Cea mai simpla cale pentru o definitie prealabila a filosofiei, asa cum cere aceasta

intrebare, este sa admitem evidenta ca filosofia este o forma a culturii

occidentale. A culturii occidentale in primul rând, daca nu chiar si exclusiv, pentru
ca termenul respectiv, in etimologia lui, apartine substratului grec al acestei
culturi. In toate celelalte culturi, filosofia are numele pe care i l-au dat grecii si
care inseamna „iubire de intelepciune”.
Comparata cu cunoasterea stiintifica actuala, filosofia este cunoastere numai in
masura in care astrologia sau alchimia sunt cunoasteri. Din aceasta perspectiva
comparatia favorabila este cu arta in general, dar in particular si precis cu
literatura, care si ea se preocupa de semnificatii si valori. Dar daca filosofia nu
poate fi cunoastere in sensul in care operationala cunoastere stiintifica actuala
este cunoastere, ea nu este nici numai literatura, daca prin literatura se intelege
jocul gratuit cu semnificatiile. Intr-adevar, daca arta este iminenta unei revelatii
care nu se produce, filosofia nu poate fi numai arta a discursului. Filosofia nu ne
trimite imediat la ceva de facut, sau nu ne instruieste numai asupra a ceva de
facut, dar nici nu se etaleaza pe sine ca un obiect real, asa cum face arta, care este
autoreferentiala.
Caracteristic filosofiei este ca ea incearca sa spuna ceva cu sens despre om si
lume. Stiinta ne spune cu mare precizie ce este de facut pentru a obtine un efect
anume sau un anume aspect al realitatii
Hermeneutica denumeste arta interpretarii textelor obscure, mesajelor care si-au
pierdut sensul deplin etc. Hermeneutica se poate aplica si comportamentului
uman sau evenimentelor lumii. Acelasi nume il poarta si teoria generala a
interpretarii ca disciplina.
ORIGINEA FILOSOFIEI
Filosofie, metafizica sau ontologie, oricum s-ar numi aceasta forma specifica a
culturii occidentale, numele ei este grec. Prin urmare, originea ei trebuie cautata
in Grecia. Motivele aparitiei filosofiei in vechea Grecie au fost diferit explicate si
formulate in diferitele momente ale istoriei culturii occidentale. In ceea ce ne
priveste, vedem sursa prima a filosofiei in religie, in experienta religioasa.
Contextul aparitiei filosofiei in vechea Grecie rezida, dupa parerea noastra, in
relatiile particulare care s-au stabilit intre mitologia religioasa si literatura greaca
si care sunt expresia unor raporturi specifice intre sacru si profan
Filosofia occidentala a evoluat de la origini pina acum in functie de trei mari
tematizari. Tematizarea a “ceea ce este” apare odata cu filosofia si se impune ca
paradigma complet definita in gindirea lui Platon si Aristotel. Marea ei problema
este opozitia dintre fiinta (“ceea ce este”) si devenire. Modelul general al unei
ontologii a transcendentei este contracarat de modelul unei ontologii a
individului. Solutiile problemelor cunoasterii, moralei, politicii si justitiei si cele ale
artei privilegiaza, in functie de modelul ontologic adoptat, fie ideile generale,
deductia, binele comunitatatii si frumosul acceptabil social, fie individul, inductia,
binele individual si frumosul bazat pe versosimil si placere estetica. Marile
descoperiri geografice din pragul modernitatii alaturi de alte schimbari ale
practicilor de cunoastere si ale structurilor sociale duc la trecerea de la
tematizarea a “ceea ce este” la tematizarea comunicarii, deoarece a fi devine
relativ la a fi cunoscut. Problema aici este opozitia dintre cunoasterea deductiva,
prin ratiune, gindire, si cunoasterea inductiva, prin experienta. Paradigma
kantiano-hegeliana impune tematizarea cunoasterii in gindirea europeana.
Modelul general al unei teorii transcendentale a cunoasterii separate de actiune
este contracarat de modelul unei teorii a cunoasterii jumelata cu actiunea si
derulata in istorie. Fie ca este fondata logic, fie ca este fondata istoric marea
solutie a acestei paradigme este autonomia critica a ratiunii si pandantul ei,
libertatea omului ca subiect moral si politic, insotita de elogiul creativitatii si
imaginatiei estetice. Ultima dintre trecerile inregistrate in istoria filosofiei
occidentale este cea de la tematizarea cunoasterii la tematizarea comunicarii: a fi
inseamna acum a fi comunicat (totul depinde de informatie). Dintre cele trei
directii - filosofia analitica anglo-saxona, structuralismul francez bazat pe
semiologie si filosofia Fiintei a lui Martin Heidegger, bazata pe hermeneutica –
ultimele doua indeosebi continua traditia problematica a filosofiei occidentale.
Incercarea lor de sinteza este postmodernismul, o gindire bazata pe pluralitate si
pe ontologia suprafetei semnificante.
Filosofia este o componentă a culturii, a vieţii spirituale, alături de ştiinţa
literaturii, artă, religie, acestea formează cultura şi viaţa societăţii.Ea se află în
interelaţii cu celelalte componente dar nu se confundă cu niciuna dintre ele.Încă
din sec. V î.h. Platon spunea că filosofia este cel mai frumos dar pe care l-au dat
zeii oamenilor.Hegel spunea că filosofia este floarea cea mai înaltă a culturii.
Alţi filosofi au spus că ea este Kiutesenţa unei culturi. Dacă vrei să cunoşti
cultura unui popor te duci la filosofia acestuia.L. Blaga spunea că filosofia este
unul din modurile umane fundamentale pentru a rezolva “ceea ce este”.C-tin
R. Matru – ea este o concepţie în care adevărurile vechi sunt îmbrăcate într-o
formă nouă.Filosofia a apărut ca răspuns la întrebările oamenilor, întrebări cum ar
fi :Ce este existenţa ?Care este raportul dintre existenţa subiectivă şi obiectivă
?Cum se constituie valoarea de adevăr bine, frumos, dreptate ?Care sunt cauzele
nefericirii omului pe pământ ?Ce este fericirea ?
În jurul acestor probleme s-a constituit filosofia încercând să dea răspunsuri încât
filosofia vizează raportul omului cu lumea cu existenţa. Filosofia încearcă să
explice în ce constă condiţia umană, conceptul de condiţie umană, deasemenea
situaţiile obişnuite şi limita. În acelaşi timp filosofia se preocupă de locul şi rolul
omului îl ajută pe acesta să ierarhizeze lumea. Filosofia îl ajută pe om să opteze în
cunoştinţă de cauză de ce oamenii optează pentru anumite realieri.
Filosofia îl ajută pe om să se cunoască pe sine să-şi formeze o cunoştinţă de sine
care sunt propriile sale realări dar raportată la realitatea socială, să-şi formeze
conştiinţa alterităţii care este conştiinţa respectului pentru ceilalţi alături de care
trăieşti.Filosofia s-a format în antichitate la început în obiectul filosofiei erau puse
cunoştinţe din toate domeniile treptat s-a produs o departajare între discursul
filosofic şi cel ştiinţific. Tot pe parcursul istoriei s-au constituit domeniile
meditaţiei filosofice.
Părţi componente
Ontologia (grecescul antos = existenţă) şi care este teoria existenţei ca
existenţă.
Gnaseologia (cagnas = cunoaştere) este teoria filosofică a cunoaşterii ca
răspuns la întrebarea cum ar fi dacă omul poate să cunoască sau nu lumea,
cum o cunoaşte, până unde este adevărul.
Axiologia (axis = valoare) este teoria filosofică a valorilor arată cum se nasc
florile, cum se clasifică şi importanţa lor pentru om.
Filosofia istoriei care studiază legile progresului istoric.
Logica – este teoria principiilor gândirii corecte.
Etica – teoria despre morală.
Estetica – teoria filosofică a artei.Problemele teoretice ale filosofiei sunt în
legătură în principal cu raportul dintre existenţa obiectivă şi existenţa subiectivăac.
Raport a fost numit ca fiind problema fundamentală a filosofiei. Pentru Kant
problema fundamentală a fost : “Cum pot să gândesc unitar cerul înstelat deasupra
mea şi legea morală din mine.”Acest raport în linii mari implică 3 aspecte.1.
Problema primordialităţii este existenţa de factor primordial sau cea subFilosofia
se împarte în concepţii filosofice maniste care pot fi materialiste şi idealiste şi
dualiste care pun la baza lumii 2 principii care există paralel.2. Concordanţa dintre
cei 2 factori respectiv posibilitatea cunoaşterii lumii.3. Rolul omului în creaţia
valorilor şi sensul vieţii.Există mai multe criterii de apreciere a
filosofilor.Specificul filosofiei – chiar din sensul etimologic al termenului care este
îngemănarea a 2 cuvinte din limba veche greacă.philo – iubire pentru
înţelepciune sophia – înţelepciune.Specificul filosofiei – din specificul
interogaţiilor – din însăţi domeniul care-l studiază. Deoarece filosofia studiază
existenţa în general, legile cele mai generale ale existenţei, ea reprezintă o
concepţie generală despre lume deasemeni cunoaşterea filosofiei este o cunoaştere
generală în sensul că surprinde trăsăturile generale şi esenţiale ale
existenţeinaţionale, sociale şi umane.Cunoaşterea filosofiei spre deosebire de
cunoaşterea ştiinţifică care este profundă şi verificabilă cum filosofia este generală
ea se sprijină pe cuvânt ştiinţific dar nu numai pe acesta ci i-a în considerare şi
practica social istorică, experienţa umană este cuvântul prin care se raportează
lumea la om şi se află locul şi rolul omului în acea lume. De-a lungul timpului s-a
constatat că ştiinţa are nevoie de filosofie, de viziunea ei generală despre lume,
mulţi filosofi au fost şi oameni de ştiinţă şi în acelaşi timp filosofia se sprijină pe
datele ştiinţei dar nu le preia.