1.

Cerinţe pentru masseur

1. -Să asigure şi să întreţină igiena personal si a sălii de masaj;

2. -să nu poarte bijuterii;
3. -să aibă o manichiură corespunzătoare cu unghiile scurt tăiate şi uniformizate;
4. -să nu prezinte durioane sau veruci.
5. -să posede o bună pregătire ştiinţifică.
6. -trebuie să cunoască elemente de fiziologie a pielii şi ţesutului subcutanat,a
sistemului muscular şi modul de acţiune a masajului asupra acestor structuri;
7. Maseurul trebuie să aibă noţiuni de biomecanică, pentru aplicarea corectă a
manevrelor de mobilizare pasivă şi acelor de stretching;
8. -trebuie să aibă cunoştinţe temeinice de patologie pentru a nu aplica manevre
de masaj în anumite regiuni în situaţii în care aceste manevre sunt
contraindicate;
9. -el trebuie să cunoască toate contraindicaţiile masajului , pentru a nu
agrava,prin masaj anumite afecţiuni;
10.-maseurul trebuie să aibă o bună pregătire fizică, pentru a putea mobiliza
pacienţii supraponderali;
11.-să aibă mâinile calde şi late, cu eminenţele tenare si hipotenare bine
dezvoltate, pentru a nu induce subiectului reacţii de apărare sau contracture
musculare.

2.Clasificarea formelor de masaj

a)Masajul somatic
b)Masajul energetic
c)Masajul therapeutic

3.Clasificareamasajului-criterii
1. -zonageograficădeorigine,
2. -tipuriledemanevreaplicate,
3. -scopulmasajului,
4. -durata,
5. -întinderea,
6. -efecteleobţinute/urmărite.

4.Condiţii pentru sala de masaj.

1. Igiena trebuie să fie uşor de realizat şi de menţinut–pereţii trebuie să fie vopsiţi
în vopsele de ulei,sau placaţi cu faianţă, pentru a putea fi curăţaţi uşor, podeaua
trebuie acoperită culinoleum, sau cu gresie de culori deschise,din acelaşi motiv.
2. Sala de masaj trebuie să aibă o bună izolare fonică.
3. Trebuie să aibă o bună izolare termică, pentru a permite menţinerea unei
temperaturi constante ,de confort termic,cuprinsă între 22-24.
4. În sala de masaj nu trebuie să se creeze curenţi de aer.

1
 Sala trebuie să fie echipată cu banchete confortabile pentru ambele persoane
implicate:
5. Lungime de 2 metri, lăţime de70-80 centimetri şi o înălţime ajustabilă de 70-80
centimetri; ele trebuie să fie formate din două sau trei segmente,care să poată fi
mobilizate independent unul de altul.
6. Cearceafurile sau prosoapele trebuie să fie schimbate după fiecare şedinţă de
masaj.
7. Sala trebuie să fie prevăzută cu spaţii pentru vestiare
8. Trebuie să fie prevăzută cu cabine de duş individual e şi grupuri sanitare
igienizate.

5.Contraindicaţii cardiovasculare ale masajului

Boli circulatorii: infactul miocardic, cardiopatie ischemica instabila, insuficienta

cardiac decompensata, tulburari de ritm si de conducere, anevrisme arteriale , angina
pectorala,hipertensiune arteriala in decompensare.

6.Contraindicaţii generale definitive ale masajului

1. -bolile neoplazice
2. -boli cu manifestare tegumentară (psoriazisul generalizat,)
3. -boli psihice grave (psihozele sau psihopatiile).

7.Contraindicații locale temporare ale masajului

1. -plăgi recente sau deschise,

2. -traumatisme acute,
3. -contuzii,
4. -arsuri recente prin agenţi termici,fizici sau chimici,
5. -eritem solar,
6. -infecţii localizate la nivel tegumentar de natură virală,microbiană,sau
7. fungică
8. -rupturi musculare,
9. -hematoame musculare,
10.-artrite localizate acute,sau trenante,
11.-osteomielite supurate.

8.Contraindicaţiineurologicealemasajului

-accidentele vasculare cerebrale recente,

-meningoencefalite,

2
-sindromul de hipertensiune intracraniană

9.Contraindicaţii renale şi digestive ale masajului

Boli digestive:
1. –ulcere gastroduodenale simple sau complicate, cu fără sau perforaţii în special
în perioadele dureroase,
2. -colecistopatia,
3. -pancreatiteacutesausubacute,
4. -hepatitevirale,
5. -ciroza hepatica decompensată,
6. -rectocolite ulcero-hemoragice.

Boli urogenitale:
1. -glomerulonefrite acute şi cronice,
2. -pielonefrite acute şi subacute,
3. -insuficienţă renală acută sau cr ,cu potential de acutizare,
4. -hematurii macroscopice,
5. -endometrite,
6. -miometrite,
7. -anexite,salpingite,ovarite
8. -sarcina peste 3luni,

10.Contraindicaţii reumatologice ale masajului

-reumatismul articular acut,
-poliartrita reumatoidă

11.Descrierea sistemului circulator limfatic

Este alcatuit din:
1. -un sistem complex de capilare ce colecteaza limfa de la diferite organe si
tesuturi

2. -un sistem elaborate de vase ce colecteaza si conduc limfa de la nivelul

capilarelor la nivelul venelor gatului si anume: la nivelul confluarii dintre vena
jugulara interna stanga si subclaviculara stanga pentru ductul thoracic si
confluarea dintre vena jugulara interna dreapta si subclaviculara dreapta pentru
ductul limfatic drept

3. -organe limfoide si noduli (ganglioni) limfatici ce sunt localizati pe traiectul

vaselor colectoare si au drept scop filtrarea limfei si imbogatirea ei cu limfocite

3
12.Derularea şedinţei de drenaj (ordinea abordării regiunilor corpului)

1. Drenajul limfatic al extremităţii cefalice se face mereu împreună cu cel al

gâtului.
2. Drenajul limfatic al membrului superior se face mereu bilateral, împreună cu
toracele anterior
3. Drenajul abdomenului se poate face singur.
4. Drenajul limfatic al membrelor inferioare se face bilateral şi mereu,cu
drenajul prealabil al abdomenului.
5. Spatele şi regiunea fesieră se drenează cu abdomenul în anumite cazuri.

13.Efectele netezirilor

1. -efect termic
2. -creşterea permeabilităţii vasculare
3. -vasodilatator
4. -circulator
5. -relaxant
6. -decontracturant
7. -scăderea tonusului neuromuscular
8. -curăţarea epidermei

14.Efectele şi locul rulatului şi cernutului în cadrul ședinței de masaj

Efecte: vasodilatator, relaxant, pregateste zona respective pentru efortul sportiv

Cernutul şi rulatul pot fii intercalate după netezire şi fricţiune dar şi după tapotament.

15.Factori favorizanți ai circulației veno-limfatice

16.Frământatul-definiţie,forme,moddeaplicare

Definiţie: este un procedeu ce consta in prinderea muschiilor si a tesuturilor

subdiacente sub forma de cuta ridicarea lor si stoarcerea lor prin comprimarea
intre degete si palma intre police si restul degetelor prin presiune pe plan
profund.

Forme:-în cută pe loc

-în cută rulată;
-în brăţară, sau frământatul circular,care se aplică pe segmentele cilindrice
Frământatul se poate aplica cu intensitate mai mică şi pe zone care nu au un
suport rigid, insistându-se asupra stoarcerii cutei formate ,printr-o mişcare
caracteristică.

4
17.Frământatul–efecte

1. -decontracturant
2. –efectul circulator
3. –efectul de încălzire
4. –stimulează direct proprietăţile muşchilor

18.Fricţiunea-definiţie,forme,mod de aplicare
Definiţie: Fricţiunea reprezintă presarea şi deplasarea tegumentului, în limita
elasticităţii ţesuturilor. În cadrul manevrelor de fricţiune nu se realizează
frecare pe suprafaţa corpului.
Forme:
1. -circular
2. -liniar
3. -in cleste
4. -in bratara
5. -in zig-zag

Mod de aplicare:
1. -vârful degetelor
2. -faţa palmară a falangelor;
3. -fața volară;
4. -rădăcina mâini;
5. -muşchii tenari şi hipotenari;
6. -muchia cubitală/radiala a indexului;
7. -fețele pumnului;
8. -antebraţul.

19.Fricţiunea–efecte
1. –manevră relaxantă
2. –efect trofic
3. –efect circulator
4. –efect analgezic
5. –efect muscular

20.Indicațiile profilactice și terapeutice ale drenajului limfatic

Drenajul limfatic are numeroase indicaţii profilactice şi patologice nespecifice:
1. Detoxifierea generală a organismului
2. Menţinerea elasticităţii tegumentelor şi întârzierea apariţiei ridurilor
3. Tratametul oboselii cronice
4. Tratamentul supraponderalităţii, în paralel cu dietele de slăbire,
asociat/alternat cu alte tipuri de masaj
5. Starea post-partum sau după intervenţia cezariană
5
 6. Prevenirea sau ameliorarea tulburărilor de tranzit intestinal
7. Perioadele de convalescenţă după diverse afecţiouni, mai frecvent de
etiologie infecţioasă, pentru creşterea imunităţii organismului
8. Perioadele pre şi postoperatorii, în special în chirurgia plastică
9. Tratamentul grefelor şi leziunilor cutanate
10.Tratamentul regiunilor supraiacente unor afecţiuni traumatice
locomotorii, în scopul activării circulaţiei locale şi al accelerării
proceseselor reparatorii, inclusiv formarea şi, ulterior, remodelarea
calusului osos
11.Afecţiuni degenerative articulare
12.Afecţiuni acute sau cronice la nivelul glandei mamare
13.Tratamentul tulburărilor trofice de origine vasculară
14.Afecţiuni neurologice
15.Sindrom migrenos
16.Tratamentul edemelor generale, localizate şi al celor limfatice
17.Prevenirea instalării leziunilor de decubit – escare – în urma imobilizării
prelungite

21.Istoricul descoperirii sistemului limfatic

Existența limfei era bănuită încă din antichitate, când era denumită de greci
sângele alb.
Existența limfei și a vaselor limfatice a fost pusă în evidență, pentru prima oară, de un
fiziolog italian, în 1622.
În anul 1647 , Jean Pecquet a descoperit vasele mari ale circulației limfatice:
Canalul thoracic și cisterna chyli care-I poartă numele.
Prima descriere a sistemului circulator limfatic îi aparține lui Thomas Bartholin
și datează din anul 1652.
În1978, Dominique Jacquemay asociază drenajul limfatic cu metodele
terapeutice extrem-orientale, ceea ce sugerează că această metodă de tratament se
poate dezvolta și modifica în continuare, sub influența celor mai noi descoperiri
științifice.

22. Limfaticele axilei

1. Grupul humeral - 5-7ganglioni în zona postero-interna a axilei;

2. Grupul thoracic (mamar extern) -5-7ganglioni lipiti de peretele thoracic al
coastelor de la a2-a la a6-a;
3. Grupul scapular - 5-10 ganglioni aflati de-a lungul venei scapulare
inferioare pâna la varsarea acesteia în vena axilara;
4. Grupul central -4-6 ganglioni la care vin colectoarele de la sân;
6
 5. Grupul subclavicular - 6-12 ganglioni în vârful piramidei axilare deasupra
micului pectoral.

23.Limfaticele capului și gâtului

Cercul ganglionar pericervical cuprinde:

1.grupul occipital profund–situate sub unghiul postero-superior al muşchiului

sternocleidomastoidian şi pe ţesutul fibrotendionos

2.grupul mastoidian–situat la capătul proximal al sternocleidomastoidianului

3.grupul parotidian–care se subdivide în 3 grupe:

grupul superficial şi preauricular,
grupul sub-aponevrotic
ganglionii intraglandulari

4.grupul submaxilar profund–plasat pe marginea inferioară a mandibulei şi obrazului

5.grupul submentonier–care este fie profund, fie superficial, plasat între cele două
părţi
ale muşchiului digastric

Grupele laterale profunde ale gâtului plasat de la mastoid până la baza gâtului.

Grupul cervical profund juxta-visceral cuprinde:

1. a.ganglionii retrofaringieni;
2. b. ganglionii prelaringieni;
3. c.ganglionii pretraheali;
4. d.ganglionii lanţului recurenţial.

Vasele limfatice ale capului şi gâtului merg la ganglionii substernomastoidieni.

24.Limfaticele membrului inferior

Cuprind:
1.Colectoarele superficiale satelite ale safenei interne–mergând spre colectoarele
inghinale;
2.Colectoarele superficiale ale safenei externe–mergând spre ganglionii limfatici
poplitei:
3.Colectoarele regiunii fesiere.

4.Colectoarele profunde se impart în:

a. cele care urmează vasele(sau principale);

7
b. cele numite căi accesorii.

25.Limfaticele membrului superior

Limfaticele membrului superior se impart în superficiale–plasate în derm şi în

ţesutul
celular subcutant de deasupra aponevrozelor şi în profunde– plasate dedesupt.

Reţeaua colectoarelor superficiale–repartizată armonios la suprafaţa fiecarui

membru şi ,în acelaşi timp, cea mai densă la nivelul degetelor şi la suprafaţa
palmară a mâinii.
Drenajul se va realiza, în principal, pe faţa antero-internă a antebraţului şi braţului,
trecând prin ganglionii supraepitrohleeni.
Colectorii se reunesc în final în regiunea axilară.

Două colectoare radiale profunde la nivelul pumnului mâinii.

Există,deasemeni,două colectoare cubitale profunde care urcă de-alungul vaselor

cubitale până la plica cotului.
Colectoarele interosoase anterioare şi posterioare se unesc cu celelalte colectoare la
nivelul plicii cotului .
Din aceste colectoare ale antebraţului, se nasc 2 sau 3 colectoare humerale.
Acestea se pot reuni în treimea mijlocie a braţului, cu una sau două ramuri ale
ganglionilor epitrohleeni şi cu câteva ramuri musculare.

26. Limfaticele trunchiului

Limfaticele feţei anterioare a toracelui (pieptul)

–Pieptul este drenat pe cale antero-internă,fără să treacă prin piramida axilară, direct
prin ganglionii aflaţi deasupra articulaţiilor
condrosternale.
Aceste căi eferente se îndreaptă şi spre releele ganglinare mamare interne.

Limfaticele abdominale–Limfaticele peretelui abdominal se îndreaptă, sub linia

medio abdominală sub ombilicală spre grupele ganglionare inghinale
corespunzătoare,adică grupele supero internă si superoexternă.

Faţa posterioară a toracelui este drenată spre ganglionii axilari şi mai precis, spre
grupele subscapulare homolaterale.

Limfaticele părţii inferioare a spatelui (regiunea lombară până la vertebrele

dorsale a11-a sau a12-a) drenează limfa spre lanţurile ganglionare inghinale.

8
27.Locul manevrelor secundare în cadrul şedinţei de masaj

Manevrele secundare se intercaleaza intre manevrele principale,se adauga la sfarsitul

Sedintelor obisnuite de masaj pentru a complecta actiunea acestora.

28.Manevre principale de drenaj limfatic

a) captare
b) evacuare

29.Manevre secundare–clasificare
1. -cernut si rulat
2. -presiuni
3. -mobilizari pasive
4. -tensiuni finale
5. -tractiuni
6. -scuturari
7. -ciupiri si pensari

30.Manevre secundare de masaj–efecte

Efectul ce lmai important al manevrelor cernut si rulat este acela de relaxare ,mai
intalnim si efectul de vasodilatatie.
Efectele presiunilor se explica prin mecanism reflex, deoarece presiunea se aplica la
suprafata corpului iar efectele sunt induse in profunzime sau zone simetrice
mobilizarile pasive tensiunile finale si tractiunile au efect asupra structurilor
articulare
la nivelul carora produc decoaptare ceea ce det cresterea elasticitatii
structurilor.mobilizarile pasive cresc elastici tmusc si favo ruperea aderentelor intre
straturile moi.
Aceste manevre stimuleaza proprietatile muschiilor in special elasticitatea si
contractibilitatea scuturarile au effect relaxant.ciupirile si pensarile au efecte variate
de : stimulare,cresterea elasticit pielii, ruperea aderentelor,anticelulitic,vasodilatator.

31.Manevre speciale de drenaj limfatic

1. Cercurile cu degetele(fărăpolice)
2. Cercurile cu police
3. Mişcarea combinată
4. Presiunile în brăţară
5. Presiunile glisante
6. Manevra lingură

32.Masajul–definiţie,mecanisme de acţiune
9
Masajul reprezintă prelucrarea metodică şi sistematică a părţilor moi ale corpului.
Este metodică pentru că fiecare tip de masaj acţionează prin anumite manevre,care
se aplică într-o anumită succesiune, urmărind obţinerea unor efecte precise.
Este sistematică deoarece părţile moi ale corpului sunt abordate într-o anumită ordine,
de regulă de la suprafaţă spre profunzime, iar manevrele sunt applicate într-o anumită
ordine pe regiunile corpului

Mecanisme de actiune:
1. -manual,
2. -cu ajutorul aparatelor
3. -cu ajutorul apei
4. -cu vacuum,pentru slăbit
5. -cu gheaţă

33. Masajul calotei craniene

Pozitia masatului: sezand pe scaun cu spatele la maseur, cu maineile isi sustine
capul. Poziţia maseurului este ortostatică,initial în spatele,apoi în faţa pacientului.

1.Netezirile sunt de două feluri şi se efectuează cu degetele abduse:

 degetele se aplică deasupra arcadelor sprâncenoase, pe frunte ,manevra îmbracă
toată calota şi se termină la nivelul regiunii cefei, mâinile fiind ţinute paralel.

 Mâinile se aşează faţă în faţă la nivelul frunţii,cu degetele mici pe pleoapa

superioară şi se deplasează deasupra pavilioanelor urechilor,îmbrăcând calota
craniană.

2.Frictiunile se fac cu miscari lente si profunde,presiunea pe planul osos se face

moderat
3.Tapotamentul se face uşor, în picături de ploaie,cu pulpa degetelor
4.Frictiuni vibrate care se realizează ca şi fricţiunile simple, doar că presiunea este
mai mare şi mişcarea este vibratorie.
5.Netezirile finale se execute similar celor iniţiale.

34.Masajul cefei şi umerilor

Poziţia subiectului este:aşezat în faţa unei mese, cu coatele sprijinite pe planul

aceasteia şi mâinile susţinând fruntea.

1.Netezirile iniţiale–sunt lungi,executate alternativ,cu două tipuri de mişcări:

a)Se aşează rădăcina mâinii la nivelul liniei occipitale şi acestea se deplasează

vertical

10
descendent ,până la nivelul regiunii interscapulare.

b)Se aşează mâinile cu marginea cubitală sub lobii urechilor şi subapofizele mastoide,
iar manevra continua îmbrăcând feţele laterale ale gâtului,umerii şi regiunea
deltoidiană.

2.Fricţiunile–se aşează rădăcina mâini la baza gâtului şi cu degetele uşor abduse se

realizează mişcări circulare la nivelul liniei occipital externe, protuberanţei occipital
externe şi bazei craniului. Fricţiunile continua apoi, din aproape în aproape, tot cu
manevre circulare şi intensitate uşor crescută, pe toată regiunea cefei. Se insist cu
fricţionarea ligamentului
Occipital până la nivelul apofizei spinoase C7, se fricţionează musculature gâtului
de sus în jos, insistânduse atât pe trapezi cât şi pe paravertebrali.

3.Frământatul–se va împărţi regiunea cefei în trei părţi:

-două părţi laterale, care se vor lucre simultan şi simetric, până la baza gâtului;
-regiunea mediană, care se lucrează cu cută mică,cu ambele mâini,simultan.

4.Tapotamentul:
-La nivelul regiunii occipital se realizează cu manevre uşoare, blânde applicate cu
pulpa degetelor.
-Pe ceafă şi umeri se lucrează tangenţial, parallel cu fibrele musculare.
-La nivelul deltoidului se pot efectua manevre de tocat cubito-palmar şi bătătorit.

5.Vibraţiile–se aplică numai pe umeri şi pe deltoid.

6.Neteziri finale similare celor iniţiale.

35. Masajul conţinutului abdominal

1.Neteziri–se realizează cu mişcări alternative scurte, mână după mână, orientate

paralel cu axul longitudinal al fiecărui segment de colon .Direcţia manevrei respecta
direcţia de progresie a conţinutului intestinului.

2.Manevrele intermediare (între fricţiune şi frământat) se realizează cu pulpa

degetelor şi se pot face în două moduri:

-circular–din aproape în aproape pe tot cadrul colic;

-liniar–se aplică degetele, se trage în suprafaţă şi se impinge în profunzime.

3.Tapotamentul–pentru cadrul colic, care se realizează tangenţial,cu vârful

degetelor,sau cu mâna înclinată în sens de adducţie.

11
 Fibrele musculare la nivelul colonului au dispozitie particulară:
-unele circulare discontinue numite haustre,
-altele longitudinale, care sunt condensate şi formează trei benzi longitudinale,care
se
continua pe toată lungimea colonului şi sunt numite tenii.

4.Vibraţiile se realizează pe trei zone de elecţie,cu marginea cubitală a mâini:

-la nivelul hipocondrului drept, pentru a stimula ficatul şi vezica biliară, se aplică
mâna sub rebordul costal;
-la nivelul hipocondrului stâng–tot cu marginea cubitală, pentru loja splenică;
-la nivelul hipogastrului, deasupra simfizei pubiene, pentru stimularea vezicii urinare.

5.Netezirea de încheiere care se execute invers:-mai întâi manevrele liniare

transversale,-în final manevrele de netezire în trei timpi.

36.Masajul fesier

1.Netezirile iniţiale–se realizează:

a)În patru timpi – începând cu zonele situate deoparte şi de alta a şanţului interfesier.
Se începe cu faţa dorsală a degetelor de la nivelul pliului subfesier, de unde continua
ascendent,apoi oblic către baza sacrului şi creasta iliacă. O manevră oblică în jos şi
lateral, către marele trohanter.
Cu faţa palmară a mâini şi degetelor se realizează o mişcare de asemenea
oblică în jos şi medial către punctul de pornire, îmbrăcăm pliul subfesier şi se
continua mişcările pe părţile laterale până la nivelul crestei iliace.

b)Neteziri transversale-cu manevre simultane şi simetrice, de la pliul interfesier spre

lateral.
2.Fricţiunea:
–primele zone fricţionate cu manevre circulare sunt reperele osoase ale sacrului:
crestele medială,intermediare şi laterale sacrate,
–interliniile articulare sacroiliace;
–din aproape în aproape se fricţionează crestele iliace,coborâm la marele
trohanter,după care prin insinuare de la nivelul pliului subfesier,abordăm
tuberozităţile ischiatice.
3.Frământatul-se aplică în cută pe loc, cu priză mare, pentru părţile laterale şi cu
presiune mai mare, cu pumnii, pentru zonele cu musculature cea mai dezvoltată.
Sunt urmate de neteziri intermediare.

4.Tapotamentul–în cazul tapotamentului cu marginea cubitală se urmăreşte direcţia

fibrelor marelui fesier, punctul de convergenţă fiind reprezentat de marele
trochanter .Pentru manevra de bătătorit ,în afara celor realizate cu pumnul ,se mai

12
poate executa un tapotament simultan al celor două fese, pe cea apropiată lucrându-se
cu antebraţul iar pe cea opusă cu pumnii.
5.Presiunile şi vibraţiile se aplică în acelaşi mod ca la nivelul regiunii dorsale.Nu se
aplică pensări şi nici tapotament în mănunchi de nuiele.
6.Netezirile finale respecta regula deja descrisă la regiunea spatelui: se vor aplica
întâi cele transversale şi apoi cele în patru timpi.

37.Masajul feței plantare a piciorului

1.Netezirea:
-pe talpa,cu podul si radacina mainii ,respective cu pumnul sinodozitatile de la degete
la
calcaneu
-pe fata antero laterala, simultan cu netezirea de pe talpa se face si pe fata dorsala cu
degetele si palma.
2.Frictiunea:
-pe talpa cu pumnul sinodozitatile
-pe fata dorsala circular cu eminente tenare si hipotenare, iar in spatiile interosoa se
frictiune liniara
3.Framantatul
-in cuta pe loc cu prize mica pe fata plantara
-scuturat pe fata dorsala
4.Tapotamentul:
-pe fata plantara tocat, batatorit cu pumnul palmar, chiar si plescait

38.Masajul gambei
1.Netezirile
-simultane lungi,
-alternative lungi,
-alternative medii,
-alternative scurte,
-neteziri circulare sacadate.

2.Fricţiunile
a. Pe faţa anteromedială a tibiei, fricţiunile se realizează circular şi linear pe suprafaţa
tibială şi linear pe creasta tibială.
b. La nivelul feţei anterioare a gambei se fricţionează cu manevre circulare şi/ sau
prin manevră combinată.
3.Neteziri intermediare–manevre scurte.
4.Frământatul–se executa prin cută pe loc, simultană sau alternativă, pe fiecare
dintre feţele musculare, sau prin manevre circulare, evitând presiunile pe creasta
tibială.
5.Tapotamentul–se pot aplica toate variantele, exceptând creasta tibială.
6.Neteziri intermediare – se aplică manevre simultane lungi, sau netezirea circulară.
13
7.Vibraţiile–trebuie să respecte sensul circulaţiei de întoarcere.
8.Neteziri finale care le reiau pe cele iniţiale,în sens invers.

39.Masajul genunchiului

1.Netezirea
În romb–cu manevre simultane applicate în sens ascendant şi descendent.
Transversală – aplicată tot simultan (bimanual), dinspre medial spre lateral
,îmbrăcând genunchiul, de jos în sus şi din aproape în aproape.

2.Fricţiunea
Circular pe tuberozitatea tibiala, peroneu, marginile rotulei, condilii tibiali, epicondili
femurali
-liniare pe interlinia articulara
3.Mobilizari pasive
-miscari ale rotulei in sens longitudinal si transversal
4.Manevra“capac de borcan”
-podul palmei pe rotula se rasuceste intr-un sens, apoi in celalat

5.Neteziri finale
-se aplică întâi cele transversal şi apoi cele în romb

40.Masajul membrului inferior–faţa posterioară

1.Neteziri
-forma lunga simultan si alternative cu palma sau cu fata dorsala a degetelor
-forma scurta simutan si alternativ
-compresiuni in bratara
2.Frictiunea
-cu varful degetelor injurul tendonului ahilian si in jurul maleolelor
-pe gamba si coapsa, se face cu pumnul, nodozitatile, marginea cubitala a mainii
3.Framantat
-pe gamba cu o mana pe partea antero-externa
-pe coapsa, circular(bratara), cuta sau serpuit
4.Tapotament
-plescait
-tocat cu marginea cubitala a mainii
-batatorit (cu palma caus,cu pumnul), toate effectuate pe partea antero-externa a
gambei si pe coapsa
-se evita partea interna a coapsei
5.Vibratii

6.Manevre secundare
1. -rulat

14
 2. -cernut
3. -tensiuni
4. -tractiuni
5. -scuturat
6. -mobilizari passive
7.
41.Masajul membrului superior
Poziţia pacientului poate fi cea de decubit dorsal,sau aşezat-rezemat. Masajul se
realizează cu o singură mână a maseurului, cealaltă susţinând segmental ,pentru
mână şi bimanual pentru antebraţ şi braţ.
Masajul antebraţului
1.Netezirile iniţiale–sunt lungi,medii,scurte şi circulare sacadate.
2.Fricţiunile– insistând pe reperele mari ale articulaţiilor pumnului şi a celor două
stiloide şi pe reperele articulaţiilor cotului: olecran, cap radial, epicondilii humerali.
Fricţiunea se adresează apoi părţilor moi, folosind manevre circulare.
3.Neteziri intermediare– vor fi applicate doar cele circulare sacadate.
4.Frământatul–în funcţie de volumul segmentului, antebraţul poate fi împărţit în
două sau t rei părţi longitudinale, pentru frământatul în cută pe loc, simultan sau
alternativ. Se mai aplică frământat circular.
5.Tapotamentul–dacă părţile moi sunt dezvoltate, se pot aplica toate tipurile de
tapotament.
La persoanele cu extremităţi subţiri se realizează tapotamentul tangential ,manevrele
fiind aplicate paralel cu axul fibrelor musculare.
6.Cernutul şi rulatul se realizează după tehnica descrisă, respectând direcţia
întoarcerii venolimfatice.
7.Vibraţii–se realizează bimanual ,o mână a maseurului susţinând segmental şi
efectuând vibraţiile
8.Neteziri finale
Masajul braţului
Respectă aceleaşi etape, intensitatea manevrelor fiind însă mai crescută, deoarece
părţile moi fiind mai dezvoltate.
După masarea tuturor segmentelor se aplică câteva manevre adresate membrului
superior în ansamblu:
-mobilizările passive cu tensiuni finale;
-tracţiuni în ax;
-scuturări.

42.Masajul mâinii

Membrul superior este susţinut, poziţionând palma subiectului pe zona palmară

a mâinii maseurului, mediusul maseurului se aşează pe antebraţ între cubitus şi radius
în timp ce indexul şi inelarul se poziţionează deasupra celor două stiloide.
Priza este identică, indiferent care dintre cele două membre este în lucru.

15
Faţa dorsală a mâinii
1.Neteziri– cu mâna de lucru, dinspre distal spre proximal, liniare pe faţa dorsală,
pe fiecare deget în parte, apoi pe fiecare metacarpian şi fiecare spaţiu interosos.
2.Fricţiuni–circulare executate cu eminenţele tenară şi hipotenară.
Faţa palmară
1.Neteziri– cu pulpa degetului, pentru fiecare deget în parte.
2.Fricţiunile–se pot realiza linear pe degete şi cu intensitate crescută, circular pe
regiunea palmară, insistând pe zonele capetelor metacarpienelor.
3.Frământatul–este de asemenea unimanual şi se realizează cu priză mica deasupra
capetelor metacarpienelor şi pe zona muscularizată.
4.Tapotamentul–se face uşor,în picături de ploaie, pe cele două eminenţe.
5.Rulatul şi cernutul – se realizează bimanual atât pentru degete cât şi pentru toată
mâna
.
6.Tracţiunile în ax ale degetelor – se realizează respectând prize laterală, pe fiecare
deget în parte.
7.Mobilizări passive cu tensiuni finale, executate analitic, pentru fiecare articulaţie în
parte.
8.Scuturări ale fiecărui deget în parte şi pentru mână în ansamblu.
9.Netezirideîncheiere

43.Masajul peretelui abdominal

1.Netezirea- forma lunga de la baza toracelui peste regiunea sternala in lungul

claviculelor pana peste umar
*simultan
*alternativ
-forma scurta pe partile laterale ale toracelui ,simultan si alternative ,ocolind la femei
regiunea mamara,iar la barbati areolele mamare
-forma mana dupa mana
2.Frictiunea
-pe spatiile intercostale cu degetele liniar
-pe zonele costale inferioare cu palmele
-cu marginea cubitala pe marginea superioara a pectoralului
-cu degetele unde nu avem o masa musculara In regiunea supra si subclaviculara
-cu despicatura mainii pe marginea laterala a toracelui
3.Framantatul
-pe muschiul pectoral, storcand marginea inferioara a lui intre degetul mare si restul
degetelor, framantat in cuta
4.Tapotamentul
-bland ,in lungul fibrelor musculare, tocat cu degetele flectate pe marginea superioara
a

16
pectoralului, batatorit cu palma in caus, pe regiunea inferioara a coastelor
5.Vibratii–nu se fac

44.Masajul piciorului – fața dorsală

1.Neteziri
-forma lunga simultan si alternative cu palma sau cu fata dorsala a degetelor
-forma scurta simutan si alternativ
-compresiuni in bratara
2.Frictiunea
-cu degetele la nivelul articulatiilor gleznei si genunchiului (se poate face manevra in
romb)
-cu radacina mainii pe partea antero-externa a gambei
-cu podul palmelor, radacina mainii , pumn la nivelul coapsei

3.Framantat
-pe gamba cu o mana pe partea antero-externa
-pe coapsa, circular (bratara), cuta sau serpuit
4.Tapotament
-plescait
-tocat cu marginea cubitala a mainii
-batatorit (cu palma caus,cu pumnul) ,toate effectuate pe partea antero-externa a
gambei si pe coapsa
-se evita partea interna a coapsei
5.Vibratii
6.Manevre secundare
-rulat
-cernut
-tensiuni
-tractiuni
-scuturat
-mobilizari pasive

45.Masajul spatelui
1.Neteziri
a)lungi: simultane si alternative
b)medii: de la baza toracelui in directive oblica spre umar, se executa miscarea
alternative a mainilor
c)scurte: cu directie transversal, simultane si alternative pe tot spatele
d) mana dupa mana

2.Frictiunea
-se realizeaza pe reperele osoase

17
-primele abordate sunt cele 2 acromioane cu manevre circulare, folosind degetele.
treptat din aproape in aproape se abordeaza toate reperele omoplatului
-prin manevre specifice se realizeaza deplasarea lui de pe marginea osului, insinuand
degetele in limita elasticitatii tegumentului si in plan subscapular
-urmatoarele repere osoase sunt apofizele spinoase pe care se insista cu manevre
circulare de frictiune, adaugand dupa fiecare apofiza si ligamentul interspinos
respectiv.
Manevrele pe apofizele spinoase se realizeaza de sus in jos de la vertebrele C6, C7
pana la nivel sacrat, continuam pe creasta sacrata, apoi pe crestele iliace,
continuand cu frictiuni liniare realizate cu intensitate crescuta in zonele latero-
spinoase, manevrele se aplica tot de sus in jos

-frictiuni liniare applicate cu degetele abduse dinspre medial spre lateral spatiul
intercostal
-manevra de frictiune combinata incepe de la baza spatelui si se realizeaza continuu
fara a ridica in totalitate mana de pe suprafata masata, pana ce- am cuprins toata
lungimea.
In functie de marimea suprafetei sunt 2 sau 3 linii de frictiuni
-manevre de netezire intermediare cu miscari simultane lungi.
3.Framantatul
-primele zone care vor fi framantate sunt cele cu musculature mai mare si anume
zona umerilor si zonele laterale ale spatelui
-in functie de grosimea stratului muscular framantatul se realizeaza cu prize medie
sau mare
-cuta rulata se realizeaza cu prize mica, pornind de la baza spatelui si plimband
tesutul din aproape in aproape de jos pana sus, fara discontinuitati.
4.Tapotamentul
-manevra de tocat nu se aplica niciodata perpendicular pe directia fibrelor, se
aplica descriind
Un evantai cu centrul la nivelul umarului, marginile cubitale ale mainilor fiind
paralele cu fibrele trapezului
- Pentru musculature paravertebrala se aplica manevra detocat tangential cu
presiune mai mare la nivelul thoracic si intensitate mai mica la nivel lombar
-manevrele de batatorit si plescait pot fi applicate pe tot spatele
-manevra de nuiele se aplica pe zona toracelui posterior insistand pe portiunile cu
musculature mai bine dezvoltata
-neteziri intermediare
5.Ciupiturile si pensarile
-se realizeaza cu ritm alert pe toata suprafata spatelui
-se realizeaza pe toate regiunile exceptand regiunea lojelor renala
6.Presiunile
-se aplica pe suprafata mica (pulpa policelui) deoparte si de alta a apofizelor
spinoase,

18
intotdeauna pe directive cranio-caudala
-cu toata palma se aplica in special in zona toracelui de jos in sus fie simultan fie
alternative
-presiuni cu respiratie suntritmate –subiectul face un inspir profund cu toracele
liber ,apoi kinetoterapeutul aplica palmele pe baza celor 2 hemitorace. Debutul
expirului va fi liber,se executa presiuni ritmice catre sfarsitul expirului
7.Vibratiile
-cu toata palma,de jos in sus
8.Neteziri finale
-se executa in sens invers

46.Masajul tendonului ahilian

1.Netezirile
-lungi simultane
2.Frictiunea
-pe toata lungimea tendonului cu degetele circular si linear, in cleste cu prize mica si
fierastrau
3.Framantatul
-in cuta pe loc cu prize mica, in bratara circular
4.Neteziri finale

47.Masajul toracelui
1.Neteziri
-forma lunga de la baza toracelui peste regiunea sternala in lungul claviculelor pana
peste umar
*simultan
*alternativ
-forma scurta pe partile laterale ale toracelui, simultan sau alternative ,ocolind la
femei regiunea mamara, iar la barbati areolele mamare
-forma mana dupa mana
2.Frictiunea
-pe spatiile intercostale cu degetele linear
-pe zonele costale inferior cu palmele
-cu marginea cubitala pe marginea superioara a pectoralului
-cu degetele unde nu avem masa musculara in regiunea supra si subclaviculara
-cu despicatura mainii pe marginea laterala a toracelui
3.Framantat
-pe muschiul pectoral ,storcand marginea inferioara a lui intre degetul mare si restul
degetelor,framantat in cuta
4.Tapotament

19
-bland , in lungul fibrelor musculare, tocat cu degetele flectate pe marginea
superioara a pectoralului, batatorit cu palma in caus, pe regiunea inferioara a
coastelor, percutat pe clavicula, coaste ,umar
5.Vibratii- nu se fac
6.Neteziri de incheiere
-in ordine inversa celui initial

48.Netezirea–definiţie,forme,mod de aplicare
Definiţie: Netezirea constă în alunecări uşoare şi ritmice ale mâinilor pe suprafaţa
corpului.
Forme:
-netezire centripeta
-netezirea circulara
-netezirea paralela cu fibrele musculare

1.Modul de aplicare:
a)simultan simetrice – ambele maini din aceasi zona si se executa in oglinda
b)simultan alternative – mana dupa mana

2.Dupa lungimea manevrelor

a)lungi–paralel cu axul longitudinal al corpului sau segmentului
b)medii–in directie oblica
c)scurte–perpendicular cu axul longitudinal al segmentului

3.Dupa directie
a)longitudinale
b)oblice
c)transversal

4.Dupa forma muschilor

1. a)liniare– cu mana sau cu degetele descriind o linie dreapta
2. b)circulare sau in bratara–se aplica prin manevra simultana pe partile corpului
3. c)in cleste – folosind priza mica
4. d)in zig-zag

49.Netezirea–efecte
1. -vasodilataţie
2. -creşterea permeabilităţii vasculare
3. -termic
4. -se intensifică viteza de circulaţie a fluidelor
5. -relaxare
6. -decontracturare

20
 7. -scăderea tonusului neuromuscular
8. -curăţarea epidermei

50.Limfa–origine,compoziție,roluri
Limfa este un lichid clar, incolor, care ia naştere în spaţiile intercelulare, unde
mediază schmburile de substanţe între sânge şi ţesuturi, după care este preluat de
capilarele limfatice şi condus în sistemul circulator venos.
În organismul adult, circulă aproximativ 1.500 ml de limfă, deşi producţia
zilnică este de doi până la patru litri.
Limfa are compoziţie similară cu cea a plasmei sanguine, dar este mai bogată în
metaboliţi şi conţine leucocite.
Are un conţinut înalte de apă – 95%, dar nu conţine eritrocite şi trombocite.
Limfa are un pH între 7,4 şi 7, în funcţie de momentul zilei şi teritoriile
traversate.
Limfa are un ritm de curgere de aproximativ 10 ori mai lent decât cel sanguin,
fluxul limfatic fiind de circa 120 ml/oră.
Acesta poate fi influenţat de hiperpnee, temperatură crescută, ingestia de lichide
şi masaj abdominal, care intensifică circulaţia limfatică.
Limfa are roluri multiple în organism:
1. Rol imunitar
2. Rol energetic, prin reintroducerea în circulaţia a unor trofine
3. Rol trofic şi de regenerare tisulară prin transport de proteine şi
aminoacizi esenţiali
4. Rol în absorbţia intestinală
5. Rol în eliminarea metaboliţilor tisulari
6. Rol de drenaj şi de recuperare a lichidelor intercelulare
7. Rol de detoxificare a organismului
8. Rol de termoreglare

51.Structura și funcțiile ganglionilor limfatici

52.Tapotamentul-definiţie,mod de aplicare
Definiţie:Tapotamentul reprezintă lovituri uşoare şi ritmice, applicate pe diverse
părţi ale mâinii,cu intensitate şi ritm diferit,în funcţie de regiune şi de scopul urmărit.
Mod de aplicare:
Tapotamentul se realizează alternativ, cu mâinile şi degetele relaxate, iar în unele
zone cu ţesuturi moi dezvoltate, se acceptă şi manevrerea lizate cu marginea cubitală
a antebraţelor (regiunea fesieră şi feţele anterioară şi/sau posterioară a coapselor).
21
La nivelul altor regiuni sensibile, tapotamentul se aplică tangential ,cu intensitate
redusă.
La nivelul calotei craniene se foloseşte o altă manevră cu intensitate redusă„în
picături de ploaie”. Întotdeauna la nivelul corpului muscular tapotamentul se aplică
respectând direcţia fibrelor musculare

53.Tapotamentul–efecte
-excitant
-stimuleaza circulatia locala

54.Vibraţiile-definiţie,mod de aplicare, efecte

Definiţie: Vibraţiile constau în mişcări oscilatorii ritmice realizate cu presiune

intermitentă, cu frecvenţă mare, şi pe cât posibil uniforme; ele se realizează fie
manual prin aplicarea palmei sau degetelor pe suprafaţa masată sau cu ajutorul unui
apparat numit vibrator.

Mod de aplicare:
Se aplică palma pe corpul subiectului urmărind menţinerea unei poziţii precise a
segmentelor membrului superior:
-ununghi de 90º extensie, în articulaţia pumnului,
-ununghi de 90º flexie,în articulaţia cotului,
-ununghi de 90º abducţie în articulaţia umărului.
Efecte:
-efect liniştitor
-relaxant
-intensifică circulaţia locală

22