I.

NOȚIUNI GENERALE DESPRE ȘTIINȚĂ

Activități de învățare:

1. Identificați formele cunoaşterii după anumite criterii.

2 Analizați și exemplificați formele de cunoaștere.
3.
Definiți noţiunea de „ştiinţă” şi cunoaştere ştiinţifică.
4. Identificați caracteristicile cunoașterii științifice.
5 Analizați și exemplificați caracteristicile cunoașterii științifice.
6. Determinați deosebirea dintre cunoașterea psihologică preștiințifică și cea științifică.
7. Identificați criteriile de clasificare a științelor.
8. Argumentați necesitatea cunoașterii criteriilor de clasificare a științelor.
9. Elaborați un tabel în care să ilustrați succint formele de cunoaștere.
10. Includeți într-o schemă clasificarea științelor după anumite criterii.

1.Formele cunoașterii sunt:

Kant clasifica judecatile dupa urmatoarele criterii:
1) Dupa anterioritatea sau posterioritatea fata de experienta:
a priori
a posteriori
2) Dupa noutatea pe care o aduce predicatul despre subiect:
a) analitice (sau explicative-informatia data de predicat este cuprinsa cu necesitate in subiect).
b) sintetice (sau extensive-informatia data de predicat nu este cuprinsa cu necesitate in subiect, ci este luata din experienta).
3.Cunoaştere spontană şi cunoaştere intenţ ionată (voluntară).
4.Cunoaştere tacită şi cunoaştere explicită (propoziţională)
2. Cunoa ş tere spontan ă ş i cunoa ş tere inten ţ ionat ă (voluntar ă ). Cea dintâi face corp comun cu însăşi viaţa în multiplele ei
determinări, desfăşurându-se în orizonturile de libertăţi şi constrângeri pe care le deschid diferitele situaţii traversate de fiinţa
umană în mod mai mult sau mai puţin cotidian
Cunoa ş tere tacit ă ş i cunoa ş tere explicit ă (propozi ţ ional ă ) . Prima se constituie în ipostază practică (indisociabil legată de o
anume activitate), în producerea şi conducerea căreia intervine. Conţinutul său constă nu atât în enunţuri generale ce descriu stări,
definesc concepte, formulează legi sau prescriu criterii şi norme, cât într-o desfăşurare activă în situaţii concrete şi potrivit unui
exemplu urmat.
Cunoa ş tere direct ă ş i cunoa ş tere mijlocit ă , o distincţie are în vedere originea propriu- zisă a cunoştinţelor. În primul caz,
acestea nu se întemeiază sau nu sunt derivate din alte date cognitive acumulate anterior, ci constă în tot ceea ce subiectul percepe,
simte sau gândeşte – eventual relatează – în mod nemediat.
Cunoașterea prior (aprioric ă ) ş i cunoaşterea posteriori (aposterioric ă ) . Utilizaţi încă din evul mediu, termenii latinia priori şia
posteriori înseamnă „din ceea ce precede”, respectiv „din ceea ce urmează”, fiind definitiv consacraţi în filosofie de către germanul
I. Kant.
3. Cunoaştere (din latina populară connoscere) Acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei. Reflectare în conștiință a realității
existente independent de subiectul cunoscător. Familiarizarea cu cineva sau cu ceva, care poate include informaţii, fapte, descrieri,
sau competenţe dobândite prin experienţă sau educaţie.
Ştiinţă (din latină scientia , însemnând cunoştinţe): Demers sistematic uman prin care se dobândesc şi se sistematizează cunoştinţe
în formă de explicaţii şi predicţii verificabile despre natură, societate și gândire (despre univers şi despre realitate).
4-5 CUNOASTEREA STIINTIFICA: caracteristici
Modalitati de generare si testare a adevarului:
-modul autoritarist
 -modul mistic
-modul logico-rational
-modul stiintific
Se bazeaza pe:
-principiul realismului( lumea exista independent de observatie)
-principiul determinismului ( relatiile sunt organizate in termeni de cauza-efect)
-principiul cognoscibilitatii ( observatii obiective)
Se realizeaza in cadrul oferit de teoriile recunoscute ca adevarate de catre cercetatori
6. Cunoaşterea stiintifica este cunoaşterea pe care oamenii o realizează prin intermediul mijloacelor naturale (simţurile, gândirea
necritică, limbajul natural), în cadrul experienţei cotidiene, pe baza activităţilor practic-nemijlocite (activităţi în care valoarea
supremă este “utilul”, celelalte valori, inclusiv “adevărul”, fiind valori subordonate sau derivate).
Cunoaşterea psihologică reprezintă acea versiune a procesului gnoseologic care are drept obiect fenomenele şi însuşirile psihice.
7. De regulă, ştiinţa este împărţită în două mari părţi: grupul ştiinţelor naturale (care studiază fenomenele naturale, inclusiv viaţa
biologică), şi grupul ştiinţelor sociale. Dar pe lîngă aceste două grupuri mari de ştiinţe, mai există încă 3 grupuri, mai mici:
ştiinţele formale, aplicative şi cognitive
Din primul grup, al ştiinţelor naturale, fac parte ştiinţele fizice (astronomia, fizica, chimia şi ştiinţele despre Pământ) şi ştiinţele
despre viaţă (biologia).
Din grupul ştiinţelor sociale fac parte psihologia, antropologia, arheologia, lingvistica, sociologia, economia, geografia umană,
istoria, dreptul, filosofia şi ştiinţele politice. 
Din grupul ştiinţelor formale fac parte matematica, logica, statistica, teoria sistemică şi informatica.
Din grupul ştiinţelor aplicative se consideră a face parte agronomia, arhitectura, ingineria, educaţia (pedagogia), ştiinţele despre
sănătate (medicina), managementul, ştiinţele militare şi ştiinţele spaţiale.
Ştiinţele cognitive ar reprezenta un domeniu interdisciplinar, care ar studia mintea şi procesele din interiorul ei.
8. Clasificarea stiintelor pe mine m-a ajutat să înţeleg care este locul relaţiilor internaţionale, sau a ştiinţelor politice, în cadrul
ştiinţei, dar şi să înţeleg care ştiinţe îmi sunt mai apropiate, mai interesante. La şcoală eram foarte puternic la ştiinţele "realiste"
(fizică, matematică, chimia), dar obţineam mai mare plăcere din cunoaşterea geografiei şi istoriei. De aici şi contradicţia dintre
înclinaţia către ştiinţele realiste, dar şi umanistice, care mereu m-au bulversat în alegerea unei cariere.  Iar studiind sistemul ştiinţei,
mi-am dat seama că cel mai mult sunt atras de ştiinţele social-umane, de cunoaşterea minţii şi naturii umane şi a societăţilor create
de om.

9.

CUNOAŞTEREA COMUNĂ A SOCIETĂŢII CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ A SOCIETĂŢII

ESTE ÎNTÂMPLĂTOARE, DEZORGANIZATĂNU ESTE ARE ÎNTOTDEAUNA UN CARACTER SISTEMATIC – TEORII
CUPRINSĂ ÎNTR-UN CORP SISTEMATIC DE CUNOŞTINŢE ŞTIINŢIFICE RIGUROS STRUCTURATE ŞI ACCEPTATE DE
COMUNITATEA OAMENILOR DE ŞTIINŢĂ
ESTE TACITĂ SAU IMPLICITĂMULTE EXPLICAŢII ALE REZULTATELE CUNOAŞTERII ŞTIINŢIFICE SUNT ÎNREGISTRATE
VIEŢII SOCIALE SUNT NEJUSTIFICATE, FIIND „DE LA ÎN BAZA UNOR NORME METODOLOGICE BINE DEFINITE ŞI
SINE ÎNŢELESE”, „EVIDENTE” ÎN CIUDA LIPSEI VERIFICABILE PERMANENT ÎNREGISTRAREA ŞI STOCAREA
ORICĂREI DOVEZI DATELOR PERMITE ACUMULAREA CUNOAŞTERII.

DE EXEMPLU: „TOŢI JUDECĂTORII SUNT CORUPŢI” ESTE

O AFIRMAŢIE ADESEA LIPSITĂ DE ARGUMENTE
ESTE SUBIECTIVĂ, EMOŢIONALĂ ŞI
PASIONALĂ.DEPINDE DE INTERESELE, TRĂIRILE,
VALORILE ŞI CONVINGERILE OAMENILOR. ACELAŞI
FENOMEN SOCIAL POATE FI EXPLICAT ŞI INTERPRETAT
DIFERIT DE PERSOANE DIFERITE.
DE EXEMPLU: APRECIEM MAI BINE ACELEAŞI
COMPORTAMENTE DACĂ ELE SUNT SĂVÂRŞITE DE
ESTE OBIECTIVĂ – SE BAZEAZĂ PERMANENT PE INSTRUMENTE
DE MĂSURARE, PRECUM CHESTIONARELE SAU GRILELE DE
OBSERVAŢIE.PERMIT CULEGEREA, ANALIZA ŞI INTERPRETAREA
OBIECTIVĂ A DATELOR.
DOI CERCETĂTORI VOR OBŢINE ACELEAŞI REZULTATE DACĂ
VOR MĂSURA ACELAŞI COMPORTAMENT (SAU SET DE OPINII)
ALE UNUI INDIVID UTILIZÂND ACELAŞI INSTRUMENT.
PERSOANE CARE NE PLAC, DECÂT DE PERSOANE CARE
NU NE PLAC.
ESTE ADESEA SELECTIVĂ, FALS
GENERALIZATOAREOAMENII SELECTEAZĂ DIN
MULTITUDINEA FENOMENELOR PE CARE LE OBSERVĂ
DOAR INFORMAŢIILE CARE LI SE PAR UTILE SAU
INTERESANTE, SAU CARE CONFIRMĂ AŞTEPTĂRILE
LOR PREALABILE, IGNORÂND MULTE ALTE
INFORMAŢII.
SE BAZEAZĂ DE MULTE ORI PE PREJUDECĂŢI ŞI ESTE
INFLUENŢATĂ DE SOCIETATE.MULTE LUCRURI PE
CARE LE ŞTIM DESPRE VIAŢA SOCIALĂ NU AU LA BAZĂ
PROPRIILE EXPERIENŢE, CI SE REZUMĂ LA SIMPLE
AFIRMAŢII PE CARE LE ACCEPTĂM ŞI LE CREDEM
DOAR PENTRU CĂ NE SPUN CEILALŢI CĂ ELE SUNT
ADEVĂRATE.
ESTE DE MULTE ORI CONTRADICTORIE ACELAŞI
FENOMEN SOCIAL ESTE JUDECAT ŞI EXPLICAT DIFERIT
DE PERSOANE DIFERITE SAU DE ACEEAŞI PERSOANĂ
ESTE ÎN UNELE CAZURI INCONSISTENTĂ ÎN
TIMPAQCELAŞI FENOMEN POATE FI JUDECAT ŞI
EXPLICAT DIFERIT ÎN MOMENTE DIFERITE DE TIMP.
ESTE CENTRATĂ PE GĂSIREA DE DOVEZI.SOCIOLOGII CAUTĂ
PERMANENT DOVEZI CARE SĂ LE SUSŢINĂ PUNCTUL DE
VEDERE.
EVITĂ GENERALIZĂRILE PRIPITE.
FOLOSEŞTE INSTRUMENTE SPECIFICE PENTRU A CONSTRUI
EXPLICAŢII ALE FAPTELOR SOCIALE ABORDATE.SOCIOLOGIA
ŞI-A DEZVOLTAT UN SET DE METODE ŞI INSTRUMENTE DE
CUNOAŞTERE A VIEŢII SOCIALE EXTREM DE RIGUROASE, ÎN
MĂSURĂ SĂ ASIGURE CARACTERUL OBIECTIV AL
CUNOAŞTERII.
NU ARE CONSTRUCŢII CONTRADICTORII. CHIAR DACĂ EXISTĂ
TEORII SOCIOLOGICE ALTERNATIVE – CARE EXPLICĂ DIFERIT
ACELEAŞI FAPTE SOCIALE – ELE NU SUNT INTERN
CONTRADICTORII
NU ESTE INCONSISTENTĂ ÎN TIMPO TEORIE SOCIOLOGICĂ NU-
ŞI SCHIMBĂ CONŢINUTURILE ÎN FUNCŢIE DE PĂRERI
PERSONALE

ştiinţelor sociale psihologia

ştiinţelor naturale -antropologia, arheologia,
- astronomia, fizica, chimia şi lingvistica, sociologia, economia,
ştiinţele despre Pământ geografia umană, istoria, dreptul,
filosofia şi ştiinţele politice. 

ştiinţelor formale
-matematica, logica, statistica,
teoria sistemică şi informatica.
ştiinţelor aplicative
-agronomia, arhitectura, ingineria,
educaţia (pedagogia), ştiinţele
despre sănătate (medicina),
managementul, ştiinţele militare şi
ştiinţele spaţiale.

tiinţele cognitive
- studiază mintea şi procesele din
interiorul ei.

10.