TEMA 6

PRINCIPALELE METODE ALE

PSIHOLOGIEI (I).
OBSERVAłIA

„łinând cont că orice

observaŃie este reactivă, se impune
ca datele obŃinute prin intermediul
acesteia să fie coroborate cu cele
recoltate prin aplicarea şi a altor
metode.”
M. Zlate (2000, p. 124)

GHID DE STUDIU

• DefiniŃii ale observaŃiei.

• Specificul observaŃiei ca metodă de cercetare.
• Forme ale observaŃiei.
♦ După orientarea actului observaŃional:
- autoobservaŃia;
- observarea celorlalŃi.
♦ După prezenŃa/absenŃa intenŃiei de a observa:
- ocazională (spontană);
- sistematică (ştiinŃifică).
♦ După prezenŃa/absenŃa observatorului:
- directă;
- indirectă (mediată);
- cu observator uitat/ignorat;
- cu observator ascuns.
♦ După gradul de cunoaştere observator- participant:
- cu observator/participant cunoscut;
- cu observator/participant necunoscut.

91
 ♦ După implicarea/nonimplicarea observatorului:
- pasivă;
- participativă.
♦ După durata observării:
- continuă;
- discontinuă.
♦ După obiectivele urmărite/mod de desfăşurare:
- integrală;
- selectivă:
♦ După locul unde se desfăşoară:
- naturală;
- de laborator.
• Factori care determină calitatea observaŃiei.
• Tipuri de observatori.
♦ Tipul descriptiv.
♦ Tipul evaluativ.
♦ Tipul erudit.
♦ Tipul imaginativ/poetic.
• CondiŃiile unei bune observaŃii.
• Protocolul de observaŃie.
• Grile de observaŃie.
• Procedee de înregistrare a datelor observaŃionale.
♦ Înregistrarea narativă sau continuă.
♦ Înregistrarea frecvenŃei.
♦ Procedeul intervalului.
♦ Procedeul duratei.
• ObservaŃia şi scalele de evaluare.
• Tipuri de scale de evaluare.
• Erori de percepŃie interpersonală şi efectele lor în
utilizarea scalelor de evaluare:
♦ efectul de hallou;
♦ eroarea prin valori semnificative;
♦ generalizarea metaforică;
♦ prejudecata;
92
 ♦ stereotipia;
♦ inerŃia percepŃiei sociale;
♦ iradierea prestigiului;
♦ eroarea logică;
♦ eroarea de exagerare a diferenŃelor;
♦ eroarea de toleranŃă (indulgenŃă);
♦ eroarea de exigenŃă;
♦ eroarea tendinŃei centrale;
♦ efectul intraserial;
♦ eroarea perseverativă;
♦ erorile de ordine sau de proximitate (efectul de
contrast, efectul de exigenŃă crescătoare, efectul
de exigenŃă descrescătoare);
♦ eroarea de distanŃă psihosocială.
• Construirea scalelor de evaluare.
• Fidelitatea şi validitatea scalelor de evaluare.
• Coeficientul K de concordanŃă între evaluatori.

Caseta 6.1. ObservaŃia spontană – observaŃia ştiinŃifică

OBSERVAłIA OBSERVAłIA
SPONTANĂ ŞTIINłIFICĂ

• întâmplătoare, neselectivă; • fundamentată teoretic;

• nesistematică; • sistematică;
• fragmentară, reŃine cazuri • integrală;
izolate; • analitică;
• vagă, imprecisă, confuză; • planificată, metodică;
• subiectivă; • repetată şi verificată;
• necritică; • presupune o anumită
• de regulă, date codificare şi un anumit
neînregistrate; sistem de variabile;
• sursă de ipoteze. • înregistrarea datelor;
93
 • analiză cantitativă a datelor;
• îndeplineşte funcŃii expli-
cative şi prospective.

Caseta 6.2. ConŃinutul protocolului de observaŃie (Zlate,

2000)

• Contextul observaŃiei.

• Descrierea participanŃilor.

• Descrierea observatorului.

• Descrierea acŃiunilor şi conduitelor participanŃilor.

• Interpretarea situaŃiei.

• Interpretări alternative ale situaŃiei.

• Înregistrarea trăirilor/sentimentelor observatorului.

Caseta 6.3. ObservaŃia participativă

• În observaŃia participativă cercetătorul participă la situaŃia

care urmează să fie/este observată.

• TendinŃele deformatoare (bias) ale cercetătorului sunt

ameninŃări involuntare la adresa validităŃii observaŃiei şi
derivă din modalitatea în care cercetătorul desfăşoară
observaŃia.

• Cu cât cercetătorul este mai implicat în activitatea pe care

o observă, cu atât mai mare poate fi subiectivitatea sa; pe
de altă parte, cu cât este mai mare implicarea
cercetătorului, cu atât mai mult acesta are posibilitatea de
a face observaŃii mai profunde.

• În observaŃia participativă (efectul observatorului)

94
 prezenŃa observatorului poate influenŃa situaŃia ce
urmează a fi observată (efectul observatorului).

• Efectele produse de observator nu pot fi total eliminate;

ele trebuie cunoscute şi minimizate.

• FiinŃa umană are capacitatea de a observa că este

observată; se manifestă astfel reactivitatea participanŃilor.

• O strategie de reducere/eliminare a efectelor produse de

reactivitatea participanŃilor o constituie utilizarea
observaŃiilor nonintruzive, nonobtruzive – observaŃia
naturală cu observator ascuns, uitat etc.

Caseta 6.4. ObservaŃia nonparticipativă

• În observaŃia nonparticipativă cercetătorul nu este implicat

în situaŃia ce urmează a fi observată.

• Există două tipuri principale de observaŃii

nonparticipative: observaŃia naturală şi observaŃia de
laborator (simulată).

• În observaŃia naturală cercetătorul nu controlează şi nu

manipulează nimic; situaŃia observată nu este afectată/
influenŃată cu nimic de observator.

• În observaŃia simulată cercetătorul crează situaŃia ce

urmează a fi observată şi le spune participanŃilor ce
activităŃi să desfăşoare.

• Există două tipuri principale de simulări: jocul de rol şi

jocul de roluri în echipă.

• Un aspect important în pregătirea observaŃiei îl constituie

definirea variabilelor observaŃionale: definirea clară a
comportamentelor specifice care urmează a fi observate.

• Odată definite unităŃile comportamentale, observaŃiile

trebuie cuantificate pentru a fi numărate într-un anumit
95
 fel.

• Trebuie desfăşurat un număr adecvat de sesiuni

observative, de regulă aleator stabilite.

• Ca un criteriu practic de a stabili numărul adecvat de

sesiuni observative, se recomandă desfăşurarea acestora
până când o nouă sesiune observativă, o nouă observaŃie a
fenomenului/situaŃiei nu mai aduce nicio informaŃie utilă
observatorului (confirmarea prin repetiŃie a celor
observate).

• Înregistrarea cu acurateŃe a comportamentelor este

esenŃială pentru validitatea observaŃiei.

• Un instrument util pentru înregistrarea comportamentelor

îl constituie grila de observaŃie.

• Pentru creşterea validităŃii observaŃiei se recomandă

folosirea a doi sau mai mulŃi observatori.

• În cazul folosirii a mai mulŃi observatori trebuie verificată

fidelitatea interobservatori (concordanŃa observaŃiilor lor).

• Pentru creşterea fidelităŃii interobservatori şi, prin

consecinŃe, a validităŃii observaŃiei, observatorii trebuie
pregătiŃi/instruiŃi în prealabil: ce comportamente trebuie
observate, în ce manieră, cum se înregistrează
răspunsurile.

• Se pot face observaŃii de probă, după care se verifică

fidelitatea interobservatori. Se trece la desfăşurarea
observaŃiilor propriu-zise numai după ce se obŃine o
fidelitate interobservatori acceptabilă.

• În pregătirea observatorilor trebuie avute în vedere

eliminarea/minimizarea efectelor produse de erori posibile
ale percepŃiei interpersonale: efectul de hallo, eroarea de
structură-atitudine etc.

96
 Caseta 6.5. Scale de evaluare

Scalele de evaluare reprezintă instrumente cu ajutorul

cărora se atribuie valori unor trăsături, însuşiri sau calităŃi ale
personalităŃii, unor comportamente, conform unor standarde
externe. Principiul de folosire a scalelor se bazează pe faptul că
trăsăturile de personalitate, dimensiunile acesteia nu sunt realităŃi
polare (există sau nu există, DA sau NU), ci se distribuie pe un
anumit continuum, de la un maxim la un minim („tot ceea ce
există, există într-o anumită măsură şi poate fi măsurat, evaluat”).
Fiecare individ, în raport cu variabila scalată, constituie un caz
particular; el va fi evaluat în mod independent – prin raportare la
standard – şi poziŃionat într-un anume loc pe scală.

Scalele de evaluare constituie atât instrumente ca atare de

prelucrare şi interpretare, cît şi tehnici intelectuale de operare
asupra datelor, subiectul cunoscător utilizându-le în etapele
enunŃate de cunoaştere a personalităŃii, uneori chiar din timpul
celei de culegere a datelor.

Fiecare scală poate fi individuală, caz în care se

marchează poziŃia individuală pe ea, sau comparativă (colectivă),
pe scală figurând două sau mai multe persoane ce pot fi astfel
comparate între ele. Numărul de intervale în care este divizată
scala poate fi diferit, dar recomandăm scalele în cinci trepte,
pentru uşurinŃa de utilizare, precum şi pentru eficienŃa dovedită. O
condiŃie esenŃială este aceea de a considera intervalele scalei
egale.

Pentru utilizarea explicită a scalelor se recomandă ca, în

prealabil, aspectul evaluat să fie corect definit; de aici rezultă
necesitatea cunoaşterii adecvate a conceptelor. Este necesară, de
asemenea, o anumită experienŃă în lucrul cu acest tip de
instrumente, fapt pentru care recomandăm o utilizare iniŃială cu

97
scop de exersare, fără implicaŃii în activitatea de cunoaştere.

Prezentăm, în continuare, scalele cele mai uzuale,

prezentare din care se desprinde şi modul lor concret de utilizare.
Precizăm că, în principiu, categoriile în care clasificăm scalele nu
sunt exclusive, o scală putând să facă parte din mai multe
categorii.

De asemenea, unul şi acelaşi tip de scală poate fi întâlnit

în literatura de specialitate sub denumiri diferite, fapt pentru care
în cele de mai jos vom prezenta variantele/denumirile mai
frecvente.

Scale calitative grafice

Exemplul 1. ApreciaŃi competenŃa profesională a persoanei X şi

încercuiŃi varianta corespunzătoare:

Nesatis- Satisfă- Medie Bună Foarte

facă- cătoare bună
toare

Exemplul 2. ApreciaŃi nivelul de dezvoltare a aptitudinii Y a

persoanei X şi încercuiŃi varianta corespunzătoare:

Foarte PuŃin Mediu Bine Foarte

puŃin dezvol- dezvol- dezvol- bine
dezvol- tată tată tată dezvol-
tată tată

Exemplul 3. ApreciaŃi calitatea muncii în funcŃie de erori la

persoana X
98
 Are foar- Are multe Are erori Erori Nu face
te multe erori ocazio- erori
erori nale aproape
nici-
odată
Exemplul 3 se referă la o scală cunoscută şi sub numele de scală
cu eşantioane de comportament, o variantă/altă denumire fiind
scala cu repere/ancore comportamentale, după cum vom vedea
mai jos. Subliniem însă că nu denumirea lor este importantă, ci
modul de utilizare în cercetarea psihologică.

Nota 1. O scală de evaluare grafică este constituită dintr-un

segment de dreaptă sau dintr-o înşiruire de căsuŃe alături de care
sunt fixate mai multe repere sau ancore care marchează niveluri
diferite de prezenŃă a unei calităŃi sau niveluri diferite de
performanŃă. Ancorele pot fi adjective, numere, descrieri
comportamentale sau expresii care descriu nivelul (de exemplu,
„sub medie”, „peste medie”). Evaluatorul trebuie să compare
persoana cu fiecare dintre ancore şi să precizeze în ce punct al
segmentului sau în care căsuŃă ar putea fi plasată.

Exemplul 4. ApreciaŃi cât de frecvent întârzie la serviciu persoana

pe care o evaluaŃi şi încercuiŃi gradaŃia care i se potriveşte cel mai
mult.

O dată la De 1-2 De 3-5 De 2-3 ori Aproape

câteva ori pe ori pe pe zilnic
luni lună lună săptămână

Exemplul 5. ApreciaŃi cât de punctuală este persoana pe care o

evaluaŃi şi notaŃi un x în căsuŃa potrivită:

99
Întârzie Întârzie Întârzie Nu întârzie
aproape destul de rareori aproape
totdeauna des niciodată

Nota 2. Nu este atât de important numărul ancorelor, cât relevanŃa

lor pentru calitatea evaluată, claritatea formulării lor şi localizarea
lor precisă pe scală.

Atunci când ancorele constau din descrieri de

comportamente, este posibil ca persoanei evaluate să nu i se
potrivească nici una dintre ele sau, din contră, să i se potrivească
mai multe. Evaluatorul trebuie să fie informat asupra acestor
posibilităŃi. În instrucŃiunile de utilizare a scalei i se va explica
faptul că rolul ancorelor este de a oferi câteva exemple de
comportamente pentru a ghida alegerea unei căsuŃe sau a unei
poziŃii de pe segmentul care constituie scala.

Când scala se prezintă sub forma unui segment, este

posibil să se noteze pe el punctele de diviziune echidistante. Nu
este obligatoriu, însă, ca ancorele să fie plasate în dreptul
gradaŃiilor. Ele se pot găsi printre punctele de diviziune şi nu
neapărat la distanŃe egale unele de altele.

Unele scale îi cer evaluatorului să facă marcarea neapărat

peste un punct de diviziune, altele îi permit să o localizeze
oriunde pe segment. În primul caz, rezultatul evaluării este
reprezentat de numărul de ordine al punctului de diviziune, iar în
cel de-al doilea caz, de lungimea segmentului de la extremitatea
inferioară (corespunzătoare unui nivel foarte scăzut al calităŃii
evaluate) şi până la punctul desenat de evaluator.

Exemplul 6. Următoarea scală serveşte la evaluarea

cadrelor didactice din învăŃământul universitar.

ApreciaŃi cât de bine pregătită profesional este persoana

100
pe care o evaluaŃi şi încercuiŃi cifra aflată în dreptul gradaŃiei
corespunzătoare.
Nivel de
Nota Exemple
pregătire

bun - Este preocupat să se perfecŃioneze continuu.

9
- La cursuri şi seminarii prezintă informaŃii de
ultimă oră.
- Publică mai multe articole pe an în reviste de
8 specialitate.
- Are răspuns potrivit pentru orice întrebare de
specialitate formulată de studenŃi.
7 - La cursuri le prezintă studenŃilor ultimele apariŃii
bibliografice din domeniul său.

mediu
6
- Are multe cunoştinŃe teoretice, dar foarte rar le
leagă de practică.
5 - Doar la unele cursuri inserează informaŃii noi.
- De multe ori prezintă puncte de vedere diferite
asupra unui subiect, fără a avea o părere proprie
4

slab
3
- La toate cursurile explică acelaşi
conŃinut, amintind foarte rar informaŃii de
2 ultimă oră.
- Lasă impresia că nu ştie decât superficial
ceea ce predă, nefiind capabil să
1 răspundă unor întrebări de profunzime
- Publică foarte rar articole de specialitate.

Pregătirea profesională: se referă la cantitatea şi calitatea

cunoştinŃelor de specialitate pe care le posedă persoana, la
noutatea informaŃiilor pe care le prezintă studenŃilor, la activitatea
ştiinŃifică desfăşurată, concretizată în lucrări publicate sau
comunicate la sesiuni ştiinŃifice.

101
 C. Scale cantitative grafice

Nivelul de
dezvoltare
a atenŃiei 1 2 3 4 5
(minim) (mediu) maxim

D. Scale cantitative numerice

Nivelul de dezvoltare a atenŃiei

Persoanele Scala de evaluare

evaluate

A.M. 1 2 3 4 5

B.I. 1 2 3 4 5

C.H. 1 2 3 4 5

D. Scale cu calificativ adjectivale

CunoştinŃele
de x
specialitate Foarte Foarte
slabe Slabe Medii Bune bune

102
 E. Scale complexe

Evaluarea Foarte Slab Mediu Bun Foarte

calitativă slab bun

Evaluarea 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
cantitativă

Persoane
evaluate

sau

Un caz particular de scală grafică, folosit pentru evaluarea

atitudinilor, este diferenŃiatorul semantic (McCormick, Tiffin,
1974)

Exemplul 7. ApreciaŃi cât de mult se preocupă persoana pe

care o evaluaŃi de ridicarea nivelului său profesional şi notaŃi un x
în căsuŃa potrivită:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Foarte PuŃin Nici prea Mult Foarte mult

puŃin mult, nici
prea puŃin

103
 F. Scale cu cu evaluare multiplă

Acest tip de scale – dintr-un anumit punct de vedere o variantă

a scalelor complexe – conŃine câteva dimensiuni sau variabile de
bază, de exemplu ale activităŃii profesionale. Pentru a facilita
evaluarea, scalele conŃin definirea dimensiunilor, iar fiecare nivel
al acestora este explicat.

Dimensiuni Niveluri de performanŃă

ale valorii
profesionale

Calitatea Totdeau- Uneori, De obi- Uneori Totdeau-

muncii na nesa- accepta- cei, ac- superior na supe-
Exactitate tisfăcă- bil ceptabil rior
tor
Economie de
timp
x

Cantitatea Perma- Frecvent Reali- Frecvent Depăşeş-

muncii nent sub sub zează peste te per-
ProducŃia normă normă norma normă manent
norma

Exemplul 8.

Mai jos este prezentat un fragment dintr-o fişă de apreciere

anuală pentru programatori (informaticieni). Evaluatorului i se
cere ca, pentru fiecare dimensiune profesională, să identifice
descrierea care i se potriveşte cel mai bine persoanei pe care o
apreciază şi să noteze un x în căsuŃa corespunzătoare descrierii.

104
 Dimensiuni Niveluri de performanŃă
profesionale
CALITATEA Realizează Realizează Uneori, în Uneori Programele
LUCRĂRILOR programe care progame care programele mai programele sale sale nu prezintă
funcŃionează corect, funcŃionează mari pe care le funcŃionează siguranŃă în
Corectitudinea
cu viteză mare, şi corect dar care ar realizează nu incorect şi acest funcŃionare (dau
programelor care ocupă puŃin putea fi optimizate sunt prevăzute lucru nu se erori frecvent).
realizate spaŃiu în memoria pentru a face toate situaŃiile observă decât la
Economia de calculatorului. economie de posibile şi din verificări atente

105
resurse memorie şi a lucra acest motiv apar (greşelile pot să
x
mai repede. erori. rămână x
neobservate).
RANDAME De obicei Totdeauna Cu puŃine Adeseori, Foarte rar
N-TUL ÎN termină programele termină excepŃii termină pentru a termina termină
MUNCĂ înaintea termenului programele la programele la programele are programele la
prevăzut. timp, uneori timp. nevoie de două- timp. De obicei
Încadrarea în chiar înaintea trei zile după întârzie mai
termene. termenului termenul multe zile.
prevăzut. prevăzut.
 Dimensiuni Niveluri de performanŃă
profesionale

PREGĂTIRE Cunoaşte bine Cunoaşte Cunoaşte Cunoaşte un Are noŃiuni

PROFESIONALĂ şi utilizează corect mai multe bine un limbaj de limbaj de despre un limbaj
mai multe limbaje limbaje de programare şi îl programare, dar de programare
de programare. programare, dar utilizează corect. nu poate realiza dar nu poate

106
CunoştinŃele la unele dintre programe rrealiza programe
profesionale ele are dificultăŃi dificile. care să
la utilizare. funcŃioneze
ExperienŃa corect.
 G. Scale statice

Urmăresc evaluarea unor aspecte cu o anumită stabilitate în

timp.

Aspectul Valoarea
evaluat
1 2 3 4 5

(minimă) (maximă)

Conştiin- X
ciozitate

Pregătire X
profesio-

H. Scale dinamice

Urmăresc evaluarea unor aspecte cu desfăşurarea temporală.

Aspectul Foarte Rar Uneori Des Foarte

evaluat rar des

Îşi planifică
riguros X
activitatea

Îşi
organizează
X
riguros
activitatea

107
 I. Scale standardizate

Presupun utilizarea unui set de modele standard de

comportament ca puncte de referinŃă (ancore comportamentale)

Calitatea muncii

o greşeli frecvente, muncă imprecisă, superficială

o a avut multe greşeli, precizie sub medie

o a avut unele greşeli, dar activitatea a fost accetabilă; în

general, s-a încadrat în timp

• a lucrat bine, a greşit rar, s-a încadrat în timp

o a lucrat cu precizie, corect, aproape fără greşală; în mod
frecvent a terminat mai repede

J. Scale cu descrieri, ancore comportamentale

Capacitate de conducere

o Nici un fel de autoritate. Nu cunoaşte oamenii. Nu are

iniŃiative.

• Are capacitate de conducere, dar aceasta este limitată de

următoarele aspecte: timiditate, se pierde în detalii, înclinaŃie spre
critică exagerată, duritate, lipsă de consideraŃie faŃă de subalterni
(sau familiarism)

o Lipsă de preocupare pentru stimularea şi promovarea

subalternilor.

108
 o Autoritate în curs de afirmare. Cunoaşte oamenii, ştie să-i
conducă şi să le coordoneze activitatea.

o Fire dinamică. CunoştinŃe şi calităŃi de conducător

indiscutabile. Ştie să antreneze, cucereştre adeziunea şi este
urmat.

IniŃiativă

o Necesită, adesea, să fie orientat.

o Ezită să acŃioneze din proprie iniŃiativă.

o Are iniŃiativă în rezolvarea problemelor obişnuite cu care

se confruntă.

• Are multă iniŃiativă în rezolvarea sarcinilor.

o Dinamic, are permanent iniŃiativă.

Capacitate de cooperare

o Tinde să intre în dezacord cu ceilalŃi, cooperează foarte

slab.

o De cele mai multe ori este indiferent faŃă de ceilalŃi,

colaborează doar ocazional.

• Lucrează în cooperare cu aproape toŃi ceilalŃi.

o Lucrează în cooperare cu ceilalŃi, este un foarte bun
colaborator.

o Lucrează într-o perfectă cooperare cu ceilalŃi, îi stimulează

şi pe ceilalŃi să coopereze între ei.

109
 K. Scale concrete

La întocmirea scalelor concrete se Ńine cont de faptul că

anumite variabile psihologice reprezintă aspecte calitative diferite,
în funcŃie de nivelul de dezvoltare al respectivei variabile.

Variabila Scala de evaluare

evaluată

Timiditate- Foarte Timid Uneori Îndrăz- Foarte

îndrăzneală timid timid, neŃ îndrăz-
uneori neŃ
îndrăzneŃ
x

Atitudinea Îndrăz- PuŃin Se Modest Foarte

faŃă de sine neŃ încrezut apreciază modest
corect
x

110
 Caseta 6.6. Construirea scalelor de evaluare şi analiza
calităŃilor lor (apud Albu, 2000)

A. Construirea scalelor de evaluare

În cele ce urmează prezentăm un algoritm pentru construirea

unei scale grafice sub formă de segment, cu ancore
comportamentale, care serveşte la evaluarea unei dimensiuni, a
unei însuşiri (adaptare după Landy şi colab, 1991):
Se formează trei grupe de experŃi din domeniul pentru care se va
utiliza scala.
A. Fiecărei persoane din primul grup i se cere să se
gândească la persoane pe care le cunoaşte şi care se află la
nivel scăzut în ceea ce priveşte însuşirea care va fi
evaluată, apoi să noteze trei descrieri de comportamente
care apar la aceste persoane şi care au legătură cu
dimensiunea care va fi evaluată cu ajutorul scalei.
OperaŃia se repetă având ca model persoane aflate la nivel
mediu în privinŃa calităŃii evaluate şi, în sfârşit, persoane
cu nivel înalt.
B. Se adună descrierile de comportamente generate de toate
persoanele. Dacă mai multe descrieri se referă la acelaşi
comportament, se reŃine doar formularea cea mai clară.
Fiecare descriere se notează pe un bilet, fără a se specifica
la care nivel al calităŃii corespunde. Se amestecă biletele şi
apoi se numerotează, întrucât, pe foile proprii, experŃii vor
identifica descrierile de comportamente prin numerele
biletelor pe care figurează.
C. Fiecare persoană din cel de-al doilea grup de experŃi
citeşte fiecare bilet şi apreciază dacă descrierea de
comportament pe care o conŃine este potrivită pentru
dimensiunea pentru care a fost generată, având în vedere
definiŃia acestei dimensiuni. Descrierile care nu sunt
considerate corespunzătoare de cel puŃin 75% dintre
experŃi sunt eliminate. Dacă rămân doar puŃine descrieri,
111
 se reia algoritmul de la punctul B, folosind un alt grup de
experŃi, dar păstrând descrierile care au fost apreciate ca
fiind bune.
D. Membrii celui de-al treilea grup decid câte gradaŃii va
avea scala de evaluare. Apoi, fiecare dintre ei, având în
faŃă definiŃia dimensiunii, citeşte fiecare bilet şi apreciază
în dreptul cărei gradaŃii ar trebui plasat. Numărul gradaŃiei
reprezintă nota primită de descrierea conŃinută de bilet.
E. Pentru fiecare descriere de comportament se calculează
media şi abaterea standard a notelor primite de la toŃi
experŃii celui de-al treilea grup. Descrierile care au o
abatere standard mare sunt eliminate, pentru că acestea
sunt interpretate diferit.
Descrierile rămase sunt ordonate după medie. Dacă sunt prea
multe, se elimină dintre cele care au medii apropiate. Cele rămase
sunt aranjate apoi alături de segmentul gradat, aproximativ în
dreptul punctelor care corespund mediilor lor.
Uneori se construiesc concomitent scale pentru evaluarea mai
multor dimensiuni ale aceleiaşi însuşiri. Şi în acest caz se poate
utiliza algoritmul descris mai sus, cu urmăroarele modificări:
• La pasul B, fiecare persoană generează câte nouă exemple
pentru fiecare dimensiune.
• La pasul D, fiecare persoană din cel de-al doilea grup
încearcă să identifice la care dimensiune se referă fiecare
descriere de comportament. ExperŃilor li se cere ca, atunci
când nu sunt siguri, să nu completeze dimensiunea la
întâmplare, ci să noteze în dreptul numărului biletului
care conŃine descrierea respectivă „dimensiune
neidentificată”. Descrierile pentru care nu este identificată
dimensiunea de cel puŃin 50% dintre experŃi sunt
eliminate.
F. Paşii E şi F se parcurg, pe rând, pentru fiecare
dimensiune.

112
 B. Analiza calităŃilor unei scale de evaluare

La fel ca şi testele psihologice, scalele de evaluare sunt

analizate din punctul de vedere al fidelităŃii şi al validităŃii.

Cercetarea fidelităŃii unei scale urmăreşte două aspecte:

• stabilitatea temporală, care se verifică prin compararea

evaluărilor făcute de un evaluator aceloraşi persoane în
ocazii diferite;

• concordanŃa inter-evaluatori, care se analizează prin

compararea evaluărilor făcute aceloraşi persoane de
evaluatori diferiŃi, în aceeaşi ocazie.

Validitatea este, adesea, mai dificil de studiat decât fidelitatea,

deoarece este greu de găsit un criteriu potrivit. Pentru multe
trăsături, comportamentul celor evaluaŃi în situaŃii relevante
reprezintă un criteriu potrivit. Atunci când evaluările cu scale
servesc selecŃiei profesionale sau luării unor decizii de clasificare,
un criteriu de validare este performanŃa profesională a persoanelor,
realizată după o perioadă de la ocuparea postului.

Caseta 6.7. Calculul coeficientului K de apreciere a doi

evaluatori

• Utilizarea unor grile, scale de evaluare în observaŃie tinde

să crească obiectivitatea măsurării.

• Utilizarea mai multor observatori şi combinarea

observaŃiilor lor tinde să crească obiectivitatea măsurării.

• Cum putem aprecia însă dacă evaluările mai multor

observatori sunt concordante sau (puternic) discordante,
caz în care combinarea rezultatelor/observaŃiilor duce la
un rezultat artificial?

113
• Coeficientul K este un indicator al gradului de
concordanŃă între aprecierile a doi observatori.
MOD DE CALCUL

1. Să presupunem că doi observatori urmăresc manifestările

comportamentale ale unor copii de 10 ani timp de două
ore. Unul şi acelaşi comportament este apreciat, separat,
pe următoarea scală:
- comportament paşnic;
- comportament uşor agresiv;
- comportament agresiv (vezi exerciŃiul 6.21.)
2. Rezultatele celor doi observatori sunt sintetizate în
Tabelul 6.1.
Tabelul 6.1. Sintetizarea datelor de observare

OBSERVATOR 1 (O1)

Comp. Comp. Comp. Total

paşnic uşor agresiv
agresiv

Comp. a b c Tr1= a+b+c

paşnic

Comp. d e f Tr2= d+e+f

OBSERVATOR 2 (O2)

uşor
agresiv

Comp. g h i Tr3=g+h+i
agresiv

Total Tc1= Tc2= Tc3= TG=

a+d+g b+e+h c+f+i Tr1+Tr2+Tr3=

Tc1+Tc2+Tc3

114
Pasul 1. Fiecare comportament este trecut într-una din căsuŃele a
– i, funcŃie de evaluările celor doi observatori, de exemplu:
- dacă primul comportament este evaluat paşnic de O2 şi
usor agresiv de O 1, avem un caz în căsuŃa b;
- dacă al doilea comportament este evaluat uşor agresiv de
O2 şi paşnic de O 1, avem un caz în căsuŃa d ş.a.m.d.

Pasul 2. Se calculează totalurile în fiecare căsuŃă (a –i)

Pasul 3. Se calculează totalurile pe rânduri (Tr1, Tr2, Tr3), pe

coloane (Tc1, Tc2, Tc3) şi totalul general T G, care trebuie să fie
egal cu Tr1+Tr2+Tr3 şi Tc1+Tc2+Tc3

Pasul 4. Se calculează indicele Po:

a+e+i
Po =
TG

Pasul 5. Se calculează indicele Pc:

Tr1 ⋅ Tc1 Tr2 ⋅ Tc 2 Tr3 ⋅ Tc3

Pc = + +
TG2 TG2 TG2

Pasul 6. Se calculează coeficientul K de concordanŃă între cei doi

evaluatori:

Po − Pc
K=
1 − Pc

115
Pasul 7. Valoarea obŃinută se raportează la scala Landis-Koch:

Tabelul 6.2. Scala Landis-Koch

Kappa Gradul de concordanŃă

0,00 Inexistentă
0,01 – 0,20 Foarte slabă
0,21 – 0,40 Slabă
0,41 – 0,60 Moderată
0,61 – 0,80 Puternică
0,81 – 1,00 Foarte puternica/Perfectă

116
 ÎNTREBĂRI, EXERCIłII ŞI APLICAłII PRACTICE

6.1. În ce constă observaŃia?

6.2. În Figura 6.1. sunt redate dimensiunile (caracteristicile)

studiilor bazate în principal pe metoda observaŃiei. ClasificaŃi
tipurile de observaŃii funcŃie de cele patru dimensiuni: structura,
conştientizarea, ambianŃa, participarea observatorului.

Figura 6.1. Dimensiunile (caracteristicile)

studiilor bazate pe observaŃie.

6.3. În Tabelul 6.3. sunt prezentate patru tipuri de observaŃii,

conform altor clasificări. DaŃi un exemplu concret pentru fiecare tip
de observaŃie şi indicaŃi avantajele şi dezavantajele fiecărui tip.

117
 Tabelul 6.3. Tipuri de observaŃii

Tip de observaŃie Exemplu Avantaje şi

dezavantaje

Cu participant cunoscut

Cu observator cunoscut

Cu participant necunoscut

Cu observator necunoscut

6.4. Care sunt principalele avantaje şi dezavantaje ale

observaŃiei?

6.5. Procedeele cele mai obişnuite de înregistrare a datelor

observaŃionale sunt:
a) înregistrarea narativă sau continuă;
b) numărarea frecvenŃei;
c) procedeul intervalului;
d) procedeul duratei.
În ce constă fiecare? DaŃi un exemplu pentru fiecare
procedeu.

6.6.
a) Care sunt avantajele unei cercetări observaŃionale
naturale?
b) Dar dezavantajele?

6.7. Care este nota caracteristică a:

a) observaŃiei naturale?
b) observaŃiei sistematice?
c) observaŃiei participative?

118
 6.8. Cum obŃinem un scor, un rezultat cantitativ în studiile
observaŃionale?

6.9. Care este diferenŃa dintre o grilă de observaŃie şi o scală

de evaluare?

6.10. Mai jos sunt prezentate o serie de erori în percepŃia

interpersonală. DescrieŃi fiecare eroare şi arătaŃi felul în care
aceasta poate influenŃa utilizarea unei scale de evaluare. (Pentru
descrierea erorilor de percepŃie interpersonală a se vedea: Albu,
2000; Sîntion, 2009):
♦ efectul de hallou;
♦ eroarea prin valori semnificative;
♦ generalizarea metaforică;
♦ prejudecata;
♦ stereotipia;
♦ inerŃia percepŃiei sociale;
♦ iradierea prestigiului;
♦ eroarea logică;
♦ eroarea de exagerare a diferenŃelor;
♦ eroarea de toleranŃă (indulgenŃă);
♦ eroarea de exigenŃă;
♦ eroarea tendinŃei centrale;
♦ efectul intraserial;
♦ eroarea perseverativă;
♦ erorile de ordine sau de proximitate (efectul de
contrast, efectul de exigenŃă crescătoare, efectul
de exigenŃă descrescătoare);
♦ eroarea de distanŃă psihosocială.

6.11. CaracterizaŃi formele observaŃiei prezentate în ghidul

de studiu.

119
 6.12. Alfred Binet, unul din pionierii psihologiei a clasificat
tipurile de observatori, în funcŃie de structura lor de personalitate,
în patru categorii – cele prezentate în ghidul de studiu.
a)CaracterizaŃi fiecare tip de observator.
b)Cum pot fi eliminate influenŃele structurilor de
personalitate în desfăşurarea observaŃiei?

6.13. Care sunt condiŃiile unei bune observaŃii?

6.14.
a) În ce situaŃii utilizăm mai mulŃi evaluatori?
b) Ce trebuie să avem în vedere înainte de a utiliza datele
recoltate de ei?

6.15. ÎntocmiŃi o grilă de observaŃie a comportamentului

cadrului didactic pe timpul activităŃii de predare-învăŃare.

6.16. Există elemente comune/paşi comuni în construirea

unei scale de evaluare şi a unui chestionar de personalitate? Care
anume?

6.17. Cum se calculează/verifică fidelitatea şi validitatea unei

scale de evaluare?

6.18. În ce situaŃii utilizăm scalele de evaluare?

6.19. Un cercetător doreşte să studieze într-o manieră

nonintruzivă, utilizând doi observatori, copiii acestora după ce au
observat un adult acŃionând agresiv.
a) Ce problemă poate apărea în acest studiu legată de
cuantificarea observaŃiilor?
b) Cum putem acŃiona pentru creşterea fidelităŃii
interevaluatori?
c) Cum putem evalua fidelitatea interevaluatori?

120
 6.20. Ce verificăm prin calculul fidelităŃii interevaluatori?

6.21. Doi observatori urmăresc manifestările

comportamentale ale unui număr de 10 copii timp de 2 ore. Unul şi
acelaşi comportament trebuie să fie apreciat, separat de către cei
doi observatori, din punct de vedere al conŃinutului agresiv pe
următoarea scală: comportament paşnic (non-agresiv) –
comportament mediu agresiv – comportament agresiv.
Pe baza datelor prezentate în tabelul de mai jos, să se
calculeze gradul de concordanŃă între aprecierile celor doi
observatori. InterpretaŃi rezultatul obŃinut.

OBSERVATOR 1
Comp. Comp. Comp.

Total
paşnic mediu agresiv
agresiv
Comp.
61 0 3 64
paşnic
Comp.
OBSERVATOR 2 mediu 7 12 0 19
agresiv
Comp.
agresiv 9 0 28 37

Total 77 12 31 120

6.22. DefiniŃi eroarea naturalistă (naturalistic fallow).

121