Oxizii

sunt compuşi binari ai oxigenului cu alte elemente, metale sau nemetale.

Formula generală: E2nOnII

După caracterul chimic al elementului combinat cu oxigenul, oxizii se clasifică în:

Oxizi ai nemetalelor
Din combinarea oxizilor unor nemetale cu apa rezultă substanţe compuse numite acizi.

De exemplu, dioxidul de carbon reacţionează cu apa, formând acid carbonic:

CO2 + H20 = H2CO3

Oxizii nemetalelor se mai numesc şi oxizi acizi.

Denumirea oxizilor acizi

Majoritatea nemetalelor pot forma câte doi sau mai mulţi oxizi. Pentru a deosebi aceşti
oxizi între ei se utilizează o denumire specifică, ţinând seama de numărul de atomi de
oxigen din molecula oxidului. Acest număr: unu, doi … şapte se indică folosind
prefixele mono, di, tri, tetra, penta, hexa, hepta,  cu termenul „oxid”.

Exemple:

NO – monoxid de azot
NO2 – dioxid de azot
N2O3 – trioxid de azot
P2O5 – pentaoxid de fosfor
Cl2O7 – heptaoxid de clor

Oxizi ai metalelor
Din combinarea oxizilor unor metale cu apa rezultă substanţe compuse
numite baze (hidroxizi).

De exemplu, oxidul de calciu (varul nestins) reacţionează cu apa, rezultând hidroxid de

calciu (var stins):
CaO + H20 = Ca(OH)2

Din această cauză, oxizii metalelor se mai numesc şi oxizi bazici.

Denumirea oxizilor bazici

se formează adăugând la cuvintele „oxid de” numele metalului respectiv. În cazul în

care metalul poate avea mai multe valenţe, se specifică valenţa.

Exemplu:

Fe2O3 – oxid de fier (III) sau oxid de fier trivalent.