CUPRINS

PREFAłĂ………………………………………..................... 7

BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ……………………………..... 9
TEMA 1. Cercetarea ştiinŃifică în psihologie.
12
ParticularităŃi şi obiective………………...
TEMA 2. Metodologie psihologică…………………... 24

TEMA 3. Etapele cercetării psihologice…………….. 48

TEMA 4. Principii etice ale cercetării psihologice .... 57
TEMA 5.
Eşantionarea ................................................ 63
TEMA 6. Principalele metode ale psihologiei
(I) ObservaŃia……………………………… 91
TEMA 7. Principalele metode ale psihologiei
(II) Experimentul…………………………. 122

TEMA 8. Principalele metode ale psihologiei

(III) Chestionarul……………………….. 187

REZOLVĂRI ŞI EXPLICAłII……………………………..... 197

BIBLIOGRAFIE …………………………………………….. 266

5
6
 PREFAłĂ

.... De ce această carte?

Pentru că această carte propune o variantă de suport al
cursului „Metodologia cercetării în psihologie” aflat în programa
oricărei facultăŃi de psihologie şi totuşi, de ce această carte?
Pentru că orice psiholog trebuie să fie un consumator avizat
de cunoaştere psihologică ştiinŃifică şi, cel puŃin în una sau mai
multe etape din formarea/evoluŃia sa profesională (licenŃă –
masterat – doctorat), să fie şi un producător de cunoaştere
psihologică ştiinŃifică. Cu alte cuvinte, un psiholog trebuie să aibă
capacităŃi de evaluare a cercetărilor făcute de alŃi psihologi şi să fie
capabil să proiecteze/organizeze/desfăşoare cercetări proprii.
Şi atunci, o întrebare firească ar putea fi următoarea: în afara
obligativităŃii de a produce cunoaştere psihologică într-unul din
momentele enumerate mai sus, de ce un psiholog ar trebui să se
implice puternic în activitatea de cercetare?
Iată în continuare câteva răspunsuri posibile, ordinea
prezentării lor fiind aleatoare, deci oricând şi oricum modificabilă.
1. În prefaŃa lucrării „Introducere în psihologia socială” (2007)
arătăm că în multe cărŃi rezultatele unor cercetări desfăşurate
în alte contexte socio-culturale – în cazul psihologiei sociale
cu predilecŃie în cel nord-american – sunt preluate şi oferite
ca atare, cu sugestia – poate numai implicită sau poate numai
percepută – a validităŃii lor şi în contextul nostru socio-
cultural. Ce este valid pentru o populaŃie, o cultură este valid
şi pentru altă cultură? Cu un exemplu decorativ: ordinea
trebuinŃelor în piramida lui Maslow este aceeaşi, în toate
culturile??
2. Asistăm la o ofensivă mediatică puternică a surselor
neştiinŃifice, invalide de descriere/explicaŃie şi predicŃie a
comportamentelor individuale şi de grup: miturile (mass-
media), astrologia (horoscopul), numerologia etc. Sigur că
nevoia oamenilor de control/explicaŃie a propriei conduite şi
a ambientului social este puternică, dar în acelaşi timp este un

7
 demers anevoios/laborios şi calificat, pe când apelul la, să
spunem, horoscop, este o cale mult mai simplă de realizare a
controlului menŃionat. Numai că un demers facil nu este şi
unul valid! Şi atunci, cine dacă nu psihologii în primul rând
trebuie să aibă motivaŃia şi abilităŃile de a lupta cu aceste
superstiŃii ale lumii moderne?!.... Şi atunci, sperăm că această
carte va contribui la acest lucru.
3. Evident, nu putem evita truismele, dintre care: lumea este în
schimbare! HaideŃi totuşi să ne uităm în mai multe lucrări de
psihologia vârstelor. Nu ştiu de ce – dar vina îmi aparŃine,
desigur – în multe dintre acestea identific copilul/
adolescentul etc. anilor ’70 ai secolului trecut, şi nu cel al
epocii calculatorului şi internetului. Obişnuiesc, în anumite
contexte didactice, să le spun studenŃilor: „să ridice mâna cei
care în ultimul an au scris o scrisoare „clasică”, tip creion-
hârtie”. De zece ani de când pun această întrebare, din ce în
ce mai puŃini studenŃi ridică mâna! (de la 1 octombrie 2009
până azi – un singur caz!)
.... Şi, retoric, cum descriem/caracterizăm schimbările psihologice
ale generaŃiilor dacă nu prin cercetare?!
În fine, de ce această carte în această formă?
ExperienŃa a două lucrări anterioare („Metodologia cercetării şi
statistică în psihologie”, 2005, „Statistică psihologică”, 2009)
publicate în această formă (Ghid de studiu – Întrebări – ExerciŃii
etc.) arată că gradul de activism/implicare a studenŃilor este mai
ridicat, cu consecinŃele de rigoare asupra formării lor profesionale.
Cu speranŃa că această concluzie va fi validată şi prin
prezenta carte,
Filaret Sîntion
Iulie 2012

8
 BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ

Pentru înŃelegerea şi aprofundarea noŃiunilor prezentate în

ghidul de studiu al fiecărei teme recomandăm următoarea
bibliografie minimală:

Albu, M. (2000), Metode şi instrumente de evaluare în

psihologie, Editura Argonaut, Cluj-Napoca.
Breakwell, G. M. , Hammond S., Fife-Schaw, C. ,
(1995), Rescarch methods in psychology, SAGE
Publication London.
Elmes, D. G., Kantowitz, B. H., Roediger, H. L,
(1991), Research methods in psychology, West
publishing company, New York.
Gay, L.R, (1996), Educational research.Competencies
for analysis and aplication, Prentice- Hall, New
Jersey.
King, R. (2005), Strategia cercetării, Polirom, Iaşi.
Martin, N. (2004), Elemente de psihologie experimentală,
Editura Muntenia, ConstanŃa.
Mc Queen, R., Knussen, C. (2006), Metode de cercetare în
ştiinŃele sociale, Institutul European, Iaşi.
Mucchielli, A. (2002), DicŃionar al metodelor calitative în
ştiinŃele sociale, Polirom, Iaşi.
Novak, A. (1998), Metode cantitative în psihologie şi
sociologie, Editura Oscar Print, Bucureşti.
Radu, I., Miclea, M., Albu, M., Moldovan, O., Nemeş, S.,
Szamoskozi, Ş. (1993), Metodologie psihologică şi
analiza datelor, Editura Sincron, Cluj-Napoca.
Opariuc, C. (2009), Statistică aplicată în ştiinŃele socio-
umane. NoŃiuni de bază – Statistici univariate,
Editura ASCR, Cluj-Napoca.

9
Pitariu, H. (1983), Psihologia selecŃiei şi formării
profesionale, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Pitariu, H. (2000), Managementul resurselor umane.
Evaluarea performanŃelor profesionale, Editura All-
Beck, Bucureşti.
Pitariu, H., Albu, M. (1996), Psihologia personalului.
Măsurarea şi interpretarea diferenŃelor individuale,
Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Popa, M. (2008), Statistică pentru psihologie. Teorie şi
aplicaŃii SPSS, Polirom, Iaşi
Sava, F. (2004), Analiza datelor în cercetarea psihologică,
Editura ASCR, Cluj-Napoca.
Singly, F., Blanchet, A., et all (1998), Ancheta şi metodele
ei: chestionarul, interviul, Polirom, Iaşi.
Sîntion, F. (1990), Cunoaşterea subordonaŃilor, Editura
Militară, Bucureşti.
Sîntion, F. (2005), Metodologia cercetării şi statistică în
psihologie, Editura Muntenia, ConstanŃa
Zlate, M. (2000), Introducere în psihologie, Editura Polirom,
Iaşi.

10
11
TEMA 1

CERCETAREA ŞTIINłIFICĂ ÎN
PSIHOLOGIE. PARTICULARITĂłI ŞI
OBIECTIVE

„În istoria omenirii se

întâlnesc cel puŃin următoarele
metode de rezolvare a problemelor:
apelul la supranatural, apelul la
autoritate, intuiŃia, simŃul comun,
metoda ştiinŃifică.”
S. Chase (1956, p. 3)
„Scopurile cercetării
ştinŃifice în psihologie, ca şi în alte
ştiinŃe, sunt descrierea, predicŃia,
controlul şi explicaŃia.”
L. M. Sdorow (1993, p. 37)

GHID DE STUDIU

• Necesitatea cunoaşterii ştiinŃifice în psihologie.

• Alternative la cunoaşterea ştiinŃifică în psihologie: arta,
literatura, religia, cunoaşterea comună, autoritatea, tradiŃia,
miturile mass-media, pseudopsihologia.
• Cunoaşterea comună – caracteristici, limite.
• Pseudopsihologia (tipic: astrologia).
• Comportamentul uman ca obiect al cunoaşterii ştiinŃifice:
logic, determinat,de înŃeles.
• Atitudini fundamentale ale cercetătorului: acurateŃe,
obiectivitate, scepticism, flexibilitate, acceptarea incertitudinii,
precauŃie etc..
• Caracteristicile fundamentale ale abordării ştiinŃifice a
comportamentului uman: empirică, obiectivă, sistematică,

12
controlată.
• Cunoaşterea psihologică de ordin ştiinŃific:

definiŃii ale psihologiei ca ştiinŃă;

scopurile cunoaşterii ştiinŃifice în psihologie:
descriere, control, explicaŃie, predicŃie;

utilizarea metodelor ştiinŃifice în cercetare;

caracterul empiric al metodelor de cercetare în
psihologie;

progresul cunoaşterii ştiinŃifice în psihologie.
• Caracteristicile unei bune cercetări: fidelitate, validitate,
caracter cumulativ, caracter economic, caracter public.
• Fidelitatea unei măsurări, a unui instrument (formele
fidelităŃii): fidelitatea test-retest, fidelitatea formelor echivalente
(paralele), fidelitatea ca şi consistenŃă internă, fidelitatea
interevaluatorilor.
• Validitatea: de construct, (aparentă de conŃinut,
convergentă, discriminativă ), de criteriu (predictivă, concurentă),
internă, externă, ecologică.
• Proceduri pentru obŃinerea unor măsurători valide şi fidele.
• Măsurarea în psihologie.
• Indicatori comportamentali pe care se bazează măsurarea în
psihologie: frecvenŃa, durata, intensitatea, latenŃa/viteza.
• Scale de măsurare:

scala nominală;

scala ordinală;

scala de interval;

scala de raport.
• Măsurarea în psihologie şi manifestările reactive ale
participanŃilor: dezirabilitatea socială, autopromovarea, efectul de
prestigiu, de bună reputaŃie, efectul de originalitate etc..
• Măsurări nonintruzive.

13
 ÎNTREBĂRI, EXERCIłII ŞI APLICAłII PRACTICE

1.1. ArgumentaŃi necesitatea cunoaşterii ştiinŃifice în

psihologie.

1.2. De ce este necesar ca un viitor psiholog să studieze

metodologia cercetării şi statistica psihologică?

1.3. ComparaŃi cunoaşterea ştiinŃifică în psihologie cu una

din alternativele sale.

1.4. EnumeraŃi caracteristicile cunoaşterii comune a

fenomenelor şi faptelor psihologice.

1.5. PrezentaŃi trei argumente care să demonstreze

invaliditatea predicŃiilor astrologice.

1.6. De ce comportamentul uman poate fi abordat/studiat

ştiinŃific?

1.7. Mai jos sunt prezentate câteva atitudini fundamentale

ale cercetătorului. DescrieŃi/explicaŃi în ce constă fiecare:
• acurateŃe;
• obiectivitate;
• scepticism;
• flexibilitate;
• acceptarea incertitudinii;
• precauŃie;
• etică.

1.8. Care sunt caracteristicile fundamentale ale abordării

ştiinŃifice a comportamentului uman? DefiniŃi/analizaŃi fiecare din
caracteristicile enunŃate.

14
 1.9. Care sunt scopurile fundamentale ale cunoaşterii
ştiinŃifice? ExplicaŃi în ce constă fiecare.

1.10. Care din următoarele cerinŃe nu se asociază cu

utilizarea metodologiei ştiinŃifice în cercetarea psihologică?
a) CerinŃa de a produce cunoaştere psihologică prin
intermediul observaŃiilor, experimentelor şi a altor metode
validate.
b) CerinŃa ca respectiva cunoaştere să se bazeze exclusiv
pe opiniile şi cunoştinŃele simŃului comun.
c) CerinŃa ca respectiva cunoaştere să se bazeze pe
evidenŃa empirică.
d) CerinŃa de a descoperi adevărul.
e) CerinŃa de a fi siguri că rezultatele sunt corect
interpretate.

1.11. Care din următoarele rezultate şi fapte contribuie la

dezvoltarea cunoaşterii şi teoriei în psihologie?
a) Rezultatele care susŃin o ipoteză.
b) Rezultatele care contrazic o ipoteză.
c) Faptele care testează o ipoteză.
d) Toate cele de mai sus.
e) Numai răspunsurile (a) şi (c).

1.12. Într-o emisiune TV, un moderator spune că genul de

muzică x are influenŃe negative asupra adolescenŃilor (depresii la
unii, agresivitate la alŃii etc.) şi, ca atare, acest gen de muzică ar
trebui interzis. Cu cunoştinŃele acumulate până acum, ce ar trebui
să îl întrebăm pe respectivul moderator?

1.13. O studentă în anul întâi la psihologie studiază, la

disciplina ”Psihologia copilului şi adolescentului”, caracteristicile
dezvoltării psihice la vârsta preşcolară. Ea constată că ceea ce
citeşte contrazice ceea ce ştia/credea despre fratele său mai mic.

15
Cine a greşit/greşeşte în ceea ce priveşte dezvoltarea psihică a
preşcolarului? Studenta sau autorii manualului? Şi mai ales de ce?

1.14. Ce se înŃelege prin fidelitatea unei măsurări/unui

instrument de măsurare?

1.15. Care sunt formele fidelităŃii?

1.16. Ce proceduri se pot aplica pentru obŃinerea unor

măsurători valide şi fidele în psihologie?

1.17. Ce este validitatea de construct şi care sunt modalităŃile

prin care o putrem evalua (formele sale)?

1.18. Ce este validitatea de criteriu şi care sunt modalităŃile

prin care o putem aprecia (formele sale) ?

1.19. Ce este:
a) validitatea internă?
b) validitatea externă?

1.20. Care este problema principală a validităŃii ecologice?

1.21. Care din următoarele afirmaŃii este adevărată?

a) Dacă un rezultat este fidel el trebuie să fie uşor de
reprodus (replicat).
b) Dacă un rezultat este fidel el este şi valid.
c) Dacă un rezultat este fidel el este şi important.
d) Dacă un rezultat este fidel el trebuie să fie şi un
exemplu de bună practică ştiinŃifică.
e) Dacă un rezultat este fidel, atunci el a fost corect
interpretat.

1.22. În figura 1.1. sunt redate grafic rezultatele obŃinute prin

aplicarea a două teste de stabilitate emoŃională, A şi B, aceluiaşi lot
16
de participanŃi în două administrări pentru fiecare test. Fiecare linie
uneşte scorurile obŃinute de aceeaşi persoană la cele două
administrări. Care probă prezintă o fidelitate test-retest (un
coeficient de stabilitate) mai mare? De ce?
Ridicată Ridicată

Scăzută Scăzută
A
Stabilitate Stabilitate
emoŃională, prima emoŃională, a doua
administrare administrare

Ridicată Ridicată

Scăzută Scăzută
B
Stabilitate Stabilitate
emoŃională, prima emoŃională, a doua
administrare administrare
Figura 1.1. Fidelitatea test – retest

17
 1.23. În figura 1.2. sunte redate grafic rezultatele obŃinute
prin aplicarea unui test de abilităŃi cognitive pe un eşantion de
manageri (N = 9) şi prin măsurarea performanŃelor în muncă ale
acestora. Fiecare linie uneşte scorurile obŃinute de aceeaşi persoană
la cele două măsurări. În care situaŃie, A sau B, s-a obŃinut o
validitate de criteriu mai mare? EmiteŃi ipoteze referitoare la
diferenŃa dintre cele două situaŃii.

Ridicată Ridicată

Scăzută Scăzută
A
Scorul la PerformanŃa
testul de abilităŃi în sarcina
cognitive de muncă

18
 Ridicată Ridicată

Scăzută Scăzută
B
Scorul la PerformanŃa
testul de abilităŃi în sarcina
cognitive de muncă

Figura 1.2. Validitatea de criteriu

1.24. a) Este posibil să avem o măsurare care să fie fidelă dar

care să nu fie validă?
b) Este posibil să avem o măsurare care să fie validă
dar care să nu fie fidelă?

1.25. Care din următoarele enunŃuri este adevărat?

a) Scopul major al ştiinŃei este de a identifica un număr
cât mai mare posibil de fapte.
b) Scopul major al ştiinŃei este de a dezvolta un număr
cât mai mare posibil de teorii.
c) Scopul major al ştiinŃei este de a explica un număr cât
mai mare posibil de fapte printr-un număr cât mai mic de
principii teoretice.
d) Scopul major al ştiinŃei este de a face cât mai multe
cercetări posibile cu cât mai puŃini bani.
e) Atât (a) cât şi (b).

19
 1.26. Care din următoarele nu este considerată caracteristică
a unei bune cercetări?
a) Trebuie să fie publică.
b) Trebuie să fie cumulativă.
c) Trebuie să fie validă.
d) Trebuie să fie fidelă.
e) Trebuie să sprijine o teorie.

1.27. Care din următoarele afirmaŃii este adevărată?

a) Toate cercetările în psihologie urmăresc dezvoltarea
unei teorii explicative.
b) Toate cercetările în psihologie respectă metoda
ştiinŃifică.
c) Toate cercetările în psihologie utilizează metoda
ştiinŃifică şi atunci când cercetătorul nu crede în ea.
d) Interpretarea rezultatelor oricărei cercetări în
psihologie poate fi supusă evaluării critice, ca orice altă
cercetare ştiinŃifică.
e) Nici una din cele de mai sus.

1.28. După ce a citit câteva cercetări privind atitudinea

studenŃilor faŃă de materiile studiate în universităŃi, tânărul
cercetător B. face şi el câteva cercetări pentru a identifica disciplina
favorită la universitatea lui. El găseşte că studenŃii din anul final de
la Facultatea de Psihologie preferă disciplinele psihologice oricăror
alte materii. Pe această bază el conchide că psihologia este cea mai
populară materie din universitate.
Prietena sa F. îi spune însă că această concluzie este greşită
şi că, de fapt, cercetarea actuală arată că studenŃii preferă
disciplinele pe care ei tocmai le termină de studiat.
Pe ce se bazează obiecŃia la cercetarea făcută de B.?

a) Cercetarea nu este validă.

b) Cercetarea nu este fidelă.
c) Cercetarea nu este cumulativă.
20
 d) Cercetarea nu este economică.
e) Niciuna din cele de mai sus.

1.29. DefiniŃi măsurarea în psihologie. ExemplificaŃi.

1.30. Care sunt cei mai utilizaŃi indicatori

comportamentali pe care se bazează măsurarea în psihologie?

1.31. Ce este o procedură sensibilă de măsurare?

1.32. Se dau următoarele caracteristici de personalitate

(numite, după cum vom vedea, şi variabile):
• conformism;
• asertivitate;
• sociabilitate;
• stabilitate emoŃională;
• toleranŃă la frustraŃie;
• agresivitate.

a) PropuneŃi trei indicatori comportamentali – bazaŃi pe

frecvenŃă, durată, intensitate, latenŃă sau viteză – pentru
fiecare din variabilele date precum şi modul concret de
măsurare.
b) ApreciaŃi pe o scală de la 1 la 5 cât de reactivă este
măsurarea pe care o propuneŃi (1 – foarte puŃin reactivă; 5 –
foarte reactivă)

1.33. DescrieŃi scalele de măsurare în psihologie.

1.34. Care din următoarele enunŃuri nu este adevărat?

a) Măsurarea psihologică poate să se refere la

măsurarea unor fenomene considerate a fi relaŃionate cu o
stare psihologică dată sau cu un proces psihologic.

21
 b) Măsurarea psihologică poate să se refere la
măsurarea unor comportamente considerate ca rezultând
dintr-o anumită stare psihologică sau dintr-un proces
psihologic.
c) Măsurarea psihologică poate să implice auto-relatarea
unor comportamente ale subiecŃilor.
d) Măsurarea psihologică poate să implice auto-relatarea
membrilor unui eşantion extras dintr-o (sub) populaŃie
referitoare la propriile comportamente, experienŃe etc.
e) Măsurarea psihologică implică examinarea directă a
stărilor şi/sau proceselor psihologice.

1.35. În ce constă caracterul reactiv sau reactivitatea unei

măsurări în psihologie?

1.36. Măsurătorile non-intruzive sunt măsurări ale unor

variabile psihologice realizate fără ca oamenii (participanŃii) să-şi
dea seama că participă la o cercetare (de exemplu, observaŃia
naturală cu observator ascuns/uitat). Metodele şi tehnicile de
observare care utilizează măsurările non-intruzive se numesc non-
reactive pentru că nu suscită reacŃii specifice ale participanŃilor –
de apărare, de faŃadă, de prestigiu etc.

Care din următoarele aspecte poate constitui o problemă

pentru cercetările non-reactive ce utilizează măsurări non-
intruzive?

a) Efectele dezirabilităŃii sociale.

b) Definirea probabilităŃii de maturizare pentru fiecare
membru al populaŃiei.
c) OperaŃionalizarea corectă a variabilelor.
d) Efectul de difuziune de la grupul experimental la
grupul de control.
e) Atât (c) cât şi (d).

22
 1.37 Asupra aspectelor de etică a cercetării vom insista într-
un capitol viitor. Totuşi, ce aspecte etice credeŃi că ridică studiile
nonintruzive (numite şi nonobtruzive) ?

1.38. Studentul X conduce un experiment „pentru a testa

teoria conform căreia o cantitate adecvată de somn este necesară
pentru echilibrarea emoŃională”. Ce erori conŃine această afirmaŃie?

23