea de
echipamente tehnice sau de componente ale acestora destinate pentru facilitarea accesului la
emisiunile organizaţiilor de difuziune ce comunică condiţionat prin eter, cablu, satelit în regim
interactiv, inclusiv prin Internet;
d) indicarea pe exemplarele de opere sau de fonograme a unei informaţii false despre
apartenenţa şi limitele exercitării dreptului de autor şi a drepturilor conexe, precum şi a unei
alte informaţii care-l poate induce în eroare pe beneficiar;
e) aplicarea necorespunzătoare a marcajelor de control, altele decât cele pentru suporturile
materiale specificate în anexele la cererea de eliberare a marcajelor de control, pe exemplarele
de opere ori de fonograme valorificate fără consimţământul titularului de drepturi;
f) modificarea, înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a simbolurilor şi
semnelor de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, indicate de titularul
drepturilor respective; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a informaţiei

27
privind administrarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe; înlăturarea de pe exemplarele
de opere sau de fonograme a mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a
drepturilor conexe;
g) însuşirea paternităţii ori constrângerea la copaternitate: se pedepseşte cu amendă în mărime
de la 16 000 până la 20 000 de lei sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180
până la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 40 000 până
la 80 000 de lei, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1
până la 5 ani.
 Marcarea, comercializarea, importarea, exportarea, transportarea sau depozitarea
ilegală a marcajelor de control, falsificarea acestora, care au cauzat daune în proporţii
mari: se pedepsesc cu amendă în mărime de la 40 000 până la 80 000 de lei sau cu
muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 până la 240 de ore, iar persoana
juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 40 000 până la 120 000 de lei, cu
privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 până la 5 ani.
 Acţiunile expuse anterior, săvârşite:
a) de două sau de mai multe persoane;
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
c) prin constrângere fizică sau psihică;
d) în proporţii deosebit de mari (de la 100 000 lei): se pedepsesc cu amendă în mărime de la
80 000 până la 100 000 de lei sau cu închisoare de la 3 până la 5 ani, cu amendă, aplicată
persoanei juridice, în mărime de la 160 000 până la 200 000 de lei, cu privarea de dreptul de a
exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 până la 5 ani sau cu lichidarea persoanei
juridice2 .

28