ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

FACULTATEA CONTABIITATE

REFERAT
Tema: Сontabilitatea ambalajelor.

Efectuat de: Alina Spinovschi

Studenta Con 171,frecventa zi

Verificat de: Bugan Corneliu

Lector universitar,ASEM
 La nivelul unei întreprinderi, procesul de producţie al ambalajelor care sunt
destinate ambalării şi transportului produselor finite şi al mărfurilor se supune principiilor şi
regulilor generale privind contabilitatea stocurilor. În schimb, din punct de vedere contabil,
prezintă particularităţi ambalajele reutilizabile care circulă de la furnizor la client în sistem
de restituire. Articolul îşi propune să prezinte teoretic şi practic câteva aspecte privind
tratamentul contabil specific ambalajelor.
Criteriile care stau la baza definirii unui obiect ca ambalaj sunt:
 un obiect se consideră ambalaj dacă îndeplineşte condiţiile din definiţie fără
prejudiciul altor funcţii pe care acesta le poate îndeplini suplimentar, în măsura în
care acesta nu face parte integrantă din produs, fiind necesar pentru a conţine, a
susţine sau a păstra produsul pe toată durata de viaţă a acestuia, iar toate
elementele sale sunt destinate a fi utilizate, consumate ori eliminate împreună cu
produsul.
Spre exemplu, sunt considerate ambalaje: cutiile pentru dulciuri, foliile care
învelesc carcasele de compact discuri, pungile în care se expediază cataloage şi
reviste, cu o revistă înăuntru şi altele;
 obiectele proiectate şi destinate a fi umplute la punctele de vânzare, precum şi
obiectele “de unică folosinţă”, vândute umplute sau destinate a fi umplute în punctele
de desfacere suntconsiderate ambalaje, dacă îndeplinesc funcţia de ambalare.
Spre exemplu, sunt considerate ambalaje (dacă au fost concepute pentru a
fi umplute la punctul de vânzare): pungile din plastic sau din hârtie; farfuriile şi
paharele de unică folosinţă, folia alimentară aderentă; pungile pentru sandviciuri;
folia de aluminiu, husele din folie de plastic pentru protejarea hainelor curăţate în
curăţătorii;
 !componentele ambalajelor şi elementele auxiliare integrate în ambalaj sunt
considerate ca parte din ambalajul în care sunt integrate. Elementele auxiliare
agăţate direct de produs sau ataşate de acesta, care îndeplinesc funcţii de ambalaj,
sunt considerate ambalaje dacă nu sunt parte integrantă a produsului şi dacă nu
toate elementele lor sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună
cu produsul.
Spre exemplu, sunt considerate ambalaje: etichetele agăţate direct de
produs sau ataşate acestuia. Sunt considerate ca parte a ambalajului: etichetele
adezive ataşate unui alt articol de ambalaj, capsele metalice, manşoanele din
plastic, dispozitivul de măsurare-dozare care face parte din sistemul de închidere a
recipientului pentru detergenţi, râşniţele mecanice, integrate în recipiente fără
posibilitate de reîncărcare, pline cu un anumit produs, de exemplu râşniţele de piper
pline cu piper.

Nu constituie ambalaje:
 ghivecele pentru flori destinate păstrării împreună cu planta pe parcursul vieții
acesteia; cutiile pentru scule;
 pliculețele pentru ceai; învelișurile de ceară din jurul brânzei;
 membranele mezelurilor;
 umerașele pentru haine (vândute separat);
 capsulele de cafea, dozele de cafea din folie de aluminiu și dozele de cafea din
hârtie de filtru, care sunt aruncate împreună cu cafeaua după utilizare;
 cartușele pentru imprimante; carcasele pentru compact discuri, DVD-uri și casete
video (vândute cu un compact disc, un DVD sau o casetă video înăuntru);
 suporturile pentru compact discuri (vândute goale și destinate utilizării ca mijloc de
depozitare); capsulele solubile pentru detergenți;
 lumânările pentru morminte (recipientele pentru lumânări);
 râșnițele mecanice (integrate în recipiente reîncărcabile, de exemplu râșnițele de
piper reîncărcabile).
Ambalaj reutilizabil – ambalaj refolosit pentru acelaşi scop, a cărui returnare de către
consumator ori comerciant este asigurată de plata unei sume – sistem depozit, prin
reachiziţionare sau altfel. Ambalajul reutilizabil se consideră introdus pe piaţă atunci
când este făcut disponibil pentru prima oară, împreună cu produsul pe care este
destinat să îl conţină, să îl protejeze, să îl manipuleze, să îl distribuie sau să îl prezinte.
Ambalajul reutilizabil se consideră deşeu de ambalaj când se înlătură, la sfârşitul duratei
utile de viaţă.
 Ambalajul reutilizabil nu se consideră deşeu de ambalaj atunci când este returnat
pentru a fi refolosit.
 Ambalajul reutilizabil nu se consideră ambalaj introdus pe piaţă atunci când este
refolosit pentru ambalarea unui produs şi făcut disponibil din nou.
 Cantitatea de deşeuri de ambalaje reutilizabile generate într-un an se consideră a fi
egală cu cantitatea de ambalaje reutilizabile introduse pe piaţa naţională în anul
respectiv;
Agenții economici care comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt
obligaţi să primească ambalaje reutilizabile la schimb și după caz să ramburseze
valoarea depozitului.
Agențiieconomici deţinători de ambalaje folosite și/sau de deșeuri de ambalaje rezultate
din activitatea lor comercială, industrială sau de producţie au obligaţia:
a) să returneze ambalajele folosite către furnizori conform prevederilor contractuale;
b) să predea/comercializeze ambalajele folosite și/sau deșeurile de ambalaje către un
colector aflat sub contract cu sistemul colectiv sau
c) să predea/comercializeze ambalajele folosite și/sau deșeurile de ambalaje către un
colector autorizat și să se asigure de reciclarea sau la valorificarea lor, în cazul în care
nu pot fi reciclate.
Agenții economici, alții decât operatorii de salubrizare, care colectează ambalaje folosite
și/sau deșeuri de ambalaje sunt obligaţi să asigure reciclarea deșeurilor de ambalaje
colectate sau valorificarea acestora, în cazul în care nu pot fi reciclate sau să transfere
această obligație prin colaborare încheiata cu sistemul colectiv.
 Marea varietate a ambalajelor şi caracteristicile unora dintre ele, face necesară
clasificarea lor după mai multe criterii şi anume:

1. In funcţie de scopul pe care îl îndeplinesc, modalitatea de facturare şi respectiv

decontare:
a) ambalaje de transport, care asigură protecţia mărfurilor pe durata transportului,
depozitării şi manipulării, de regulă facturate distinct;
b) ambalaje de livrare utilizate pentru prezentarea si comercializarea produselor şi
mărfurilor, de regulă incluse în preţul mărfii.
2. După natura şi modul de circulaţie:
a) ambalaje de transport de natura mijloacelor fixe şi a obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată, de exemplu containere butoaie de capacitate mare, cisterne etc.;
b) ambalaje de circulaţie, care se livrează clientului odată cu marfa şi care nu se pot
încadra în prima categorie, de exemplu lăzi, cutii, borcane;
c) ambalaje de prezentare (preambalare), care servesc la conservarea şi prezentarea
estetică şi atractivă a unor feluri de mărfuri, precum şi la realizarea comerţului prin
autoservire;
d) materiale auxiliare pentru ambalare, cum ar fi pungile, hârtia, cartonul, sfoara etc., a
căror valoare de regulă se cuprinde în cheltuielile comerciale.
3. După posibilitatea recuperării lor sau posibilităţile de folosire, ambalajele se
grupează în:
a) ambalaje recuperabile (refolosibile), care nu se consumă într-un singur proces de livrare
– aprovizionare, ci se pot utiliza până la completa lor deteriorare;
b) ambalaje nerecuperabile (nerefolosibile), care nu se pot folosi decât o singură dată (cutii
metalice de conserve, butelii din plastic, unele lădiţe, etc.), dar se pot valorifica în calitate
de deşeuri.
4. După natura materialului din care sunt confecţionate ambalajele pot fi din lemn ,
metale, mase plastice, fire naturale sau sintetice etc. Acest criteriu determină numărul de
cicluri ale ambalajului, precum şi cotele de restituire.
5. După provenienţa lor ambalajele pot fi:
a) indigene
b) din import.
În etapa actuală, în ţara noastră se includ în preţul mărfurilor atât ambalajele care se
vând împreună cu marfa cumpărătorului (exemplu: ambalaje folosite la vânzarea
televizoarelor, frigiderelor, maşinilor de spălat, a unor obiecte de porţelan sau de sticlă
etc.), cât şi cele care nu se vând cumpărătorului şi nici nu se mai pot refolosi pentru
ambalarea aceleiaşi mărfi (lădiţe pentru unt, cutii pentru bomboane, etc.) dar se pot
valorifica după golire.
Documentele specifice operaţiilor cu ambalajele şi contabilitatea ambalajelor
Operaţiile de livrare respectiv recepţie a ambalajele care însoţesc mărfurile se
consemnează în baza aceloraşi documente primare ca şi mărfurile: factura fiscală şi factura
de expediţie, bon de intrare şi procesul verbal privind abaterile constatate la recepţie.
Documentele centralizatoare întocmite la recepţie şi pe timpul circulaţiei
ambalajelor sunt: raportul de gestiune, în care se ţine evidenţa valorică separat de
mărfuri, şi raportul privind mişcarea ambalajelor.
Ambalajele goale se pot preda de către unităţile operative ale întreprinderilor de comerţ la
depozit sau depozitul de ambalaje, cu care ocazie se întocmeşte bon de intrare sau se pot
restitui direct furnizorilor de la care au provenit întocmindu-se factura.
La intrarea în patrimoniu, ambalajele se evaluează şi înregistrează în contabilitate la preţul
de cumpărare (cost de achiziţie).
Acesta se stabileşte prin negociere, cu ocazia cumpărării ambalajelor cu sau fără marfă.
La ieşirea din patrimoniu:
a ambalajelor cu marfa, către alte întreprinderi, evaluarea se face prin aplicarea fie a
metodei CMP (global sau pe loturi), fie a procedeelor FIFO;
a ambalajelor vândute separat sau folosite în scopuri gospodăreşti evaluarea se face la
preţ posibil de vânzare sau preţ de utilitate;
a ambalajelor de sticlă, vândute către consumatori individuali cu marfă sau goale,
evaluarea se face la preţ de vânzare stabilit în funcţiile de condiţiile pieţii şi format din preţul
de achiziţie plus marja comercială (după caz).

Pentru organizarea contabilităţii ambalajelor de transport se foloseşte funcţia

contului 217”Mărfuri” în dezvoltarea cărui de deschi conturi de gradul II ca de
exemplu 2174„Ambalaje de transport sau de circulaţie”, 2175„Ambalaje refolosibile”

Operaţiile privitoare la contul 2174 „Ambalaje de transport şi circulaţie” pot fi

reflectate în contabilitatea sintetică astfel:

Debit 2174 „Ambalaje de transport şi circulaţie” Credit

Operaţii cu care se debitează Cont cores- Operaţii cu care se creditează Cont cores-
pondent, C pondent, D
Valoarea ambalajelor reprezentând Valoarea ambalajelor ieşite din
aportul în natură la capitalul statutar gestiune prin retragerea aportului în
313 natură al întreprinzătorului individual
537
Valoarea ambalajelor aduse de la terţi Valoarea ambalajelor restituite
521 furnizorilor 217
Valoarea ambalajelor la preţ de Valoarea ambalajelor ieşite din
înregistrare, realizate din producţia gestiune
proprie 812 714
Valoarea ambalajelor primite cu titlu Valoare ambalajelor constatate lipsă la
gratuit 622 inventar 714
Valoarea ambalajelor constatate Valoarea ambalajelor distruse ca
plusuri la inventar 612 urmare a calamităţilor naturale 723

Informaţiile ce ţin de mişcarea ambalajelor se generalizează în raportul privind

mişcarea ambalajelor, separat pe fiecare fel de ambalaj. În acest document se cuprind şi
date referitoare la existenţa ambalajelor în stoc la începutul şi sfârşitul perioadei pentru
care s-a întocmit raportul, precum şi cele referitoare la mişcarea lor. Totodată se prezintă
atât date valorice cât şi cantitative. Raportul privind mişcarea ambalajelor se întocmeşte
pentru aceiaşi perioadă cum şi raportul de gestiune, iar date valorice referitoare la stocurile,
intrările şi ieşirile de ambalaje cuprinse în ambele documente trebuie să fie identice.
Surse:
 Proiect Aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova 2015

 STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE

 „STOCURI”

 CONTABILITATEA IN COMERT CONFORM NOILOR REGLEMENTARI CONTABILE,

EUDOCHIA BAJEREAN GEORGIA MELNIC,IUKIANA TUGULSCHI,CORNELIU BUGAN