3.5.1.

Înlocuirea incisivilor temporari

Această etapă se caracterizează prin următoarele aspecte:

• Incisivii temporari, fiind mai mici decât cei permanenţi, nu oferă

suficient spaţiu pentru înlocuire. Apariţia tremelor fiziologice rezolvă
situaţia dacă diferenţa dintre suma diametrelor meziodistale ale
temporarilor şi permanenţilor nu depăşeşte 4 mm. Dacă tremele lipsesc şi
diferenţa este mică, alinierea se poate rezolva pe baza creşterii maxilarului
în paralel cu erupţia şi acţiunea musculaturii limbii şi a buzelor.
Suma diametrelor mezio-distale ale incisivilor
temporari este mai mică decât a incisivilor permanenţi cu
5,5mm la maxilar şi 4mm la mandibulă.

• Mugurii incisivilor centrali au o

direcţie axială divergentă şi sunt situaţi
deasupra şi înapoia rădăcinilor incisivilor
temporari. Pentru a ajunge în poziţie corectă
pe arcadă, ei efectuează o mişcare de
rotaţie. Dacă erup înainte de a se produce
rotaţia, apare între ei un spaţiu numit
diastemă tranzitorie ce se închide odată cu
erupţia incisivilor laterali permanenţi. Dacă
erupţia lor are loc în poziţie orală, fără
eliminarea incisivilor temporari, apare
ocluzia dublă, mai frecvent întâlnită la
arcada inferioară şi care se rezolvă prin Fig.3.16. Poziţia
extracţia de urgenţă a incisivilor temporari intramaxilară a mugurilor
persistenţi. incisivilor permanenţi

Fig.3.17. Diastema tranzitorie Fig.3.18. Incisivi laterali erupţi

în poziţii oralizate
50
 • Mugurii incisivilor laterali au o poziţie intramaxilară, mai
oralizată, ceea ce poate duce la erupţia lor în poziţie oralizată, putând
creea angrenaje inverse [15].

3.5.2. Înlocuirea zonei de sprijin

Caninul temporar, molarul I şi molarul II temporar constituie zona

de sprijin ce îndeplineşte următoarele funcţii:
• Asigură funcţia masticatorie în perioada înlocuirii zonei frontale;
• Păstrează diametrul vertical de ocluzie;
• Păstrează spaţiul necesar pentru dinţii permanenţi de înlocuire şi
chiar furnizează un surplus de spaţiu deoarece suma diametrelor
meziodistale ale molarilor temporari este mai mare decat a
premolarilor permanenţi.

De acest surplus de spaţiu pot beneficia fie incisivii ce erup

înghesuiţi, fie molarii I permanenţi. Acest surplus de spaţiu este denumit
„lee way space” şi are o valoare de 1,5mm la arcada superioară, respectiv
2,5mm la arcada inferioară.

Ordinea de erupţie a dinţilor

în zona de sprijin este importantă
pentru folosirea „lee way space”, de
aceea sunt preferate următoarele
secvenţe de erupţie:
3 4 5 inferior
4 3 5 superior.

Fig.3.19. LEE WAY SPACE

1,5mm la maxilar
2,5mm la mandibulă

3.5.3. Importanţa clinică a procesului de înlocuire dentară

Înlocuirea dinţilor în zona de sprijin are unele particularităţi

deoarece fenomenul se produce într-un sector de arcadă limitat mezial şi
distal de dinţi permanenţi (incisivul lateral şi molarul I), dinţi cu mare
tendinţă de migrare şi micşorare a spaţiului. De aceea, păstrarea
integrităţii dinţilor temporari din zonele de sprijin până la înlocuirea lor
fiziologică este obligatorie, ei îndeplinind funcţia de menţinător de

51
spaţiu. Compromiterea acestor dinţi prin carii complicate duce la
tulburări de erupţie şi lipsa spaţiului pentru ultimii dinţi de înlocuire
(canin superior, premolar II inferior) [15].

3.6. Vârsta dentară şi vârsta osoasă

Erupţia dentară este folosită ca un criteriu de apreciere a dezvoltării

generale a copilului. În condiţii normale, vârsta cronologică, vârsta
dentară şi vârsta osoasă sunt concordante.
Corelaţiile între vârsta dentară, vârsta cronologică şi maturarea
osoasă se stabilesc cu ajutorul unor parametri rezultaţi în urma
interpretării radiografiei oaselor carpiene şi a teleradiografiei de profil
(maturarea vertebrelor cervicale).

3.6.1. Radiografia oaselor carpiene

Dezvoltarea organismului la vârsta pubertăţii este considerată a fi o

perioadă avantajoasă pentru a efectua variate tratamente ortodontice.
Datorită multiplelor modificări care se petrec în aceasta perioadă, vârsta
cronologică nu poate fi considerată un ghid adevarat în ceea ce priveşte
nivelul de dezvoltare al copilului. În această privinţă, alţi parametrii cum
ar fi viteza de creştere, modificările hormonale ale organelor sexuale,
dezvoltarea dentară şi osificarea scheletului s-au dovedit a fi mai precise.
Metoda standard în ceea ce priveşte aprecierea maturării osoase
este reprezentată de utilizarea radiografiei oaselor carpiene ce corespund
unor stadii de maturare folosite ca etalon de comparaţie prezentat în
atlasele de referinţă.

3.6.2. Maturarea vertebrelor cervicale

(CVM - Cervical Vertebral Maturation)

Pentru a evita efectuarea de radiografii multiple, vertebrele

cervicale au fost folosite în scopul aprecierii maturării scheletice cu
ajutorul unor cefalograme de rutină. Pe teleradiografia de profil se
observă modificări de formă ale vertebrelor cervicale odată cu creşterea.
Aprecierea gradului de maturare a vertebrelor cervicale cu ajutorul
teleradiografiilor de profil reprezintă o alternativă la metoda clasică a
evaluării gradului de osificare la nivelul încheieturii mâini. Cele doua
imagini reprezentate de radiografia oaselor mâinii şi de teleradiografia de
profil, sugerează această alternativă (fig.3.20).
52
 Fig.3.20. Radiografia oaselor mâinii şi teleradiografia de profil

Metoda CVM ia în considerare modificările morfologice ale

vertebrelor cervicale C2, C3, C4 cum ar fi concavitatea marginilor
inferioare, înălţimea şi lungimea, dar şi forma acestor vertebre. Aspectele
morfologice ale vertebrelor cervicale C2, C3, C4 care se modifică odată
cu vârsta sunt următoarele:
• Prezenţa sau absenţa concavităţii marginii inferioare a corpului
vertebral;
• Forma corpului vertebrelor C2, C3 şi C4 la vârste diferite.

Forma trapezoidală:
Marginea superioară a corpului vertebral este alungită
spre vârf, dinspre posterior spre anterior.

Forma dreptunghiulară orizontal:

Laturile posterioare şi anterioare au înălţimi egale iar
laturile superioare şi inferioare sunt mai mari decât
laturile anterioare și posterioare.

Forma pătrată:
Cele patru laturi sunt de dimensiuni aproximativ egale

Forma dreptunghiulară vertical:

Laturile posterioare şi anterioare sunt mai mari decât
laturile superioare si inferioare

53
 Fig.3.21. Maturitatea vertebrelor cervicale în funcţie de vârsta cronologică

Aceste particularități au condus la identificarea a 6 stadii de

maturare scheletică, denumite stadiile CVM:

• Stadiul CVM 1. Marginile inferioare ale celor trei vertebre

cervicale C2, C3 şi C4 sunt plate. Corpul vertebrelor C3 şi C4 are
forma trapezoidală.
• Stadiul CVM 2. Marginea inferioară a vertebrei C2 este concavă.
Corpul vertebrelor C3 si C4 este în continuare trapezoidal.
• Stadiul CVM 3. Sunt prezente concavităţi la nivelul marginilor
inferioare ale vertebrelor C2 si C3. Corpurile vertebrelor C3 şi C4
pot fi de formă trapezoidala sau dreptunghiulare orizontal.
• Stadiul CVM 4. Sunt prezente concavităţi la nivelul marginilor
inferioare ale C2, C3 şi C4. Corpul vertebrelor C3 şi C4 este
dreptunghiular orizontal.
• Stadiul CVM 5. Sunt prezente în continuare concavităţi la nivelul
marginilor inferioare ale C2, C3 si C4. Corpul a cel puţin uneia
din vertebrele C3 sau C4 are forma pătrată, iar celalalt este în
continuare dreptunghiular orizontal.
• Stadiul CVM 6. Concavităţile la nivelul marginilor inferioare ale
C2, C3 si C4 sunt evidente. Corpul a cel puţin uneia dintre
vertebrele C3 sau C4 este dreptunghiular vertical, iar corpul
celeilalte vertebre este pătrat [2].

54
 CVM 1 CVM 2 CVM 3 CVM 4 CVM 5 CVM 6

Fig.3.22. Stadiile maturării vertebrelor cervicale

3.7. Accidente şi tulburări de erupţie

Erupţia dinţilor temporari la un copil sănătos poate fi însoţită de

hipersalivaţie, congestie gingivală locală, prurit gingival, ce determină
copilul să introducă degetele sau alte obiecte în guriţă, presiunile
exercitate calmând senzaţia de prurit. Ca fenomene generale, pot să apară
stări de agitaţie, febră, tulburări digestive, hematoame de erupţie.
Recomandările se referă la măsuri de igienă orală atentă, consum de
alimente mai dure pentru muşcare pentru a decongestiona mucoasa şi
pentru a calma pruritul, badijonări cu soluţii antiseptice slabe de tip acid
boric 3% sau ceai de muşeţel [15].

3.7.1. Tulburări ale vârstei de erupţie

Erupţia precoce
Se caraterizează prin apariţia pe arcadă a unor dinţi cu mult înainte
de perioada normală de erupţie (mai mult de 6 luni la dinţii temporari şi
mai mult de un an la dinţii permanenţi). Exemple:
• Prezenţa unor incisivi la naştere (dinţi natali) care de obicei
prezintă rădăcini incomplet formate şi se pierd precoce;
• Erupţia patologică a dinţilor temporari numită foliculita
expulzivă Cap de Pont, sau osteomielita sugarului când sunt
expulzate din maxilar coroane malformate şi nemineralizate;
• Dintele Turner – premolarul II erupt precoce datorită
complicaţiilor periapicale ale dinţilor temporari sau extracţiilor
premature.

55
 Cauzele erupţiei dentare precoce:
1. Factori generali, întreg procesul odontogenezei inclusiv erupţia
fiind grăbite;
2. Efectele urbanizării ce determină accelerarea erupţiei dar şi a
dezvoltării fizice generale;
3. Sexul, fetele având un avans în erupţie faţă de băieţi;
4. Hipersecreţia de hormon somatotrop, hipertiroidism, hiper-
corticism, boli febrile.

Erupţia întârziată
Poate interesa un dinte, un grup de dinţi sau întreaga serie dentară.
Cauzele sunt reprezentate de factori generali şi locali.
Factori generali: hipotiroidism; boli distrofice ale oaselor
(disostoza cleidocraniană); boli genetice (sindromul Down); tulburări
psihice (oligofreni); boli metabolice (carenţe vitaminice - rahitism);
tulburări din perioada de sarcină (carenţe alimentare; rubeola; iradiere;
vârsta înaintată a mamei.
Factori locali: tulburări legate de rizaliza dinţilor temporari;
extracţia dinţilor temporari cu mai mult de 2 ani înainte de vârsta de
înlocuire fiziologică, rezultând un ţesut fibros greu de străbătut; cuduri
coronoradiculare posttraumatice; persistenţa dinţilor temporari.

3.7.2. Tulburări ale ordinii de erupţie

Interesează mai ales dinţii permanenţi, procesul de înlocuire

putând fi afectat atât în prima etapă a dentaţiei mixte (6-9 ani), cât mai
ales în a doua etapă (9-12 ani).

Tulburările ordinii de erupţie în prima etapă a dentaţiei mixte

Constau în:
- Asimetrii în erupţia incisivilor centrali superiori
- Erupţia incisivilor laterali înaintea unuia sau ambilor centrali
- Erupţia premolarilor I înaintea incisivilor laterali.

6 V IV III 2 0 1 2 III IV V 6

6 V IV III 2 1 1 2 III IV V 6

56
 6 V (4) III II 1 1 2 III (4) V 6

6 V IV III 2 1 1 2 III IV V 6

Examenul radiologic ortopantomografic este obligatoriu, putând

indica: obstacole locale (dinte supranumerar ce împiedică erupţia normală
a dintelui), formaţiuni chistice, rizaliză întârziată la dintele temporar,
cuduri coronoradiculare, modificarea poziţiei mugurelui datorită unor
traumatisme în dentaţia temporară, lipsa mugurelui [15].

Tulburările ordinii de erupţie în etapa II a dentaţiei mixte

Sunt datorate:
- Cariilor complicate ale dinţilor temporari din zona de sprijin ce
pot duce la osteite, stimulând astfel erupţia dinţilor permanenţi de
înlocuire;
- Complicaţiilor periapicale ale molarului II temporar şi pierderea
lui prematură ce determină erupţia premolarului II înaintea
premolarului I şi a caninului, favorizând astfel pierderea lee-way-
space-ului prin mezializarea molarului de 6 ani şi afectând astfel
încadrarea caninului permanent pe linia arcadei.

1 2 III 0 (5) 6

- Osteosclerozelor sau osteofibrozelor postextracţionale ce pot

întârzia erupţia premolarului II. Este favorizată astfel migrarea
mezială a molarului de 6 ani cu închiderea spaţiului pentru
premolarul II, fapt ce va determina incluzia sau erupţia ectopică a
premolarului II [15].

1 2 3 4 0 6

3.7.3. Tulburări de ritm ale erupţiei

În condiţii fiziologice, vârsta cronologică a copilului, vârsta

osoasă si vârsta dentară (dentiţia) sunt concordante, iar erupţia se produce
în etape care corespund perioadelor de creştere intensă a organismului:
57
 • Dinţii temporari erup între 6 luni şi 2,5 ani, perioada în care şi
creşterea craniului visceral este intensă;
• Urmează o perioadă de linişte relativă până la 5-6 ani, apoi apare
un nou puseu la 6-7 ani (mica pubertate), când apar noi grupe
dentare (molarul I, incisivii);
• Pusee pubertare (11-12 ani) când erup premolarii şi caninii [15].

Exemple de tulburări de ritm ale erupţiei:

- Erupţia dinţilor temporari nu debutează la 6 luni ci la 9-10 luni,
dar va prezenta un ritm mai grăbit, astfel încât la 2,5 ani vor fi prezenţi pe
arcade toţi dinţii temporari;
- Decalajul între vârsta dentară şi osoasă se poate manifesta şi
printr-o erupţie grăbită a incisivilor. Maxilarul nu e dezvoltat suficient,
lipsesc tremele şi diastemele fiziologice necesare înlocuirii incisivilor
temporari cu incisivii permanenţi mai mari, rezultând o înghesuire care va
fi, însă tranzitorie pentru că vârsta osoasa întârziată va recupera între
timp şi maxilarul va creşte suficient pentru ca incisivii să se alinieze
spontan ulterior;
- Pe o hemiarcadă dinţii au erupt, au atins planul de ocluzie, iar pe
cealaltă hemiarcadă un grup de dinţi întârzie să se încadreze în planul de
ocluzie [15].

6 5 4 III 2 1 1 2 III 4 5 6

6 (5) 0 3 2 1 1 2 3 4 5 6

3.7.4. Tulburările de poziţie

- Malpoziţii dentare: ectopii, entopii, versiuni, rotaţii; interesează

de obicei ultimii dinţi de înlocuire (caninul superior, premolarul II
inferior, molarul III);
- Transpoziţii dentare: doi dinţi
vecini îşi schimbă locul pe arcadă, cel
mai frecvent incisivul lateral cu caninul
sau caninul îşi schimbă locul cu
premolarul I.

Fig.3.23.
Transpoziţie canin - molar I temporar

58
 1 3 2 4 5 6

1 II IV III V 6

- Heterotopia dentară: dintele este la mare distanţă de locul lui

obişnuit de erupţie (canin superior înalt, molar III inferior în ramura
ascendentă)
- Incluzia dentară: prezenţa dintelui în grosimea osului maxilar,
după o perioadă de cel puţin doi ani de la vârsta fiziologică de erupţie.
Cauzele sunt reprezentate de tulburări în rizaliza dinţilor temporari,
cicatrici fibroase, extracţii premature ale dinţilor temporari, dinţi
supranumerari.

Fig.3.24. Canin superior ectopic Fig.3.25. Pierderea molarului II

hemiarcadă stânga scurtată temporar, tendinţă de mezializare a
mol I şi II permanenți, ectopie de
canin superior

59