ACVACULTURĂ

SPECIALĂ
BATRACIENI
I
GENERALITĂȚI

Broaștele fac parte din clasa Amphibia sau Batrachia, ce reunește animalele care în
decursul dezoltării ontogenetice, uneori și ulterior, sunt legate de mediul acvatic.
Broaștele sunt animale poichiloterme, cu temperatura corpului dependentă de
temperatura mediului ambiant. S-a constatat că larvele (mormolocii) si broscuțele
tinere suportă temperaturi ale mediului ambiant de până la -1 0C, dar nu rezistă la
temperaturi ce depășesc 300C. Broaștele adulte supraviețuiesc la temperaturi
cuprinse între 0,40C și 390C. La temperaturi mai mici de 50C reflexele broaștelor
încetează și intră în hibernare.
Din punct de vedere al morfologiei externe, broaștele se încadrează în tipul
raniform (de broască) al amfibiilor, caracterizat printr-un corp scurt și lățit, lipsa
cozii și o dezvoltare puternică a membrelor posterioare. Locomoția se realizează
prin salturi.

Ontogenia broaștelor
Dezvoltarea broaștelor are loc în două perioade distincte: perioada embrionară și
perioada postembrionară.
 Perioada embrionară se defășoară în interiorul oului care conține puțin
vitelus, iar segmentarea oului este totală și inegală. Embrionul este lipsit de
veziculă vitelină și în funcție de temperatura apei, dezvoltarea embrionară
durează între 5 – 8 zile, la unele specii chiar mai mult.
 Oul este protejat contra traumatismelor și deshidratări de către un înveliș
gelatinos secretat de oviduct. Respirația este favorizată de algele verzi,
fixate pe înveliș, prin oxigenul pe care acestea îl degajă. Mucusul oviductal
care acoperă oul este alunecos, fapt ce împiedică înghițirea sa de către alte
animale acvatice.
În perioada următoare încep să se dezvolte membrele anterioare, care
rămân ascunse, ieșind la suprafața corpului doar cele posterioare, care
după disparția cozii rămân singurele organe care ajută la înot.
Larvele de broaște au gura prevăzută cu un cioc cornos, iar în cavitatea
bucală posedă mai multe creste cornoase și datorită regimului vegetarian,
dispun de un tub digestiv foarte lung.
În primele zile de viață, larvele respiră prin 3 perechi de branhii externe,
cu aspect stufos, care au între ele 4 fante branhiale. În timpul
metamorfozei se dezvoltă o ramură internă a branhiilor care dă naștere la
branhiile interne ce sunt acoperite de un pliu tegumentar, numit opercul.
Camera branhiilor interne comunica cu exteriorul printr-un spiracul,
dispus pe una din laturile corpului.
În decursul metamorfozei are loc un proces de fagocitoză, în urma
căruia unele organe (coada, musculatura corpului, intestinul, branhiile si
scheletul visceral) se reduc, materialul rezultat servind la dezvoltarea unor
organe noi (membre tetrapode, plămâni) care vor funcționa la adult.
In momentul în care s-au dezvoltat plămânii și membrele, broscuțele pot
părăsi apa, deoarece posedă aparate de locomoție adaptate pentru noul
mediu, iar aparatul digestiv este apt pentru consumul de insecte.