VIAȚA SFÂNTULUI

NICHIFOR LEPROSUL
Cuviosul Părintele nostru Nichifor Leprosul a trăit ca
monah în leprozeria din insula Chios (Grecia) în secolul al
XX-lea. A fost ucenic al Sfântului Antim din Chios.
Prăznuirea sa se face pe 4 ianuarie.

icolae Tzanakakis s-a născut în anul 1890, din

părinți țărani evlavioși, în satul Serikari, în regiunea
Chania din insula Creta. Părinții lui au murit pe când
era încă copil, lăsându-l orfan, în grija bunicului său. La
vârsta de treisprezece ani s-a mutat în Chania și a
început să lucreze ca ucenic la un bărbier. La scurt timp
după aceea, a început să aibă primele simptome ale
maladiei lui Hansen (lepra). Dat fiind că lepra era o
maladie contagioasă ce inspira teamă și oroare, în acea
vreme bolnavii de lepră erau închiși obligatoriu într-o
colonie de leproși din insula Spinaloga. Nicolae a reușit
să fugă de acolo în Egipt, unde a lucrat o vreme la un
bărbier din Alexandria. Boala a continuat să avanseze,
și la sugestia unui cleric, care îi povestise despre
Lovokomeio, un azil-spital pentru leproși din insula
Chios, Nicolae a fugit din nou, în insula Chios.
La vârsta de 24 de ani, în anul 1914, Nicolae a
ajuns la azilul-spital pentru leproși administrat de
ieromonahul Antim Vagianos, cunoscut mai târziu ca
Sfântul Antim din Chios. În capela Sfântul Lazăr a
azilului pentru leproși, unde se găsea o icoană făcătoare
de minuni a Maicii Domnului Ascultătoarea (Panaghia
Ypakoe), Nicolae a aflat o atmosferă spirituală care l-a
1
făcut să își deschidă inima spre credință și l-au făcut să
râvnească la o viață de rugăciune. După doi ani,
ieromonahul Antim a hotărât că tânărul era gata să
primească schima monahală și l-a tuns în monahism,
dându-i numele de Nichifor.
Boala lui a avansat (un tratament pentru lepră a
fost descoperit abia în 1947), dar Nichifor a stăruit în
ascultare, în post și rugăciune. Lucra în grădina
azilului. Între el și părintele său duhovnicesc, cuviosul
Antim, s-a dezvoltat o strânsă relație de ucenicie
duhovnicească. Monahul Nichifor era de nedespărțit de
cuviosul Antim, astfel încât mai târziu acesta a reușit să
scrie o culegere de texte despre minunile săvârșite de
Sfântul Antim pe care le văzuse cu ochii lui. Nichifor se
ruga ceasuri în șir, făcea metanii fără număr, dar în
același timp nu vorbea despre acestea și nu își
deschidea inima nimănui altcuiva decât părintelui său
duhovnicesc. A devenit prim-cântăreț al bisericii
azilului, dar mai târziu, când, din pricina bolii, și-a
pierdut vederea, cele mai multe cântări erau cântate de
ceilalți cântăreți de la strană.
În 1957, când azilul-spital a fost închis, Nichifor,
dimpreună cu ceilalți pacienți rămași au fost mutați în
stațiunea-leprozerie a Sfintei Varvara din Aigaleo, la
vest de orașul Atena. În acea vreme, Nichifor avea
aproape 67 de ani. Trupul și ochii îi fuseseră profund
afectați de boală. În acea vreme, în stațiunea de la
Aigaleo trăia un preot pe nume Eumenie, care, vindecat
de lepră cu ajutorul noilor tratamente apărute, hotărâse
să rămână acolo, alături de ceilalți pacienți. În scurt
2
timp, părintele Eumenie a devenit ucenicul
duhovnicesc al monahului Nichifor, căruia Dumnezeu,
pentru răbdarea lui în boală, îi dăruise multe haruri
duhovnicești.
Mulți credincioși au început să vină la monahul
Nichifor ca să îi ceară binecuvântarea. Țintuit la pat,
chinuit de dureri și aproape orb, monahul Nichifor
avea însă darul de a aduce mângâiere celor ce veneau
la el.
Vizitatorilor le spunea adesea: „Copiii mei, vă
rugați? Și cum vă rugați? ...să vă rugați cu rugăciunea
lui Iisus, cu «Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă.»
Așa să vă rugați.”
Părintele Nichifor a trecut la Domnul pe 4
ianuarie 1964, la vârsta de 74 ani. Mai târziu, când au
fost descoperite sfintele sale moaște, acestea erau
binemirositoare.
Pe 1 decembrie 2012, Sfântul Sinod al Patriarhiei
Ecumenice a Constantinopolului a săvârșit proslăvirea
Sfântului Nichifor, iar numele acestuia a fost adăugat în
calendarul Bisericii Constantinopolului.

3
 ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS
NICHIFOR LEPROSUL,
FĂCĂTORUL DE MINUNI
4 IANUARIE

Rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul
adevărului, Care pretutindeni ești și toate plinești,
Comoara bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te
sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată
întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de
moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum
și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi.
Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă

4
fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă
neputințele noas­tre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se
numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer
așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-
ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre,
precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe
noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri,
Doamne Iisuse, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiește-ne pe noi.

Troparele de umilință
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe
noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această
rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii
robii Tăi; miluiește-ne pe noi.
Slavă...,
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am
nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni
fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și
ne izbăvește pe noi de vrăj mașii noștri, că Tu ești
Dumne­zeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți
lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum...,
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată
Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce
nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din
nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
5
 Crezul
Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul,
Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și
nevăzutelor.
Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai
înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel
de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră
mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la
Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu
Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta
Tatălui.
Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi
morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul,
Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu
Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Într-una sfântă, sobornicească și apostolească
Biserică;
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor
Şi viata veacului ce va să fie.
Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
6
 Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru
Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos,
Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși
Hristos, Împăratul și Dumne-zeul nostru (de trei ori).

Apoi Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea
mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei
vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul
meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să
locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e
duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul
meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult;
cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor
Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele,
sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă,
Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fața Ta
de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în
mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi
este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la
Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii
mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă
povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău,
Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate
din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe
7
vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul
meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul... (de trei ori).

TROPAR

ine ai plăcut lui Dumnezeu, Cuvioase Nichifor,

multpătimitorule, care cu arma rugăciunii boala cea rea
ai învins, întru totul lui Iov asemănându-te, pentru care
nenumărate daruri ai primit, Făcătorule de minuni. (de
trei ori)

CONDAC
e Cuviosul Nichifor, care prin răbdarea mulțimii
pătimirilor sale, ai primit cununa cea nestricăcioasă și
acum revarsă noian de tămăduiri celor care îl cinstesc,
să-l lăudăm zicând: Bucură-te, Sfinte Cuvioase
Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...

Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta

și după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea
mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de
păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o
cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie
unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât
8
drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei
judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în
păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit;
cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-
ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi;
spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor
oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele
mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată
zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte
întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa
Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie
bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă
întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei
necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de
vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii
mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti
lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de
tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit;
inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă
bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se
zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi
jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor
pune pe altarul Tău viţei.

9
 CONDACUL 1
ineplăcut lui Dumnezeu te-ai făcut de copil
sfinte, robit fiind de bucuria creației dumnezeiești a
Cretei, în peisajul satului tău muntos și a cântărilor de
praznic ale Născătoarei de Dumnezeu în pădurea de
castani, pe care le-ai purtat cu tine întreaga viață. Când
deschizând larg ușa sufletului tău, te-a pătruns
mireasma cea nepieritoare, covârșindu-te, pe care cu
dragoste sfântă o împarți acum tuturor. Pentru aceasta
cântăm ție: Bucură-te, Sfinte Nichifor,
multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

ICOSUL 1
Ți-ai însușit întru totul credința părinților tăi,
simpli în ale lumii, dar bogați în cele înalte, căci mama
ta se învrednicise a se ruga și la Locurile Sfinte. Apoi
rămânând orfan, ai dus cu tine modelul credinței ca pe
o mare comoară în casa bunicului tău, care te-a luat spre
îngrijire. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că Sfântul Nicolae ți-a fost ocrotitor
prin botez;
Bucură-te, că Maica Domnului te-a binecuvântat
la Praznicele Sale;
Bucură-te, că Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil
ocroteau satul tău;
Bucură-te, că Sfântul Efrem se ruga pentru
oamenii locului;
Bucură-te, că satul avea douăsprezece biserici;
Bucură-te, de marele dar al nașterii tale;
10
 Bucură-te, c-ai dobândit mare ocrotire vieții tale;
Bucură-te, că aceasta a fost temelia jertfelniciei
tale;
Bucură-te, că Sfinții nu te-au părăsit niciodată;
Bucură-te, că dragostea lor ți-a fost și mamă și
tată;
Bucură-te, că dragostea aceasta o împarți acum
cu toată lumea;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule,
prietenul tuturor în nevoi!

CONDACUL 2
La treisprezece ani a trebuit să pleci în Hania,
să-nveți meseria de bărbier. Și ți-era scris ție să nu te
mai întorci și nici să-i mai vezi vreodată. Credem că
numai rugăciunea și dragostea Sfinților tăi ți-au alinat
dorul și durerea. Pentru aceasta cântăm Celor de Sus:
Aliluia.

ICOSUL 2
Tot cu dragostea prietenilor tăi de Sus ai învins
singurătatea și grijile care apăsau gingașul tău suflet de
copil de țară, nevoit să facă față unui oraș mare. Pentru
nevoința aceasta, cântăm ție:
Bucură-te, că drumul tău era rânduit de Sus;
Bucură-te, că Domnului nimic nu-i era ascuns;
Bucură-te, că se pregătea ție dar nespus;
Bucură-te, că mic de ani fiind, toate temerile le-
ai învins;
Bucură-te, că drumul tău ducea Sus;
11
 Bucură-te, că ascultător fiind ai surprins;
Bucură-te, că prietenos fiind prieteni ți-ai făcut;
Bucură-te, căci chipeș fiind, te-ai făcut plăcut;
Bucură-te, că sufletul tău frumos s-a văzut;
Bucură-te, că egoismul nu l-ai cunoscut;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule,
prietenul tuturor în nevoi!

CONDACUL 3
Dar marea încercare a vieții tale abia acum
începea sfinte, căci lepra a pus pecetea muceniciei tale
nesângeroase pentru întreaga-ți viață. Pentru aceasta,
Celui ce pe toate mai înainte le cunoaște și le rânduiește,
Îi cântăm cu smerenie: Aliluia!

ICOSUL 3
Cunoscând tu semnele bolii, urmările ei și soarta
celor bolnavi, respinși, disprețuiți și izolați de lume, ți-
ai purtat în taină durerea. Și pentru a evita alungarea ta
în „mormântul morților vii”, la șaisprezece ani ai plecat
în ascuns în Egipt, și acoperit de sfinții tăi ți-ai practicat
meseria de bărbier în Alexandria. Pentru puterea și
durerea aceasta, cântăm ție:
Bucură-te, că durerea sufletească te-a călit
pentru ce aveai de răbdat;
Bucură-te, că la Locurile Sfinte te-ai rugat;
Bucură-te, că rugăciunea ta, tărie ți-a dat;
Bucură-te, că fără timp copilăria ți-ai lepădat;
Bucură-te, că boala asta cruntă te-a maturizat;
Bucură-te, că Sfinții tăi nu te-au uitat;
12
 Bucură-te, că în voia Domnului cu totul te-ai
lăsat;
Bucură-te, căci, ca din mâna Domnului, toate le-
ai primit;
Bucură-te, că în vâltoarea vieții smerit ai stat;
Bucură-te, că drumul vieții tale este de
neconfundat;
Bucură-te, că, doar pe Sfinți având, lor te-ai
confesat;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule,
prietenul tuturor în nevoi!

CONDACUL 4
Nu ai putut rămâne prea mult sfinte nici aici,
căci semnele bolii tale erau de acum la vedere și
nedeznădăjduind ți-ai încredințat taina unui arhiereu
venit din Hios, care te-a îmbărbătat și te-a primit ca un
adevărat părinte, mult ajutându-te. Pentru aceasta,
Celui care pe toate le rânduiește și le îngăduiește, dar
Care dăruiește și puterea de a le duce, Îi cântăm:
Aliluia.

ICOSUL 4
Descoperind în tine un tânăr mai puțin obișnuit,
peste care odihnea Harul Duhul Sfânt, acesta te-a trimis
să-ți folosești puterea pilduitoare alături de Cuviosul
Antim, la leprozeria din Hios, patronată de Maica
Domnului „Ascultătoarea”, cu ajutorul Sfântului Lazăr
cel înviat din morți. Pentru care, mulțumind Maicii
Sfinte, cântăm ție:
13
 Bucură-te, că Maica Domnului niciodată nu te-a
părăsit;
Bucură-te, că Aceasta întreg drumul vieții ți-a
însoțit;
Bucură-te, că binecuvântarea Sa, la intrarea în
leprozerie ai primit;
Bucură-te, că prin grija Sa viața ți-ai chivernisit;
Bucură-te, că, orfan fiind, de Dânsa te-ai lipit;
Bucură-te, că pe Dânsa de Maică ai primit;
Bucură-te, că de Dânsa niciodată nu te-ai
despărțit;
Bucură-te, că rânduiala Sfântă acum ți s-a
deslușit;
Bucură-te, că în brațele-i Sfinte aici ai fost primit;
Bucură-te, că bolnav fiind, tu sănătos te-ai privit;
Bucură-te, că Maicii Sfinte toate darurile i-ai
atribuit;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule,
prietenul tuturor în nevoi!

CONDACUL 5
Maica Domnului a grăit din icoană Cuviosului
Antim: „Ia icoana mea și îngrijește-o cum se cuvinte, și
într-o zi vei vedea ce se va petrece în jurul ei”. Și așa s-
a și întâmplat, căci nenumărate minuni au avut loc zi
de zi cu leproșii. Pentru aceasta cântăm Maicii lui
Dumnezeu: Aliluia!

14
 ICOSUL 5
Sub binecuvântarea Maicii Domnului,
ascultătorule și pătimitorule Nicolae, roada cea bună a
satului Sirikari, ai primit schima cea monahicească cu
numele Nichifor și te-ai avântat în nevoințele cele
monahicești, sub povățuirea Cuviosului Sfânt Antim,
ignorând boala care te rodea. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că ți-ai închinat viața lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai dedicat slujirii semenilor;
Bucură-te, că ai întărit pe cei de o suferință cu
tine;
Bucură-te, că în Dumnezeu ți-ai găsit pacea;
Bucură-te, lucrătorule al faptelor bune;
Bucură-te, alinătorule al sufletelor îndurerate;
Bucură-te, slujitorule al bolnavilor;
Bucură-te, că roadă sfântă aici ai cules;
Bucură-te, că rugăciunea mai mult ai lărgit;
Bucură-te, că prin nevoință, biruința s-a
plămădit;
Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule,
prietenul tuturor în nevoi!

CONDACUL 6
Cu fiecare zi mai mult te împlineai, atâta râvnă
în ascultare aveai față de părintele tău duhovnicesc
Antim, încât nici apă nu beai fără binecuvântare, iar
hrana ta era una strict monahicească. Trăiai și-L respirai

15
pe Dumnezeu, devenind om purtător de Dumnezeu și
de Hristos, încât duhurile necurate se temeau de tine,
neputând răbda prezența ta. Pentru aceasta cântăm
Celui ce dă tuturor asemenea puteri: Aliluia!

ICOSUL 6
În leprozerie ți-ai luat ucenic sfinte, pe micul
Teodor din Hios, care molipsindu-se de lepră, a fost
adus de părinții săi aici. Și amintindu-ți cât ai tânjit
după dragostea părintească în viața ta, l-ai luat sub
îngrijirea și mângâierea ta părintească, căci Duhul lui
Dumnezeu era cu tine. Pentru aceasta îți cântăm ție:
Bucură-te, că micul Teodor ți-a fost ca un fiu;
Bucură-te, că și el te ținea ca pe părintele lui;
Bucură-te, că toți te simțeau ca pe omul lui
Dumnezeu;
Bucură-te, că tuturor le erai ajutător;
Bucură-te, că nevoința monahicească ți-ai lărgit;
Bucură-te, că păreai mereu neobosit;
Bucură-te, căci, cu cât te jertfeai, cu atât ieșeai
mai întărit;
Bucură-te, că Maica Domnului niciodată nu te-a
părăsit;
Bucură-te, că de sfinții copilăriei tale nicicând nu
te-ai despărțit;
Bucură-te, că mai aproape de cer zi de zi te-ai
suit;

16
 Bucură-te, că durerile bolii cu rugăciunea ai
biruit;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule,
prietenul tuturor în nevoi!

CONDACUL 7
După cum nici uleiul nu iese de nu se zdrobesc
măslinele, și nici vinul nu curge de nu se strivesc
strugurii, așa și pe tine, sfinte, ca să dai roadă aleasă,
Domnul a îngăduit să te înțepe mai tare ghimpele bolii
care, atingându-ți ochii, te-a orbit. Și tu, noule Iov, te-ai
smerit zicând ca și celălalt Iov: „Domnul a dat, Domnul
a luat, fie numele Domnului binecuvântat!” Iar noi,
Celui care cu rânduială îngăduie toate, împreună cu
tine Îi cântăm: Aliluia!

ICOSUL 7
Această nouă încercare, Sfinte Nichifor, ai
purtat-o cu pace sfântă. Și nemaiputând să îngrijești
micuța ta grădină, l-ai luat pe Teodor „asociat” la
culturile tale. Căci mâinile voastre schilodite, de martiri
fără sânge, cultivau legume și flori în cutiuțe mici, care
se vindeau la piață. Încă aduceați și prinosul muncii
voastre, legume pentru muncitorii și maicile ce se
îngrijeau de ridicarea Mănăstirii Maicii Domnului
„Ajutătoarea”. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că stricăciunea trupului, sufletul nu
ți-a atins;
17
 Bucură-te, că timpul tău în permanente lupte s-a
scurs;
Bucură-te, că drumul tău tot mai sus te-a dus;
Bucură-te, că evlavia copilăriei tale nu s-a stins;
Bucură-te, că la ai tăi în viață niciodată n-ai mai
ajuns;
Bucură-te, că ale lumii toate au rămas în apus;
Bucură-te, că pronia, pe calea vieții, suflete mari
ți-a adus;
Bucură-te, că micului Teodor i-ai fost bucurie și
ajutor nespus;
Bucură-te, că și Cuviosul Antim nădejdea în tine
și-a pus;
Bucură-te, că râvna ta Sfinte pe mulți i-a prins;
Bucură-te, că faptele minunate ale Maicii
Domnului le-ai scris;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule,
prietenul tuturor în nevoi!

CONDACUL 8
A îngăduit Domnul că nevoințele tale să nu
rămână necunoscute, Sfinte. Ca Teodor să vadă cum
ceasuri întregi te rugai noaptea pentru pătimitorii
leprozeriei și pentru lume, bătând nenumărate metanii,
înainte ca boala să-ți schilodească și mâinile și
picioarele. Pentru aceasta, Celui ce ți-a dat ție putere, cu
dragoste sfântă Îi cântăm: Aliluia!

18
 ICOSUL 8
Nevoințele tale monahicești, jertfirea și
dragostea pentru semeni, cinstirea Maicii Domnului și
a Sfințiloe, grija și râvna pentru cele sfinte, răbdarea cu
care ți-ai purtat boala, cum te-ai predat întru totul voii
sfinte a lui Dumnezeu, au fost din tine un om
desăvârșit, care nu s-a certat niciodată cu vreun om și
n-a rănit niciodată inima cuiva. Pentru aceasta cântăm
ție:
Bucură-te, că nevoințele tale erau aducătoare de
daruri sfinte;
Bucură-te, că ai fost un model de viețuire pentru
Teodor;
Bucură-te, că prin tine a dobândit și el putere;
Bucură-te, că a fost martor jertfelor tale;
Bucură-te, că prin mărturiile lui te cunoaștem și
noi;
Bucură-te, că mucenicia ta se vădește;
Bucură-te, că jertfele tale ne întăresc
duhovnicește;
Bucură-te, că râvna ta în noi înflorește;
Bucură-te, că puterea ta ne întărește;
Bucură-te, că viața ta model de martiraj ne este;
Bucură-te, că cinstirea ta ne îmbogățește;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule,
prietenul tuturor în nevoi!

19
 CONDACUL 9
Deși ți-ai pierdut vederea trupească, și trupul ți-
era de boală mâncat, trăiai cu desăvârșire mult mai înalt
și mai frumos. Cântai ca un înger, precum Pantelimon,
mitropolitul din Hios, a spus, știind pe de rost troparele
și Apostolul, căci ți-era foarte dragă ascutlarea de
protopsalt. Și seară de seară erai în Paraclisul Sfântului
Lazăr, al leprozeriei, unde se adunau bolnavii pentru
Pavecernița cu Canonul Maicii Domnului, Maica
îndureraților. Pentru aceasta îi cântăm cu dragoste
sfântă: Aliluia!

ICOSUL 9
Cei ce te auzeau cântând Axionul rămâneau
uimiți și se întrebau: „Ce glas îngeresc este acesta?”
Harul lui Dumnezeu te-nveșmântase sfinte, căci cu cât
trupul ajungea mai schilodit, cu atât sufletul se înălța
mai mult, căci deși nu spuneai, îngerește vedeai și
simțeai. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că ai dobândit viață îngerească;
Bucură-te, că nu mai aveai vreo nevoie
trupească;
Bucură-te, că te-ai depărtat de orice dorință
lumească;
Bucură-te, că sufletul l-ai ajutat să se întărească;
Bucură-te, că, viața ta, întreaga lume o s-o
cunoască;

20
 Bucură-te, că mângâiere ești celor ce vor să te
cinstească;
Bucură-te, că ai învățat lumea să nu cârtească;
Bucură-te, că ai încântat lumea cu cântarea ta
îngerească;
Bucură-te, că ai luminat suflete cu dăruirea ta
monahicească;
Bucură-te, că ne învălui cu mireasma ta cerească;
Bucură-te, că toți te cinstim și, de praznic, la tine
gândim;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule,
prietenul tuturor în nevoi!

CONDACUL 10
Dar Dumnezeu, care are rânduielile Sale ascunse
nouă, a pus capăt acestei boli crunte, așezându-te în
rândul martirilor fără de sânge. Și descoperindu-se
tratamentul leprei, Sfântul Antim, părintele tău, cel
împodobit cu multe daruri, te-a trimis la spital în Atena,
încredințându-te, la cei 67 de ani ai tăi, spre îngrijire
unui alt monah lepros, Evmenie. „Ai mare grijă de
comoara pe care ți-a trimis-o Preasfânta, îi scria
părintele tău, căci ai să te folosești mult în viața ta de
viața lui. Acesta este monah desăvârșit. Și vei fi și tu
desăvârșit dacă îi vei sluji până la sfârșitul vieții”.
Pentru grija pe care Cei de Sus permanent ți-au purtat-
o, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

21
 ICOSUL 10
Toată viața ta te-ai lăsat întru toate în voia lui
Dumnezeu, sfinte, drept care ai simțit mereu pronia Lui
în viața ta. Și permanent Dumnezeu a trimis ție cele de
trebuință. Deși orb și cu picioarele schilodite și trupul
ros de boală, provocându-ți multă durere fizică, ai
rămas blând, smerit, lipsit de orice pretenție, cu multă
supunere, să nu împovărezi pe cineva. Pentru aceasta
cântăm ție:
Bucură-te, că 41 de ani rugăciunea ta s-a înălțat
în leprozeria din Hios;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a adus la Atena ca nu
stea lumina sub obroc;
Bucură-te, că tot timpul ai fost blând și smerit;
Bucură-te, că n-ai cerut niciodată nimic, să nu
superi pe nimeni;
Bucură-te, că de tânăr te-ai ridicat deasupra
nevoilor omenești;
Bucură-te, că ai primit și practicat rugăciunea
inimii;
Bucură-te, că mintea ta era în cer;
Bucură-te, că tuturor radiai pace și blândețe;
Bucură-te, că luminai pe cei ce te întâlneau;
Bucură-te, că întăreai pe cei bolnavi;
Bucură-te, că te rugai pentru cei întristați și
încercați;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule,
prietenul tuturor în nevoi!
22
 CONDACUL 11
S-a dus vestea că în Spitalul de boli infecțioase
din Atena este un părinte harismatic, și mulți oameni
te-au cercetat, părinte, necunoscuți împovărați de nevoi
sau deznădăjduiți. Încă și ierarhii veneau la tine pentru
binecuvântare și povețe. Pentru aceasta, slăvim pe Cel
ce răsplătește tuturor răbdarea, și Îi cântăm: Aliluia!

ICOSUL 11
S-a întors roata Sfinte Nichifor, tu cel schilodit de
boală și orb, aduceai mângâiere celor bolnavi cu
sufletul și cu trupul. Bolnavii spitalului și nenumărați
străini umpleau mica și sărăcăcioasa ta chilie din spital.
Și toți plecau cu pace și nădejde, căci dobândeau
sănătate sufletească din preaplinul lumii tale
duhovnicești. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că ai dobândit trezvia și isihia;
Bucură-te, că tu cu rugăciunea neîncetată te
învredniceai;
Bucură-te, că aceasta ai primit-o de la părintele
tău, Sfântul Antim;
Bucură-te, că și el o avea de la Cuviosul Pahomie
din Hios;
Bucură-te, că și Sfântul Nectarie de la Eghina tot
de la el o avea;
Bucură-te, că și tu ai predat-o fiului tău
duhovnicesc, Părintele Evmenie;
23
 Bucură-te, că, după mulți ani de cereri,
Dumnezeu te-a dăruit lui îndrumător;
Bucură-te, că toți se hrăneau din dulceața ta
duhovnicească;
Bucură-te, că lucrarea ta sfântă ai lărgit;
Bucură-te, că pe tineri i-ai învățat cum să se
roage;
Bucură-te, că tu însuți te rugai pentru toți;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule,
prietenul tuturor în nevoi!

CONDACUL 12
Călătoria ta s-a încheiat Sfinte la Atena, în plină
desăvârșire, la 74 de ani, când ai plecat la Cei de Sus,
înfățisându-te Domnului cu toate rodele nevoințelor
tale. Te-au petrecut bolnavii, prietenii, vizitatorii din
Biserica Spitalului „Sfinții Doctori fără de arginți”, până
la mormînt, cu convingerea că te vei ruga pentru ei și în
Cer. Pentru aceasta, slăvind pe Cel Care dă cinstire
celor ce-L slăvesc, cântăm cu bucurie: Aliluia!

ICOS 12
Sfințenia ta s-a făcut cunoscută tuturor încă de
atunci, Sfinte Nichifor, când s-a scris despre tine: „(...)
A fost un monah neagonisitor, lepros, orb și aproape
paralizat. Cu toate acestea, privirea sa stinsă era
pătrunsă de lumina sfințenie, buzele sale tremurânde
păstrându-și surâsul ceresc până la ultima suflare (...)
24
În pofida anonimatului său (...) a fost o făclie luminoasă
a Bisericii lui Hristos.” Și aceasta s-a și adeverit, sfintele
tale moaște răspândind o bună mireasmă, dăruiesc
acum noian de vindecări și binecuvântări, nouă tuturor
celor care te cinstim, indiferent unde ne-am afla. Pentru
aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că moaștele tale izvorăsc neîncetat o
bună mireasmă;
Bucură-te, că vii în trup și-i ajuți pe cei bolnavi;
Bucură-te, că vii aievea la slujbe și intri în Sfântul
Altar;
Bucură-te, că învălui cu mireasma ta pe toți cei
care te cinstesc;
Bucură-te, că faci noian de tămăduiri celor ce-ți
cer ajutorul;
Bucură-te, că vii în vis aducând mîngâieri și
încurajări;
Bucură-te, că alungi duhurile de la cei încercați;
Bucură-te, că transmiți în vis cele de folos
semenilor;
Bucură-te, că tămăduiești și pe cei cu boli
incurabile;
Bucură-te, că aduci pacea în familii;
Bucură-te, că răspunzi pe loc chemării, ca și
Sfântul Mina;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule,
prietenul tuturor în nevoi!

25
 CONDAC 13
, Sfinte al lui Dumnezeu Nichifor, prietenul
nostru al tuturor, vino degrab și ajută nouă, celor ce cu
drag te chemăm în ajutor, roagă pe Milostivul
Dumnezeu să ridice povara încercărilor și neputințelor
noastre și să ne dea credință mărturisitoare, ca
împreună cu toți sfinții să Îi cântăm: Aliluia! (acest
Condac se zice de trei ori)
Apoi se citește Icosul 1 și Condacul 1, apoi aceste
rugăciuni:

RUGĂCIUNE:

oamne, Care prin rânduiala Ta cea sfântă, Ți-ai

ales prieteni dintre oameni, ca să mijlocească nouă
cererile, te rugăm, primește rugăciunile Preacuratei
Maicii Tale, ale Sfântului Nichifor Leprosul
multpătimitorul, și ale tuturor Sfinților Tăi, pentru ca
tot omul cel încercat sufletește și trupește să primească
mila Ta a toate vindecătoare, iertarea păcatelor și sfântă
și nefățarnică credință.
Apără țara aceasta și poporul ei, păstrând vie
până la a doua venire a Ta, dragostea ce ți-o poartă,
cinstind pe Preacurata Maica Ta și pe toți Sfinții, cu care
slăvindu-Te, să ne mântuim. Amin!

26
 Rugăciune a celui copleșit de îngrijorare și teamă

finte Părinte Nichifor, iată că spaima, panica și

cumplita frică de moarte mă încolțește, tulburându-mi
sufletul și trupul. Nimic din cele ale lumii nu mai are
putere să-mi aducă liniște și să facă să înceteze
învolburarea și vacarmul lăuntric, de aceea vin înaintea
ta, aflând că pe tine te-a dăruit Dumnezeu ca ocrotitor
și izbăvitor în vremea acestei boli. Miluiește și
tămăduiește neputința mea lăuntrică și slobozește-mă
din puterea noianului de gânduri și îngrijorări, căci am
înălțat prin frică Babilonul lor, socotind că Dumnezeu
nu mai poartă grijă de lume și de fiecare om în parte.
Învață-mă a aduce înaintea Domnului tot ce trăiesc
lăuntric, ca astfel să nu mă mai ascund în cotloanele cele
întunecate ale depărtării de Dumnezeu. Și fie ca, făcând
astfel, să mi se lumineze cu lumina cunoștinței și
sufletul, și trupul spre însănătoșire deplină, dar și spre
încredințare că Domnul Hristos veșnic mă iubește,
nemărginit mai mult decât o voi putea face eu vreodată.
Amin.

27
Rugăciune de încredințare în mâinile lui Dumnezeu

uvioase Părinte Nichifor, tu ai trecut prin

cumplita boală a leprei, iar prin răbdarea și mulțumirea
ta către Domnul, te-ai umplut de lumină dumnezeiască
și te-ai făcut asemenea sfinților mucenici. Curățește-mă
și pe mine de lepra împătimirilor după cele pământești,
ca izbăvindu-se sufletul din îndulcirea cea rea, să se
izbăvească de duhoarea stricăciunii și a deznădejdii pe
care am lucrat-o în fiecare zi a mea, socotindu-L pe
Dumnezeu a fi undeva departe și indiferent. Ajută-mă
ca măcar acum să-L văd, înțelegându-I cuvintele, ca
astfel să mă găsesc pe mine însumi, cel care n-am încetat
să mă risipesc în mulțime de deșertăciuni și lucruri de
nimic. Pune în mine putere, ca să izbândesc în
adâncirea lăuntrică și schimbarea cea bună a minții și
astfel, cu dragoste și recunoștință, să îmi încredințez
deplin viața în mâinile Domnului, săvârșind aceasta în
numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

28
 Rugăciune obștească pentru toți ce în suferință,
pentru toate cadrele medicale și pentru toți cei care îi
slujesc, în felurite chipuri, pe cei suferinzi

finte Părinte Nichifor, cu privirea ta cea

milostivă cuprinzându-ne, acoperă-ne pe toți cu darul
Preasfântului Duh și sădește în sufletele noastre
sămânța cea sfântă a dragostei jertfelnice pentru
aproapele nostru. Risipește urâciunea răcelii sufletești
celei pline de egoism, ca luminându-ne cu
binecuvântata mărinimie sufletească, să-i purtăm pe
toți în îmbrățișarea noastră lăuntrică și cu rugăciune să
primim suspinele și durerile tuturor celor care se află în
boală ori în grea mâhnire. Ajută-ne ca nu cumva, cu
molima fricii și a patimilor noastre întunecate, să-i
îmbolnăvim pe cei care, din dragoste pentru aproapele,
îl slujesc cu jertfelnicie, iar lor tuturor dăruiește-le
putere și înțelepciune, ca prin tot ceea ce vor săvârși, să
le strălucească în inimi dragostea lui Dumnezeu pentru
om. Încă te rugăm, Sfinte Nichifor, primește-i și
mijlocește pentru toți cei care prin această boală se
înfățișează înaintea lui Dumnezeu, trecând în veacul cel
neclătinat și nepieritor. Amin.

Și cântarea: Cuvine-se cu adevărat.

Apoi se face Otpustul.

29
 PARACLISUL CUVIOSULUI
NICHIFOR CEL LEPROS
4 IANUARIE

Preotul binecuvântează: Binecuvântat este Dumnezeul

nostru…
Iar dacă nu este preot se zice: Pentru rugăciunile
Sfinților Părinților noștri…
Apoi rugăciunile începătoare.
După, Tatăl nostru...
Doamne miluiește de 12 ori,
Slavă… Și acum…
Veniți să ne închinăm… (de 3 ori) și
Psalm ul 142: „Doamne auzi rugăciunea mea”.

Apoi aceste Tropare, glasul al 4-lea:

„Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce”.
Cu bărbătească cugetare ca și Iov ai răbdat lepra
trupului tău, Nichifore pătimitorule, curățindu-ți astfel
în chip strălucit îmbrăcămintea sufletului tău; și suind
pe scara virtuților, ai ajuns, prin înfrânare, la petrecerea
Îngerilor, neîncetat cântând lui Dumnezeu: Ție slavă Se
cuvine, Treime deoființă.
Slavă… tot acesta,
Și acum… a Născătoarei de Dumnezeu:
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu,
pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de nu
ai fi stătut tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe
noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum

30
slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu
izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50.

Cântarea 1
Glasul al 8-lea: „Apa trecând-o”
Pe vasul cel curat al harismelor Duhului, pe cel
mai alb decât zăpada cu sufletul, veniți toți pe Nichifor
cel lepros în cântări curate să-l mărim.
Cu sfințita pecete a dragostei, calea credinței cu
bărbăție săvârșind-o, în nădejdea dobândirii Împărăției
celei de sus, acum pe Nichifor cel lepros îl fericim.
Slavă…
Cu sudorile nevoințelor tale, Părinte Nichifore,
sufletul tău cel dumnezeiesc aur preacurat ți l-ai făcut,
în mâinile Dumnezeului tău încredințându-l.
Și acum…
Cuvintele cele nespuse ale lui Gavriil cu credință
ascultându-le, Fecioară, pe Dumnezeu L-ai născut
lumii, neascultarea Evei îndreptând.

Cântarea a 3-a
„Doamne, Cel ce ai făcut”
Din Creta răsărind ca un soare strălucitor, toată
lumea ai luminat cu petrecerea ta, și împodobindu-te cu
bună cuviință, fiule al luminii, Nichifore strălucite,
întunericul patimilor îl risipești de la noi.
Înțelepțește sihăstrind, calea cea strâmtă ai
străbătut, cu multă înfrânare petrecând, preafericite, și
31
cetele celor fără de trup ai ajuns în trup fiind, Nichifore
Cuvioase; pentru aceasta cu adevărat ai fost cinstit
asemenea Îngerilor.
Slavă…
Cel ce are noian nesfârșit de tămăduiri, Cel ce îi
pedepsește cu neputința pe cei pe care îi primește ca fii
adevărați, Hristos, ți-a dat ție, Nichifore, lepra trupului,
spre încredințarea dragostei Sale.
Și acum…
Fecioară Curată, Stăpâna a toată lumea, sufletul
meu cel robit de greșeale, cu rugăciunile tale de maică
arată-l mai presus de patimi și la slava cea dintâi iarăși
mă ridică.

Apoi aceste tropare:

Tămăduiește patimile noastre cu rugăciunile
tale, Părinte Nichifore, cel ce ai răbdat lepra trupului
tău cu măsura desăvârșită a răbdării.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare
de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu
și vindecă durarea sufletului meu.

Sedealna, glasul al 2-lea

„Ceea ce ești folositoare caldă”
Durerea îndelungată a leprei ai răbdat cu suflet
viteaz și cuget bărbătesc, lui Dumnezeu cântând,
Nichifore fericite, cântare de bucurie și cu buze curate
slăvind neîncetat dumnezeiasca bunătate.

32
 Cântarea a 4-a
Auzit-am, Doamne…
Plăcerile trupului tău le-ai omorât, toată
înfrânarea uneltind, Nichifore Cuvioase, și sufletul
dumnezeiește ți l-ai înviat.
Răspunzând chemării cerești, fericit te-ai făcut,
Părinte Nichifore, biruind toate cetele făcătorului de
rele.
Slavă…
Vătămarea ochilor tăi pătimind, Nichifore
văzătorule de Dumnezeu, vedeai înlăuntrul tău
strălucirile Dumnezeiescului Duh și razele strălucitoare
ale luminii celei neapropiate.
Și acum…
Graiurile Proorocilor întru tine s-au împlinit,
Preacurată, căci neispitită de bărbat ai purtat în pântece
pe Cel ce de demult prin ei a grăit.

Cântarea a 5-a:
Luminează-ne pe noi, Doamne…
Pusu-ți-ai mintea pe piatra Domnului tău,
Nichifore înțelepte, pentru aceasta ai rămas tare ca
diamantul, neînfricoșându-te de dureri.
Lepra trupului ca și Iov o a suferit, Părinte
Nichifore, pentru aceasta strălucești cu sufletul ca aurul
și ca argintul cel de mult preț.

33
 Slavă…
Pusu-ți-ai nădejdea, Nichifore fericite, în
Dumnezeu, Apărătorul orfanilor și al văduvelor,
Părintele milostivirilor, de la Care ai aflat ocrotire.
Și acum…
Turn întărit împotriva vrăjmașilor ești, Stăpână,
risipind meșteșugirile lor, ca ceea ce ai născut pe Cel
nemăsurat întru putere.

Cântarea a 6-a:
„Rugăciunea mea voi vărsa”.
Întărit fiind de Harul lui Dumnezeu, ai primit
slăbănogirea trupului ca pe un dar al milostivirii Lui,
Care dorește mântuirea muritorilor pentru nemăsurata
Sa milă.
Ca o făclie a Treimii te cunoaștem, Nichifore,
deasupra muntelui așezată, care răspândești tuturor
lumina și strălucirea Duhului în ceața întunecată a
patimilor, luminând peste întinderea pământului.
Slavă…
Biruit-ai înălțimile vrăjmașului cu
dumnezeiasca ta smerenie, Părinte Nichifore, căci cu
suflet recunoscător ai primit suferințele și defăimările,
și te-ai făcut cu adevărat cu neasemănare mai alb decât
zăpada.
Și acum…
Pântecele tău cel sfințit s-a făcut mai cuprinzător
decât cerurile, Mariam, căci Dumnezeu în el a încăput,
pe Care nu-L încap cerurile. Pe Acesta înduplecă-L cu

34
rugăciunile tale de maică să mă izbăvească de
strâmtorarea patimilor.

Și iarăși:
Tămăduiește patimile noastre cu rugăciunile
tale, Părinte Nichifore, cel ce ai răbdat lepra trupului
tău cu măsura desăvârșită a răbdării.
Curată, ceea ce în zilele din urmă prin cuvânt pe
Cuvântul în chip de negrăit L-ai născut, nu a înceta a te
ruga, ca ceea ce ai îndrăznire de maică.

Condacul, glasul al 2-lea

„Ceea ce ești păzitoarea creștinilor”.
Pe calea cea strâmtă a bolii ai călătorit, Nichifore
fericite, și din toată inima L-ai urmat pe Stăpânul, ca un
fiu supus și vrednic; jugul Său cel bun și povara cea
ușoară pe umeri ridicând, pentru care ai intrat în slava
cea veșnică, în veselia nesfârșită, unde neîncetat te
veselești.
Prochimenul
Cinstită este înaintea Domnului moartea
Cuviosului Lui
Stih:
Răbdând voi aștepta pe Domnul si va lua aminte
la mine.
Evanghelia de la Matei
(Cap. 11, 27-30)
Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Toate Mi-au fost
date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul,
decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni,
35
decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere.
Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi
odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi
învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima
şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu
este bun şi povara Mea uşoară este.
Slavă…
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Nichifor,
Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.
Și acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila

Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește
fărădelegile noastre.

Glasul al 8-lea.
Scara cerească a virtuților cu cuget dumnezeiesc
și suflet tare ai suit-o, Nichifore cugetătorule de
Dumnezeu; căci suferind ca Iov lepra trupului și
vătămarea ochilor tăi, răni și toată reaua pătimire a
mădularelor, la înălțime te-ai ridicat și frumusețea și
slava celor cerești le-ai văzut, pe care Domnul
Dumnezeu le-a gătit celor ce săvârșesc poruncile Sale.

Cântarea a 7-a
„Tinerii cei ce au mers din Iudeea”
Avut-ai în viață rugăciunea neîncetată ca pe o
lucrare desăvârșită, prin care ai vorbit cu Dumnezeu,
36
petrecerea Îngerilor urmând, Nichifore cugetătorule de
cele cerești, și strigând: Dumnezeul Părinților
binecuvântat ești.
Povățuit fiind, fericite, de Antim vestitul, ai
săvârșit alergarea nevoinței în Hios și ai pus trofee mari
de biruință, Nichifore biruitorule. Pentru aceea, cununi
ai primit de la mâna cea purtătoare de viață.
Slavă…
Aducând Domnului dumnezeieștile tale
rugăciuni cele de la miezul nopții, Nichifore, te-ai
ridicat de la pământ, uimindu-l pe ucenicul tău,
Eumenie, care te-a văzut și împreună cu care aduci
laudă lui Dumnezeu în veci.
Și acum…
Năstrapa cu mană te-a închipuit cu adevărat,
Maică Fecioară Curată, căci în pântecele tău ai păzit
Pâinea vieții celui veșnice, pe Hristos Cel ce hrănește în
chip de negrăit sufletele credincioșilor.

Cântarea a 8-a
„Pe Împăratul ceresc”
Dumnezeieștile tale cuvinte și înțeleptele tale
sfaturi dulceață și mângâiere pricinuiesc sufletelor
îndurerate, Cuvioase Nichifore.
Neagoniseala a fost vistieria ta, Părinte
Nichifore, și făcându-te sărac cu inima, mult te-ai
îmbogățit, fericite.

37
 Slavă…
Lucrurile îndepărtate aproape le vedeai cu ochii
sufletului, Nichifore fericite, pentru că ai fost
împodobit cu dumnezeiasca înainte-vedere.
Și acum…
Împodobită fiind cu dumnezeiasca slavă,
Fecioară, de-a dreapta Împăratului ceresc ai fost
așezată, ca o Stăpână a lumii.

Cântarea a 9-a
„Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu”
Cu lesnire a ridicat povara cea grea a leprei,
biruitorule Nichifore, și te-ai mutat în cetatea lui
Dumnezeu cea slobodă, cu ușurință zburând.
Sămânța Evangheliei în pământul cel bun al
inimii tale primind-o, Nichifore milostive, a făcut rod
de spice însutit.
Candela sufletului tău, înțelepte Nichifore,
umplând-o cu untdelemnul răbdării, Mirele Hristos
împreună cu fecioarele cele înțelepte te-a numărat.
Slavă…
Racla Moaștelor tale, Părinte Nichifore,
izvorăște Harul Mângâietorului, mireasmă de viață,
credincioșilor care se închină ei.
Și acum…
Ca o lună mult strălucitoare ai răsărit lumii
Lumina cea neapropiată, Născătoare de Dumnezeu, ca
ceea ce ai născut pe Soarele cel mare al slavei.

38
 Apoi:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare
de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată
și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită
decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât
Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul
ai născut, pe tine cea cu adevărat, Născătoare de
Dumnezeu, te mărim.

Mărimuri
Pentru ca să te facă părtaș al veșnicei bucurii din
ceruri, Stăpânul, biciuirile și durerile leprei ți le-a dat în
viață, ca un Părinte mult-milostiv.
Dreptar de acrivie, pildă de înfrânare și de
smerenie, stâlp de priveghere, lucrător al răbdării și
mare dascăl al rugăciunii te cunoaștem pe tine,
Nichifore.
Pătimit-ai ca și Iov cu multă răbdare durerile,
pătimitorule Nichifore, pentru care, ca și acela, te
veselești veșnic, întru nespusa vedere de Dumnezeu.
Veniți dumnezeiasca mulțime a iubitorilor de
Hristos, pe prietenul lui Hristos, pe Nichifor cel lepros,
cu vrednicie în cântări să-l lăudăm ca pe un desăvârșit
luptător.
Ca un ciorchine copt ai fost zdrobit în linurile
dureroasei lepre, Nichifore minunate, și ai dat vinul cel
dumnezeiesc al virtuților, care veselește inimile celor ce
te laudă pe tine.
Având drept sprijin tare toiagul puterii lui
Dumnezeu, Nichifore, ai alergat cu multă stăruință pe
39
calea cea strâmtă a vieții și ai ajuns la lărgimea
dumnezeieștilor locașuri.
Ca o nicovală a răbdării, neînduplecat te-ai
arătat în chinuri, Nichifore pătimitorule, și în cuptorul
durerilor fiind încercat, mai strălucitor ca aurul te-ai
arătat.
Astăzi puterile îngerești se bucură văzând
dumnezeiescul tău suflet stând împreună cu ei la
Tronul Stăpânului, cu slava curăției strălucind.
Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorul
Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi Sfinţii,
împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi
rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Apoi:

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl

nostru… și aceste Tropare, glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe

noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această
rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii
robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am
nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni
fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi
ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dum-
nezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul
mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
40
 Şi acum...
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei
ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din
nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Apoi Preotul rostește Ectenia, după care face
Apolisul. În timp ce credincioșii sărută icoana
Sfântului, iar Preotul miruiește, psalții cântă troparele
acestea, glasul al 2-lea: „Când de pe Lemn”:
Bucură-te, nevoitorule al răbdării, sfeșnicul
mângâierii, dumnezeiască icoană a nădejdii, pecetea
credinței, plinirea dragostei, învățător rugăciunii,
dreptarul înfrânării, bogăție mult-îndrăgită a curăției,
cel pedepsit în cuptorul leprei, strălucești neîncetat în
lume, Nichifore cuvioase, mai minunat decât aurul.
Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne
izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.
Toată nădejdea noastră spre tine o punem,
Maica lui Dumnezeu, păzește-ne sub sfânt
Acoperământul tău.

41
 Tropar, glasul 1
„Locuitor pustiului”
evoințele și bărbăția în asceză ale Cuviosului
Nichifor cel lepros i-au mirat pe Îngeri, căci ca un alt Iov
a răbdat durerile slăvind pe Dumnezeu. Iar acum este
încununat cu slavă de Acela spre săvârșirea de minuni.
Bucură-te, povățuitorule al monahilor; bucură-te, stâlp
luminos; bucură-te, mireasmă pricinuitoare de veselie,
care se revarsă din Moaștele tale.

42
 MĂRIMURI:

Mărimu-te pe tine, Sfinte Nichifor,

multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
Sau
Mărimu-te pe tine, Făcătorule de minuni, Sfinte
Cuvioase Nichifor, multpătimitorule!

43